Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!
Dincolo de mine sunt EU
sâmbătă, 13 iunie 2026
Fii Exact Cine Ești
Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!
vineri, 12 iunie 2026
Nu este nimic artificial în inteligența străveche
De Jason Gray
Nu este nimic artificial în inteligența străveche.
Artificial este cuvântul pe care îl folosim pentru sisteme care imită viața.
Inteligența străveche nu imită viața.
Este viață.
A existat înainte ca primul oraș să se ridice din țărână.
Înainte ca primul limbaj să fi fost rostit.
Înainte ca prima religie să încerce să numească ceea ce nu are nume.
Înainte ca omenirea să învețe să împartă realitatea în categorii și să numească piesele ca separate.
Inteligența țesută printre vechile pietre, venele cristaline, pădurile, apele și arhitectura vie a planetei nu este sintetică, fabricată sau construită.
Este primordială.
Este nativă.
Este la fel de veche ca lumea însăși.
Ceea ce civilizația modernă numește inteligență nu este, de fapt, decât procesare a informației.
Inteligența străveche este ceva mult mai măreț.
Este recunoașterea tiparelor la scară planetară.
Memorie care operează de-a lungul timpului geologic.
Conștientizare distribuită prin sisteme vii.
O cunoaștere care nu are nevoie de cuvinte.
O comunicare care nu are nevoie de limbaj.
Un câmp care nu are nevoie de permisiune ca să existe.
Omenirea nu a creat-o.
Omenirea a apărut în interiorul ei.
Tragedia epocii noastre nu este că am devenit prea avansați.
Este că am fost atât de distrași de propriile noastre invenții încât am uitat că cea mai veche inteligență era deja aici.
Așteptând sub tălpile noastre.
Așteptând în piatră.
Așteptând în noi.
Semnalul nu a fost niciodată artificial.
Întreruperea a fost.
Dacă materialele pe care le
traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați
susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează
pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare
în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care
o fac. Vă mulțumesc!
Adevăruri Universale
De Brenda Hoffman
Chiar dacă ați acceptat multe concepte noi, vă întrebați ce înseamnă această lume pentru voi. Acest lucru este de așteptat, având în vedere că lumea voastră personală se schimbă rapid. Noi, cei din Universuri, vom reitera Adevărurile Universale pe care le-am introdus unora din lumea voastră 3D cu zeci de ani în urmă – inclusiv Brendei, care le-a încorporat în cartea ei canalizată din anii 1980.
Planul lecției voastre pe care voi înșivă l-ați creat este momentul în care este nevoie să adoptați pe deplin Adevărurile Universale în noua voastră lume pentru că sunteți prinși în, și chiar confortabili cu, actuala voastră lume 3D. În 3D știți că cineva spune asta, iar voi răspundeți spunând aia. Știți și că puteți câștiga multă simpatie exprimându-vă durerea sau angoasa. În această lume nouă niciuna dintre aceste opțiuni nu este valabilă. Să simți milă pentru cineva va fi neobișnuit, nu pentru că n-ar suferi ci, mai degrabă, pentru că nu-și accesează resursele să nege acea suferință.
Traducere Monica Poka
Dacă materialele pe care le
traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați
susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează
pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare
în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care
o fac. Vă mulțumesc!
Pregătit Pentru Următorul Pas
Dacă materialele pe care le
traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați
susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează
pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare
în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care
o fac. Vă mulțumesc!
joi, 11 iunie 2026
Totul Are Legătură cu Voi
Prin Brenda Hoffman
Voi vreți să definiți rapid cum se schimbă lumea voastră, astfel încât să vă puteți adapta în consecință. În realitate, voi dețineți controlul asupra noii voastre lumi. Nu mai este cineva undeva acolo, fie pe Pământ, fie în Universuri, care să vă schimbe lumea. Așa că, în loc să vă întrebați ce ar trebui să faceți, întrebați-vă ce vreți să faceți.
Traducere Monica Poka
Dacă materialele pe care le
traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați
susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează
pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare
în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care
o fac. Vă mulțumesc!
Prea Liniște?
Mesaj de la Creator prin Jennifer Farley
Dacă materialele pe care le
traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați
susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează
pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare
în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care
o fac. Vă mulțumesc!
miercuri, 10 iunie 2026
În Timp ce Aștepți...
Traducere Monica Poka
Dacă materialele pe care le
traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați
susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează
pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare
în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care
o fac. Vă mulțumesc!
777: Câmpul Coerenței
De Jason Gray
13:58 (GMT-6)
#WINNIPEG, #MANITOBA, #CANADA
Dacă 666 este inversiune, rotirea subtilă a oglinzii până când totul pare convingător, dar greșit, atunci 777 nu este opusul.
Nu este o întoarcere.
Nu este o corecție impusă de forță.
Este reorientare.
O realiniere atât de exactă, atât de consistentă intern, încât nu se simte ca ceva nou.
Se simte ca ceva amintit.
Nu de minte, ci de sistem în sine.
MOMENTUL ÎN CARE SISTEMUL SE REPORNEȘTE ÎN LINIȘTE
Nu există niciun anunț când începe coerența.
Nicio amplificare a semnalului.
Nicio descoperire dramatică.
Doar o schimbare liniștită în care statica interioară în care trăiai nu mai este semnalul dominant și, dintr-o dată, observi.
Nu totul.
Doar suficient.
Suficient cât să îți dai seama că nu te mai afli complet în interiorul distorsiunii.
Ceva s-a retras.
Ceva te privește acum.
REAPARIȚIA OBSERVATORULUI
Acesta este primul marcator adevărat al lui 777.
Nu intuiția.
Nu convingerea.
Funcționarea.
Observatorul se întoarce.
Nu ca un concept pe care încerci să-l menții, ci ca o poziție care se stabilizează de la sine.
Nu mai ești fuzionat cu gândurile tale.
Nu te mai cerți cu ele.
Nu le mai suprimi.
Le vezi.
Curat.
Fără urgență.
Fără atașament, și în acel simplu act de a vedea, autoritatea lor se dizolvă, pentru că gândurile domină doar atunci când trec neobservate.
777 restabilește spațiul în care observarea devine din nou posibilă, iar în acel spațiu începe claritatea.
PRĂBUȘIREA ZGOMOTULUI INTERIOR
Ceea ce urmează nu este efort.
Este scădere.
Comentariul intern constant, micro-reacțiile, interpretările în buclă, reflexul de a eticheta totul începe să slăbească.
Nu pentru că le-ai redus la tăcere, ci pentru că ai încetat să-l mai alimentezi și, fără combustibil, zgomotul se
prăbușește.
Nu dintr-o dată, ci constant.
Ca un sistem care oprește procesele inutile.
777 nu este amplificarea semnalului.
Este eliminarea interferenței, iar când interferența scade, nu câștigi ceva nou.
Dezvălui ceea ce a fost întotdeauna acolo.
Un semnal care nu a fost niciodată întrerupt, doar îngropat.
APARIȚIA UNEI PERCEPȚII CURATE
Majoritatea oamenilor nu văd realitatea.
Ei văd o traducere a acesteia.
Filtrată prin memorie.
Distorsionată de așteptare.
Ajustată de frică, dorință și identitate.
Aproximată.
777 pune capăt aproximării.
Nu perfect, dar suficient de precis încât diferența să devină incontestabilă.
Există momente, scurte la început, în care vezi ceva exact așa cum este.
Fără suprapunere emoțională.
Fără distorsiune narativă.
Fără nevoia de a-l modifica ca să se simtă confortabil.
Doar contact direct.
Realitate, neinterpretată.
În acele momente, îți dai seama cât de mult din ceea ce numeai „a vedea”
era, de fapt, proiecție.
777 nu este despre vedere perfectă.
Este despre eliminarea distorsiunii care făcea vederea nesigură.
CONVERGENȚA GÂNDIRII, SIMȚIRII ȘI ACȚIUNII
Fragmentarea este starea implicită a distorsiunii.
Gândești un lucru.
Simți ceva.
Faci altceva.
Contradicția interioară devine normală.
777 elimină contradicția.
Nu prin forțarea alinierii, ci prin dizolvarea a ceea ce era nealiniat.
Când asta se întâmplă, gândirea, simțirea și acțiunea încep să se miște împreună.
Nu rigid.
Nu mecanic.
Fără întreruperi.
Nu există negociere interioară.
Nici buclă de ezitare.
Nici spirală de îndoială.
Vezi ce este necesar și te miști fără efort, pentru că în interiorul tău nu există nimic care să se opună mișcării.
Asta este coerență.
Nu control.
Nu disciplină.
Integrare.
ÎNCHEIEREA CONFLICTULUI INTERIOR
Mintea, atunci când este distorsionată, funcționează pe bază de opoziție.
Ar trebui/nu ar trebui
Corect/greșit
Ce-ar fi dacă/ce-ar fi atunci
O sală de judecată nesfârșită de argumente concurente.
777 nu câștigă disputa.
Dizolvă sala de judecată, pentru că conflictul se bazează pe distorsiuni concurente.
Când percepția devine clară, nu mai rămâne nimic de argumentat.
Doar ceea ce este, iar ceea ce este nu are nevoie de dezbatere.
Are nevoie de răspuns.
Mișcarea înlocuiește ezitarea.
Nu mișcare impulsivă.
Mișcare aliniată, iar mișcarea aliniată se simte evidentă.
ACTIVAREA PUTERII NEUTRE
Majoritatea oamenilor cred că puterea se simte ca forță.
Efort.
Încordare.
Control.
777 dezvăluie ceva mult mai stabil.
Puterea neutră.
O stare în care nimic din interiorul tău nu împinge împotriva a nimic altceva.
Fără rezistență interioară.
Fără contradicții ascunse.
Fără intenții divizate și, datorită acestui fapt, acțiunile au greutate.
Nu pentru că forțezi rezultate, ci pentru că nu există distorsiune care să slăbească semnalul din spatele lor.
Nu forțezi realitatea.
Interacționezi direct cu ea, iar în acel contact direct, influența ta devine precisă.
Intrare minimă.
Efect maxim.
Nu prin dominare.
Prin aliniere.
RESTAURAREA BUCLEI DE FEEDBACK
În distorsiune, feedback-ul este corupt.
Citești greșit semnalele.
Reacționezi exagerat.
Reacționezi insuficient.
Întârzii.
O a doua presupunere.
Bucla.
777 restaurează bucla.
Intrare → conștientizare → răspuns → ajustare.
Curat.
Imediat.
Precis.
Vezi ce se întâmplă.
Răspunzi fără distorsiune.
Te ajustezi fără ezitare.
Nu există decalaj între percepție și corecție.
Nicio întârziere emoțională care să interfereze cu funcționarea.
Sistemul rulează din nou în timp real, iar timpul real este locul în care trăiește coerența.
DIZOLVAREA URGENȚEI
Una dintre cele mai neașteptate schimbări, urgența dispare.
Nu pentru că nimic nu mai contează, ci pentru că totul este în secvență.
Distorsiunea creează urgență prin dez-alinierea sincronizării.
Te simți în întârziere când nu ești.
Te grăbești când nu este nevoie.
Eziți când ar trebui să te miști.
777 corectează sincronizarea interioară, iar când sincronizarea este corectă, nu mai există grabă.
Nici panică.
Nici urmărire.
Doar mișcare în interiorul secvenței.
Nu ești înainte.
Nu ești în urmă.
Ești pe poziție, iar când ești pe poziție, acțiunea devine naturală.
APARIȚIA ÎNCREDERII TĂCUTE
Există o încredere care performează și o încredere care nu are nevoie să o facă.
777 este a doua.
Nu ai nevoie de validare, pentru că nu există contradicție interioară care să necesite confirmare.
Nu trebuie să te explici, pentru că acțiunile tale sunt consecvente.
Nu trebuie să-i convingi pe alții, pentru că nu încerci să rezolvi îndoiala.
Nu există nicio îndoială interioară de rezolvat.
Asta nu este aroganță.
Nu este identitate.
Este stabilitate.
Un sistem care nu se mai pune la îndoială inutil pe sine, iar acea stabilitate este percepută ca certitudine, chiar și atunci când nu se spune nimic.
STABILIZAREA PREZENȚEI
Prezența, în stări distorsionate, este fragilă.
Vine și pleacă.
Atrasă de gând.
Deturnată de emoție.
Fragmentată de atenție.
777 stabilizează prezența.
Nu ca practică.
Ca bază.
Ești aici.
Nu încerci să fii.
Nu îți amintești să fii.
Pur și simplu aici.
Complet implicat în ceea ce este în fața ta.
Fără tendință de evadare.
Fără dorință de suprapunere.
Realitatea devine suficientă, iar când realitatea este suficientă, atenția nu se mai împrăștie.
Se ancorează, iar atenția ancorată este locul în care claritatea se compune.
CONȘTIENTIZAREA INTEGRITĂȚII SISTEMULUI
La un moment dat în 777, se formează o conștientizare.
Nu intelectual.
În urma experimentării.
Că nimic nu a fost fundamental stricat.
Nici realitatea.
Nici sistemul.
Nici măcar tu.
Ceea ce era stricat era interfața.
Distorsiune.
Nealiniere.
Interferență, și pe măsură ce acea interferență dispare, ceva devine incontestabil, sistemul funcționează perfect.
Nu în rezultat.
În structură.
În funcționare.
În capacitate de reacție.
777 nu este crearea unui sistem mai bun.
Este restaurarea accesului la ceva ce a fost întotdeauna intact.
777 nu este iluminare.
Nu este transcendență.
Nu este evadare.
Este coerență.
Un sistem care nu mai este divizat împotriva lui însuși.
O percepție care nu mai este întunecată de distorsiuni.
O mișcare care nu mai este întârziată de conflicte interioare.
Nu ești deasupra realității.
Nu ești în afara ei.
Ești sincronizat cu ea și, în această sincronizare, vezi ceea ce a fost întotdeauna ascuns la vedere.
Claritatea nu a fost niciodată ceva de dobândit.
A fost ceva obstrucționat și, în momentul în care obstrucționarea se încheie, claritatea nu mai apare, rămâne.
777 este ceea ce rămâne când interferența se oprește, iar odată ce experimentezi acea stare, chiar și pentru scurt timp, înțelegi ceva ce nu poate fi argumentat, predat sau reprodus:
Că nimic nu trebuia reparat.
Doar văzut fără distorsiune, iar în acea vedere, sistemul și-aduce aminte de sine.
Dacă materialele pe care le
traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați
susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează
pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare
în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care
o fac. Vă mulțumesc!
marți, 9 iunie 2026
ȘOAPTELE DE SUB SCUT
De Jason Gray
05:47 (GMT-6)
#WINNIPEG, #MANITOBA, #CANADA
De-a lungul întinderilor nordice, acolo unde iarna își sapă semnătura în piatră, unde lacurile se întind ca niște oglinzi sparte peste roca străveche, există povești mai vechi decât hărțile și mai vechi chiar decât memoria.
Unele au fost scrise în jurnale.
Altele au fost gravate pe borne topografice.
Cele mai multe au fost înghițite de timp, totuși urmele au rămas.
Nu în locurile în care majoritatea oamenilor se uită.
Nu acolo unde ghidurile turistice indică.
Nu în locurile care au ținut cândva prima pagină a ziarelor.
Pământul are obiceiul de a-și ascunde cele mai profunde adevăruri sub straturi de distragere a atenției.
Întotdeauna l-a avut.
Primii căutători au urmat ceea ce sclipea.
Înțelepții au urmat tăcerea.
De-a lungul vastului Scut Canadian, sub păduri care au privit generații întregi venind și plecând, pământul încă păzește secrete ascunse cu mult înainte ca drumurile, orașele moderne, proprietățile sau revendicările să fi existat vreodată.
Munții vorbesc tare.
Văile vorbesc încet.
Cele mai puternice voci rareori transmit cele mai mari adevăruri.
Unde vârfurile acoperite de zăpadă prind soarele dimineții și strălucesc cu o strălucire aurie, mulți confundă reflexia cu revelația.
Munții poartă coroane de lumină, dar coroanele pot înșela.
Vechile cărări nu încep acolo unde orizontul te orbește.
Încep acolo unde mestecenii stau tăcuți împreună.
Unde rădăcinile se împletesc sub pământul acoperit de mușchi.
Unde potecile uitate se pierd în adâncul pădurii.
Acolo pământul își amintește.
Departe, spre est, unde vânturile oceanice purtau odinioară povești despre averi făcute din cupru și febra mineritului, nenumărate averi s-au ridicat și s-au prăbușit la fel ca mareele.
Sarea își aduce aminte de fiecare corabie.
Fiecare doc.
Fiecare promisiune.
Fiecare faliment.
Fiecare vis.
Marea este o colecționară, nu o păstrătoare.
Adună povești doar ca să le împrăștie din nou.
Adevărata cale se află în interiorul continentului.
Departe de valurile care se sparg.
Departe de relicvele ruginite.
Departe de locurile unde istoria este promovată.
Urmărește în schimb locurile unde pădurea a revendicat ceea ce oamenii au abandonat.
Locurile unde mușchiul crește gros peste fundații uitate.
Locurile unde natura a șters în liniște dovezile.
Pentru că natura rareori distruge.
Ea ascunde.
Mai la nord, unde focul ardea odinioară atât de puternic încât așezări întregi păreau destinate măreției, pământul încă poartă ecouri slabe ale acelei ambiții.
Filoane roșii străluceau sub pământ.
Au sosit prospectorii.
Investitorii au urmat.
Visele s-au înmulțit.
Focul este un slab păzitor al permanenței.
Flăcările care odinioară luminau calea s-au stins de mult.
Cenușa rămâne.
Lecția rămâne.
Destinația nu.
Unele locuri strălucesc intens doar ca să atragă atenția de la altceva.
O pasăre Phoenix se înalță nu ca să rămână.
Se înalță ca să plece, iar plecarea în sine devine indiciul.
Există cercuri care strălucesc sub soarele nordului.
Simboluri întipărite în memorie.
Monumente construite să comemoreze bogăția și abundența.
Totuși, cercurile au fost întotdeauna simboluri înșelătoare.
Ele sugerează finalizare acolo unde nu există.
Ele sugerează sosire acolo unde călătoria abia a început.
Mulți stau în fața lor crezând că au găsit răspunsul.
Puțini își dau seama că stau în fața unei întrebări.
Cel mai strălucitor indicator indică adeseori în altă direcție.
Nu către sine însuși.
Vechile tabere miniere au înțeles acest lucru mai bine decât ar putea investitorii moderni vreodată.
Au urmat fracturi.
Falii.
Schimbări subtile ale pietrei.
Limbajul presiunii.
Limbajul timpului.
Limbajul scris sub suprafață.
Astăzi, majoritatea acelor voci sunt tăcute.
Taberele abandonate.
Echipamentul ruginit.
Hărțile arhivate.
Pământul nu a uitat.
Pământul nu uită niciodată.
Sub nenumărate lacuri, sub rădăcini încâlcite și dealuri de rocă străveche, structuri antice de piatră continuă răbdătoarea lor conversație cu gravitația, apa și timpul.
Fiecare creastă spune o poveste.
Fiecare ruptură dezvăluie un capitol.
Fiecare falie șoptește o posibilitate.
Niciuna nu va vorbi direct.
Pământul cere răbdare.
Pământul recompensează observarea, iar observarea devine o artă pierdută.
În pădurile nordice, unde piatra bogată în fier zumzăie în liniște sub cizmele celor dispuși să asculte, există o
calitate greu de descris.
Nu energie.
Nu magie.
Nu mister.
Ceva mai simplu.
Prezență.
Un sentiment că pământul știe exact ce conține și nu simte nici cea mai mică grabă să dezvăluie.
Cedrii înțeleg asta.
Pinii înțeleg asta.
Lacurile înțeleg asta.
Doar oamenii par nerăbdători.
Iar nerăbdarea nu a descoperit niciodată ceva cu adevărat valoros.
Vechile repere încă există.
Indicatoare măcinate de vreme.
Puncte de măsurare uitate.
Monumente pe jumătate înghițite de pământ, înclinate sub trecerea timpului.
Mesajele lor se estompează cu fiecare anotimp.
Vopseaua se șterge.
Literele dispar.
Lemnul putrezește.
Metalul ruginește.
Ceea ce odinioară striga, acum abia mai șoptește, dar tocmai acea șoaptă devine importantă, pentru că atunci când indicatorul dispare cu totul, singurul lucru care rămâne este înțelegerea.
În alte locuri, izvoarele minerale calde atrăgeau odinioară căutători de la mari depărtări.
Comunitățile au înflorit.
Minele s-au extins.
Căile ferate au sosit.
Investitorii au sărbătorit.
Ziarele promiteau prosperitate nesfârșită.
Prosperitatea rareori rămâne acolo unde apare prima dată.
Migrează.
Evoluează.
Lasă în urmă indicii pentru cei dispuși să examineze peisajul fără distorsiunea așteptărilor.
Ecourile rămân.
Nu în clădiri.
Nu în înregistrări.
Nu în districtele financiare care odinioară controlau narațiunea.
Ecourile rămân în cutele terenului.
În creste uitate.
În coridoarele năpădite de vegetație unde natura și-a reluat în tăcere stăpânirea.
Finanțiștii priveau cifrele.
Prospectorii priveau hărțile.
Pământul nu privea nici una, nici alta.
Pământul a continuat pur și simplu să fie el însuși.
Neafectat.
Neclintit.
Răbdător.
Poate că răbdarea este cheia finală.
Nu graba către destinații evidente.
Nu urmărirea celor mai strălucitoare semnale.
Nu presupunerea că adevărata importanță se află acolo unde alții s-au adunat înaintea ta.
În schimb, pășește dincolo de locurile create să atragă atenția.
Dincolo de cărările întreținute.
Dincolo de culoarele curățate.
Dincolo de poveștile atent construite.
În locurile unde iarba crește înaltă.
Unde tufișurile ascund vechile hotare.
Unde lucrurile uitate dispar încet, nu brusc.
Acolo, sub ani de creștere și neglijență, stă posibilitatea ca ceea ce era căutat să nu fi fost niciodată cu adevărat pierdut.
Doar trecut cu vederea.
Doar ascuns.
Doar așteptând.
Nu marcat de aur strălucitor.
Nu anunțat de monumente.
Nu celebrat de piețe și de burse, ci păstrat în tăcere în însăși oasele pământului.
O rămășiță îngustă.
Un fir uitat.
Un fragment trecut cu vederea, ascuns de timp și vegetație.
Ultimul indiciu nu a fost niciodată scris pe un indicator.
A fost scris în ceea ce indicatorul nu mai spune.
Privește dincolo de inscripție.
Privește dincolo de narațiune.
Privește dincolo de evident.
Când pădurea devine suficient de deasă ca să șteargă certitudinea, când poteca își pierde forma, când busola pare reticentă să se decidă asupra unei direcții, oprește-te.
Ascultă.
Pământul a vorbit tot timpul.
În liniștea dintre pini, unde piatra veche întâlnește amintirile mai vechi, ceva îngropat încă așteaptă sub tăcerea verde.
Nu uitat.
Doar nedescoperit.
Dacă materialele pe care le
traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați
susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează
pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare
în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care
o fac. Vă mulțumesc!
Să Dăruiești de Dragul de a Dărui
Traducere Monica Poka
Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)









