Eliberare Profundă

 

Mesaj de la Creator prin Jennifer Farley

 
Este din nou momentul pentru o eliberare profundă. Da, da, Universul te poate auzi spunând: „Nu-i de ajuns, de ajuns?!” Și răspunsul la întrebarea asta este: „Când e de ajuns, de ajuns?” La fel ca la o ceapă, sunt straturi... unele subțiri, altele nu atât de subțiri, care ar putea fi nevoie să fie date jos ca să-l expună pe următorul. Totul face parte din procesul de eliberare. În această perioadă fii blând și iubitor cu tine însuți, fă-o în propriul tău tempo, în propriul tău ritm. Întotdeauna există sprijin și încurajare în jurul tău, tot ce trebuie să faci este să-l ceri. ~ Creatorul

 
Traducere Monica Poka

link catre postarea originala

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!

În Liniște

 

Mesaj de la Creator prin Jennifer Farley

 
În perioada de liniște dintre marile valuri de energie și schimbare, în loc să-ți acorzi un moment să te aduni, ai putea căuta ceva cu care să umpli golurile. Să cauți în mod constant să-ți ocupi timpul cu ceva s-ar putea să nu-ți fie de folos. Există un motiv pentru care Universul oferă timp de reflecție... corpul/mintea/sufletul trebuie să elibereze acțiunea și să se relaxeze în a fi. Bucuria te așteaptă în starea de liniște! Nu te lăsa atât de prins în agitația călătoriei încât să uiți de călătoria în sine. ~ Creatorul

 
Traducere Monica Poka 

link catre postarea originala

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!

 
 

Sănătatea Sufletului tău

 

Mesaj de la Creator prin Jennifer Farley

 

Unde a dispărut timpul tău de Joacă? Dragul meu copil, la toată munca depusă, trebuie să fie și un timp egal de joacă, pentru că este vitală pentru sănătatea sufletului tău. În loc să-l dai la o parte pe sinele tău jucăuș, lasă-l să iasă la iveală. Cântă, dansează, desenează, râde cu poftă, tăvălește-te în iarbă, fă baloane de săpun, înoată, bucură-te de trupul tău uman! Nu este nimic copilăresc în joacă... face parte din natura ta. Negând timpul de joacă, negi o parte frumoasă a existenței și motivul pentru care ai ales să fii aici. Oferă-ți acest dar minunat! ~ Creatorul

 

Traducere Monica Poka

link catre postarea originala

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!

Ce se Simte Potrivit

  

Mesaj de la Creator prin Jennifer Farley

 
Sunt, chiar acum, o grămadă de informații din multe surse diferite în lumea ta. Unele vor rezona cu tine, iar altele vor fi disonante. Unele dintre ele îi vor spune inimii tale adevărul, altele nu. În căutarea celei mai adevărate căi pentru tine, folosește-ți discernământul. Cel mai bine este să-ți asculți și să-ți urmezi instinctul... îndreaptă-te spre ceea ce simți că este potrivit pentru tine. Acceptă sau neagă, întotdeauna alegerea a fost ta! ~ Creatorul

 
Traducere Monica Poka

link catre postarea originala

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!

 

999: ELIBERAREA DIN CICLUL REPETĂRII

De Jason Gray
 
2026•05•04 (6026 A.L.)
0759(GMT-6)
#WINNIPEG, #MANITOBA, #CANADA
Dacă 888 susține mișcarea, 999 face ceva definitiv.
Nu accelerează.
Nu transformă.
Nu evoluează.
Încheie.
Nu în modul în care se încheie un eveniment.
Nu în modul în care se încheie un spectacol.
Ci ca o oprire silențioasă, la nivel de sistem, care are loc în momentul în care continuarea devine inutilă.
PUNCTUL DE DINCOLO DE SCOP
Fiecare sistem începe cu o intenție.
Un motiv.
O funcție.
O direcție de mișcare.
Ceea ce rareori se înțelege este că scopul are un punct de expirare.
Nu pentru că eșuează, ci pentru că se încheie.
Cei mai mulți oameni nu recunosc acest moment.
Sunt învățați să extindă, să mențină, să conserve.
Să mențină lucrurile funcționale mult dincolo de punctul lor final de existență în mod natural.
O muncă care nu mai construiește nimic.
O relație care nu mai dezvăluie nimic.
O versiune a sinelui care nu mai reflectă nimic real, așa că, sistemul continuă nu pentru că ar trebui, ci pentru că nimeni nu a recunoscut că este încheiat deja.
999 este acea recunoaștere.
Nu conceptuală.
Structurală.
Este momentul exact în care continuarea se transformă din funcționare,
în distorsiune.
PRAGUL SATURAȚIEI
Există o metrică ascunsă în fiecare experiență.
Nu măsurată în timp.
Nu măsurată în efort.
Măsurată în ceea ce a fost extras.
Ce ți-a oferit această experiență?
Ce a dezvăluit?
Ce a completat în tine?
Când acea metrică atinge saturația completă, ceva subtil, dar ireversibil se întâmplă.
Sistemul încetează să mai producă sens.
Poți continua să te implici, dar nimic nou nu apare.
Nicio perspectivă nouă.
Nicio profunzime nouă.
Nicio transformare nouă.
Doar repetare.
Ecou.
Randament din ce în ce mai redus.
999 este momentul în care sistemul semnalează intern: „Toată valoarea disponibilă a fost extrasă”.
Din acel moment, fiecare ciclu suplimentar devine o presiune inutilă.
MOMENTUL NEOBSERVAT ÎN CARE ÎNCHEIEREA ÎNCEPE
Încheierea nu se simte așa cum oamenii se așteaptă.
Nu există o rezoluție grandioasă.
Nu există o încheiere cinematografică.
Nu există un crescendo emoțional.
Există o scădere a necesității.
Asta e tot.
Urgența dispare.
Încărcătura emoțională se dizolvă.
Forțarea de a continua pur și simplu se oprește.
Acesta este motivul pentru care majoritatea oamenilor o ratează, pentru că se așteaptă la intensitate.
Încheierea nu este intensă.
Este absolută și tăcută.
999 nu pune capăt lucrurilor.
Dezvăluie că sfârșitul a avut loc deja și că ceea ce a rămas este doar inerția.
FRACTURA DINTRE OBICEI ȘI ADEVĂR
Odată ce încheierea este atinsă o tensiune, începe să se formeze.
Nu externă.
Internă.
Obiceiul spune: „Continuă. Menține. Repetă.”
Adevărul spune: „S-a terminat.”
999 este momentul în care acea tensiune devine imposibil de ignorat.
Acțiunile care odinioară se simțeau naturale, acum se simt forțate.
Modelele care odinioară se simțeau aliniate, acum se simt artificiale.
Începi să-ți experimentezi propriile comportamente ca și cum ar aparține altcuiva.
Asta nu este confuzie.
Asta este separarea de structurile identitare învechite și, odată văzute, nu se mai pot reatașa complet.
ELIBERAREA FĂRĂ SUCCESOR
Majoritatea finalurilor sunt înlocuite imediat.
Un rol schimbat cu altul.
Un model înlocuit cu unul nou.
O identitate schimbată cu o versiune revizuită.
Asta creează iluzia continuității.
999 rupe acest mecanism.
Nu oferă un pas următor.
Nu oferă un înlocuitor.
Creează o absență curată.
Nu o punte.
Nu un strat de tranziție.
Nu o reconstruire imediată.
Aici intră majoritatea oamenilor în panică, pentru că sistemul pe care se bazau să definească mișcarea nu mai oferă direcție.
Această absență nu este un eșec.
Este o curățare completă.
ȘTERGEREA CODULUI REZIDUAL
Chiar și după ce ceva se încheie, rămân fragmente.
Amprente emoționale.
Bucle de gândire.
Ecouri comportamentale.
Acestea nu sunt sistemul în sine.
Sunt cod rezidual.
999 inițiază un proces mai profund, nu doar încheie sistemul, elimină urmele rămase.
Buclele încearcă să repornească.
Amintirile se repetă.
Reacțiile ies la suprafață, dar ceva este diferit.
Nu există energie care să le alimenteze.
Apar și se prăbușesc.
De fiecare dată mai slabe.
De fiecare dată mai scurte.
Până când, în cele din urmă, nu se mai întorc.
Sistemul nu este suprimat.
Este complet închis.
GREUTATEA CARE NU MAI POATE FI SUSȚINUTĂ
Sunt lucruri pe care le cari după tine mult timp după ce și-au pierdut relevanța.
Nu pentru că sunt necesare, ci pentru că au devenit parte din structura ta.
Responsabilități vechi.
Narațiuni moștenite.
Datorii emoționale care nu au fost niciodată ale tale.
999 nu sugerează cu blândețe eliberarea lor.
Îndepărtează justificarea interioară pentru căratul lor.
Ceea ce odinioară părea necesar, acum pare incompatibil.
Apăsător într-un mod care nu mai poate fi justificat sau explicat.
Tu nu „decizi” să le dai drumul.
Ajungi într-un punct în care să te ții de ele nu mai este structural posibil și, astfel, cad de la sine.
IEȘIREA NEANUNȚATĂ
Unele dintre cele mai importante încheieri din viața ta nu vor fi vizibile nimănui altcuiva.
Nicio declarație.
Nicio explicație.
Nicio confirmare din exterior.
Pur și simplu îți retragi participarea.
În liniște.
Complet.
Încetezi să mai alimentezi sistemul, iar fără aportul tău, acesta încetează să mai existe în realitatea ta.
Alții pot fi încă în interiorul lui.
Interacționând încă cu el.
Susținându-l încă.
Dar tu nu.
999 este adeseori invizibil la exterior, dar în interior este ireversibil.
CÂMPUL CONTINUITĂȚII ZERO
După încheierea completă, există un spațiu pe care majoritatea nu-și dau niciodată voie să-l experimenteze.
Un gol.
Nicio identitate activă.
Niciun tipar care să te împingă înainte.
Nicio direcție definită.
Acesta nu este vid.
Este existență necondiționată.
Un câmp în care nimic nu este purtat mai departe.
Fără inerția trecutului.
Fără proiecții asupra viitorului.
Doar prezență, fără atribuiri.
Cei mai mulți oameni se grăbesc să iasă din această stare.
Reconstruiesc imediat.
Se atașează de ceva nou.
Definesc următoarea mișcare.
999 cere ceva radical diferit.
Să stai.
Să rămâi în spațiul în care nimic nu este necesar.
Suficient de mult timp ca să simți cum este să exiști fără continuitate.
LINIȘTEA GREȘIT ÎNȚELEASĂ
Această fază este adeseori greșit interpretată.
Poate fi simțită ca stagnare, pierderea direcției, deconectare sau lipsă de motivație.
Nu este niciuna dintre acestea.
Este absența ciclurilor neterminate.
Sistemul nu este pus pe pauză.
Este clar.
Pentru prima dată, nu mai există o acumulare de mișcări nerezolvate.
Nicio buclă ascunsă care rulează în fundal.
Niciun fragment care să ceară atenție.
Doar liniște.
Pură.
Netulburată.
Completă.
ÎNTOARCEREA LA MOMENTUL DE DINAINTEA INIȚIERII
Ceea de ce majoritatea nu-și dau niciodată seama este că această stare oglindește ceva foarte specific.
Nu sfârșitul.
Începutul de dinaintea începutului.
O stare care a existat înainte de identitate.
Înainte de rol.
Înainte de mișcarea construită.
999 nu te duce înainte.
Te duce înapoi în punctul în care nimic nu a fost încă definit.
Unde acțiunea nu este necesară.
Unde devenirea nu a început.
Unde existența nu este legată de funcționare.
Asta nu este regresie.
Asta este resetarea la origine fără pierderea conștientizării.
999 nu este distrugere.
Nu este pierdere.
Nu este ceva care îți este luat.
Este sistemul care recunoaște:
„Acest ciclu este complet.”
și execută o închidere curată.
Fără corupere.
Fără fragmentare.
Fără distorsiuni reziduale.
Doar încheiere.
Totală.
Precisă.
Definitivă, iar în acea închidere, este ceva ce majoritatea oamenilor nu au experimentat niciodată pe deplin.
Un moment în care nimic nu trebuie să continue.
Nimic nu trebuie reparat.
Nimic nu trebuie înlocuit.
Nimic nu trebuie înțeles.
Nu există nicio cerere.
Nicio presiune.
Niciun pas următor care așteaptă.
Doar spațiu.
Nerevendicat.
Nestructurat.
Neatribuit și, dacă rămâi acolo, fără să te grăbești să reconstruiești.
Fără să încerci următoarea identitate.
Fără să forțezi o nouă direcție.
Ceva profund începe să se dezvăluie.
Nu ca gând.
Nu ca intuiție.
Ca o cunoaștere directă că încheierea nu este un sfârșit.
Este o întoarcere la o existență nedirecționată.
O stare în care nimic nu este necesar și, pentru că nimic nu este necesar, totul devine din nou posibil.
Nu ca o continuare.
Nu ca o repetare, ci ca ceva complet nelegat de ceea ce a fost înainte.
999 nu este pasul final.
Este punctul în care pașii nu mai sunt necesari.
 
 
 
 
Traducere Monica Poka

Sursa: Internet

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!

Păstrează-ți inima deschisă

 

Mesaj de la Creator prin Jennifer Farley

 
În timp ce treci prin această ușă recent deschisă, este în interesul tău să fii vigilent, să nu-ți pierzi capul și să nu te grăbești să reacționezi. Multe distrageri vor apărea în încercarea de a te abate de la calea ta. Este imperativ să rămâi concentrat și cu picioarele pe pământ sau, cu alte cuvinte, să stai cu ochii ațintiți asupra premiului. Creșterea, învățarea și claritatea care vin spre tine acum îți vor fi de mare folos în lunile următoare. Fii prezent, fii real și păstrează-ți inima deschisă către lucrurile uimitoare care vin în calea ta! ~ Creatorul

 
Traducere Monica Poka

link catre postarea originala

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!

O Lume în Curgere

 

 
Mesaj de la Creator prin Jennifer Farley

 
Cu cât mai mult înaintezi în această schimbare, cu atât mai mult vei începe să vezi că falsitatea pe care oamenii au folosit-o ca protecție devine din ce în ce mai puțin acceptabilă. Cei care continuă să opereze în acest fel se pot înfuria sau supăra că această tactică nu mai funcționează și tu nu mai alegi să urmezi acest program. Dacă ești o persoană care a îmbrățișat sinceritatea și integritatea, poate fi foarte frustrant atunci când îi întâlnești. Te rog, nu te descuraja și nu lua asta personal. În loc să te vadă așa cum ești, ei primesc o reflectare directă a ceea ce ei trebuie să elibereze și cine trebuie să devină. Dragul meu copil, lumea este în curgere! Continuă să îmbrățișezi ceea și cine ești și să știi că, chiar dacă alții s-ar putea să nu înțeleagă încă, vor înțelege. Până atunci... mergi înainte, faci o treabă fantastică! ~ Creatorul
 
Traducere Monica Poka

link catre postarea originala

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!

 

Prins în Vârtej

 

Mesaj de la Creator prin Jennifer Farley
 
Acordă-ți un moment astăzi și pune-ți această întrebare: „Am grijă de mine sau sunt prins/ă în haosul (care poate există sau nu) din jurul meu?” Atunci când treci prin schimbări majore, poate fi foarte tentant să te concentrezi asupra oricărui lucru, mai puțin asupra a ceea ce se petrece în interiorul tău. S-ar putea să descoperi că te lași distras/ă de lucruri asupra cărora nu ai niciun control sau de situații care te frustrează până la lacrimi.
 
Te rog să-ți aduci aminte că, ca să-ți schimbi lumea, trebuie să începi mai întâi din interior. O rană nu se vindecă mai întâi din afară și-apoi în interior. Dimpotrivă, corpul va începe să umple golul cu un țesut nou până când este complet vindecat. La fel se întâmplă și cu sufletul. Acordă-ți timp și spațiu pentru această îngrijire și iubire de sine. Rezultatul final va fi întotdeauna recompensator. ~ Creatorul

Traducere Monica Poka

link catre postarea originala

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!

 

Partea inferioară a formularului

Nu Toți Trăiesc în Același Fel

 

De Jason Gray
 
2026•07•12 (6026 A.L.)
2320 (GMT-6)
#WINNIPEG, #MANITOBA, #CANADA
Există o presupunere tăcută țesută în viața modernă despre care aproape nimeni nu vorbește niciodată.
Șoptește în loc să strige.
Pare rezonabilă.
Se simte normală.
Spune că există un mod corect de a fi om.
O durată corectă de vorbit.
O viteză corectă de răspuns.
Un număr corect de prieteni de avut.
Un nivel corect de ambiție.
O cantitate corectă de emoție de arătat.
O cantitate corectă de tăcere de tolerat.
Fără să ne dăm seama, mulți dintre noi începem să ne măsurăm pe noi înșine și pe toți cei din jurul nostru după standarde care nu au fost niciodată universale.
Undeva, pe parcurs, accesibilitatea constantă a devenit o virtute.
Faptul de a fi mereu accesibil a început să fie confundat cu grija față de ceilalți.
Răspunsurile instantanee au devenit dovada iubirii.
Comunicarea frecventă a devenit dovada implicării.
Un răspuns întârziat a început să fie perceput ca respingere.
Iar tăcerea a devenit ceva de care ne temem, în loc să fie ceva ce încercăm să înțelegem.
Viața nu a fost niciodată atât de simplă.
Să fii mereu disponibil a devenit confundat cu a fi grijuliu.
Răspunsurile instantanee au devenit dovadă de iubire.
Comunicarea frecventă a devenit dovadă de angajament.
Un răspuns întârziat a devenit respingere.
Tăcerea a devenit ceva de care să te temi în loc să fie ceva de înțeles.
Viața nu a fost niciodată atât de simplă.
Nu fiecare mesaj fără răspuns este o lipsă de interes.
Nu fiecare perioadă de tăcere este distanțare emoțională.
Nu fiecare plan anulat este indiferență.
Uneori, oamenii sunt copleșiți.
Uneori sunt mâhniți.
Uneori sunt epuizați în moduri pe care somnul nu le poate rezolva.
Uneori se reconstruiesc în liniște după ce au purtat poveri pe care nimeni altcineva nu le poate vedea, iar alteori pur și simplu au nevoie de tăcere.
Nu pentru că nu le plac oamenii.
Nu pentru că sunt furioși.
Nu pentru că le pasă mai puțin, ci pentru că tăcerea este locul unde se recuperează.
Sunt oameni a căror minte nu devine niciodată cu adevărat liniștită.
Observă totul.
Retrăiesc conversațiile.
Absorb emoțiile.
Gândesc profund înainte să vorbească.
Adeseori, ei poartă mult mai mult decât dezvăluie vreodată.
Pentru astfel de oameni, singurătatea nu este izolare.
Este întreținere.
Este locul unde gândurile împrăștiate devin clare.
Unde emoțiile se așază.
Unde perspectiva revine.
Unde sistemul nervos expiră în sfârșit.
Tăcerea nu este goală.
Face o treabă importantă.
Tragedia este că cultura noastră a devenit suspicioasă față de tăcere.
Ne-am înconjurat cu stimuli permanenți.
Telefoane.
Muzică.
Televiziune.
Podcasturi.
Derulare.
Notificări.
Mesaje.
Alerte.
Păreri.
Aproape că nu mai există niciun moment în care o persoană obișnuită să fie cu adevărat singură cu propriile gânduri.
Lumea a devenit mai zgomotoasă decât în orice alt moment al istoriei omenirii și, devenind mai zgomotoasă, am uitat încetul cu încetul la ce servește liniștea.
Am confundat liniștea cu absența.
Am confundat solitudinea cu însingurarea.
Am confundat intimitatea cu secretul.
Am confundat reflecția cu retragerea.
Poate că nu este nimic în neregulă.
Poate că cineva are pur și simplu nevoie de spațiu ca să gândească.
Nu este vorba de mesaje text.
Nu este vorba de apeluri telefonice.
Nu este vorba nici măcar de relații.
Este vorba despre recunoașterea faptului că fiecare ființă umană se mișcă prin viață cu un ritm lăuntric diferit.
Unii oameni gândesc vorbind.
Alții gândesc ascultând.
Unii procesează emoțiile imediat.
Alții au nevoie de zile întregi înainte ca măcar să înțeleagă ce simt.
Unii se reîncarcă în camere aglomerate.
Alții părăsesc camerele aglomerate simțindu-se complet drenați.
Unii tânjesc după o conectare constantă.
Alții tânjesc după o conectare semnificativă, chiar dacă ea apare mai rar.
Nicio cale nu este superioară.
Nicio cale nu este nerespectată.
Sunt pur și simplu exprimări diferite ale faptului de a fi om.
Una dintre cele mai mari greșeli pe care le facem este să presupunem că oamenilor care funcționează diferit ar  trebui cumva să le pese mai puțin.
Prietenul tăcut te poate iubi profund.
Persoana care dispare pentru un weekend poate pur și simplu încerca să se regăsească pe sine.
Cel care vorbește cel mai puțin poate fi petrecut cel mai mult timp gândindu-se la fiecare cuvânt pe care alege în cele din urmă să-l spună.
Profunzimea rareori concurează cu volumul.
Recuperarea m-a învățat ceva ce mi-aș fi dorit să înțeleg cu ani în urmă.
Iertarea pe care sperăm să o primim este adeseori iertarea pe care trebuie să o oferim mai întâi, pentru că într-o zi, fiecare dintre noi va deveni persoana care nu poate răspunde la fiecare mesaj.
Fiecare dintre noi va avea perioade în care viața devine mai grea decât conversația.
Fiecare dintre noi va avea nevoie de mai multă de înțelegere decât de așteptări.
Viața, în cele din urmă, îi smerește pe toți.
Vârsta ne învață ceea ce tinerețea rareori poate.
Energia este finită.
Atenția este prețioasă.
Pacea este necesară.
Cu cât îmbătrânesc, cu atât mai mult îmi dau seama că maturitatea nu înseamnă să învăț să vorbesc mai mult.
Uneori înseamnă învățare atunci când tăcerea are ceva valoros de spus.
Relațiile sănătoase nu se măsoară prin comunicare constantă.
Se măsoară prin încredere.
Prin faptul de a ști că tăcerea temporară nu șterge anii de loialitate.
Prin înțelegerea faptului că absența cuiva din notificările tale nu este neapărat o absență din inima ta.
Cele mai puternice prietenii supraviețuiesc adeseori unor perioade lungi de liniște, deoarece nu au fost niciodată construite pe contact constant.
Au fost construite pe înțelegere reciprocă.
Poate că una dintre cele mai mari ne-înțelegeri ale timpului nostru este să credem că toți ar trebui să se miște prin viață cu aceeași viteză.
Nu o vor face.
Niciodată nu au făcut-o.
Niciodată nu o vor face.
Unii oameni înfloresc zgomotos.
Alții înfloresc în liniște.
Unii inspiră prin conversație.
Alții inspiră prin observare.
Unii dau tonul într-o încăpere.
Omenirea a avut întotdeauna nevoie de ambele tipuri.
Vocile puternice ne aduc aminte să sărbătorim.
Sufletele tăcute ne aduc aminte să reflectăm.
Visătorii imaginează.
Constructorii construiesc.
Profesorii explică.
Ascultătorii vindecă.
Lumea nu a fost niciodată concepută să fie populată de un singur tip de persoană.
Frumusețea sa a stat întotdeauna în diversitatea sa, nu doar a culturilor și ideilor, ci și a personalităților, temperamentelor și modurilor de a vedea.
Așa că, poate că ar trebui să fim mai puțin grăbiți să judecăm.
Mai puțin grăbiți să interpretăm.
Mai puțin grăbiți să presupunem.
În loc să ne întrebăm: „De ce nu seamănă mai mult cu mine?”
Poate ar trebui să începem să ne întrebăm: „Cum este să experimentezi lumea așa cum o experimentează ei?”
Acea singură întrebare are puterea de a înlocui judecata cu curiozitatea.
Așteptarea cu compasiunea.
Frustrarea cu înțelegerea.
Poate că n-avem nevoie ca toată lumea să comunice în același fel.
Poate că n-avem nevoie ca toată lumea să socializeze în același fel.
Poate că n-avem nevoie ca toată lumea să proceseze viața în același fel.
Poate că ceea ce ne trebuie cu adevărat este smerenia de a recunoaște că nu a existat niciodată un singur mod corect de a fi om, pentru că în momentul în care încetăm să mai cerem ca toți să ne împărtășească ritmul, începem în sfârșit să auzim ritmul frumos al tuturor celorlalți.
 
 
 
 

Traducere Monica Poka

Sursa: Internet

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!

  
 
 

 

Înapoi la Elementele de Bază

 

Mesaj de la Creator prin Jennifer Farley
 
Copil iubit, este momentul să te întorci la elementele de bază, păstrând lucrurile dulci și simple.
 
1. Adu-ți aminte să respiri. Fiind conștient de respirația ta te-ajută să-ți aduci aminte că ai o experimentare ca om.

2. Ascultă! Dacă te întrebi dacă faci bine ceea ce faci sau nu știi încotro să o iei, liniștește-te și ascultă. Vocea Universului te va ghida întotdeauna în direcția corectă.

3. Orice se întâmplă... fii conștient că te afli exact în momentul și locul potrivit, făcând ceea ce ar trebui să faci.

4. Dacă ajungi să te simți copleșit, acordă-ți o pauză. Ieși în natură, găsește-ți spațiul sacru și stai acolo atât timp cât ai nevoie.

5. Întotdeauna adu-ți aminte... nu ești niciodată singur, ești vrednic de Iubirea Necondiționată a Universului și ești constant susținut de această Iubire.

6. Chiar și în cele mai tulburi momente ale tale, ești uimitor, iar Universul te iubește peste măsură.
 
~ Creatorul

Traducere Monica Poka

link catre postarea originala

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!