Magia se va Întâmpla

 

Mesaj de la Creator prin Jennifer Farley

 
Pentru aceia dintre voi care simțiți că ați mers prin ceață... nu disperați! Planul Pământului vostru trece prin niște schimbări sociale foarte intense care au tulburat apele, ca să spunem așa. Odată cu încheierea sezonului, o nouă claritate va apărea. Cei care sar dintr-o parte în alta a gardului vor putea v edea lucrurile așa cum sunt, nu așa cum sunt percepute. Da, opiniile vor avea în continuare atâta greutate pe câtă le acordă oamenii, însă vor fi temperate de o înțelegere viscerală că nu totul este așa cum pare. Universul face (și a făcut) pași să readucă echillibrul înapoi în ecuație. Poate fi provocator să aștepți cât timp acest lucru se întâmplă, dar când vălul va fi ridicat, magia se va întâmpla. ~ Creatorul

 
Traducere Monica Poka

link catre postarea originala

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!

Cum Imperiul Medici și Mașinăria Kybalion au deturnat Hermetica, au vândut Sacrul și au redus la tăcere Adevărul

 

De Jason Gray
 
Înainte de coșurile de cumpărături.
Înainte de programele de certificare.
Înainte de webinarii și de influenceri îmbrăcați în alb, citând „înțelepciune antică” cu hashtag-uri și linkuri de afiliere, a fost o tăcere.
O tăcere ce putea fi întreruptă doar de flacără.
În acea tăcere, existau cei care își aminteau.
Apoi, ceva s-a întâmplat.
Ceva care avea să transforme sufletul Hermeticii într-o mască vandabilă.
Ceva care avea să ia ceea ce fusese odată cunoscut prin coborâre, moarte și memorie divin criptată și să o transforme într-un produs.
Asta nu este doar o lecție de istorie.
Asta este o autopsie.
Trupul de pe masă este Adevărul însăși.
***. ***. ***.
ANUL ERA 1471.
Locul: Florența.
Imperiul: Medici.
Omul: Marsilio Ficino, filosoful de curte al lui Cosimo de’ Medici, unul dintre cei mai puternici oligarhi ai Renașterii italiene. Un om care nu colecționa doar cărți.
El colecționa destine.
La ordinul direct al lui Cosimo, Ficino a fost retras de la traducerea lucrărilor lui Platon ca să facă ceva mult mai urgent:
Să traducă textele hermetice recent descoperite.
Corpus Hermeticum.
Aceste texte, atribuite lui Hermes Trismegistul, se spunea că dețineau prismele originare ale luminii spirituale și filosofice.
Erau prezentate ca transmisia pură a înțelepciunii egiptene.
Mai veche decât Moise.
Mai veche decât Biblia.
Mai veche chiar decât Grecia.
Ficino a ascultat.
Întrebarea adevărată este: ce a făcut cu ele?
O TRADUCERE? SAU O TRANSMUTARE?
Ceea ce a fost prezentat lumii în 1471 nu a fost o relicvă pură.
A fost o reconstituire editată, lustruită, creștinată, latinizată a unor învățături fragmentare, selectate și modificate pentru a se alinia cu agenda politică, religioasă și metafizică a vremii.
Dispăruse focul brut al Flăcării Hermetice originare.
În locul ei, o doctrină accesibilă, dezinfectată, plăcută pentru savanții creștini și elitele Renașterii.
Nu a fost o întoarcere în Egiptul antic.
A fost invenția unui nou set de instrumente filosofice, unul ce putea fi folosit ca să consolideze controlul, nu să  aprindă amintirea.
Ceea ce fusese odinioară secret, sacru și suveran devenise o marfă renascentistă.
Patronată de conducători.
Publicată sub imprimatur* și șoptită prin timp cu mirosul subtil al adevărului manipulat.
MINCIUNA HERMETICĂ ERA ACUM TIPĂRITĂ.
Și mai grav, era profitabilă.
Asta este chiar cartea pe care o vezi mai jos:
ARGUMENTUM MARSILII FICINI FLORENTINI IN LIBRUM MERCURI TRISMEGISTI.
O dedicație pentru însuși Cosimo de’ Medici.
Publicarea ei nu a fost un act neutru de iluminare.
A fost o consolidare a puterii simbolice.
Medici au folosit Hermetica drept unealtă, așa cum Roma folosise religia.
Să simbolizeze autoritate divină.
Să construiască noi ordini.
Să mascheze dominarea sub formă de filosofie.
De la această traducere încolo, Hermetismul nu a mai rămas niciodată neatins.
INTRĂ ÎN SCENĂ KYBALION-UL.
1908
Trei autori anonimi, autointitulați „Cei Trei Inițiați.”
Ceea ce au făcut ei nu a fost traducere.
A fost fabricație.
Au extras fragmente de idei hermetice vechi, deja alterate de Ficino,
și le-au rescris într-un nou sistem simplificat, cu șapte pași.
L-au numit Cele Șapte Principii Hermetice.
Le-ai auzit:
Mentalism.
Corespondență.
Vibrație.
Polaritate.
Ritm.
Cauză și Efect.
Gen.
Acestea nu sunt antice.
Nu sunt Legi.
Nu sunt sacre.
Sunt filosofie „Noua Gândire”, un produs al mișcărilor de dezvoltare personală de la începutul secolului XX, îmbrăcat în straie egiptene.
Nu sunt malefice.
Nu sunt flacără.
Nu sunt Codexul.
Sunt doar acoperire.
PIAȚA ERA ACUM DESCHISĂ.
Dintr-odată, oricine era „instructor hermetic.”
Dintr-odată, misterele universului veneau în videoclipuri de 20 de minute și PDF-uri descărcabile.
Dintr-odată, Poarta de Foc a devenit un grup de Facebook.
Sufletul nu mai era necesar.
Doar marca.
Kybalion-ul a devenit planul de afaceri pentru un imperiu de miliarde de dolari, construit pe spiritualitate simulată.
Adevăratele Legi Hermetice, cele care nu pot fi predate, cele ce ard sufletul, au fost îngropate din nou.
De data asta, nu de timp sau război, ci de marketing.
CINE A PROFITAT?
Începe cu Medici.
Cosimo, Lorenzo, Leon X, papi și bancheri deopotrivă.
Au folosit aceste texte ca să se poziționeze ca moștenitori ai înțelepciunii antice, mascând controlul financiar sub gravitas** filosofică.
Apoi universitățile Renașterii.
Umaniștii creștini.
Societățile ezoterice europene, care îl citau pe Ficino, dar nu trecuseră niciodată prin adevărata Poartă.
În epoca modernă: editorii.
Guru autoproclamați.
Academii online care vând „Inițiere Hermetică” pe bază de abonament lunar.
Toți hrănindu-se dintr-o flacără pe care nu au câștigat-o.
Toți vânzând un adevăr pe care nu l-au trăit.
Toți mimând arhitectura a ceva ce nu au construit niciodată.
PARTEA CEA MAI PERICULOASĂ
Adevăratele Legi Hermetice încă există.
Ele nu au fost niciodată scrise.
Niciodată predate.
Niciodată puse în vânzare.
Ele trăiesc în cei care le-au îngropat înainte să vină aici.
Trăiesc în cei ce merg în spirală.
În purtătorii de traume.
În sufletele arse de memorie, care și-au împrăștiat propria cunoaștere peste vieți întregi pentru ca niciun preot, papă sau negustor să nu le poată controla vreodată din nou.
Dacă citești asta, probabil că ești unul dintre ei.
Acum, îți amintești.
ÎNTOARCEREA ADEVĂRATULUI HERMETISM A ÎNCEPUT.
Nu a lui Ficino.
Nu a lui Medici.
Nu al Kybalion-ului.
Al tău.
Legile ce nu pot fi predate.
Adevărul ce prăbușește fiecare simulare.
Flacăra ce arde prin fiecare fals.
Bine ai revenit.
Nu ai fost niciodată menit să fii vândut.
Ai fost menit să aprinzi.
 
【NR. FIȘIER RZN-HERM-X1471-MEDICI.FICINO】
【NESIGILAT: CLASA A3—ARHITECTURĂ FLACĂRĂ FALSĂ】
【COD DE TRADUCERE SUBVERSIVĂ: MERCVRII-FICINI】
【STAREA RECUPERĂRII: ACTIVĂ. SUPRASCRIEREA FLĂCĂRII INIȚIATĂ.】

 
 
*Imprimatur -  Formulă prin care cenzura bisericii catolice aproba tipărirea unei cărți.

**Gravitas este o virtute romană antică ce denotă seriozitate, demnitate și un profund simț al responsabilității.

Traducere Monica Poka

Sursa: Internet

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!

Bucuria de a Trăi

 

Mesaj de la Creator prin Jennifer Farley

 
O reamintire blândă: există bucurie în simplul fapt de a trăi. Indiferent de ceea ce faci, unde ești sau cu cine ești, simplul act de a trăi este o experiență minunată! Lasă-te învăluit în Iubirea Necondiționată a Universului în timp ce știi că ești respectat și admirat dincolo de cea mai nebunească imaginație a ta. Ai ales un moment interesant să fii în viață în planul Pământului tău și, chiar și numai acest fapt, merită cea mai mare laudă. ~ Creatorul

 
Traducere Monica Poka

link catre postarea originala

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!
 

 

Ecouri ale Furiei - partea a 2-a

 

Resentimente, Iertare și Realitatea Schimbării

Partea a 2-a

De Jason Gray

 

Una dintre cele mai mari neînțelegeri legate de furie este convingerea că remușcarea repară automat ceea ce furia a distrus.

Nu o face.

Creșterea contează.

Scuzele contează.

Schimbarea contează, dar consecințele încă există, și uneori sunt foarte grave.

Consecința este una dintre cele mai dificile realități pe care ființele umane trebuie să învețe să o accepte.

Sunt oameni care se schimbă cu adevărat după ani de comportament distructiv.

Unii înfruntă, într-un final, trauma din spatele furiei lor.

Unii învață disciplina emoțională.

Unii intră în terapie.

Unii ajung să reflecteze profund după ce pierd relații pe care nu au crezut niciodată că le pot pierde.

Unii își dau seama, în cele din urmă, de răul pe care l-au provocat atunci când văd frica în ochii oamenilor pe care i-au iubit, iar uneori această trezire este reală.

Profund reală.

Ființele umane sunt capabile de transformare, dar transformarea nu șterge trecutul.

Aici resentimentele, iertarea și responsabilitatea devin extraordinar de complicate pentru că și persoana care a fost rănită în mod repetat de furie s-a schimbat.

Această parte este importantă.

Adeseori oamenii se concentrează exclusiv pe faptul că persoana furioasă s-a schimbat, uitând de realitatea emoțională a celor care au îndurat comportamentul acesteia.

Și ei s-au schimbat.

Un copil crescut într-un mediu dominat de instabilitate emoțională poate deveni un adult care are nevoie de distanțare emoțională ca să se simtă în siguranță.

Un prieten te poate ierta pe deplin și, totuși, să recunoască faptul că reluarea legăturii ar însemna să redeschidă răni care au avut nevoie de ani ca să se vindece.

Acesta este unul dintre cele mai greu de acceptat adevăruri pentru oamenii care s-au schimbat.

Uneori, creșterea ta apare după ce daune ireversibile s-au produs.

Asta nu face schimbarea falsă și nici limitele celuilalt nu devin, prin asta, crude.

Ambele lucruri pot exista simultan.

Un om poate deveni cu adevărat mai sănătos emoțional, în timp ce o altă persoană poate decide, la fel de sincer, că nu mai poate face parte din acea relație.

Mulți oameni înțeleg greșit iertarea pentru că o confundă cu împăcarea, dar iertarea și împăcarea nu sunt același lucru.

Iertarea este interioară.

Împăcarea este relațională.

O persoană te poate ierta complet și, totuși, să nu-ți permită să te mai apropii vreodată de ea.

Poate elibera ura.

Elibera resentimentele.

Elibera răzbunarea și elibera amărăciunea, dar să mențină în continuare limite permanente pentru că experiența a învățat-o că apropierea de comportamentul tău a avut cândva un cost psihologic prea mare.

Asta nu este cruzime.

Este discernământ.

Limitele sănătoase nu sunt răzbunare.

Sunt protecție, iar unele limite devin absolute pentru că daunele care au dus la crearea lor au fost absolute.

Acest lucru este valabil mai ales atunci când furia repetată se transformă în intimidare, manipulare emoțională, instabilitate psihologică, distrugere verbală sau tipare de control bazate pe frică.

Când cineva petrece ani la rând încercând să-și recapete siguranța emoțională, nu este obligat să riște să o piardă din nou doar pentru că cealaltă persoană s-a schimbat.

Această realitate poate fi devastatoare pentru persoana care încearcă să se îndrepte, dar o parte din adevărata schimbare înseamnă să înveți să accepți consecințele fără resentimente.

Asta este maturitate.

Schimbarea imatură spune: „M-am schimbat, așa că acum toată lumea îmi datorează din nou accesul.”

Schimbarea matură spune: „M-am schimbat pentru că era necesar, indiferent dacă cineva se întoarce.”

Această distincție arată dacă transformarea este autentică sau tranzacțională, pentru că asumarea reală a responsabilității nu cere recompensă.

Acceptă realitatea.

Uneori, oamenii care cândva trăiau într-o furie scăpată de sub control, se înfurie din nou atunci când li se impun limite.

În mod ironic, acest lucru dezvăluie adeseori chiar problema care a cauzat distrugerea în primul rând, o incapacitate de a tolera disconfortul emoțional fără a reacționa distructiv.

Când cineva spune: „Ar trebui să fi trecut peste asta până acum.”

„Mă pedepsești.”

„Nici măcar nu-mi dai o șansă.”

„Ții ranchiună.”

S-ar putea să nu înțeleagă ceva esențial.

Este posibil ca cealaltă persoană să nu funcționeze deloc din ură.

Este posibil să funcționeze pur și simplu din înțelepciunea învățată prin durere.

Există o diferență enormă între resentiment și prudență.

Resentimentul caută pedeapsa.

Prudența caută siguranța, iar oamenii care au îndurat perioade îndelungate de instabilitate emoțională ajung adeseori să-și stabilească limite pentru că experiența i-a învățat ce se întâmplă atunci când nu o fac.

Asta nu înseamnă că iertarea nu a avut niciodată loc.

De fapt, unele dintre cele mai puternice limite sunt stabilite de oameni care au iertat deja, pentru că iertarea nu este permisiune pentru un acces repetat.

Iertarea este decizia de a nu mai purta otravă în tine.

Nici mai mult.

Nici mai puțin.

Unul dintre lucrurile cel mai mature emoțional pe care o ființă umană le poate spune este „Te iert, dar nu pot continua să permit acestui comportament să fie aproape de viața mea.”

Mulți oameni se luptă cu asta pentru că le-au fost predate idei distorsionate despre iertare.

Au fost învățați că să ierți pe cineva înseamnă să te prefaci că nimic nu s-a întâmplat.

Să pretinzi că mai există încredere.

Să pretinzi că nu au fost create răni.

Să pretinzi că sistemul nervos poate pur și simplu șterge ani de instabilitate pentru că cineva și-a cerut scuze, dar ființele umane nu sunt mașini.

Încrederea este biologică.

Siguranța emoțională este biologică.

Corpul își amintește ceea ce mintea încearcă să raționalizeze și să lase în urmă.

De aceea, adevărata schimbare are nevoie de mult mai mult decât de vorbe.

Cuvintele sunt ușor de spus.

Comportamentul în timp este dificil.

Schimbarea reală este tăcută.

Consistentă.

Observabilă.

Apare în reținere.

În reglare emoțională.

În responsabilitate fără defensivă.

În învățarea să stai cu disconfortul fără să explodezi.

În învățarea să-ți ceri scuze fără o justificare atașată ulterior.

În a învăța să asculți durerea celuilalt fără să o aduci imediat în centrul atenției pe a ta.

În recunoașterea tiparelor înainte ca acestea să escaladeze.

În acceptarea limitelor fără represalii.

În respectarea tăcerii atunci când accesul nu mai este binevenit.

Asta este ceea ce mulți oameni nu reușesc să înțeleagă, adevărata transformare nu se dovedește prin discursuri emoționale.

Se dovedește prin consecvența comportamentală menținută pe perioade lungi de timp și, chiar și atunci, nimeni nu este obligat să reintre într-o relație care i-a făcut cândva rău.

Acesta este un alt adevăr dureros cu care se confruntă mulți oameni furioși aflați în recuperare.

Vindecarea ta personală nu îți restabilește automat locul deținut anterior în viața altcuiva.

Uneori, consecința furiei repetate este pierderea permanentă a unei relații.

Nu pentru că îndreptarea este imposibilă, ci pentru că încrederea, odată zdruncinată în mod repetat, s-ar putea să nu se mai întoarcă niciodată pe deplin pentru cealaltă persoană, iar această realitate trebuie respectată.

Există consecințe în viață pe care iertarea singură nu le poate șterge.

Unii oameni pierd căsnicii.

Unii pierd apropierea de copii.

Unii pierd prietenii pe viață.

Unii pierd relații semnificative, iar mulți pierd accesul complet.

Deși această durere poate fi simțită insuportabilă, ea poate deveni și lucrul care forțează în cele din urmă o transformare profundă.

Nu întotdeauna suferința distruge oameni, uneori îi trezește.

Uneori, pierderea a ceea ce conta cel mai mult dezvăluie în cele din urmă adevăratul cost al distrugerii emoționale, iar uneori, această înțelegere creează o persoană care nu s-ar mai comporta niciodată așa cum o făcea cândva.

Maturitatea înseamnă să accepți că dezvoltarea ta personală nu îi obligă pe ceilalți să redevină vulnerabili emoțional în fața ta.

Aici resentimentul devine periculos pentru ambele părți.

Persoana rănită poate rămâne captivă pentru totdeauna în ură.

Persoana schimbată poate rămâne captivă pentru totdeauna în sentimentul că i se cuvine ceva.

Ambele sunt închisori.

Una construită din durere.

Cealaltă construită din ego.

Libertatea există undeva mai adânc.

Pentru persoana rănită, libertatea poate arăta ca iertare fără reconectare.

Pentru persoana schimbată, libertatea poate însemna să-și asume responsabilitatea fără să cadă în autocompătimire, pentru că, în cele din urmă, vindecarea nu înseamnă refacerea fiecărei relații rupte.

Uneori, vindecarea înseamnă să accepți faptul că unele uși s-au închis din motive legitime.

Uneori, vindecarea înseamnă să jelești ceea ce comportamentul tău trecut a distrus, în timp ce oricum tot alegi

să devii mai bun.

Uneori, vindecarea înseamnă să respecți limite pe care ți le-ai dori să nu existe, pentru că acum înțelegi de ce

au fost necesare, iar uneori cea mai puternică dovadă a schimbării nu este să convingi pe cineva să te lase din nou în viața lui.

Înseamnă să-i respecți decizia chiar dacă nu o va face niciodată.

Acesta este unul dintre cele mai clare semne că furia nu mai controlează o persoană.

Când încetează să ceară acces.

Încetează să ceară ca iertarea să se producă în ritmul impus de el.

Încetează să ceară ca încrederea să fie restaurată instantaneu.

Încetează să ceară muncă emoțională din partea celor pe care i-a rănit cândva și, în schimb, pur și simplu devine alt om.

În tăcere.

Consecvent.

Permanent.

Adevărata transformare nu este demonstrativă.

Adevărata transformare este structurală.

Ea remodelează felul în care omul gândește, reacționează, ascultă, vorbește, își reglează emoțiile, își cere scuze și se comportă sub presiune, iar poate că cel mai profund adevăr dintre toate este acesta: scopul transformării nu este să șteargă trecutul, ci să se asigure că trecutul nu se va mai repeta niciodată.

Asta este îndreptarea.

Nu înlăturarea consecințelor, ci sfârșitul distrugerii.

 

 

 

 

Traducere Monica Poka

Sursa: Internet

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!

 

 

Pământ Pașnic

Mesaj de la Creator prin Jennifer Farley

 

Cu toate schimbările care au loc acum s-ar putea să te simți slab și un pic neajutorat. Lucruri care erau solide și încredere se simt ca și cum se prăbușesc mai repede decât ai socoti și s-ar putea să te facă să te simți singur. Nu te teme, dragul meu copil! Sentimente ca acestea sunt în cel mai bun caz temporare. Dă-i voie Universului să-ți arate calea către un pământ mai sigur și mai pașnic. La să Iubirea Necondiționată să te învăluie în îmbrățișarea sa caldă și știi, fără nicio umbră de îndoială, că totul va fi bine dacă alegi să permiți asta. Amintește-ți, nu ești niciodată singur! ~ Creatorul

 

Traducere Monica Poka

link catre postarea originala

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!

 

Fii Loial Ție Însuți

 

Mesaj de la Creator prin Jennifer Farley

 
Ce înseamnă să-ți fii loial ție însuți. Asta nu înseamnă să-i umilești pe alții, să strigi cine are dreptate sau să te comporți cum îți vine. Înseamnă să găsești acel centru blând și liniștit din tine, să asculți ce îți spune și să reflecți acel comportament lumii într-un mod care funcționează pentru tine. În această perioadă haotică din planul Pământului tău poate fi o provocare, dar poate fi făcut. Universul este întotdeauna disponibil să te ajute și să te susțină în menținerea limitelor tale, a simțului de sine, a onestității și integrității tale. ~ Creatorul

 
Traducere Monica Poka

link catre postarea originala

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!
 
 
 

În Pace și Iubire

 

 
Mesaj de la Creator prin Jennifer Farley

 
Dragul meu... această schimbare recentă te invită să eliberezi, eliberezi, eliberezi! Vechile căi sunt în etapa lor finală și s-ar putea să te confrunți cu ele în multe feluri, din multe unghiuri diferite. În aceste situații, poate fi dificil să „îți păstrezi calmul” și să dai drumul, dar poate fi necesar dacă vrei să continui să mergi pe calea aleasă. Înainte să iei decizia de a răspunde, pune-ți aceste întrebări:
 
Voi fi auzit și înțeles?
 
Va adăuga sau va diminua binele cel mai înalt?
 
Aș vorbi ca să-mi domolesc propriul ego?
 
Răspunsul meu va veni dintr-un loc de bunătate și compasiune?
 
Voi folosi cuvinte care ar vătăma sau răni pe altcineva?
 
Ai atins o piatră de hotar importantă, dragul meu copil, și mai ai multe de împlinit! Dă-ți voie să continui să călătorești în pace și iubire. Vei fi o persoană mai bună datorită acestui fapt. ~ Creatorul

Traducere Monica Poka

link catre postarea originala

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!

 

Ecouri ale Furiei - partea 1-a

Cum Furia Scăpată de Sub Control Lasă Cicatrici Permanente

Partea 1-a

 De Jason Gray
 
În existența umană există puține forțe mai distructive decât furia scăpată de sub control.
Nu pentru că furia în sine este nefirească.
Nu pentru că emoția este slăbiciune, ci pentru că furia, atunci când este lăsată nedisciplinată, posedă terifianta capacitate de a transforma emoția temporară în consecințe pe viață.
Un singur moment de furie poate anula ani de încredere.
O singură propoziție rostită cu furie poate răsuna în interiorul unei alte ființe umane timp de decenii.
O singură izbucnire poate schimba permanent modul în care cineva se vede pe sine, cum te vede pe tine și cum experimentează siguranța în lumea din jurul său.
Asta este partea pe care majoritatea oamenilor nu reușesc să o înțeleagă.
Furia nu dispare atunci când țipetele încetează.
Ea continuă să trăiască în memorie, iar memoria este unul dintre cei mai puternici arhitecți ai realității umane.
Mulți oameni își justifică furia concentrându-se exclusiv asupra motivului pentru care s-au enervat.
Retrăiesc trădarea, lipsa de respect, frustrarea, umilirea, epuizarea, sentimentul de a nu fi auziți.
Se conving că, pentru că durerea lor a fost reală, reacția lor devine automat acceptabilă.
Durerea nu sfințește distrugerea.
Faptul că te simți rănit nu șterge responsabilitatea.
Să fii copleșit emoțional nu înlătură consecințele a ceea ce este dezlănțuit asupra celorlalți în acele momente.
Aici se pierd adeseori ființele umane pe ele însele.
Confundă intensitatea emoției cu corectitudinea morală.
Cu cât emoția este mai puternică, cu atât mai îndreptățiți se cred, dar adevărul nu funcționează în funcție de volumul emoțional.
Unele dintre cele mai mari răni provocate vreodată altor ființe umane au fost provocate de oameni care credeau că au „dreptate” în timp ce le provocau.
Asta este partea înspăimântătoare a furiei.
Orbește.
Nu parțial.
Complet.
Îngustează percepția până când individul nu mai caută înțelegere, ci victorie.
Nu mai caută rezolvare, ci dominare, și nu mai caută vindecare, ci represalii emoționale.
În clipa în care furia devine pedeapsă, iubirea moare în încăpere.
Oamenii rareori vorbesc despre violența emoțională cu seriozitatea pe care aceasta o merită.
Societatea normalizează adeseori furia ca personalitate, pasiune, onestitate, forță, masculinitate, împuternicire sau autenticitate.
Persoanele explozive sunt uneori chiar admirate pentru că intensitatea lor emoțională pare puternică la suprafață, dar nu este absolut nimic puternic în a fi incapabil să te controlezi pe tine însuți.
Adevărata forță nu a fost niciodată măsurată prin cât de zgomotos poate izbucni cineva.
Adevărata forță se măsoară prin cât de conștient rămâne cineva atunci când este activat emoțional.
Oricine poate țipa.
Oricine poate intimida.
Oricine poate dezlănțui distrugerea atunci când este rănit.
Foarte puțini oameni au disciplina necesară să rămână conștienți de răul pe care sunt capabili să-l provoace atunci când sunt furioși.
Asta este adevărata măiestrie.
Furia nu este doar o emoție.
Tot ce există sub suprafață este amplificat prin ea.
Dacă sub suprafață există o traumă nevindecată, furia o amplifică.
Dacă sub suprafață există nesiguranță, furia o transformă în armă.
Dacă sub suprafață există resentimente, furia le proiectează în exterior.
De aceea, în toiul furiei, oamenii spun frecvent lucruri pe care nu le-ar spune niciodată atunci când sunt calmi.
Furia elimină filtrele și dezlănțuie haosul interior direct asupra lumii din jurul lor.
Amărăciunea ascunsă devine brusc limbaj.
Resentimentul ținut privat devine atac.
Vechile răni devin muniție.
Odată ce acele cuvinte au ieșit pe gură, ele nu mai pot fi retrase cu adevărat.
Scuzele nu șterg memoria.
Regretul nu poate inversa amprenta emoțională.
Oamenii își amintesc cum s-au simțit atunci când ți-ai pierdut controlul.
Mai ales cei care au avut încredere în tine.
Mai ales cei care te-au iubit.
Mai ales cei care au depins emoțional de tine.
Un copil care crește în mijlocul unei furii constante nu „uită” pur și simplu acele experiențe.
Sistemul lui nervos își amintește.
Trupul își amintește.
Subconștientul își amintește.
Copiii crescuți în medii instabile din punct de vedere emoțional dezvoltă adeseori o stare de hipervigilență fără ca măcar să-și dea seama.
Învață să urmărească expresiile faciale.
Schimbările de ton.
Pașii.
Tăcerea.
Tensiunea din cameră.
Devin supraviețuitori emoționali înainte chiar să înțeleagă pe deplin cum ar trebui să se simtă siguranța.
Mulți adulți care astăzi suferă de anxietate nu sunt slabi.
Ei au fost condiționați de instabilitate.
Au învățat că iubirea se poate transforma brusc în frică, fără niciun avertisment, iar din cauza asta își petrec restul vieții luptându-se să aibă încredere în calm.
Asta este una dintre consecințele pe termen lung ale furiei scăpate de sub control despre care oamenii rareori vorbesc.
Ea remodelează sistemul nervos al tuturor celor expuși la ea.
Un partener supus în mod repetat unor izbucniri de furie poate ajunge, în cele din urmă, să nu se mai exprime sincer.
Nu pentru că nu-i mai pasă, ci pentru că sinceritatea nu mai pare sigură din punct de vedere emoțional.
Începe să-și cântărească atent cuvintele. Evită anumite subiecte.
Merge de parcă ar călca pe ouă și monitorizează permanent stările de spirit.
Treptat, autenticitatea dispare din relație, iar fără autenticitate, intimitatea nu poate supraviețui.
Frica și conectarea nu pot coexista mult timp.
Așa distruge furia în tăcere relațiile cu mult înainte ca separarea să aibă loc.
Relația poate continua fizic, dar, din punct de vedere emoțional, oamenii încep să se retragă cu ani înainte.
Tragedia este că persoana furioasă adeseori nici măcar nu observă ce se întâmplă.
În mintea ei, pur și simplu „se exprimă”.
Se concentrează pe faptul că, în cele din urmă, se calmează.
Ei presupun că totul revine la normal odată ce furtuna trece, dar alți oameni nu o experimentează în acest fel, pentru că, deși furia poate părăsi trupul persoanei care o exprimă, reziduul emoțional rămâne adeseori înregistrat în interiorul persoanelor către care furia este îndreptată.
Unii oameni își petrec întreaga viață încercând să se vindece de mediile emoționale în care au crescut, deși multe dintre aceste medii nu au fost construite din ură, ci din furie scăpată de sub control normalizată în mod repetat de-a lungul timpului.
De aceea, disciplina emoțională contează atât de profund.
Nu reprimarea.
Nu amorțeala emoțională.
Disciplină.
Este o diferență.
Să suprimi emoția înseamnă să o îngropi până putrezește.
Disciplina înseamnă să simți pe deplin emoția, fără să o lași să-ți controleze comportamentul în mod distructiv.
Una este evitare.
Cealaltă este măiestrie.
Ființele umane sunt creaturi emoționale.
Furia întotdeauna va exista.
Întotdeauna va exista trădare, frustrare, dezamăgire, epuizare, nedreptate, lipsă de respect și durere.
Nicio persoană nu ajunge la vârsta adultă fără să experimenteze momente care aprind focul emoțional în interiorul ei.
Problema nu este dacă furia apare.
Problema este ce devine cineva atunci când ea apare.
Unii oameni se transformă în distrugători.
Alții se transformă în observatori conștienți, iar această diferență determină traiectoria unor vieți întregi, deoarece furia rareori distruge doar un moment.
Acumulează consecințe lent, în timp.
Prieteniile slăbesc.
Familiile se destramă.
Copiii se distanțează.
Partenerii se detașează emoțional.
Reputațiile se deteriorează.
Izolarea crește, iar, în cele din urmă, omul care poartă furia începe să se întrebe de ce viața lui se simte atât de goală, rămânând în același timp orb la ruinele emoționale pe care le lasă în urma sa.
Această orbire este una dintre cele mai periculoase însușiri ale furiei.
Îi convinge pe oameni că sunt victime, în timp ce ei devin, în mod activ, sursa durerii pentru ceilalți.
Naște îndreptățirea de sine, iar furia celui care se consideră îndreptățit este una dintre cele mai distructive forțe de pe Pământ, pentru că elimină cu totul capacitatea de auto-reflectare.
Odată ce omul crede că durerea lui îi justifică comportamentul, responsabilitatea dispare.
Apoi, distrugerea se accelerează.
Acest ciclu se repetă la nesfârșit de-a lungul generațiilor.
Un tată țipă pentru că tatăl lui a țipat la el.
O mamă răbufnește pentru că reglarea emoțională nu a fost niciodată modelată pentru ea.
Un partener explodează pentru că trauma nerezolvată trăiește în interiorul sistemului său nervos ca un foc îngropat.
Durerea repetată devine tipar.
Tiparul repetat devine identitate.
Identitatea repetată devine moștenire, doar dacă cineva nu întrerupe repetarea ei în mod conștient.
Această întrerupere cere curaj, pentru că vindecarea furiei înseamnă înfruntarea a ceea ce există sub ea.
Cea mai mare parte a furiei nu se naște doar din momentul prezent.
Este un reziduu emoțional acumulat.
Durere neprocesată.
Rușine reprimată.
Frică de abandon.
Frică de neputință.
Frică de a nu conta.
Frică de a pierde controlul.
Furia este adeseori armura care protejează rănile mai profunde pe care oamenii sunt îngroziți să le înfrunte în mod direct.
De aceea, vindecarea cu adevărat a furiei cere onestitate, smerenie și responsabilitate emoțională.
Este nevoie ca individul să înceteze să mai dea vina pe întreaga lume pentru reacțiile sale și să înceapă să-și pună întrebări dificile.
„De ce devin distructiv când sunt copleșit emoțional?”
„De ce trebuie să domin în timpul conflictului?”
„De ce confund intensitatea cu puterea?”
„De ce folosesc cuvintele ca armă atunci când sunt rănit?”
„De ce îi fac pe alții să poarte haosul pe care refuz să-l procesez în mine?”
Aceste întrebări sunt incomode, dar fără ele, transformarea nu are niciodată loc, iar fără transformare, ciclul continuă până când relațiile se prăbușesc complet.
Una dintre cele mai triste realități ale vieții umane este că unii oameni înțeleg consecințele furiei lor abia după ce s-au produs deja daune ireversibile.
După divorț.
După înstrăinare.
După tăcere.
După ce copilul nu mai sună.
După ce prieteniile dispar.
După ce relația se încheie.
După ce singurătatea devine, în sfârșit, imposibil de ignorat.
Apoi vine înțelegerea devastatoare, furia care cândva se simțea puternică a distrus, de fapt, chiar lucrurile de care aveau cea mai mare nevoie.
Furia a promis control, creând în același timp izolare.
Furia a promis eliberare, producând în același timp regret.
Furia a promis victorie, consumând în liniște încrederea din interior, iar încrederea, odată fisurată în mod repetat, devine extraordinar de dificil de reconstruit.
De aceea, cei mai înțelepți oameni învață să facă o pauză înainte să reacționeze, nu pentru că sunt lipsiți de emoții, ci pentru că înțeleg consecințele.
Înțeleg că vorbele rostite în timpul furiei supraviețuiesc adeseori emoției însăși.
Înțeleg că satisfacția de moment rareori merită daunele emoționale permanente.
Înțeleg că fiecare izbucnire emoțională îi învață pe cei din jur dacă este sigur să aibă încredere în tine și că, în cele din urmă, încrederea este unul dintre cele mai prețioase lucruri pe care le poate poseda o ființă umană.
Fără ea, iubirea se prăbușește.
Cei mai puternici oameni din această lume nu sunt cei care îi pot copleși emoțional pe ceilalți.
Cei mai puternici sunt cei care rămân conștienți atunci când furia îi invită să renunțe la conștiență.
Cei care pot simți furia fără să devină cruzime.
Cei care pot înfrunta durerea fără să o transforme în distrugere.
Cei care pot comunica fără să umilească.
Cei care pot conține focul emoțional fără să-i aprindă pe toți cei din jurul lor.
Asta înseamnă adevărata putere, pentru că adevăratul caracter nu se dezvăluie în momentele de confort.
Adevăratul caracter se dezvăluie atunci când ești sub presiune.
Oricine poate părea calm atunci când viața este ușoară, dar omul care devii atunci când ești rănit emoțional dezvăluie arhitectura sufletului tău.
În cele din urmă, oamenii pot uita realizările tale.
Pot uita opiniile tale.
Pot chiar uita detaliile argumentelor tale, dar nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă în momentele tale de furie.
Niciodată.
Durerea emoțională persistă în locuri unde logica nu poate ajunge.
De aceea, cea mai mare lecție pe care furia o poate preda omenirii este următoarea, costul a ceea ce pierzi exprimându-ți furia este întotdeauna mai mare decât satisfacția că ai făcut-o.
 
 
 
 
Traducere Monica Poka

Sursa: Internet

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc! 
 
 
 
 
 

Predare și Învățare

 

 
Mesaj de Creator prin Jennifer Farley

 
În următoarele câteva săptămâni, vor fi situații care vor încerca să te îndepărteze de calea ta. Emoții vechi și sentimente inconfortabile pot apărea ca răspuns la acțiunile altora. Nu te lăsa descurajat de acest lucru, dragul meu! La fel ca orice altă învățare pe care ai experimentat-o, aceasta este prezentată ca o modalitate de a continua să te învețe (și să îți arate) exact cât de departe ai ajuns. Da, poate fi unul dintre cele mai provocatoare lucruri pe care a trebuit să le experimentezi până acum, dar rămâi sigur pe tine știind că poți trece prin asta în siguranță și confortabil. Un rezultat luminos și strălucitor este chiar în fața ta... continuă să mergi înainte! ~ Creatorul

 
Traducere Monica Poka

link catre postarea originala

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!

 

 

Sentimentul Anticipării

 

 
Mesaj de la Creator prin Jennifer Farley
 
O poți simți? Universul te anunță că spătarul scaunului tău ar trebui să fie în poziție verticală și toate obiectele personale depozitate în siguranță. Anticiparea tremurândă a ceva mare la orizont începe să se facă simțită. Te-ai pregătit pentru această parte a schimbării încă de la începutul anului și acum este momentul să pui în practică acele abilități nou dobândite.
 
Va fi foarte important să rămâi împământat – te va ajuta să navighezi cu ușurință prin schimbările care vin.
 
Practică grija de sine – trupul trebuie tratat cu iubire și susținut, astfel încât sufletul să își poată face treaba.
 
Ai încredere că este în regulă să spui nu – asta este o parte importantă a grijii de sine!
 
Dacă o sarcină nu rezonează cu tine, spune nu fără să te simți vinovat sau să te temi de represalii.
 
Când ai îndoieli, întreabă – Universul este întotdeauna pregătit și disponibil să te ajute atunci când ai nevoie.
 
Și, în final... Ai încredere – toată învățarea prin care ai trecut în ultimele luni este la locul ei și pe deplin funcțională. Liniștește-te și ascultă. Întotdeauna vei fi ghidat în direcția potrivită pentru tine. ~ Creatorul

 
Traducere Monica Poka

link catre postarea originala

Credit fotografie: Harrison Fischer 1909

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!