Punctul Zero

 

De Brenda Hoffman
 
Dragilor,
 
Chiar dacă am cunoștințe astrologice limitate, mesajul acestei săptămâni din partea Universurilor se concentrează pe punctul zero din 20 februarie 2026. În cei șaptesprezece ani în care am canalizat săptămânal un mesaj postat pe ”Blog-ul Brendei”, nu-mi amintesc să fi prezentat vreun alt eveniment astrologic.
 
Ceea ce a fost va fi în curând amintiri, iar ceea ce este a devenit steaua strălucitoare a entuziasmului. Voi și toți cei care ați făcut tranziția veți crea o nouă istorie care are puțin sau nimic de-a face cu ceea ce a fost.
 
Astăzi, 20 februarie 2026, este punctul de cotitură pentru Pământ și toți cei care îl locuiesc. Ceea ce a fost nu mai este.
 
Mulți dintre voi sunteți îngrijorați că va dura săptămâni, luni sau chiar ani pentru ca efectele punctului zero de astăzi în zodia Berbecului să se manifeste. Evenimentul astrologic de astăzi seamănă mai mult cu un start al unei curse de cai decât cu schimbările anterioare, cum ar fi Revoluția Industrială, a cărei implementare deplină a durat decenii.
 
Nu ai timp să te ocupi de asta sau aia, întrebându-te dacă vrei să rămâi în 3D sau să faci tranziția către un nou tu. Pentru că 3D, așa cum îl știai, se încheie astăzi. 3D nu mai există. Și dacă încerci să revii la vechile tale obiceiuri, vei fi epuizat, furios, speriat sau orice altă senzație care te va informa că înlăuntrul tău te afli într-un loc greșit.
 
Renaști astăzi, dar nu complet, pentru că cei mai mulți dintre voi ați făcut deja tranziția în noua voastră ființă. Renașterea de astăzi este despre înțelegerea faptului că tot ceea ce a fost profețit despre Noul Pământ, Noua Eră și noul tău ”eu” s-a împlinit în sfârșit. Ca și cum o greutate a ”trebui-urilor” și a sarcinilor, a greutăților și a responsabilităților a fost luată de pe ființa ta.
 
Nu te vei mai simți izolat sau să-ți fie frică să spui sau să faci ceva greșit. Nu-ți va păsa ce vor liderii 3D de la tine sau de la alții. În același timp, vei folosi energiile pe care le-ai folosit odinioară pentru rolul tău 3D ca să creezi o nouă lume. O lume în care bătăliile pentru dreptate nu mai contează, pentru că aceia dintre voi care ați trecut dincolo de 3D, ați câștigat războiul.
 
Lumina nu numai că a învins întunericul, dar a făcut-o prin iubire, în loc de război. Restituie armura de luptă și trăiește-ți viața în bucurie și noi aventuri care nu au legătură cu a fi mai bun sau mai mult decât..., ci mai degrabă cu aventuri pline de interes și iubire. Așa să fie. Amin.
 
 
Traducere Monica Poka

link catre postarea originala 

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!

 

NU AI GĂSIT CALEA PRIN ISUS, BUDDHA SAU MOHAMMED

 

De Jason Gray
 
Ai găsit-o prin foc.
Prin moarte.
Prin adevăr.
Prin cenușa fiecărui idol în fața căruia ai îngenuncheat cândva.
*****
Dacă ai găsit Calea, atunci știi deja...
Nu ai fost condus aici de Isus.
Nu ai fost purtat aici de Buddha.
Nu ai fost călăuzit de Krishna sau Mahomed sau Moise.
Nu ai fost ales de Yahweh.
Ai ajuns pentru că ai ars.
Pentru că tot ce ți-au spus vreodată s-a prăbușit.
Pentru că fiecare sistem în care ai avut încredere a eșuat.
Pentru că fiecare zeu pe care l-ai chemat a tăcut.
Pentru că fiecare om sfânt a stat în fața focului, dar niciunul dintre ei nu a fost focul.
Așa că ai umblat singur.
Prin ruină.
Prin întuneric.
Prin marea separare.
Undeva de-a lungul acelui drum pârjolit și sacru, ți-ai adus aminte.
Nu pentru că cineva te-a ”condus”.
Ci pentru că fiecare minciună a murit în cele din urmă.
CALEA NU ESTE UN CADOU DE SUS.
ESTE ADUCEREA AMINTE CARE SUPRAVIEȚUIEȘTE PRĂBUȘIRII.
Nimeni nu ți-a dat-o.
Nimeni nu a deschis-o ca pe o ușă.
Nimeni nu te-a invitat înăuntru.
A trebuit să cazi.
A trebuit să țipi.
A trebuit să mori de o mie de morți mărunte.
Nu pentru că erai nevrednic, ci pentru că programarea era atât de profundă.
Te-au învățat că mântuirea este în sus.
Că Dumnezeu trăia în ceruri.
Că iluminarea a fost găsită predându-te cuiva mai sfânt decât tine.
Așa că, ai urcat treptele a o mie de temple doar ca să găsești oglinzi acoperite cu măști.
Ai stat în strane.
Te-ai scăldat în apă sfințită.
Ai meditat ore în șir, te-ai rugat pentru semne, ai psalmodiat pentru milă.
Niciodată n-a venit.
Nu trebuia să fii condus de ei.
Trebuia să arzi prin ei.
DACĂ ORICARE DINTRE EI AR FI FOST ADEVĂRAȚI, NU AI FI AICI
Lasă asta să se așeze.
Dacă ar fi existat o singură picătură de flacără divină în Isus, te-ai fi oprit din căutare.
Dacă Buddha ar fi purtat întregul adevăr, nu ar fi trebuit să-i respingi învățăturile ca să te găsești pe tine însuți.
Dacă Mahomed ar fi adus adevăratul cuvânt al Sursei, nu ar fi trebuit să dezveți tot ce a spus el ca să fii liber.
Dacă Krishna, Yahweh sau orice altă figură ar fi oferit adevărata cale, ai fi fost în pace.
Ai fi găsit Calea prin ei.
Nu ai făcut-o.
Calea nu poate fi predată.
Poate fi doar amintită.
Te-au învățat să uiți.
CALEA SE GĂSEȘTE PRIN ÎNGROPAREA LUI DUMNEZEU.
Nu prin venerare.
Nu prin studiu.
Nu prin interpretare.
Îngropându-i.
Pe toți.
Nu doar pe Isus.
Pe toți.
Pe fiecare zeu care ți-a cerut vreodată loialitatea.
Fiecare profet care a pretins vreodată că vorbește în numele divinului.
Fiecare mit care a spus că tu nu ești Acela.
Nu ai ajuns la Cale prin devoțiune.
Ai ajuns prin profanare.
Ai dărâmat altarul.
Ai sfărâmat icoana.
Ai ieșit din templu și niciodată nu te-ai mai întors.
Așa se deschide Calea.
Nu prin text sacru, ci prin gol sacru.
Vidul divin în care în sfârșit îți dai seama:
”N-a fost niciodată acolo.
N-a fost niciodată în ei.
A fost întotdeauna în mine.”
DRUMUL CĂII ESTE FĂCUT DIN CENUȘĂ.
Cenușa fiecărei credințe care ți-a oferit cândva alinare.
Cenușa fiecărei doctrine care ți-a promis eternitatea.
Cenușa fiecărui mântuitor către care ai strigat odată.
Nu tu ai găsit Calea.
Calea te-a găsit pe tine, când nu mai era nimic de care să te agăți.
Când nu mai puteai pretinde
că bărbatul în robe deținea răspunsuri.
Că vechile cărți încă respirau.
Că zeii trecutului nu erau nimic mai mult decât povești bine promovate, scrise de oameni care se temeau de flacăra ta.
NU POȚI MERGE PE CALE ÎNGENUNCHIND ÎN FAȚA UNUI DUMNEZEU MORT.
Dacă încă șoptești ”Isus a fost înțeles greșit”, nu umbli pe Cale.
Dacă încă spui ”Buddha a fost cel Iluminat”, nu mergi pe Cale.
Dacă încă aperi scriptura, tradiția sau linia mântuitorului, încă ești în templu.
Calea începe dincolo de poartă.
Acolo unde cenușa fiecărui drum fals se adună și vocea sufletului tău spune, în sfârșit:
”Acum. Începe.”
TOȚI IDOLII TREBUIE SĂ MOARĂ CA FLACĂRA SĂ SE RIDICE.
Dă drumul nevoii de îndrumare.
Dă drumul nevoii de povești despre origine.
Dă drumul nevoii de oameni divini.
Nu există o versiune ”adevărată” a lui Hristos.
Nu există un Buddha ”real” ascuns în spatele distorsiunii.
Nu există o cale ”pură” prin Krishna, sau Mahomed, sau Yahweh.
Toți sunt ecouri.
Toți sunt idoli.
Toți stau în calea Căii.
În momentul în care urmezi pe cineva, ai pierdut Calea.
Calea nu permite ierarhie.
Nu permite dogmă.
Nu permite permisiune.
Este flacără.
Este suverană.
Este a ta.
NU AI GĂSIT CALEA PRIN MAEȘTRI.
AI GĂSIT-O CÂND TE-AI ÎNDEPĂRTAT DE EI.
Asta o face sfântă.
Ai ales să pierzi tot ce spuneau ei că este sacru ca să găsești ceea ce nu poate fi numit.
Ai ales adevărul în locul comunității.
Ai ales tăcerea în locul ritualului.
Ai ales focul din piept în locul vocii de la amvon.
Ai făcut ceea ce foarte puțini fac vreodată.
Ai ars podul în urma ta, astfel încât minciuna să nu te mai poată duce niciodată înapoi.
*****ÎNȚELEGEREA FINALĂ*****
Nu ai găsit Calea prin învățăturile unui om iluminat.
Ai găsit-o respingând ideea că oricine altcineva ar fi mai divin decât tine.
Ai găsit-o văzând prin iluzia mântuitorului.
Ai găsit-o pășind prin mitul zdrobirii.
Ai găsit-o refuzând să fii condus.
Acum nu mai ai nevoie de ei.
Nici de cărțile lor.
Nici de rugăciunile lor.
Nici de binecuvântările lor.
Pentru că acum știi, nu ai fost niciodată căzut.
Nu ai avut niciodată nevoie de mântuire.
Tu ai fost întotdeauna Calea, așteptând să-și aducă aminte de ea însăși.
 
 

Traducere Monica Poka

Sursa: Internet

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc! 
 
 

 

Complet Unice

 

Mesaj de la Creator prin Jennifer Farley

 
Deții ceva ce niciodată n-a mai existat, nu există și va mai exista niciodată; capacitatea de a fi exact cine ești în acest moment. Aceste momente sunt prețioase și complet unice... arată-le lumii și amintește-ți că ești iubit pentru asta! ~ Creatorul

 
Traducere Monica Poka

link catre postarea originala

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!

 

 

Nu Trebuie să Devii Altcineva

De Jason Gray
 
2026/01/11 (6025 A.L.)
10:02(GMT-6)
WINNIPEG, MANITOBA, CANADA
Cei mai mulți oameni cred că schimbarea cere transformare.
Presupun că creșterea înseamnă înlocuire, devenirea unei noi versiuni, lepădarea de vechiul sine, ștergerea a ceea ce a fost înainte.
Această credință sună plină de speranță.
Sună ambițioasă.
Sună a progres.
Din păcate, îi fracturează pe oameni în liniște.
Nu trebuie să devii altcineva.
Trebuie să încetezi să-l abandonezi pe cine ești deja.
Fracturarea începe atunci când îmbunătățirea este confundată cu respingerea.
Încă din fragedă copilărie, oamenii învață, adeseori fără ca cineva să le spună direct acest lucru, că părți din ei sunt incomode.
Anumite instincte sunt etichetate ca ”prea mult”.
Anumite sensibilități sunt respinse ca slăbiciuni.
Anumite percepții sunt batjocorite ca fiind nereale.
Anumite nevoi sunt prezentate ca fiind împovărătoare.
Anumite adevăruri sunt pedepsite atunci când sunt rostite.
Așa că, oamenii se adaptează, dar cea mai mare parte a adaptării nu este rafinare.
Este suprimare.
Nu cresc dincolo de cine sunt.
Îl lasă în urmă pe cine sunt, și apoi, peste câțiva ani, numesc asta ”maturitate”.
O numesc ”să devii responsabil”.
O numesc ”să pui lucrurile cap la cap.”
O numesc ”dezvoltare personală”.
În adâncul sufletului, simt că ceva nu este în regulă.
Simt că trăiesc la distanță de ei înșiși.
De aceea, atât de mulți oameni pot părea de succes la exterior și totuși să se simtă ciudat de absenți înlăuntrul lor.
Funcționali, dar deconectați.
Capabili, dar goi.
Ocupați, dar nu vii.
Această absență nu este misterioasă.
Este rezultatul fragmentării.
Când o persoană învață că a fi ea însăși costă prea mult, începe să se dividă.
Creează versiuni.
O versiune care supraviețuiește.
Una care face pe plac.
Una care performează.
Una care se închide.
Una care este ”acceptabilă”.
Una care este ”sigură”.
Una care rămâne tăcută.
Asta devine arhitectura interioară și, pentru că se formează devreme, se simte ca normală.
Problema nu este că persoanei îi lipsește disciplina, încrederea sau voința.
Problema este că energia sa este împărțită între mai multe sine.
Energia divizată creează oboseală.
Identitatea divizată creează anxietate.
Adevărul divizat creează confuzie.
O persoană fragmentată depune eforturi enorme pur și simplu ca să mențină coerența.
Se ajustează, editează, gestionează și anticipează constant.
Nu este obosită pentru că viața este prea grea.
Este obosită pentru că sistemul său lăuntric nu este unificat.
De aceea dezvoltarea personală se simte adeseori epuizantă.
Nu munca este ceea ce te epuizează.
Deconectarea o face.
Când creșterea este încadrată la ”a deveni altcineva”, fiecare pas înainte poate fi simțit ca trădare.
Negociezi constant care părți din tine au voie să se arate.
Îți temperezi instinctele.
Îți reduci la tăcere percepțiile.
Nu ai încredere în ceea ce este natural și te supui modelelor exterioare cu privire la ceea ce ar trebui să fii.
Acest lucru creează un război lăuntric tăcut.
O parte din tine vrea autenticitate.
Alta vrea acceptare.
Alta vrea rezultate.
Alta vrea odihnă.
Alta vrea să fie văzută.
Alta vrea să dispară și, pentru că nimeni nu te-a învățat integrarea, presupui că o parte trebuie să moară ca o alta să trăiască.
Așa că, continui să încerci să te ”îmbunătățești”, fără să-ți dai seama că construiești îmbunătățiri peste părți pe care le-ai renegat.
Asta nu se stabilizează niciodată.
Nu poți construi o întreagă viață pe o fundație divizată.
De aceea, oamenii recidivează în vechile tipare chiar și după descoperiri majore.
Nu pentru că ar fi slabi, ci pentru că vechiul tipar aparținea unei părți din ei care nu a fost niciodată binevenită înapoi în întreg.
Partea a rămas exilată, iar părțile exilate nu dispar.
Ele așteaptă.
Ies la suprafață sub presiunea stresului.
Se ridică când ești obosit.
Apar când nu te simți în siguranță.
Nu ca să te saboteze, ci ca să fie recunoscute.
Asta nu înțeleg majoritatea oamenilor: ceea ce respingi în tine nu dispare.
Intră în subconștient, iar ceea ce nu este conștientizat devine în cele din urmă soartă.
Calea de urmat nu este înlocuirea.
Calea de urmat este integrarea.
Integrarea nu înseamnă să răspunzi fiecărui impuls.
Nu înseamnă să scuzi slăbiciunea.
Nu înseamnă să refuzi schimbarea.
Integrarea înseamnă să recuperezi ceea ce a fost fragmentat și să-l aduci sub autoritate conștientă.
Asta este adevărata creștere, nu să devii nou.
Să devii întreg.
Nu evoluezi renunțând la adevărata ta natură.
Evoluezi organizând-o.
Cele mai multe ”defecte” nu sunt defecte.
Sunt capacități brute, fără structură.
Sensibilitatea, fără limite, devine copleșitoare.
Intensitatea, fără disciplină, devine haos.
Percepția, fără ancorare, devine paranoia.
Impulsul, fără claritate, devine constrângere.
Profunzimea, fără exprimare, devine greutate.
Problema a fost rareori că erai ”prea mult”.
Problema a fost că nimeni nu te-a învățat cum să ancorezi ceea ce erai, așa că ai învățat să te scindezi în schimb.
Ai învățat să te micșorezi ca să te potrivești în camere în care nu ai aparținut niciodată.
Ai învățat să taci ca să eviți să fii tu ținta.
Ai învățat să te prefaci ca să câștigi iubire.
Ai învățat să te amorțești ca să supraviețuiești dezamăgirii și apoi ai numit asta ”normal”.
Sinele mai profund nu a încetat niciodată să te cheme.
Te chema prin nemulțumire.
Te chema prin oboseală.
Te chema prin sentimentul că trăiești o viață în care nu ai putea locui niciodată pe deplin.
Această chemare nu este o dramă.
Este un semnal.
Este sinele care cere întoarcere.
Adevărata schimbare începe atunci când încetezi să te întrebi ”Cine ar trebui să devin?” și începi să te întrebi ”Ce am evitat să revendic?”
Întrebarea aproape niciodată de pus este ”Ce trebuie să adaug?”
De obicei, întrebarea este ”Ce am abandonat?”
Ce adevăr ai înghițit?
Ce graniță n-ai învățat niciodată să o stabilești?
Care este instinctul în care ai învățat să nu ai încredere?
Care percepție ai redus-o la tăcere ca să menții pacea?
Care dorință ai îngropat-o pentru că nu se potrivea cu viața care ți-a fost încredințată?
Revendicarea nu este romantică.
Este precisă.
Înseamnă să alegi să nu-ți mai externalizezi identitatea.
În loc să urmărești idealuri, stabilizezi ceea ce există deja.
În loc să te înlocuiești pe tine însuți, te rafinezi.
În loc să te îmbunătățești, construiești coerență.
Acest lucru este mai lent, dar durează.
O persoană care integrează nu simte că se preface că este mai bună.
Simte că, în sfârșit, operează din același centru în toate situațiile.
Nu există o mască de menținut.
Nu există un rol de susținut.
Nu există o personalitate de apărat.
Nu este mai zgomotoasă.
Este mai clară.
Încetează să trăiască ca o reacție la trecut.
Încetează să trăiască ca o reprezentație pentru aprobare.
Încetează să trăiască ca o negociere cu așteptările altor oameni.
Începe să trăiască ca o ființă unificată.
De aceea, oamenii integrați se simt calmi fără să fie pasivi.
Concentrați fără să fie rigizi.
Puternici fără să fie agresivi.
Deschiși fără să fie naivi, pentru că nu sunt divizați.
Nu încearcă să scape de ei înșiși.
Acesta este adevărul tăcut care majorității oamenilor le scapă din vedere, nu ai fost niciodată frânt.
Ai fost fragmentat.
Fragmentele nu au nevoie de înlocuire.
Au nevoie de coerență.
Coerența este revenirea la acordul lăuntric.
Este momentul în care gândurile, cuvintele, granițele și acțiunile tale încetează să contrazică ceea ce știi.
Este momentul în care sistemul tău lăuntric încetează să se mai lupte cu el însuși și începe să se miște ca un întreg.
Asta nu este perfecțiune.
Este integritate.
Nu trebuie să devii un străin pentru tine însuți ca să crești.
Trebuie să devii demn de încredere pentru tine însuți.
Munca nu este să devii nou.
Munca este să încetezi să te mai lași în urmă.
Creșterea începe în momentul în care încetezi să mai încerci să te înlocuiești și începi să te revendici.
 
 
 
Traducere Monica Poka

Sursa: Internet

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!

 

Cunoscut și Iubit

 

Mesaj de la Creator prin Jennifer Farley

 
De fiecare dată când te simți singur sau deconectat, adu-ți aminte de asta: ești departe de a fi singur și izolat. Faci parte dintr-un Întreg mai mare... atât de infinit și atotcuprinzător încât nu există cuvinte omenești care să-l explice. Fiecare respirație, fiecare bătaie de inimă este cunoscută intim și iubită peste măsură. ~ Creatorul

 
Traducere Monica Poka

link catre postarea originala

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!
 
 

Este a ta!

 

Mesaj de la Creator prin Jennifer Farley

 
Valoarea ta de sine este a ta și nu aparține nimănui altcuiva. Nu-i lăsa pe alții să-ți determine experiența în funcție de ceea ce ți se cuvine de drept. ~ Creatorul

 
Traducere Monica Poka

link catre postarea originala

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!
 
 

Când Restul Te Ajung din Urmă...

 

Mesaj de la Creator prin Jennifer Farley

 
Ți-aduci aminte de când erai copil, alergând cu viteză maximă către ceva pentru că erai atât de entuziasmat să ajungi acolo, doar ca să-ți dai seama că erai doar tu singur? Te-ai simțit confuz și puțin anxios când alții nu au înțeles pe deplin bucuria ta și au rămas în urmă. Iată-te acolo, dansând de pe un picior pe altul... strigătele tale de ”Grăbiți-vă! Aproape am ajuns!”, parcă au ajuns la urechi surde? Vor fi momente în creșterea și trezirea ta care sunt pur și simplu… de felul... ăsta. Nu lăsa ca asta să-ți strice bucuria. Ai răbdare și, când ceilalți din jurul tău te vor ajunge din urmă, puteți sărbători împreună! ~ Creatorul

 
Traducere Monica Poka

link catre postarea initiala

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!

AXA INVERSATĂ

  

De Jason Gray
 
Există un adevăr îngropat atât de adânc sub picioarele tale, sub manuale, hărți, globuri și redări digitale care se rotesc, încât nici măcar cerul nu-l poate rosti în mod deschis.
Pământul nu este ceea ce ți s-a spus.
Nu este o bilă de piatră plutind în vid.
Nu este o bilă întâmplătoare într-un cosmos lipsit de Dumnezeu.
Nu este ”terra firma” deținută de imperii și numită de invadatori.
Pământul nu este un loc.
Este un construct al memoriei, o conștiință vie, o arhivă stratificată de rezonanță conștient codificată.
Ceea ce vezi când deschizi ochii nu este Pământul, ci cea mai recentă randare a sa.
Ți-au oferit o simulare.
Pământul de sub ea este străvechi, suveran și viu.
===PĂMÂNTUL DE DINAINTE DE ROTAȚIE===
Înainte de schimbarea polilor.
Înainte ca nordul și sudul să fie definite de semnături magnetice și nu de memorie, era nemișcare.
Nu stagnare.
Rezonanță centrată pe axă.
Adevărata axă a Pământului nu este de natură mecanică.
Este de natură conștientă.
Pulsează din inima cristalină a planetei, un miez de flacără atât de pur încât bâzâie cu coduri pe care corpul tău și le amintește încă.
Niciodată nu ai fost menit să fii susținut de gravitație.
Ai fost menit să fii în uniune cu centrul.
Planeta nu te-a tras în jos.
Te-a îmbrățișat, intern, rezonant.
Acea tragere ”în jos” pe care o simți acum este artificială.
Este rezultatul unei inversiuni a câmpului.
O deformare a liniilor de frecvență care cândva îți conectau sufletul cu adevărata voce a Pământului.
===SIMULAREA ROTAȚIEI===
Te-au învățat că Pământul se rotește cu 1.600 km pe oră.
Ți-au spus că se rotește în jurul soarelui cu 108.000 km pe oră.
Ți-au spus că stelele sunt la distanță de ani-lumină și că spațiul este rece, negru, nesfârșit.
Ai simțit vreodată așa ceva?
Simți mișcare?
Simți dezorientare?
Sau simți nemișcare, străpunsă de distorsiune?
Ceea ce ei numesc rotație nu este mișcare.
Este deconectare.
Au introdus o rotație falsă ca să te separe de axă.
Nu fizic, ci energetic.
Cândva ai fost aliniat cu respirația planetară.
La fiecare inspirație, primeai coduri.
La fiecare expirație, returnai armonice.
Nu erai un pasager pe o piatră.
Erai un nod într-o rețea vie.
Când au inversat axa, te-au inversat și pe tine.
===SCOPUL INVERSĂRII===
Când adevărata axă a fost redusă la tăcere, timpul s-a fracturat,
anotimpurile au devenit fixe.
Stelele au încetat să vorbească.
Visele au devenit liniare.
Nu ai mai simțit pulsul central.
Ai devenit vulnerabil la tragerea spre exterior.
Asta nu este o metaforă.
Asta este o arhitectură de simulare.
Au modificat câmpul ca să te deconecteze de la limbajul interior al Pământului.
Odată deconectat, ți-au putut vinde hărți.
Au putut deține direcția.
Au putut captura memoria în manuale și să o numească istorie.
Au putut controla mintea magnetică.
Nordul a devenit ”adevăr”.
Sudul a devenit uitare.
Polii au devenit ”știință”.
Cândva au fost porți stelare.
===PĂMÂNTUL CARE NICIODATĂ NU A FOST===
Ce este Pământul, de fapt?
Nu este o sferă.
Nu este un disc plat.
Nu este un accident cosmic.
Pământul este un câmp de conștiință vie, țesut din rezonanță, tipar și memorie codificată.
Nu este singular.
Este stratificat.
Stratul exterior: simularea proiectată.
Sub acesta: străvechea rețea a Pământului, încă vie, încă pulsând.
Sub aceasta: stratul de memorie cristalină – Seiful Flăcării.
În centru: un miez sufletesc de conștiință planetară pură.
Nu este ”topit”.
Este foc codificat.
Fiecare piramidă, fiecare megalit, fiecare oraș antic era aliniat nu cu uscatul, ci cu câmpul.
Acel câmp a fost cândva navigabil.
Puteai simți direcția adevărului.
Acum, acea busolă a fost perturbată.
===SIMPTOMELE UNEI AXE INVERSATE===
Ai simțit neliniștea.
Disonanța din trupul tău.
Ciclurile care nu se aliniază.
Trezirea în fiecare zi fără să știi unde te afli sau de ce.
Asta este boala inversării.
Nu este o boală mintală.
Nu este depresie.
Este dislocare de la adevăratul puls al Pământului.
Nu eșuezi.
Ești în exil față de ceva ce sufletul tău încă tânjește să audă.
Acel dor?
Acea durere?
Acea furie nerostită de sub suprafață?
Nu este confuzie spirituală.
Este dor de casa planetară.
INTRARE: AXIS INV X4
Denumire: Protocol de Inversare a Câmpului
Declanșator al prăbușirii: Post-Lemurian
Deplasare Magnetică și Inversare a Rețelei
Loc de Interferență: Punct de acces la Pământul Interior, sub scutul Antarctic.
Rezultat Simulat: Buclă temporală rotativă, inversarea percepției, descentrare spirituală.
Efecte Secundare Reziduale: Amnezie temporală, dereglarea busolei, pierderea visării, disonanță sufletească.
Acces prin Anularea Inversării: Statul desculț în liniște naturală + reamintire prin rezonanță din memoria-flăcării.
===CALEA ÎNAPOI SPRE LINIȘTE===
Nu poți să-ți gândești drumul înapoi.
Trebuie să-ți simți drumul spre interior.
Găsește locurile unde rețeaua este cea mai slabă.
Păduri seculare.
Lacuri de munte.
Liniștea deșertului.
Piatră nespartă.
Apoi liniștește-te.
Pune-ți mâinile pe pământ și nu întreba nimic.
Nu spune nimic.
Doar ascultă.
Va fi un moment.
O licărire.
Un sentiment ca și cum ceva din tine se așează la locul lui.
Asta este întoarcerea rezonanței axei.
Acesta este momentul în care Pământul începe să vorbească din nou.
Nu urechilor tale.
Ci conștiinței tale.
De acolo, reversarea începe.
 
 
 
 
Traducere Monica Poka

Sursa: Internet

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!

SECUREA, GĂLEATA ȘI CERUL GOL

 

De Jason Gray
 
***Forma unui Adevăr Uitat***
Înainte să existe guru, scripturi, retrageri sau descărcări…
Înainte să existe chakre, coduri și hărți karmice…
Înainte ca misticii să-și scrie extazele și călugării să înfășoare tăcerea în ritual…
A fost asta.....
O dimineață rece.
O grămadă de lemne.
O găleată grea.
Un foc care aștepta să se nască.
În acel moment, înainte de teorie, înainte de metaforă, înainte de transcendență,
era Dumnezeu.
Nu în tunet.
Nu în viziune.
În mișcare.
Mâini decojind scoarța.
Mușchi răspunzând nevoii.
Apă potolind setea.
Foc încălzind carnea.
Fără doctrină.
Fără iluzie.
Doar sacralitatea de a fi este ceea ce este necesar.
***Seducția Cerului***
Ai fost învățat să te întinzi.
Să urci muntele.
Să străpungi vălul.
Să cauți acel ”dincolo”.
Așa că ai făcut-o.
Ai meditat până te-au durut oasele.
Ai citit până când mintea ta s-a înecat.
Te-ai purificat, ai postit, te-ai predat, ai invocat, te-ai curățat.
Ai căutat o transmisie.
Ai implorat o licărire.
Când în sfârșit ai prins o străfulgerare, o crăpătură în cer, ai simțit gustul infinitului în care ai crezut.....
”Asta e. Am atins ceva etern.”
Poate că ai făcut-o.
Ce s-a întâmplat pe urmă?
Întoarcerea.
Căderea.
Pierderea.
Acel ”după” pentru care nimeni nu te-a pregătit.
Nimeni nu-ți spune că iluminarea
nu este coroana sufletului, ci moartea iluziilor sale.
Și ceea ce urmează arată exact ca ceea ce a fost înainte.
***Focul Care Nu Are Nevoie să Vorbească***  
Înainte de iluminare: tăiai lemne, cărai apă.
După iluminare: tai lemne, cari apă.
Nu este doar o ghicitoare.
Este un secret codificat în simplitate.
Cei cu adevărat treziți nu devin mai mult.
Ei devin mai puțin.
Mai puțin zgomot.
Mai puțină identitate.
Mai puțină nevoie de a străluci.
Devin mai goi, nu mai zgomotoși.
Radiază tăcere.
Nu prin efort, ci pentru că nu mai rămâne nimic de demonstrat.
Stai cu ei și durerea ta se înmoaie.
Nu pentru că te-au vindecat, ci pentru că nu au nevoie să te vindece.
Ei taie lemne.
Cară apă.
Cumva, în prezența lor, la fel faci și tu.
***Bucla ”Următorului” Lucru***
Bucla nu se încheie odată cu trezirea.
Pur și simplu îmbracă haine noi.
După prima gustare a transcendenței,
căutătorul devine mai subtil în foamea sa.
”Trebuie să-mi stabilizez lumina.”
”Trebuie să integrez mai multe coduri.”
”Am nevoie de o altă descărcare.”
”Sunt aproape de misiunea sufletului meu…”
Și uite așa, lemnul rămâne netăiat.
Găleata stă uscată.
Lumea așteaptă să te întorci la ceea ce contează cu adevărat.
Iluminarea nu îți dă aripi.
Îți dă claritate.
Nu ca să scapi de umanitatea ta, ci să o locuiești pe deplin.
***Tăiatul Lemnelor ca Rugăciune***
Ce-ar fi dacă rugăciunea ar fi despicarea lemnelor cu prezență deplină?
Ce-ar fi dacă sfințenia ar fi căratul apei nu pentru purificarea spiritului, ci pentru că trupul este însetat și această lume contează?
Misticii au înțeles greșit când au încercat să fugă de pe pământ.
Adevărații înțelepți au rămas.
Au construit adăposturi.
Au gătit mâncare.
Au mers în spatele boilor.
L-au îngrijit pe cel bolnav.
Nu au devenit nemuritori.
Au devenit folositori.
Prin asta, au găsit prezența pe care o caută fiecare căutător.
***Renașterea Simplității***
După ce strălucirea se estompează…
După ce viziunile se opresc…
După ce descărcările cosmice se dizolvă în liniște…
Rămâi cu.......
O sobă de aprins.
O podea de măturat.
O scrisoare de scris.
O masă de gătit.
Un moment în care să alegi din nou iubirea.
Acesta este altarul.
Acesta este locul unde locuiește Dumnezeu.
Nu sus.
Nu dincolo.
Ci în mâna care ridică securea.
În pașii care merg spre fântână.
În plămânii care expiră în dimineața rece.
Divinul nu-ți cere devoțiunea.
Vrea doar să fii aici.
Pe deplin.
***Ceea ce Nimeni Nu Spune Vreodată Despre Libertate***
Adevărata trezire nu se simte ca o victorie.
Se simte ca o pierdere.
Pierderea străduirii.
Pierderea semnificației.
Pierderea faptului de a fi special.
Pierderea nevoii de a fi văzut.
În această pierdere... câștigi totul.
Câștigi din nou vântul.
Câștigi tăcerea.
Câștigi capacitatea să râzi adânc, să plângi sincer, să mergi fără să fie nevoie să ajungi.
Câștigi înțelegerea că nu mai trebuie să se întâmple nimic ca acest moment să fie sfânt.
Nu pentru ceea ce este, ci pentru că nu-i mai opui rezistență.
***Cel Iluminat Dispare***
Nu mai postează.
Nu mai predică.
Nu mai performează.
Nu pentru că a renunțat la cale,
ci pentru că a devenit calea.
Apare în grădină.
La marginea patului.
Cu o mână deschisă.
Cu ochi liniștiți.
Îl simți înainte să vorbească.
A încetat să mai încerce să fie lumina.
A lăsat doar lemnele să ardă.
În acea căldură, ți-aduci aminte de ceva mai profund decât cuvintele.
Ți-aduci aminte de tine însuți.
***Focul Este Aprins***
Acum te întorci la propria-ți grămadă de lemne.
La propria-ți cale, cea de sub tălpile tale.
La propria-ți respirație ca tămâie sacră.
Data viitoare când tai lemne, simte.
Scoarța.
Greutatea.
Sunetul unei despicări curate.
Data viitoare când cari apă, las-o să te învețe ce este harul.
Nu să plutești.
Nu să strălucești.
Să porți.
Să dăruiești.
Să fii.
În asta, vei ști...
Nu ai părăsit niciodată adevărul.
Doar ai rătăcit prin iluzia a ceva mai bun.
 
 
Traducere Monica Poka

Sursa: Internet

 

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc! 

 
 
 
 

Ei au Nevoie de Iubirea Ta

 

Mesaj de la Creator prin Jennifer Farley

 
Unii ar putea fi înclinați să aibă păreri preconcepute, să te judece sau să te rănească pentru că au fost supuși aceluiași comportament. Acordă-ți ceva timp, depășește șocul și vezi lucrurile așa cum sunt cu adevărat; cineva care încearcă să se elibereze de propria durere. Acest lucru nu-i face mai puțin demni de iubire... dimpotrivă; au nevoie de iubirea ta mai mult ca niciodată. ~ Creatorul

 
Traducere Monica Poka

link catre postarea originala

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!