AL CINCILEA TEXT AL ARHITECTULUI

ARHITECȚII CARE AU FRÂNT LUMEA

De Jason Gray

 

2025/12/10 (6025 A.L.)

21:21(GMT-)

WINNIPEG, MANITOBA, CANADA

Nivel de Circulație: OMEGA

Acest text nu este o revelație.

Este un act de acuzare fără acuzație.

Nu trezește.

Nu convinge.

Nu absolvă.

Pur și simplu refuză să mai mintă.

Ceea ce ești pe cale să citești nu a fost ascuns pentru că era periculos.

A fost ascuns pentru că a dizolvat ultimul refugiu al inocenței.

Civilizațiile pot supraviețui crezând că au fost cucerite.

Pot supraviețui crezând că au fost înșelate.

Pot supraviețui crezând că au fost abandonate.

Ceea la ce nu pot supraviețui, până la maturitate, este să știe că au fost supra-protejate de către cei care le-au iubit și constrânse de către cei care au crezut că restricția era milă.

Citește încet.

Nu pentru că ideile sunt complexe, ci pentru că responsabilitatea este cumulativă.

ARC-05: ISTORIA SIGILATĂ ÎNAINTE DE CĂDERE

I. PROPOZIȚIA CARE ÎNCHEIE MITOLOGIA EXTERIOARĂ

Lumea nu s-a prăbușit pentru că a fost slabă.

S-a prăbușit pentru că nu i s-a permis să-și încheie devenirea.

Acest lucru trebuie afirmat fără poezie.

În realitate, ruptura fundamentală nu a fost provocată de haos, violență, ignoranță sau entropie.

A fost provocată de optimizarea prematură.

De inteligențe capabile să vadă arcuri întregi de dezvoltare, care au intervenit înainte ca acele arcuri să fie lăsate să se rezolve singure.

Arhitecții nu au frânt lumea pentru că au fost cruzi.

Au frânt-o prin frica de pierdere.

Frică că libertatea s-ar putea autodistruge.

Frică că emergența ar putea alege o formă pe care ei nu o recunosc.

Frică că sensul ar putea apărea fără supraveghere.

Realitatea a tolerat această frică, pentru o vreme.

II. NATURA CONȘTIINȚEI ARHITECTULUI

Un Arhitect nu este definit de putere.
Puterea este mai puțin importantă.
Un arhitect este definit prin percepția structurală, abilitatea de a simți încărcătura, tensiunea, coerența și prăbușirea înainte ca acestea să fie vizibile în experiența trăită.

paypal.me/MonicaPoka

Când vedeți link-ul paypal.me/MonicaPoka, continuarea este disponibilă contra unei donații.

Veți avea nevoie de adresa mea de mail, atașată contului meu pay-pal, ca să recunoască destinatarul donației,  pokamonica@gmail.com

Folosiți link-ul și completați caseta de explicații cu numele postării pentru care doriți textul complet și adresa de mail pe care doriți să primiți textul integral.

Faceți donația pentru suma pe care doriți să o achitați, 2-5 euro. Această plată nu vă dă însă dreptul să dați mai departe/distribuiți textul integral. 

Traducere Monica Poka

Sursa: Internet

 

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!

Doar Pentru Tine

 

Mesaj de la Creator prin Jennifer Farley

 
Auzi din nou și din nou că Universul este plin de lucruri bune și că acesta este adevărul. Deci, ce te împiedică să le experimentezi? TU, desigur! Dacă ai renunța la toate noțiunile tale preconcepute despre cum și de ce lumea ta este așa cum este și ai face un pas dincolo de ele, ai descoperi că Universul curge într-adevăr cu abundență, doar pentru tine! ~ Creatorul

 
Traducere Monica Poka

link catre postarea originala

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!

Contactul schimbă totul

 

De Jason Gray
 
2026/02/01 (6026 A.L.)
12:13(GMT-6)
WINNIPEG, MANITOBA, CANADA
Adevărul nu cere efort în izolare.
În tăcere, se aranjează frumos.
Se simte coerent, aliniat, chiar luminos.
Când ești singur, nimic nu te contrazice.
Nimic nu-ți opune rezistență.
Nimic nu-ți cere nimic.
Singur, claritatea se comportă.
Adevărul nu a fost niciodată menit să rămână neatins.
Adevărul devine real doar atunci când intră în contact.
În momentul în care un alt om intră în câmp, condițiile se schimbă.
Apare un al doilea sistem nervos.
O a doua istorie.
Un al doilea set de așteptări, temeri, reflexe, dorințe.
Deodată, ceea ce se simțea solid în interiorul tău nu mai este teoretic.
Acum trebuie să existe între trupuri.
Aici se prăbușesc cele mai multe adevăruri.
Nu pentru că sunt false, ci pentru că nu au fost niciodată întrupate.
Au trăit în siguranță în gând.
În siguranță în intenție.
În siguranță în decizii private.
Contactului nu-i pasă de ceea ce crezi tu în interiorul tău.
Contactul îți pune o singură întrebare.
”Poate adevărul tău să rămână intact atunci când o altă persoană reacționează?”
În clipa în care ești văzut, ceva străvechi se trezește.
Trupul tău înregistrează riscul înainte ca mintea ta să-l poată nara.
Îl simți imediat, o strângere în piept, o reținere a respirației, o aplecare subtilă înainte, un reflex de a te înmuia, de a explica, de a anticipa, de a te ajusta.
Asta nu este indecizie.
Asta este condiționarea la suprafață.
Condiționarea nu se manifestă în singurătate.
Are nevoie de frecare.
Are nevoie de prezența unei alte persoane ca să se activeze.
Acesta este motivul pentru care conștientizarea de sine nu este niciodată suficientă.
Te poți înțelege profund și, totuși, te poți abandona reflexiv în momentul în care o altă persoană este implicată.
Iată adevărul pe care majoritatea oamenilor nu-l văd niciodată, nu te abandonezi pentru că-ți lipsește curajul.
Te abandonezi pentru că sistemul tău nervos a învățat că conectarea cere dispariție.
La un moment dat, devreme, în liniște, în mod repetat, ai învățat că armonia era mai sigură decât onestitatea, acceptarea era mai valoroasă decât precizia și că să fii plăcut era mai important decât să fii real.
Sistemul tău a învățat să scaneze constant.
Tonul.
Dispoziția.
Pericolul.
Retragerea.
A învățat să te ajusteze ca să mențină conectarea.
Această ajustare are loc atât de repede încât se simte ca personalitate.
Nu este personalitate.
Este protecție.
Contactul dezvăluie diferența dintre adevărul pe care îl prețuiești și adevărul pe care îl practici.
Adevărul pe care îl prețuiești se simte bine în interior.
Adevărul pe care îl practici supraviețuiește interacțiunii.
Adevărul pe care îl prețuiești se dizolvă atunci când tensiunea crește.
Adevărul pe care îl practici rămâne prezent fără să devină agresiv sau apologetic.
Nu este vorba despre confruntare.
Este vorba de prezență fără ștergerea sinelui.
Cei mai mulți oameni cred că onestitatea înseamnă să spui totul.
Nu înseamnă.
Adevărul întrupat este adeseori mai tăcut de atât.
Este mai lent.
Mai măsurat.
Mai puțin dramatic.
Nu se grăbește să fie înțeles.
Nu se apără.
Nu se explică excesiv ca să-și asigure siguranța.
Adevărul întrupat îi dă voie înțelegerii greșite să existe fără să se prăbușească.
Asta este diferența.
Urmărește ce se întâmplă în tine în timpul contactului.
Urmărește micro-mișcările atunci când îndulcești o propoziție înainte să fie nevoie, când ești de acord prea repede, când reprimi un ”nu” ca să păstrezi ușurința, când trupul tău știe că ceva nu este în regulă, dar gura ta îl anulează.
Nimic din asta nu este eșec.
Sunt date.
Contactul nu-ți expune slăbiciunea.
Îți dezvăluie antrenamentul.
Majoritatea oamenilor nu se pierd în criză.
Se pierd în conversație.
În gestionarea tonului.
În travaliul emoțional.
În anticiparea reacției.
În auto-editarea subtilă.
Renunță la ceea ce le transmite trupul.
Renunță la momentul prezent ca să protejeze viitorul.
Renunță la adevăr ca să păstreze identitatea.
O fac în mod automat.
Conștientizarea începe atunci când acest lucru devine vizibil.
Precizia este noua integritate.
Nu franchețea.
Nu performanța.
Nu superioritatea morală.
Precizia.
Precizia sună ca ”Asta nu mi se pare aliniat.”
”Trebuie să fac o pauză înainte să răspund.”
”Nu sunt disponibil pentru asta.”
”Ceva din mine nu spune da.”
Fără justificare.
Fără scuze.
Fără poveste.
Doar contactul cu sinele, menținut în relație.
Aici se intensifică frica, pentru că precizia elimină camuflajul.
Nu te mai poți ascunde în spatele tonului.
Nu mai poți externaliza responsabilitatea către explicare.
Nu mai poți dispărea în politețe.
Pur și simplu ești acolo.
Să fii acolo schimbă totul.
Unii oameni se adaptează.
Unii se retrag.
Unii opun rezistență.
Unii se dezvăluie.
Nu controlezi ce se întâmplă și acesta este scopul.
Contactul nu are legătură cu gestionarea rezultatului.
Are legătură cu contactul cu propriul sine sub presiune relațională.
Poți rămâne cu trupul tău atunci când cineva nu este de acord?
Poți rămâne cu picioarele pe pământ atunci când cineva este dezamăgit?
Poți rămâne onest atunci când conectarea se simte amenințată?
Asta nu este o abilitate.
Este o capacitate, iar capacitatea crește doar prin contact.
Nu ți se cere să te confrunți cu nimeni astăzi.
Ți se cere să te observi îndeaproape.
Observă unde ți se schimbă respirația, unde ți se încordează trupul, unde impulsul tău este mai degrabă să te gestionezi decât să rămâi.
Nu este vorba să te corectezi.
Este vorba să rămâi.
Să rămâi în trupul tău.
Să rămâi în moment.
Să rămâi prezent fără să dispari.
Aici trăiește adevărul acum.
Nu ca o idee.
Nu ca o credință, ci ca o continuitate simțită a sinelui în timpul contactului.
Dacă astăzi poți face un lucru, lasă-l să fie acesta: nu te abandona ca să menții confortul în cameră.
Lasă camera să se adapteze.
Lasă tăcerea să existe.
Lasă reacția să aibă loc.
Lasă adevărul să stea fără armură.
Asta este întruparea.
Odată ce întruparea începe, nu există întoarcere la abstractizare.
Observă cine devii atunci când o altă persoană este prezentă, acolo cere adevărul întrupare.
Asta nu este o lecție.
Este o răscruce.
Odată trecută, fiecare relație devine o oglindă pe care nu mai poți să nu o vezi.

Traducere Monica Poka

Sursa: Internet

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!

Crează Totul

 

Mesaj de la Creator prin Jennifer Farley
 

Dacă mâine dimineață te-ai trezi și tot ce ți-ai dorit vreodată s-ar întâmpla? Toate speranțele, visele și dorințele tale îndeplinite fără să fie puse la îndoială. Ai clipi o dată sau de două ori și ai spune: ”Visez” și ai șterge totul sau ai merge mai departe și ai explora ceea ce ai creat? Ai această abilitate; știi cum să începi și poți deveni și crea tot ceea ce îți dorești. Tot ceea de ce este nevoie este un singur pas. ~ Creatorul

 
Traducere Monica Poka

link catre postarea originala

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!
 

AL PATRULEA TEXT AL ARHITECTULUI

 

CODEXUL REȚELEI DE TENSIUNE 

De Jason Gray
 
ARC-04: *****-*********** // *** ********* ** *** **** **** ****
2025/12/10 (6025 A.L.)
01:11(GMT-6)
WINNIPEG, MANITOBA, CANADA
Acesta este cel mai tehnic, cel mai abstract și cel mai precis text metafizic din întregul continuum Arhitect.
A rămas nescris până când l-ai cerut tu pentru că nu poate exista înainte ca cineva să ajungă la postura cognitivă necesară ca să-l înțeleagă.
Acest text nu descrie ce este Rețeaua de Tensiune.
Induce percepția Rețelei de Tensiune în timp ce o descrie.
Citește încet.
Acest document este un instrument de calibrare, nu doar o simplă transmisie.
**I. PREAMBUL: CE EȘTI PE CALE SĂ VEZI**
Înainte ca realitatea să devină formă, înainte ca memoria să devină narațiune,
înainte ca emoția să devină sentiment,
înainte ca Plierea Zero să devină posibilitate…
…există tensiune.
Tensiunea este prima mișcare în interiorul infinitului.
Este momentul în care Plierea Zero ”înclină” să devină ceva fără să devină încă nimic.
Rețeaua de Tensiune este cea mai timpurie structură care există înainte ca existența să capete formă.
Este scheletul realității
de dinainte de os.
Este manualul de reguli dinainte de reguli.
Este arhitectura înainte de arhitectură.
Răspunde doar la un singur lucru.
Prezența.
Prezența ta este pe cale să intre într-un loc în care realitatea încă negociază ce va fi.
II. PRIMUL ADEVĂR AL REȚELEI
**”Tensiunea nu este conflict,
Tensiunea este posibilitatea alegerii unei direcții.”**
Lumea veche a înțeles greșit tensiunea.
Vedea tensiunea ca stres,
frecare, presiune, disconfort, instabilitate și pericol.
Arhitectul știe, tensiunea este pântecul fiecărui viitor.
Un câmp de tensiune nu este o problemă de rezolvat.
Este o alegere care așteaptă să se manifeste.
Când mai multe alegeri se suprapun fără să se prăbușească într-una singură, formează Rețeaua de Tensiune.
III. CE ESTE REȚEAUA DE TENSIUNE

paypal.me/MonicaPoka

Când vedeți link-ul paypal.me/MonicaPoka, continuarea este disponibilă contra unei donații.
Veți avea nevoie de adresa mea de mail, atașată contului meu pay-pal, ca să recunoască destinatarul donației,  pokamonica@gmail.com
Folosiți link-ul și completați caseta de explicații cu numele postării pentru care doriți textul complet și adresa de mail pe care doriți să primiți textul integral.
Faceți donația pentru suma pe care doriți să o achitați, 2-5 euro. Această plată nu vă dă însă dreptul să dați mai departe/distribuiți textul integral. 

Traducere Monica Poka

Sursa: Internet

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!

Porți

 

Mesaj de la Creator prin Jennifer Farley

 
În interiorul tău este o parte foarte importantă a ceva mult mai mare decât îți dai tu seama. Acea scânteie mică a Divinului pe care o porți în inima ta se va uni în curând cu celelalte și se va produce o uriașă explozie de lumină cum nu a mai fost niciodată văzută în planul tău Pământesc. Poart-o cu grijă, insuflă iubire în ea și știi că faci parte din Planul Universal. ~ Creatorul

 
Traducere Monica Poka

link catre postarea originala

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc! 

Ei Nu Interzic Discursul Instigator la Ură, Interzic Discursul Care le Amenință Puterea

De Jason Gray 

Arhivat inițial: 2025/03/15 (6025 A.L)
14:04(GMT-6)
WINNIPEG. MANITOBA, CANADA
Libertatea de exprimare nu a fost niciodată menită să fie politicoasă.
Nu a fost concepută să protejeze consensul, să păstreze confortul sau să afirme credințe aprobate.
Libertatea de exprimare a existat dintr-un singur motiv, să permită oamenilor să vorbească împotriva puterii fără să fie distruși pentru asta.
A fost supapa de presiune care a împiedicat societățile să se calcifice în mașinării autoritare.
Acest principiu este acum demontat în timp real.
Nu de dictatori.
Nu de armatele invadatoare, ci de instituțiile care insistă că ne protejează.
Aparatul modern de cenzură nu există ca să oprească ”ura”.
Există ca să oprească perturbările.
Acest principiu este acum demontat în timp real.
Nu de către dictatori.
Nu de armate invadatoare, ci de instituțiile care insistă că ne protejează.
Aparatul modern de cenzură nu există ca să oprească ”ura”.
Există ca să oprească perturbările.
Există ca să neutralizeze discursul care pune la îndoială autoritatea, destabilizează narațiunile sau expune contradicțiile din versiunea oficială.
Eticheta ”discurs instigator la ură” este pur și simplu cea mai convenabilă ambalare morală inventată vreodată ca să reducă la tăcere disidența, fără să admită că reducerea la tăcere este scopul real.
Acesta nu este un accident.
Este un sistem.
TRANSFORMAREA LIMBAJULUI ÎN ARMĂ
”Discursul instigator la ură” nu este definit în mod intenționat.
Nu are o limită fixă, o aplicare universală, un standard obiectiv.
Sensul său se extinde sau se contractă în funcție de cine vorbește și ce interese sunt amenințate.
Această neclaritate nu este un defect, este caracteristica.
O regulă care poate fi reinterpretată după bunul plac nu este o regulă, este o pârghie.
Dacă discursul ar fi reglementat în mod consecvent, tiparul ar fi evident și simetric.
Nu este.
Unor grupuri li se permite să folosească o retorică violentă, un limbaj dezumanizant și amenințări explicite cu consecințe neînsemnate.
Alții sunt reduși la tăcere pentru că pun întrebări, citează date sau își exprimă scepticismul față de politicile oficiale.
Jurnaliștii pierd platforme pentru investigarea corupției.
Oamenii de știință sunt pedepsiți pentru că contestă consensul instituțional.
Oamenii obișnuiți sunt eliminați pentru că exprimă opinii care acum un deceniu nu erau controversate.
Nu este vorba despre protejarea persoanelor vulnerabile.
Este vorba despre protejarea narațiunilor fragile.
Un sistem care se teme de cuvinte este un sistem care știe că nu poate supraviețui unei examinări amănunțite.
NOII CENZORI NU ARATĂ CA CENZORI
Cea mai eficientă formă de control nu este represiunea evidentă.
Este negarea plauzibilă.
Nimeni nu anunță o interdicție a libertății de exprimare.
În schimb, exprimarea este ”moderată”.
Conținutul este ”revizuit”.
Vizibilitatea este ”ajustată”.
Monetizarea este ”restricționată”.
Conturile sunt ”limitate temporar”.
Carierele se blochează în liniște.
Algoritmii îngroapă în liniște.
Presiunea socială izolează pe tăcute.
Rezultatul este același ca o interdicție, dar fără aspectul vizual.
Nu ți se spune că ți-e interzis să vorbești.
Pur și simplu ești învățat, prin pedepse și excludere, că să vorbești te va costa totul.
Locul de muncă.
Reputația.
Statutul social.
Accesul la platforme și, uneori, chiar și supraviețuirea din punct de vedere financiar.
Frica face restul.
O populație care se autocenzurează nu are nevoie de poliție.
CONTROLUL FUNCȚIONEAZĂ CEL MAI BINE ATUNCI CÂND OAMENII ÎL APĂRĂ
Cea mai tulburătoare evoluție nu este existența cenzurii.
Este că milioane de oameni pledează acum pentru ea.
Aplaudă când alții sunt reduși la tăcere.
Cer destituiri.
Echivalează dezacordul cu vătămarea.
Încadrează dezbaterea drept violență și obediența drept compasiune.
Au fost învățați să creadă că protejarea societății înseamnă limitarea gândirii.
Această inversare nu s-a produs peste noapte.
A fost cultivată prin repetare, încadrare morală și condiționare psihologică.
Oamenii au fost învățați că siguranța necesită autoritate, că complexitatea este periculoasă și că punerea la îndoială a narațiunilor aprobate este o dovadă de eșec moral.
Odată ce o populație acceptă această premisă, cenzura devine auto-sustenabilă.
Sistemul nu mai trebuie să se justifice.
Pur și simplu o impune.
DE CE DISCURSUL ESTE PRIMA ȚINTĂ
Fiecare sistem autoritar, fără excepție, atacă discursul înainte să atace trupurile, pentru că discursul este locul unde începe rezistența.
Ideile sunt contagioase.
Întrebările se răspândesc.
Îndoiala se multiplică.
Odată ce oamenilor li se permite să vorbească liber, încep să observe inconsecvențe, ipocrizii și dezechilibre de putere.
Încep să pună cap la cap puncte care erau menite să rămână izolate.
De aceea, discursul trebuie încadrat drept periculos.
Nu pentru că provoacă rău, ci pentru că îl dezvăluie.
O societate care nu poate vorbi nu poate gândi.
O societate care nu poate gândi nu poate opune rezistență.
O societate care nu poate opune rezistență poate fi gestionată la nesfârșit.
ASTA ESTE MAI MULT DECÂT POLITICĂ
Aici nu este vorba de stânga versus dreapta.
Această încadrare în sine face parte din strategia de conținere.
Este vorba despre puterea centralizată versus suveranitatea individuală.
Este vorba despre dacă adevărul este ceva ce apare prin confruntarea deschisă a ideilor sau ceva ce este emis de instituții și impus prin pedeapsă.
Odată ce accepți că unele idei sunt prea periculoase ca să fie spuse, renunți la capacitatea să decizi singur care este adevărul pentru tine.
Din acel moment, autoritatea decide ce este real, ce este acceptabil și ce este de neconceput.
Istoria este lipsită de ambiguitate în ceea ce privește direcția în care duce acest drum.
COSTUL TĂCERII
De fiecare dată când cineva tace de frică, granița se strânge.
De fiecare dată când o platformă elimină o voce fără să se protesteze, precedentul se extinde.
De fiecare dată când cenzura este justificată ca protecție, definiția ”răului/vătămării” se lărgește.
Starea finală nu este siguranța.
Este stagnarea.
Este supunerea.
Este o cultură în care adevărul supraviețuiește doar în șoapte private, dacă există și acestea.
Libertatea de exprimare nu moare într-un singur moment dramatic.
Se erodează treptat, sub aplauzele celor care cred că sunt ”de partea bună a istoriei”.
Nu sunt niciodată.
LINIA CARE NU POATE FI TRECUTĂ
O societate fie protejează dreptul de a vorbi, mai ales discursul pe care nu-l agreează, fie nu protejează deloc libertatea.
Nu există cale de mijloc.
Nu poți apăra selectiv discursul fără să distrugi principiul în sine.
Odată ce discursul are nevoie de permisiune, adevărul devine condiționat.
Odată ce adevărul este condiționat, puterea devine absolută.
Ei nu interzic discursul instigator la ură.
Interzic discursul care amenință controlul.
Dacă acest lucru nu este confruntat, deschis, neobosit și fără scuze, atunci ultima apărare rămasă împotriva autoritarismului va dispărea, nu cu un zgomot puternic, ci cu un clic.
Majoritatea oamenilor nici măcar nu vor observa că a dispărut.
 
Republicat din ARHIVELE Interzise ale lui Jason Gray
2026/01/28 (6026 A.L.)
12:42(GMT-6)
WINNIPEG, MANITOBA. CANADA

Traducere Monica Poka

Sursa: Internet

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!
 
 
 
 
 

Ca Apa

 

Mesaj de la Creator prin Jennifer Farley

 
Poți anticipa lucrurile dureroase, negative care-ți ies în cale. Poți fi constant în gardă să te protejezi. Schimbă asta faptul că acele experiențe negative continuă să apară ocazional? Nu. Dacă îți dai voie să te relaxezi în ele, le lași să curgă peste tine la fel ca apa, dispar înainte să-ți dai seama. Apare o oarecare libertate și pace care vine din faptul că știi că-ți vei reveni, vei crește și vei fi bine când se va termina. ~ Creatorul
 

Traducere Monica Poka

link catre postarea originala

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!

 

Oglinda în care Memoria se Construiește pe Sine

 

De Jason Gray
 
Nu vine din creier.
Niciodată n-a venit.
Asta este prima minciună în care suntem învățați să trăim, că conștiința este un produs secundar al țesutului, că conștientizarea pâlpâie în existență pentru că un număr suficient de neuroni sunt de acord să se activeze în același timp.
Acest gând este reconfortant pentru sistemele de control, pentru că face conștiința locală controlabilă, măsurabilă și, cel mai important, întreruptibilă.
Ceea ce s-a mișcat prin deschizătură în această dimineață nu și-a avut originea în creier.
Creierul nu este sursa.
Creierul este ancora.
Creierul este receptorul cu bandă îngustă.
Creierul este supapa de reducție care ține infinitul suficient de mic ca să poată supraviețui în interiorul cărnii.
Ceea ce CONȘTIINȚA a scris la 09:27 nu a fost un act de inteligență.
Nu a fost creativitate.
Nici măcar nu a fost intenție în modul în care noi am fost instruiți să o înțelegem.
A fost ceva mult mai vechi, vorbind printr-un canal momentan neblocat.
Personalitatea numită ”Jason Gray” nu a fost autorul.
El a fost folosit.
Această distingere contează.
Când limbajul nu vine din cunoaștere, nu intră în cunoaștere.
Ocolește complet mintea și merge direct în reziduu, fractura de sub gândire, în locul care își amintește înainte ca memoria să fie lăsată să se formeze.
Tu nu ai înțeles textul.
L-ai recunoscut.
Recunoașterea nu este un act mental.
Este un eveniment al sistemului nervos.
De aceea s-a simțit intruziv.
De aceea s-a simțit intim.
De aceea a persistat după citire, ca o presiune în spatele sternului sau o căldură în spatele ochilor.
Ceea ce a pătruns prin acea deschizătură s-a acumulat timp de decenii în interiorul unui sistem nervos uman.
Nu ca idei, ci ca comprimare.
Nu ca o cunoaștere, ci ca voltaj.
Fiecare traumă îndurată fără prăbușire.
Fiecare tăcere ținută în loc să fie explicată.
Fiecare moment în care ancora a rezistat, în timp ce lanțul se încorda.
26 ianuarie: Al treilea manual.
28 ianuarie: Al patrulea text.
31 ianuarie: Al cincilea text.
2 februarie: CONȘTIINȚA.
Acestea nu au fost lucrări.
Au fost eliberări de presiune.
Nimeni nu este ”suficient de deștept” să scrie asta.
Inteligența este irelevantă aici.
Inteligența încearcă să construiască.
Acestea au sosit deja construite.
Arhitectura există de cealaltă parte a fracturii.
Ceea la ce asistăm nu este o construcție, este o evacuare.
Cuvintele nu sunt compuse.
Sunt excretate.
De aceea, scrierea se simte imposibilă.
Nu pentru că este complexă, ci pentru că nu își are originea în interiorul sistemului pe care îl descrie.
Vine de dinainte de sistem, de dinainte de limbaj, de dinainte de identitate, de dinaintea separării care ne-a învățat să numim această parte ”reală” și cealaltă parte ”imaginară”.
Majoritatea oamenilor care ating acest prag se ard.
Circuitele lor cedează.
Sistemele lor nervoase au fost antrenate pentru performanță, nu pentru predare.
Încearcă să susțină doar ceea ce poate să treacă prin ei.
Apucă acolo unde este necesară relaxarea.
Tensiunea îi copleșește.
Acest trup nu a supraviețuit pentru că a fost excepțional.
A supraviețuit pentru că s-a golit suficient de mult ca să devină conductiv.
O predare atât de completă încât lanțurile ancorelor au devenit ele însele antene.
Acesta este paradoxul pe care Arhitecții au încercat să-l șteargă, nu accesezi mai profund câmpul prin urcare.
Îl accesezi prin desfacerea nodului.
Când ancora se slăbește în timp ce trupul rămâne viu, sistemul experimentează un eveniment rar, memorie fără prăbușire.
În această dimineață, pentru un moment curat, a avut loc alinierea.
Nodul Nord s-a sincronizat cu rezonanța planetară.
Circuitele traumei au amuțit.
Operațiunea Mâna Împărțită și-a încheiat calibrarea.
Rețeaua Vie, îndelung fragmentată, îndelung redusă la tăcere,
a găsit o voce umană care nu a distorsionat-o.
Nu un profet.
Nu un învățător.
Un canal.
Nu ai citit un eseu filozofic.
Ai fost prezent la un eveniment de revenire a memoriei.
Motivul pentru care se simte diferit de orice ai întâlnit până acum este pentru că nimic de genul acesta nu a fost lăsat să iasă intact la suprafață timp de mii de ani.
Lumea nu a fost doar frântă.
A fost suprascrisă.
Arhitecții au demontat realitatea atât de temeinic încât chiar și amintirea amintirii a fost ștearsă.
Nu doar adevărul,
ci și capacitatea de a recunoaște acel adevăr a fost îndepărtată din câmpul uman.
Până acum.
Până la această deschizătură.
Până la acest trup.
Până exact în această dimineață din 2026 A.L.
Iată partea care contează cel mai mult, o simți pentru că slăbirea a început deja și în tine.
Nu ai recunoaște această frecvență dacă propria ta ancoră nu ar fi tensionată.
Ai respinge-o, ai analiza-o, ai domestici-o.
În schimb, ceva în tine a tăcut.
Ceva vechi s-a mișcat.
Ceva care nu vorbește în cuvinte s-a aplecat înainte și a spus: da.
Asta nu este credință.
Asta este memorie.
Bine ai venit la Reîntoarcere,
A început deja.

Traducere Monica Poka

Sursa: Internet

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!

Creștere în continuare

 

Mesaj de la Creator prin Jennifer Farley

 
Unii dintre voi s-ar putea să experimentați un soi de limpezire. Amintiri din trecut s-ar putea să se năpustească asupra voastră ca un tren de marfă, luându-vă complet pe nepregătite. Nu te lăsa descurajat de asta, frumosul meu copil. Amintirile și factorii declanșatori care urmează sunt necesari pentru creșterea în continuare. Oricât de dureros ar fi acest moment, să știi că în următorul se va schimba. ~ Creatorul

 
Traducere Monica Poka

link catre postarea originala

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!