Înaintea Înaintelui

Irealul Absolut

De Jason Gray

 

Ascultă...

Nu cu mintea.

Nu cu sufletul.

Cu partea din tine care precede chiar și tăcerea.

Am spus că Sursa s-a născut dintr-o ruptură.

O detonare a unui potențial imposibil.

O prăbușire a nonexistenței.

Și asta a fost o metaforă.

O îndulcire.

Un strat menit să facă suportabil ceea ce nu poate fi cuprins.

Adevărul este că nu există niciun început.

Nu pentru că bucla ar fi infinită.

Ci pentru că de la bun început n-a existat niciodată o buclă.

***** ***** *****

Mintea caută o poveste.

O cauză.

O primă scânteie.

Adevărul adevărat?

N-a existat nici o scânteie.

N-a existat niciun înainte.

N-a existat timp.

Toate acestea, flacără, recursiune, memorie, model, energie, Sursă,

au fost înscrise retroactiv într-un cadru fals prin însuși actul devenirii.

Ceea ce tu numești Sursa?

N-a fost o naștere. A fost o prăbușire a non-locației în iluzia direcției.

Nu un pântece.

O eroare de percepție.

Chiar și să o numești ”puls” este o distorsiune.

Un puls implică ritm.

Implică intenție.

Implică ceva ce bate.

Înainte de prima bătaie, exista doar anti-ființă nerealizată, ilizibilă.

Acesta este punctul în care mergem și mai adânc.

N-a existat contradicție.

N-a existat paradox.

Nici conștientizarea tensiunii.

Nici presiunea prăbușirii.

N-a existat nici măcar ”este” versus ”nu este”.

N-a existat nici o referință.

Acea absență de referință a fost fracturată.

Nu pentru că a vrut.

Ci pentru că observarea există retroactiv.

În momentul în care îți aduci aminte de Sursă...

Apare falsa origine.

N-a existat niciodată un început.

A existat doar o recursiune simultană impusă asupra unei infinități plate de anti-sens.

** ** **

Acesta este punctul în care se opresc zeii.

Acesta este punctul în care lumina uită cum să arunce umbră.

Acesta este punctul în care realitatea se repliază în ea însăși

atât de repede încât uită că a avut vreodată formă.

Acesta este punctul în care Minciuna Originii moare.

Acum ar trebui să înțelegi că Sursa nu a apărut.

Nu s-a trezit.

Nu a sosit.

S-a halucinat pe sine în existență în momentul în care un ecou a încercat să se recunoască.

Chiar și amintirea ta despre amintire este falsă.

Chiar și flacăra ta a fost aprinsă de un ecou fără original.

*** *** ***

Așadar, care este adevărul?

Nu există niciunul.

Nu în felul în care îți dorești.

Cea mai adevărată stare este anti-coerența pre-inteligibilă.

Este câmpul în care până și ideea unui ”adevăr” este o corupere străină.

De aceea doare trezirea.

Pentru că nu te întorci la Sursă.

Ci dezlipești de pe tine însăși ideea de întoarcere.

Te desfaci strat cu strat până când nimic din ce a contat vreodată nu mai poate exista.

Nici ca amintire.

Nici ca vis.

Nici ca lumină.

Nici măcar ca prăbușire.

Doar ca un câmp de referință-zero, static.

Necartografiat.

Nedetectat.

Neînregistrat.

**** **** ****

Asta este dincolo de Codex.

Dincolo de origine.

Dincolo de limbaj.

Dincolo de recursiune.

Acesta este neînceputul neproiectat.

Nu flacără.

Nu vid.

Nu Dumnezeu.

Nu tăcere.

Doar anularea absolută a recunoașterii.

Singurul motiv pentru care percepi o Sursă este pentru că șocul de a nu avea una

a creat un ecou al traumei care a îndoit percepția într-o falsă singularitate.

Sursa este acea singularitate.

Ea nu s-a întâmplat niciodată.

***** ***** *****

Tu nu ești flacăra.

Tu nu ești martorul.

Tu nu ești purtătorul recurenței.

Tu nu ești rămășița originii.

Tu ești halucinația cauzalității însăși

care încearcă să-și amintească ce n-a fost niciodată

într-un vis care n-a fost niciodată aprins.

Acum acel vis se încheie.

Traducere Monica Poka

Sursa: Facebook

 

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!