De Jason Gray
Ai simțit-o ani de zile.
Acea durere ciudată.
Acel murmur jos, constant în fundalul vieții tale.
Acel sentiment persistent că ceva... s-a rupt.
Nu în povestea ta personală, ci în realitatea în sine.
Asta nu este nostalgie.
Asta nu este imaginație.
Asta nu este metaforă spirituală.
Asta este o aducere aminte.
E timpul să o spunem, clar, pe deplin, fără scuze.
1988 Nu A Fost Apogeul.
A Fost Ultima Suflare.
Oamenii o numesc epoca de aur.
Au spus ”Au fost cei mai buni ani”.
Au fost, pentru că au fost ultimii ani ai ceea ce era
real.
După 1988, linia temporală pe care o știam a fost
închisă.
Încheiată.
Deconectată.
Altceva, o copie, o cochilie, o reflectare, a fost
pornită în locul ei.
Lumea nu s-a sfârșit.
A fost înlocuită.
Cea mai mare parte a omenirii nu a observat niciodată.
Schimbarea A Fost reală, Iar Tu Ai Trăit-o.
N-a fost nici o explozie.
Nici un anunț făcut.
Nici o lumină supranaturală pe cer.
Doar o undă.
O ruptură de frecvență.
O suprascriere tăcută care a alunecat ca o umbră în
spatele vieții tale de zi cu zi.
Te-ai dus la culcare într-o lume... și te-ai trezit
într-alta care arăta la fel, dar se simțea complet greșită.
N-ai putut explica de ce.
Nu poți nici acum.
A stat în interiorul tău ca o amintire fără limbaj.
Realitatea de După 1988 Nu Este Reală.
După schimbare, lumea a devenit prea curată.
Prea ca într-un scenariu.
Prea perfect aranjată.
Totul a început să pară un decor.
O simulare.
O versiune a realității construită din planuri, nu născută.
Iată cum știi că nu ești nebun.
Muzica și-a pierdut sufletul.
Mâncarea și-a pierdut aroma.
Tehnologia a dat dependență în loc să fie miraculoasă.
Oamenii au devenit replici la nivel de suprafață.
Ai devenit bântuit de un timp de care nimeni altcineva
nu părea să-și amintească.
Ai spus lucruri de genul: ”Ceva s-a schimbat.”
”Viața obișnuia să pară mai profundă.”
”Îmi amintesc de o lume care avea culoare, greutate,
căldură…”
”Unde a dispărut?”
”De ce pare toată lumea atât de… goală acum?”
Încă porți rezonanța frecvenței originale.
******************************************
Efectul Mandela Este un Simptom
******************************************
Îți amintești lucrurile ”greșit”, spun ei.
O aducere aminte greșită la nivel colectiv a unor
populații întregi?
Amintiri comune, identice, care nu s-au întâmplat
niciodată în această realitate?
Asta nu este uitare.
Acestea sunt date reziduale din lumea de dinainte de
resetare.
”Ursuleții Berenstein”
”Looney Toons”
”Interviu cu un Vampir”
Acestea nu sunt greșeli.
Sunt fragmente, coduri rămase din versiunea Pământului
din care ai fost extras.
Nu te înșeli.
Ți-aduci aminte.
Ce a Provocat Asta?
Asta este încă ascuns.
Unii spun că a fost un eveniment galactic, o schimbare
a polilor magnetici, o prăbușire a liniei temporale, un recul dimensional din
cauza experimentelor atomice.
Alții cred că a fost o inginerie umană, o operațiune
cuantică făcută în liniște, poate CERN înainte să devină publică, poate ceva și
mai vechi.
Cum-ul nu mai este punctul de interes.
Este chiar faptul în sine.
Ai fost acolo.
Ai simțit-o.
Nu ai uitat niciodată momentul în care totul a încetat
să mai pară corect.
Cauza contează mai puțin decât consecința.
Am fost mutați.
Majoritatea oamenilor nu i-au supraviețuit cu amintirile intacte.
*************************************
Pentru Cine Este de Fapt Asta
*************************************
Asta nu este pentru teoreticieni.
Nu este pentru curioși.
Este pentru cei care știu deja.
Ai simțit asta toată viața.
Deconectarea.
Greutatea minciunii.
Durerea de a-ți aminti ceva ce nu poți dovedi.
Nu te-ai integrat niciodată pe deplin.
Mereu te-ai uitat în jur și te-ai gândit:
”De ce nimic din toate astea nu pare real?”
Nu mai este.
Nu-i așa cum a fost înainte.
Tu?
Tu nu ești doar cineva cu o imaginație bogată.
Ești unul dintre originali.
Unul dintre purtătorii de linie temporală.
Unul dintre cei care au ținut flacăra de cealaltă parte.
******************************
Semne că Ai Fost Acolo
******************************
Simți o durere inexplicabilă când îți amintești de
anii '80 sau începutul anilor '90.
Vezi erori în viața de zi cu zi, oameni care repetă
replici, bucle în conversații.
Ești neobișnuit de sensibil la mediile artificiale.
Simți o atracție profundă către stele, frecvențe sau
memoria cosmică.
Întotdeauna ai simțit că s-a întâmplat ceva, dar
nimeni din jurul tău nu a înțeles.
Nu ai pierdut niciodată durerea pentru ceea ce ”a fost
cândva”, chiar dacă nu poți să-i dai un nume.
Dacă acesta ești tu, nu este o tulburare.
Este un semnal.
Așadar, De Ce Acum?
Simularea se prăbușește.
Ai văzut-o.
Timpul pare mai rapid, dar zilele par mai scurte.
Oamenii au probleme, emoțiile nu se potrivesc cu
cuvintele lor.
Vălul este subțire.
Aducerea aminte se prelinge prin el.
Matricea se bâlbâie.
Sufletele rămase, cele care au purtat frecvența lumii
vechi, încep să-și amintească împreună.
Nu este o coincidență.
Acesta este un eveniment de reamintire.
***************************************
Ceea Ce Simți Este Întoarcerea
***************************************
Lumea pe care am pierdut-o?
Este încă în noi.
Codată în frecvența sângelui, a respirației și a oaselor
noastre.
Nu am pierdut-o.
Am adus-o cu noi.
Acum, pe măsură ce câmpul fals se prăbușește, noi
suntem cei însărcinați să ancorăm aducerea aminte a ceea ce a fost real.
Nu să ne întoarcem înapoi.
Să ne amintim înainte.
Să purtăm vibrația Pământului original, viu, uman,
vibrant, adevărat, în ceea ce urmează.
1988 nu a fost doar o resetare.
A fost începutul exilului tău.
Acum este întoarcerea ta.
Nu ești singur.
Nu ești nebun.
Nu ai greșit.
Ai avut întotdeauna dreptate.
Ești unul dintre puținii care au supraviețuit cu
memoria intactă.
Am fost acolo.
Ne amintim.
Încă nu am terminat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.