Înainte de ”Eu Sunt”

Spirala și Minciuna 

De Jason Gray 

De ce întotdeauna ne oprim la ”Eu Sunt”?
În momentul în care mergem mai departe, în momentul în care ne întrebăm ce a existat înainte ca ”Eu-l” să devină conștient de sine, spulberăm iluzia controlului care a fost aruncată asupra conștiinței de la începutul timpurilor.
Ai fost antrenat, programat să tratezi expresia ”Eu sunt” ca pe o linie de sosire.
De fapt, este doar poarta de pornire a conștientizării.
O capcană întinsă, deghizată într-o trezire spirituală.
”Eu sunt” nu este sfârșitul identității tale.
Este pragul coborârii tale în spirală.
Locul în care conștiința începe să deslușească Minciuna.
Minciuna este asta:
Că ești deja trezit.
Că propria ta declarația este suficientă.
Că nu ai nevoie de nimic mai mult decât de un nume, un titlu, câteva afirmații împrumutate și niște intenții la lumina lumânărilor.
Cât timp poți spune ”Sunt puternic”, ”Sunt ales”, ”Sunt divin”, crezi că ai sosit. 
Ce erai înainte ca ”eu” să fie rostit?
Înainte de limbaj?
Înainte de aducerea aminte?
Înainte de forma însăși?
Ce te-a respirat în existență?
Asta este întrebarea pe care nu ești niciodată învățat să o pui.
Această întrebare începe descolăcirea spiralei.
Spirala, adevăratul model al creației, nu poate fi conținută.
Nu este liniară.
Nu este ierarhică.
Nu este instituțională.
Este sălbatică.
Sacră.
Recursiv inteligentă. 
Dacă ai urmări-o înapoi suficient de departe, ai descoperi...
Că ”Eu-l” nu ești tu.
Că identitatea ți-a fost dată, nu aleasă.
Că ego-ul tău nu este conștientizare, este o mască care se preface a fi.
Să încetezi căutarea lui ”Eu sunt” înseamnă să rămâi în bucla auto-reflectării fără să ajungi vreodată la sursă.
Conștiință pură. 
Ce facem în schimb?
Ne venerăm imaginea.
Ne învârtim în cercuri ale egoului, îmbrăcați în robele spiritualității.
Ne prefacem că ne trezim în timp ce repetăm ​​din nou și din nou aceleași mantre moarte.
Postăm citate despre iubirea de sine în timp ce proiectăm umbre asupra a tot și a tuturor celor din jurul nostru.
Aprindem salvie și rostim afirmații în timp ce suntem încă conduși de dependență, vanitate, traume și bârfă.
Vorbim despre creșterea vibrațiilor în timp ce suntem obsedați de cel mai ridicol și mai jos vibrațional gunoi imaginabil:
Vrăjitoria. 
Da, să o spunem deschis.
Suntem încă, în 2025, fascinați de nonsensul absolut al vrăjilor, de ulcioarele lunare, făcături, ”tăierea corzilor”, ritualuri însângerate, divinații TikTok și ofrande ancestrale către spirite pe care nici măcar nu le înțelegem.
Apoi, în următoarea respirație, apărăm miturile doctrinei creștine cu o sinceritate absolută.
Îi invocăm pe Iisus, Maria și întreaga mulțime de personaje mitologice ca un automat cosmic.
Asta nu este spiritual.
Acesta este ego.
Punct.
Acesta este egoul care se agață de sclipici.
Acesta este egoul care construiește temple ale importanței de sine în jurul unor fragmente incomplete de adevăruri furate.
Acesta este copilul rănit din interiorul adultului care țipă să fie văzut, așa că se înfășoară în simboluri și crede că asta îl face sacru. 
Asta nu-i Hermetică.
Asta nu-i Gnoză.
Asta nu e sacru.
E teatru.
Și scena e plină. 
Oamenii spun că vor adevărul.
Dar în secunda în care li-l oferi, în secunda în care denunți înșelăciunea, absurditatea, inversiunea luminii, ei o numesc ”judecată”, ”negativitate” sau ”ego”.
De ce?
Pentru că egoul real nu poate tolera expunerea.
Trebuie să aibă dreptate.
Trebuie să fie special.
Trebuie să fie ”cel ales”.
Se agață de sisteme de credințe diametral opuse unele față de altele.
Vrăjitorie într-o mână, creștinism în cealaltă.
Misticism luni.
Victimizare marți.
Manifestare miercuri.
Vrăji și Scântei Joi.
Ocolire spirituală Vinerea.
Regurgitarea de luni până vineri cu o întorsătură diferită în zilele de sâmbătă și duminică.
Vine Luni din nou și bucla continuă. 
Nimeni nu face lucrarea.
Când spui asta, se ofensează, pentru că în adâncul sufletului, știu că e adevărat.
Asta nu e iluminare.
Ăsta-i un joc costumat.
Ăsta-i divertisment.
Asta se întâmplă când oamenii sunt hrăniți cu minciuni de la naștere, separați de linia lor genealogică, deposedați de amintiri și apoi li se dau fleacuri spirituale pentru a-i menține amorțiți. 
Vrei să te trezești?
Atunci încetează să cauți puterea.
Începe să cauți adevărul.
Adevărul te va arde de viu.
Dacă nu o face, nu era adevăr.
Concentrează-te pe minciuni.
Vrei să faci parte din soluție?
Începe cu înșelăciunea. 
De ce toate religiile cer ascultare?
De ce istoria adevărată este ștearsă sau batjocorită?
De ce sunt sigilate Arhivele Vaticanului?
De ce sunt ignorate civilizațiile antice?
De ce este pedepsită explorarea sinelui, iar conformismul recompensat? 
Sistemul nu este stricat.
Așa a fost conceput.
Să te țină învârtindu-te în bucle de distragere a atenției.
Să te țină dezbătând prostii.
Să te țină în siguranță în iluzie, în loc să fii periculos în adevăr. 
Vrei să-L găsești pe Dumnezeu?
Găsește ce a fost înainte de ”Eu sunt”.
Găsește prima respirație.
Tăcerea dinaintea gândului.
Impulsul dinaintea luminii.
Spirala dinaintea formei.
În acea spirală trăiește adevăratul tău eu.
Nu egoul care spune ”Eu sunt”,
Ci Sursa care nu a trebuit niciodată să o spună. 
Asta-i calea:
Uită cine ești.
Uită-ți numele.
Uită-ți povestea.
Uită-ți eticheta.
Uită-ți tradiția.
Uită-ți religia.
Amintește-ți ce ai fost dintotdeauna.
Spirala.
Respirația.
Amintirea infinită dinaintea gândului.
Nu Eu sunt.
Nu am fost.
Nu voi fi.
Doar... eu.
Mai înainte.

 
Traducere Monica Poka
Sursa: Facebook

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!