Din ciclul De ale mele
Am numit această postare ”Pledoarie în favoarea
minții” pornind de la afirmația ”este doar o discuție a minții ....”
Toate discuțiile dintre oameni sunt în primul și în
primul rând ale minții. Nivelul discuției este dat însă de nivelul de
deschidere, acceptare, cunoaștere pe care mintea fiecăruia îl are. Mintea poate
fi un instrument sau o piedică în ceea ce privește ”creșterea” și fără această
minte, așa cum este ea, nici măcar nu putem vorbi de o creștere reală la nivel
de ființă întrupată.
Orice creștere reală începe la nivel de minte pentru
că acolo se formează gândirea și toate procesele mentale care duc la formarea
unui sistem de credințe din care apoi funcționăm și numai după ce mintea a
acceptat la nivel intelectual unele concepte poate avea loc saltul în
conștiință.
Dar ”poarta de intrare” în sistemul nostru de
credințe, oricare ar fi acesta, este mintea. Tot ceea ce avem și suntem acum
datorăm minții. Că unii au folosit-o în scop/mod constructiv și alții în
scop/mod distructiv, asta este o altă poveste. Nu negându-ne mintea și rolul ei
vom crește ca nivel de cunoaștere și evoluție, ci folosindu-ne de ea,
conștientizându-i în același timp și ținând cont și de limitările ei.
Când spunem ”este o discuție la nivel de minte” ne
judecăm propria minte ca fiind ceva inferior uitând că mintea este cea care ne
conduce în acest moment de cele mai multe ori pentru că din ea funcționează
omenirea. Iar mintea crește atunci când este folosită, antrenată (chiar și în
discuții puerile, pentru că mintea noastră nu uită niciodată nimic și nici nu
ne dăm seama când, ce, unde și cum folosește) nu când este negată. Asta nu
înseamnă să-i dăm minții rolul de șef suprem, dar nici să o punem la colț așa
cum mulți au tendința să o facă.
Cel puțin asta este experimentarea mea în ceea ce
privește mintea și nici nu cred că Creatorul și-a pus la o parte mintea
bazându-se pe judecăți de genul ”discuție a minții”, ci că însăși mintea
Creatorului este îmbogățită prin ”discuții ale minții” tuturor creațiilor sale.
În ultimul timp am văzut mult prea multe persoane care
fug de propria lor minte judecând-o ca fiind inferioară și și-o ”îndoapă” cu
tot felul de idei și concepte care nu li se potrivesc absolut deloc și ajung în
situații de colaps la nivel mental, emoțional și spiritual și să fie lipsiți de
propria lor busolă pentru că mintea noastră ESTE un instrument, este unul
dintre instrumentele de bază ale Creației, fără focalizarea minții nu putem
crea nimic, fără o claritate a minții, habar n-avem CE să creăm.
Nu degeaba se spune că ”Somnul rațiunii naște
monștri”, iar rațiunea este ”Facultatea omului de a gândi, de a cunoaște, de a
înțelege esența lucrurilor și a proceselor din natură și din societate, de a
descoperi cauzele și legile acestora.”
Dacă vreți ca mintea să vă fie un instrument care să
vă ajute și să vă susțină, antrenați-o, dar cu nici un chip nu o negați și
judecați ca fiind inferioară sau o piedică în calea creșterii voastre. Absolut
tot ceea ce avem în ”dotare” ne-a fost dat cu un scop și este doar alegerea
noastră dacă să ne folosim sau nu de ceea ce avem și de modul în care decidem să o facem.
O zi minunată, într-o fericită anticipare tuturor!
Munay!
Monica Poka
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.