Actualizare 21 Octombrie 2017

Una dintre curățările cu care foarte mulți s-au confruntat în aceste zile este curățarea Chakrei Gâtului care s-a manifestat, și se manifestă, mai ales sub formă de răceală, tulburări și chiar schimbări de voce și modulații ale ei. După cum bine știm cu toții, Chakra Gâtului este chakra comunicării înalte și este una dintre chakrele cel mai afectate de trecutul nostru ca oameni întrupați pe o planetă a controlului exercitat de către cei interesați.

Din fragedă pruncie am fost învățați, viață după viață, că este mai sigur pentru noi să nu ne spunem/verbalizăm adevărul, părerile, concepțiile și/sau convingerile personale, că este mai bine să le ținem pentru noi. Acest lucru ne-a făcut să ne înstrăinăm atât de noi înșine cât și de societate pentru că la un moment dat am ajuns să ne simțim striviți de societate și chiar de noi înșine.

Așa au fost vremurile și ele ne-au adus acum în punctul în care nu mai putem înăbuși în noi ceea ce este adevărul nostru, iar acest lucru merge mână în mână cu împuternicirea noastră, cu acel ”Hei, și eu sunt aici și CONTEZ! Și eu vreau să trăiesc liber/ă să-mi exprim adevărul, viața, să mă bucur de ele în felul meu!” Acest impuls este atât de puternic încât nu ne mai putem opune lui, nu mai putem să ne supunem unor reguli și dogme ale societății cu care nu mai rezonăm.

Și este perfect să fie așa, este NORMAL, de altfel, să fie așa. Dar, după revolta interioară și victoria câștigată vine faza în care ne punem întrebarea ”Bine, bine, dar cum o fac?” Mi-am făcut auzită vocea, dar ce fac mai departe, pentru că după atâta timp de supunere docilă, mulți au uitat cum să-și folosească abilitatea nou câștigată, dar care face în mod natural parte din noi înșine.

Unul dintre serialele în care am jucat, și mai jucăm uneori cu toții, este impresia/convingerea că știm ce vor să spună ceilalți și începem imediat să derulăm în mintea noastră un film creat nu după ceea ce spune cineva, ci după ceea ce noi credem că ar spune cineva, adică potrivit cu ceea ce noi cunoaștem și presupunem că acel cineva ar spune.

Ego-ul își ia repede în primire funcția și rolul pe care și l-a auto-însușit de regizor și scenarist și se grăbește să ne prindă în filmul lui, ca nu cumva să-i scăpăm și să jucăm într-un alt film pe care el nu este capabil să-l regizeze pentru că este dincolo de capacitățile sale. Uitați-vă câți oameni mai sunt încă în jurul vostru care încă nici n-ați început bine să spuneți ceva și vă și dau răspuns la ceea ce ei/ele își imaginează că ați vrut să spuneți, deși sunt complet pe lângă ceea ce ați intenționat să spuneți.

Dacă ați ajuns în punctul în care să observați acest lucru înseamnă că ați recunoscut vechiul mod de comunicare în care toată lumea vorbește, dar nu înțelege, cu adevărat, nimeni pe nimeni și nimic. Fiecare trăiește singur în filmul lui imaginându-și că trăiesc toți în același film. De aici apar apoi neînțelegerile, frustrările, așteptările neîmplinite, starea de ”pe mine nu mă înțelege nimeni”. Și așa și este.

Nu te poate înțelege nimeni atâta vreme cât tu însuți/însăți nu te străduiești să te faci înțeles/înțeleasă. Dar mai întâi trebuie să te înțelegi tu pe tine ca să știi ce dorești să proiectezi în afara ta. Dacă în interiorul tău este haos, ceea ce vei proiecta în afara ta nu poate fi decât tot haos.

Este nevoie ca mai întâi să stăpânești haosul din tine, dar atenție, asta nu înseamnă să-l controlezi, pentru că a controla haosul este o idee care nu se poate naște decât într-o minte limitată. Haosul, ca orice altceva, nu poate fi controlat. Ideea de control este una dintre ideile aflate în capul listei de iluzii trei dimensionale. La un moment dat, va trebui să acceptăm și faptul că haosul face parte din noi înșine și să ne obișnuim cu el.

În momentul în care te-ai clarificat în legătură cu ceea ce dorești să proiectezi în afara ta urmează etapa în care începi să cauți, să înveți, să cizelezi modul în care să o faci astfel încât să fii în armonie cu întreaga ta ființă, cu adevărul tău și cu cei cu care dorești să comunici. Nu este nevoie să ambalezi frumos lucrurile, așa cum am fost învățați, este suficient să cauți și să găsești calea de a spune simplu, curat și din inimă ceea ce ai de spus.

Am mai fost învățați cu ”scurt, concis și la obiect” în ceea ce privește comunicarea. Uneori da, este util să fii scurt, concis și la obiect, dar alteori este necesar să nu fii zgârcit la vorbă. Uneori este nevoie să faci risipă de cuvinte ca să te asiguri că te-ai făcut înțeles/înțeleasă, să ai răbdare, calm și tact în a explica sub toate formele posibile ceea ce ai de spus.

Nu uitați că de prea multe ori cei cu care comunicați nu vă văd pe voi, nu vă aud pe voi, ci filmul din mintea lor pe care ego-ul li-l prezintă. De multe ori nu vor prinde sensul cuvintelor voastre, nu vor auzi cuvinte cheie din ceea ce spuneți pentru că ego-ul lor le va filtra și ele nu vor ajunge în conștientizarea interlocutorului sau interlocutoarei voastre.

Dacă doriți cu adevărat să stabiliți o comunicare cu persoana din fața voastră, urmăriți discuția pe care o aveți și încercați să depistați momentul în care ego-ul lor pășește în față. Nu este vorba de ceartă aici, ci pur și simplu de înțelegere, de a trece de bariera pe care ego-ul lor o pune în fața adevăratei comunicări.

Va fi nevoie să demontați această barieră, dar de multe ori poate fi o sarcină extrem de grea. Când vă loviți de ea, și veți ști că o faceți, ieșiți din comunicarea respectivă. Frumos, blând și fără dorința de a avea dreptate pentru că atunci înseamnă că și ego-ul vostru a pășit în față, iar lupta dintre două ego-uri nu aduce decât suferință, sursa de hrană și existență a ego-ului, tuturor celor implicați în acea discuție.

Reluați acel subiect în alt cadru, din alt unghi de vedere și, dacă este nevoie și doriți să o faceți, demontați zidul cărămidă cu cărămidă, piatră cu piatră până când lumina înțelegerii a ceea ce vreți să spuneți va penetra prin zidul artificial construit de către dragul nostru ego, pentru că toți îl avem, oricât ne-am dezice de el.

Acum, că știm că nu plecăm nicăieri, ci că avem de învățat să trăim împreună și să ne amintim unitatea din care n-am ieșit niciodată, va fi nevoie să învățăm să comunicăm din nou. Știu că este greu, dar atunci când vă simțiți prinși într-o situație de lipsă de comunicare, faceți un pas în spate, chiar și numai mental, închideți ochii lăsând un mic spațiu între pleoape și priviți persoana din fața voastră pentru a-i vedea divinitatea și zbaterea într-o lume din care voi ați ieșit deja.

Veți simți cum inima voastră se umple de iubire și de compasiune și singurul lucru pe care îl veți dori va fi să îmbrățișați acea persoană și să-i spuneți ”Te iubesc ființă divină ce ești tu!” Și o și faceți la nivel energetic, iar această recunoaștere și îmbrățișare energetică plină de iubire va deschide uși nebănuite nu numai în ființa din fața voastră, ci și în voi înșivă.

Dacă până acum am vorbit unii cu alții, a sosit momentul pe care atât de mult l-am aștepta cu toții: să comunicăm unii cu ceilalți. Și putem să o facem pentru că întreaga noastră ființă tânjește după această comunicare adevărată. Așa cum toate lucrurile bune au nevoie uneori de mai multă dedicare și răbdare, așa are nevoie și adevărata comunicare, cea care implică și comuniunea energetică dintre cei care comunică.

O zi minunată, plină de magie și de o fericită anticipare vă doresc!

Munay,

Monica Poka