vineri, 24 noiembrie 2017

Lumină sau Întuneric?


Din ciclul De ale mele

Astăzi am abordez o temă interesantă de care m-am lovit în ultimul timp și care este legată de ”adusul în lumină” a ceea ce oamenii consideră a fi întuneric/rău/imperfect etc. Acest ”adus în lumină” ține de o gândire strict trei dimensională bazată pe bine/rău, întuneric/lumină, etc. adică dualitate și separare. Acum, acest adus în lumină poate reprezenta pentru fiecare altceva, în funcție de propriul său sistem de gândire.

Expresia de ”adus în lumină” poate reprezenta adusul în conștientizare a unor aspecte mai puțin plăcute ale noastre pentru a putea fi văzute, vindecate și integrate prin re-conectarea lor la iubirea noastră, și implicit a Creatorului, de care aceste aspecte se simt a fi deconectate, deși această deconectare nu este una reală, ci una percepută de către acel aspect, pentru că, în fapt, Creatorul nu este deconectat de niciuna dintre părțile sale.

 ”Adusul în lumină” poate îmbrăca însă și o formă mai violentă de ”adus în lumină” și aici putem să ne gândim la creștinizarea forțată, la Inchiziție și alte forme prin care se impune o anumită religie, sistem de credință ca fiind mai bun, mai ”luminos” (în sensul de lumina Dumne-Zeului pe care-l venerează, căruia i se închină cel/cea care se erijează în aducător de lumină) decât un altul.

”Adusul în lumină” poate fi folosit și în sensul de a aduce mai multe lucruri ascunse sau necunoscute încă în lumina cunoașterii, a conștientizării noastre pentru o mai bună înțelegere a Vieții și a mecanismelor ei de funcționare pentru a re-intra în armonie cu Întregul, cu Curgerea, cu Divinitatea și cu Tot Ceea Ce Este.

Părerea mea personală este că ideea asta cu ”adusul în lumină” ne-a fost indusă în tradiționalul mod de gândire bine/rău, lumină/întuneric, etc. pentru că Creatorul nu gândește așa, dacă ar gândi ca noi oamenii că totul ar trebui adus în lumină, s-ar lipsi pe Sine însăși/însuși de părți din Sine și de experimentarea întregului spectru al luminii/energiei.

Dacă ne-am privi mai atent pe noi înșine am observa că suntem, fiecare, de multă vreme în călătoria integrării tuturor aspectelor noastre, fie că le-am putea privi ca pozitive, fie ca negative, iar asta nu este o aducere în lumină, este o aducere în unitate, o întregire, este ca și cum am aduce cele două capete ale spectrului (fie că vorbim de energie, fie de lumină) unul lângă celălalt pentru a încheia un cerc al experienței.

Când reușim să unim cele două capete pe un anumit nivel, trecem la un nivel mai profund sau mai înalt, depinde care cum îl privește. Sunt cicluri ale evoluției, cicluri ale experimentării pe nivele din ce în ce mai profunde/înalte, dar fără a desființa ceva pentru că noi trecem prin experiență și experiența trece prin noi în același timp. Nu există nici o separare reală între nimic și nimic.

Gândiți-vă puțin în felul ăsta: dacă s-ar dori ”aducerea în lumină” a ceea ce este considerat în mod arbitrar, după mine, întuneric, la nivel de Creator, acest lucru s-ar fi făcut cât ai clipi din ochi și totuși, deși Creația există de milioane, miliarde de ani acel perceput întuneric continuă să existe.

De ce acele ființe de lumină, cum le numim noi, nu au rezolvat până acum treaba asta cu întunericul? De ce nu l-au adus ele însele în lumină? Pentru că nu pot, pentru că acest întuneric perceput de noi ca întuneric trebuie să existe în continuare sau pur și simplu pentru că nu există? Am folosit în mod intenționat cuvântul perceput pentru că noi judecăm totul potrivit percepțiilor noastre și sistemului nostru de credință.

Mulți Maeștri, Sfinți sau orice alt nume le-ați da, au venit pe Pământ, și-au încheiat ciclul experimentărilor pe Pământ, dar nu au eradicat întunericul de pe Pământ deși, dacă au ajuns la nivelul în care să poată trece dincolo de spațiul și timpul dimensiunii a treia și să fie omniprezenți, omnipotenți și omniscienți, ar fi putut-o face, nu-i așa? Și totuși nu o fac. V-ați întrebat de ce?

Cea mai mare piedică a noastră este mintea umană. Deși susținem că gândim mult mai elevat, mai spiritual, ne lovim de fapt de aceleași limite ale minții umane, poate puțin mai lărgite, ca toți ceilalți. Când separăm lucrurile în bine și rău, ori despre ce ar fi vorba, suntem în separare. Când suntem în separare, suntem în dualitate. Merg mână în mână.

Când vorbim de lumină, este prezent ca o antiteză a lumii duale și întunericul. Când cerem/invocăm ceva, plasăm acel ceva sau pe cel/cea căruia-i cerem în afara noastră și suntem din nou în separare/dualitate. Modul nostru de gândire este setat în acest fel și fiecare dintre noi gândește mult mai mult în sistemul dual/separatist decât în unitate. Unii nici nu pot ieși din acest sistem de gândire, dar acest lucru nu este nici bun nici rău, este pur și simplu un nivel de experimentare.

Și atunci ce putem face pentru a depăși acest nivel, a închide cercul prin unirea capetelor spectrului dual și a ieși din el? În primul rând să abandonăm pas cu pas gândirea în termeni duali de bine/rău, întuneric/lumină, etc. să înțelegem că nu avem de reparat nimic, pe nimeni, nu avem de adus pe nimeni și nimic în lumină, că singura persoană asupra căreia avem de lucrat suntem noi înșine. 

Creația în sine are cine să aibă grijă de ea și dacă Creatorul ar fi dorit ca ea să arate altfel, ar fi arătat altfel. Nu putem schimba noi o lume, nu putem aduce pe nimeni și nimic în nici o lumină pentru că, de fapt, habar nu avem ce este ceea ce noi numim lumină și ce este ceea ce noi numim întuneric. Sunt pur și simplu concepte care ne-au fost induse cu un anumit scop. Pentru a putea elibera însă această judecată este suficient să recunoaștem că ele sunt în egală măsură părți ale Creatorului și Creatorul singur este cel care le poate și le gestionează.

Cu cât mai în armonie trăim noi înșine și cu noi înșine, cu cât mai puțin judecăm totul prin prisma unui sistem de credință bazat pe dualitate și separare, cu atât mai repede și mai ușor vor dispărea acele credințe care mai fac să existe o separare între Lumina și Întunericul Creatorului, și aici vorbesc la nivel individual, unim capetele spectrului și am ieșit din nivelul în care ele sunt liniare. Ce urmează? Un alt nivel pe care îl va descoperi fiecare atunci când este pregătit pentru el.

O zi minunată, plină de magie și de o fericită anticipare vă doresc!

Munay!


Monica Poka

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.