Meditații

luni, 30 noiembrie 2015

Siguranța Iubirii



Arcturienii și Vălul durerii

De Suzanne Lie

Preaiubuților,
Noi, Arcturienii, venim la voi în Acum-ul vostru să vă salutăm pentru transmutarea voastră în continuă creștere în frecvențe din ce în ce mai înalte ale conștiinței.

Pe măsură ce conștiința voastră se expansionează în frecvența realității care este pragul de conectare a dimensiunii a patra cu a cincea, cunoscut adeseori sub numele de Podul Curcubeu, percepțiile voastre asupra realității trec printr-o schimbare cuantică.

Motivul aceste schimbări se datorează faptului că percepțiile voastre cinci dimensionale intră în direct cu creierul vostru 3D. Această schimbare are loc atunci când vă începeți procesul de reconectare cu mintea voastră multidimensională.

Aveastă reconectare cu mintea voastră multidimensională are loc atunci când conștiința voastră se expansionează în gândirea voastră mai înaltă a undelor delta și gamma. S-ar putea să nu fiți conștienți de această schimbare în conștiința voastră, dar veți deveni din ce în ce mai conștienți de mesajele pe care le primiți din dimensiunea a cincea și dincolo de ea.

De fapt, percepțiile voastre cinci-dimensionale intră ”în direct” cu mintea voastră multidimensională, care este interfața dintre lumile mai înalte și gândirea voastră trei și patru dimensională. Apoi, din momentul în care deveniți conștienți de mintea voastră multidimensională, deveniți conștienți de informațiile primite de la octavele mai înalte ale SINELUI vostru Multidimensional.

Din ce în ce mai mult începeți să gândiți într-un format multidimensional. Diferența dintre gândirea voastră trei/patru dimensională și gândirea voastră multidimensională este timpul. Timpul guvernează lumea voastră fizică. Când iubiți ceea ce faceți, ”timpul zboară”. Când faceți ceva ce nu vă place, timpul se târăște.

În realitate, timpul este o iluzie a dimensiunii a treia/patra. Cu mult timp în urmă, ascensiunea însemna că cineva călătorea conștient în cele mai înalte tărâmuri ale dimensiunii a patra, la încheierea întrupării sale fizice. Acum, ascensiunea înseamnă să călătorești conștient dincolo de dimensiunea a patra și în dimensiunea a cincea.

În acest ACUM se desfășoară la scară mondială un proces de ascensiune în dimensiunea a cincea. Cu toate acestea, puteți participa la acest eveniment numai dacă îl puteți percepe. Dificultatea constă în faptul că dacă conștiința voastră este conștient calibrată numai la dimensiunea a treia/patra, veți percepe numai realitățile trei/patru dimensionale.

Nu există ”bine/rău” sau ”corect/greșit” pentru aceste alegeri de conștiință și percepții. Unii oameni nu sunt interesați de o conexiune conștientă cu procesul de ascensiune planetară. Mulți dintre ei au purtat un vehicul pământesc pentru nenumărate încarnări și doresc să rămână în formatul trei/patru dimensional cu care sunt obișnuiți.

Cu toate acestea, din ce în ce mai mulți dintre voi vă amintiți și vă dedicați împlinirii misiunii voastre de a ajuta la Ascensiunea Planetară. Prima voastră provocare este să vă expansionați suficient de mult conștiința pentru a fi într-o conexiune constantă, conștientă cu propriile voastre expresii multidimensionale ale SINELUI.

Această conexiune conștientă cu expresiile din ce în ce mai înalt dimensionale ale SINELUI vostru, servește ca și o ”Scară a lui Iacov”. Această scară de frecvențe în continuă expansiune a realității vă va ghida atunci când este ACUM-ul vostru să vă eliberați vehiculul pământesc și să vă întoarceți Acasă.

Această ”Scară a lui Iacov” este, de fapt, dâra de frecvență pe care voi ați creat-o atunci când v-ați oferit voluntar să vă luați un vehicul pentru a o ajuta pe Gaia cu Ascensiunea Planetară. Aceia dintre voi care ați venit la sfârșitul anilor 1940 și începutul anilor 1950, a trebuit să vă ”ascundeți” lumina voastră mai înaltă timp de mai multe decenii înainte de a vă putea îndeplini în mod deschis misiunea.

Dificultatea a constat în faptul că dacă v-ați ”ascuns” SINELE vostru adevărat, multidimensional pentru prea multă vreme, ați început să uitați că acela erați VOI. Din fericire, frecvențele mai înalte de lumină care intră în atmosfera Pământului în ACUM-ul vostru, interacționează cu acel 97% din ADN-ul vostru, care a fost ”oprit” pentru cele mai multe dintre încarnările voastre pământești.

Acest 97% din ADN-ul vostru servește drept găuri de vierme personale pentru lumina multidimensională. Prin urmare, ele servesc ca și o rută de comunicare între frecvența acelui voi care poartă un vehicul pământesc și adevărata, multidimensionala voastră conștiință care este acum activată.

”Cei pierduți” care știau că ei nu s-ar putea expansiona în frecvențele lor de lumină mai înalte, au trebuit să-și amplifice campaniile lor de răspândire a fricii pentru a coborî conștiința maselor. Cu toate acestea, ”masele” se trezesc din ce în ce mai mult la adevărul naturii lor multidimensionale.

Pe măsură ce din ce în ce mai mulți dintre voi recunoașteți conștient că sunteți ființe multidimensionale, percepțiile voastre înnăscute mai înalte ale clarauzului, clarvederii și clarsimțirii vor deveni și ele normale. Aceste percepții mai înalt dimensionale vă oferă informații importante în legătură cu mediul vostru și sunt mult dincolo de percepțiile celor care încă mai doresc să facă rău și să domine.

Și cel mai important, percepțiile voastre mai înalte vă permit să vă recunoașteți puterea în creștere de a vă transmuta realitatea într-o frecvență de rezonanță mai înaltă prin puterea Iubirii voastre necondiționate și Focul Violet.

Pe măsură ce fiecare dintre voi, precum și în grupuri, vă transmutați conștient realitatea într-o frecvență mai înaltă, forțele ”putere asupra altora” vor fi lăsate în urmă în realitățile astrale joase pe care ei le-au creat. De asemenea, percepțiile voastre expansionate vă permit să percepeți realitățile posibile din perspectiva cinci dimensionalului ACUM. Prin urmare, puteți percepe o ”realitate posibilă” înainte ca ea să se manifeste.

Puteți susține apoi acea realitate posibilă trimițând în ea Iubire Necondiționată și Focul Violet înainte chiar de a se manifesta. Prin această contribuție, în mod simultan împământați o versiune mai înalt dimensională a realității și transmutați orice încercare a celor pierduți de a interfera cu Planul Divin.

Acesta este felul în care cei care ascensionează în frecvențele mai înalte ale realității pot ajuta prin crearea unei lumi mai sigure pentru cei care de-abia își încep procesul de trezire. Așa cum voi ați fost gardienii realității voastre trei dimensionale în timp ce aceasta a fost realitatea voastră principală, vă veți menține acest rol de păzitori ai realității trei dimensionale în timp ce vă expansionați conștientizarea înapoi în ființa multidimensională care întotdeauna ați fost.

Astfel, cu fiecare ”pas” pe care-l faceți în frecvențele mai înalte, voi lăsați o dâră de ”firimituri de pâine” pe care alții să o urmeze. Este adevărat că încă mai există dușmani ai luminii. Cu toate acestea, acei ”dușmani” sunt din ce în ce mai puțini pe zi ce trece.

Prin transmutarea noilor proiecte cu mult dincolo de nivelul la care cei pierduți pot ajunge, voi ajutați foarte mult la procesul ascensiunii lui Gaia. Cel mai important, protecția și ghidarea voastră ajută la înfrângerea inevitabilă a celor pierduți. Deoarece Gaia este o planetă a liberului arbitru, cei care aleg să servească întunericul vor fi lăsați în urmă până când aleg să servească lumina.

Ba mai mult, pe măsură ce oamenii recunosc că ei sunt ființe multidimensionale care au vehicule de lumină în nenumărate dimensiuni și realități, și ei își vor da seama de propria lor putere interioară a transmutării întunericului în lumină.

În acest ACUM, mulți dintre voi, lucrătorii noștri în lumină, treceți prin inițierile voastre finale în conștiința voastră cinci dimensională. Aceste inițieri apar ca și probleme, dar dacă voi le recunoașteți drept inițieri, vă puteți aminti să vă folosiți puterile voastre multidimensionale înnăscute ale transmutării și Iubirii Necondiționate.  

Vă rugăm să vă amintiți că dacă voi ajutați măcar doi oameni să-și amintească adevărata lor natură multidimensională, iar cei doi oameni, fiecare dintre ei spune la încă doi oameni și acest lucru continuă de la persoană la persoană ... gândiți-vă doar câți oameni vor ști ADEVĂRUL.

Va elibera adevărul omenirea din limitările Matricii 3D? El îi va elibera doar pe aceia care vor să fie ”eliberați”. Sunt încă mulți oameni care nu sunt încă pregătiți să se mute dincolo de o matrice trei dimensională a realității.

Gaia a ales să fie o planetă a liberului arbitru în care toate ființele Ei să-și poată lua propriile lor decizii. Prin urmare, cei care nu sunt pregătiți să ascensioneze pot să-și continue lecțiile încarnării pe Pământ până în ACUM-ul ascensiunii lui Gaia. În acel ACUM, ei pot alege să ascensioneze sau să-și continue aventurile lor trei dimensionale pe o altă planetă.

După cum puteți vedea, tiparul original al lui Gaia a fost de multă vreme corupt. Această corupere a putut avea loc deoarece și Gaia a ales să ofere oportunitatea de a trăi în polaritățile care păreau să fie separate. Aceste polarități, cum ar fi bine și rău, sunt doar polarități dacă cineva nu percepe ceea ce rezonează între extremele spectrului trei dimensional.

Din fericire, pe măsură ce conștiința voastră se expansionează mai departe în frecvențele celei de-a cincea dimensiuni, voi puteți percepe câmpurile de energie mai înalt dimensionale care conectează ceea ce a fost perceput ca ”polarități”. Apoi, în loc să percepeți polaritățile, voi veți percepe un spectru de lumină.

Odată cu trezirea că NIMIC NU ESTE SEPARAT, voi vă dați seama că ”totul este UNA”. Când ”întreaga viață este UNA”, voi nu mai puteți avea un învingător sau un învins. Voi sunteți cu TOȚII în asta. Când sunteți cu toții conectați în unitate, nu poate exista concurența unuia cu altul și nici dominația unuia asupra altuia – conceptul de ”altul/alta” va dispărea.

Vedeți cum dimensiunea a treia se va și se schimbă într-o frecvență mai înaltă a programului holografic al lui Gaia? Întrucât înainte, realitatea Pământului s-a bazat pe ”separarea de”, acum ea transmută în ”Unitatea cu”.

Ați văzut cu toții că realitățile de frecvență joasă, cum sunt cele din dimensiunea a treia și a patra, opun rezistență la schimbare. Această rezistență la schimbare are loc pentru că mulți nu se simt în siguranță, iar cineva trebuie să se simtă în siguranță pentru a încerca ceva nou și avansat.

Cum să se ”simtă cineva în siguranță” când crede că este singur într-o lume înfricoșătoare? Nu o face! De fapt, adeseori simte durere.

AL DOILEA VĂL
Iluzia Durerii

Amețeala, lumina strălucitoare și bâzâitul puternic sunt puțin mai ușor de suportat de această dată. Cu toate acestea, pare să dureze o veșnicie până să mă pot obișnui cu această lumină intensă. Treptat, pot să văd cercul de lumină din fața mea și pot simți cum Lady Astrea îmi amintește cu blândețe că este rândul meu să intru în cerc. Din nou, Doamnele vin la mine și elimină un voal nevăzut și, în timp ce fac acest lucru, îi aud în interior vocea lui Lady Leto spunând ”Acest Văl este ”Iluzia Durerii”.

După cum poți să-ți amintești din visele vieții tale, tema este din nou și din nou pierderea iubirii și durerea care rezultă din asta. Să știi Una mea că iubirea nu moare niciodată. Ea se poate schimba sau trece într-o vibrație mai înaltă, dar ea nu poate muri. Din momentul în care energia iubirii a fost formată pe Pământ, creatorul acelei energii și-a făcut un prieten pe viață. Pentru că, a fi creator al iubirii este lecția majoră a Pământului pentru întreaga omenire.”

În timp ce Frații din sălașul lui Hilarion iau vălul, aud vocea lui Hilarion spunând ”Câmpul de energie al Iubirii acționează ca un scut. Când vei deveni un maestru al energiei, vei fi capabilă să vezi energia iubirii în orice mediu. Energia Iubirii este diferită de toate celelalte câmpuri de energie. Alte energii părăsesc aura creatorului și își încep traversarea realităților, care se încheie în cele din urmă în întoarcerea lor întreită la creator.

Și energia Iubirii își părăsește, desigur, creatorul, dar ea lasă o mică parte din ea însăși creatorului ei ca un scut de protecție. Acest lucru este posibil pentru că iubirea este foarte atractivă și adezivă. Ea se agață de tot cu ceea ce vine în contact. Iubirea este cea mai puternică forță energetică cunoscută pe planeta Pământ, iubirea divină fiind cea mai înaltă frecvență din toate.”

Apoi aud vocea lui Apollo, ”Bună dimineața din nou, draga mea. Cât ai suferit în această viață! Cât de neiubită și de neiubit te-ai simțit. Durerea pe care ai simțit-o datorită iluziei pierderii iubirii a fost cea mai dificilă lecție de viață a ta. După cum știi din karma ta individuală, în alte vieți ai avut tendința de a nu-i aprecia pe cei dragi și ți-ai concentrat energiile mai degrabă în altă parte. Din cauza acelui tipar te-ai ”temut” de plata karmică a pierderii iubirii și, draga mea, după cum știi, ”De ce ți-e frică nu scapi”.

Să știi acum în inima inimilor tale, iubirea nu poate muri niciodată. Iubirea rămâne întotdeauna în Sufletul celui ce iubește și a celor iubiți. Iubirea este o calitate a Sufletului și, prin urmare, se ridică în cele din urmă la nivelul Sufletului. Chiar dacă ființa moare, acest lucru nu contează pentru că Iubirea va fi trecută în mod automat corpului mai înalt al acelei ființe. Amintește-ți că nu există cu adevărat durere, deoarece în realitate nu există nici o separare. Separarea este ultima iluzie, particulară planetei Pământ. Pe Soare, suntem toți una.

Amintește-ți acum că sentimentele tale de durere sunt de fapt tristețea îndepărtării de casă. Acest dor de casă este o nemulțumire divină. Îngăduie-i nemulțumirii divine să te conducă în inima ta spirituală. Folosește această iluzie. Simte durerea și ia-o în inima ta. Așeaz-o la picioarele Unimii unde Sufletul tău îți va șterge fruntea și îți va atinge inima. Unul așteaptă darul tău. Dăruirea este comoara ta.”

La fel ca și cuvintele lui Apollo simt că mă estompez și știu că acum mă întorc pe Pământ ...


Traducere Monica Poka



duminică, 29 noiembrie 2015

Cele treizeci de văluri ale iluziei - continuare



Introducere și Iluzie #1

De Suzanne Lie

continuare

”Preaiubiților,
Eu, Lady Leto, mă adresez vouă cu o iubire care este liberă de orice iluzie. Sunt bucuroasă că v-ați găsit calea aici pentru a participa la acest proces de eliberare și de protejare a voastră înșivă de iluzie. Dar, înainte de a putea face acest lucru, trebuie mai întâi să înțelegeți ce este aceea o iluzie. O iluzie este ca un cocon pe care voi îl creați în jurul vostru și în voi înșivă în timp ce vă creșteți aripile și învățați cum să zburați.

Cum creați aceste iluzii? Unele dintre iluzii le-ați învățat de la personalitățile autoritare atunci când erați copii, iar altele vi le-ați creat voi înșivă din cauza fricii voastre – frica de necunoscut. Când vă aflați într-o situație în care nu sunteți siguri că puteți face față, voi creați o suprapunere a ceva cu care credeți că vă puteți descurca mai ușor. Acest proces începe cu nesiguranța în capacitatea voastră de a sta pe picioarele voastre în orice situație. Apoi vă ”doriți” ca situația să fie într-un anumit fel, un fel în care să vă simțiți mult mai confortabil. Apoi, acea dorință se transformă într-o ”așteptare”, iar așteptarea vă direcționează apoi ”percepția”.

În orice situație există întotdeauna nenumărate posibilități, dar voi veți percepe ceea ce doriți și vă așteptați să experimentați. Dacă mergeți să faceți o plimbare în pădure și doriți și vă așteptați să vedeți păsări, în mod inconștient le veți căuta și vă veți fixa atenția asupra lor. Dacă doriți și vă așteptați să vedeți gunoi, îl veți căuta și mai ales asta veți vedea. Adevărul este că atât păsările cât și gunoiul coexistă, iar voi vă alegeți realitatea prin dorințele, așteptările și percepțiile care decurg din acestea.

Ați putea întreba ”De ce ar dori cineva să vadă gunoi în timp ce se plimbă prin pădure sau și-ar dori vreo experiență negativă?” Răspunsul este – din obișnuință. Ați învățat să vă simțiți în siguranță cu ceea ce vă este cunoscut și în nesiguranță cu ceea ce vă este necunoscut. Dacă ați crescut având negativitate în mediul vostru, ați învățat să vă simțiți în siguranță în ea. Asta este tot ceea ce voi cunoașteți și, prin urmare, vă ”așteptați” la negativitate pentru că mai degrabă vă ”doriți” cunoscutul decât necunoscutul.

Ați putea crede că iluzia este o problemă pe care o aveți în a vă identifica corect lumea exterioară. Acest lucru este adevărat, desigur, dar iluziile legate de lumea din jurul vostru sunt pur și simplu reflectarea iluziilor pe care vi le-ați construit în voi înșivă prin părerile, fricile, nesiguranțele și atașamentele voastre. Aceste impurități interioare au fost create de mediul vostru din trecut și proiectează o realitate care pare ”ca și cum” ar fi fost altceva. Voi creați această realitate ”ca și cum” pentru că ea vine din ceea ce vă este ”cunoscut” și, prin urmare, o simțiți sigură.

Apoi, voi vedeți viața din această realitate aparentă și luați decizii în acord cu acel punct de vedere și nu în acord cu punctul de vedere al unei minți luminate, pașnice și a unei inimi iubitoare. Dacă puteți intra în voi înșivă ca să abordați și să vindecați aceste impurități, vă puteți recâștiga amintirea inerentă a Adevărului. Acest Adevăr poate oferi o siguranță mai presus de orice iluzie pentru că el este proiectat din Sinele vostru Cel Mai Înalt, mai degrabă decât din fricile și traumele copilăriei și ego-ului vostru.

În Concentrarea Noastră eterică asupra Delosului [n.t. potrivit Wikipedia Delos este o insulă în Grecia care face parte din insulele Ciclade (arhipelag). În antichitate a fost (pentru o lungă perioadă de timp) centrul spiritual al lumii grecești, locul de naștere mitic al zeiței Artemis (Diana) și a zeului Apollo], noi lucrăm îndeaproape cu Forțele Adevărului și Înțelegerii lui Pallas Athena, Zeița Adevărului, Maestrul Hilarion, Chohan a celei de-a Cincea Raze a Adevărului și Vindecării și cu Marele Zeu Soare, Apollo. De fapt, Consiliul nostru este o ramură a Lojei Fraților și Surorilor Robei de Aur. Dați-mi voie să vă explic cum vă putem ajuta să înțelegeți modul în care să vă eliberați și să vă protejați de iluzie.

Procesul de a deveni pe deplin o Ființă-Dumnezeu implică lecțiile subtile de echilibrare a naturii feminine și masculine a lui Dumnezeu (in-spirație – ex-pirație, yin – yang, asimilare – radiere, iubire – putere). Această echilibrare a realităților interioare (feminină) și exterioare (masculină) poate fi cel mai bine atinsă atunci când sunteți în stare să fiți conștienți de aceste două aspecte ale voastre înșivă. Odată ce deveniți conștienți de ambele voastre părți, puteți apoi învăța să le echilibrați atât în viața voastră ”de veghe” (masculină) cât și în cea de ”visare” (feminină). Cu cât mai conștienți deveniți prin învățarea acestor lecții de echilibrare a energiilor personale, cu atât mai repede sinele voastre spirituale vor fi în măsură să stăpânească mintea. Acest proces de învățare a echilibrării înflorește cu atât mai mult cu cât a fost făcută o suficientă purificare a naturii interioare prin eliminarea iluziilor învățate și auto-create.

Omenirii i-au fost acordate două daruri importante pentru a-și accelera acest proces de evoluție. Primul, este conectarea conștientă a omenirii cu Maeștrii Ascensionați, ca și noi. Acești Maeștri au bătătorit calea evoluției prin multe întrupări Pământești și sunt, prin urmare, în măsură să vă înțeleagă și să vă ajute pe fiecare dintre voi în călătoria voastră interioară către măiestrie.

Al doilea dar, este cel al Focului Violet al Transmutării. Acest Foc Violet este o activitate interioară și este disponibil oricărei chemări directe de a elibera energiile în toate experiențele. Acest Foc Violet este o forță spirituală de o vibrație foarte înaltă. Toate imperfecțiunile care sunt învăluite în această lumină vor fi duse Sursei originale pentru a fi purificate și apoi redistribuite în Univers. Tot ceea ce supraviețuiește Focului Violet este asigurat a fi doar de cea mai înaltă rată de vibrație, prin urmare, adevăr divin și perfecțiune. Cu acest ”instrument” al transmutării puteți rapid separa adevărul de iluzie. Puteți invoca folosirea acestui Foc cu ajutorul afirmației:

ARDE, ARDE, ARDE FOC VIOLET ȘI TRANSMUTĂ TOATĂ UMBRA ÎN LUMINĂ, LUMINĂ, LUMINĂ

Surorile și Frații din Delos vă vor ajuta în procesul echilibrării vieților voastre interioare și exterioare prin eliminarea unui văl al iluziei din conștiința voastră interioară timp de treizeci de zile consecutive. Odată cu eliminarea fiecărui văl ei vă vor dezvălui cu blândețe adevărul și înțelegerea fiecăreia dintre aceste iluzii. Gândiți-vă la asta, treizeci de văluri ale iluziei ridicate de pe natura voastră interioară pentru a vă curăța conștientizarea spirituală. Veți primi o lecție importantă în fiecare zi. În cea de-a treizei și una zi ne vom prezenta la Sărbătoarea Recoltei Elementalilor, în care elementele care alcătuiesc propriul vostru vehicul interior își pot prezenta darurile lor de progres și puritate ridicate Domnului Lumii.

În fiecare zi, această Ceremonie a Purificării va începe prin a fi duși într-un cerc de lumină albă unde două Surori, aproape fără formă în radianța lor roz, din Concentrarea mea a Adevărului vă vor ajuta să eliberați fiecare ”văl” din lumea voastră interioară. Apoi, doi Frați din afara cercului vă vor ajuta în continuare. Fratele din Concentarea lui Hilarion va proiecta adevărul care este necesar pentru progresul vostru cu privire la fiecare ”văl”. Apoi, fratele din Concentrarea lui Apollo, vă va ajuta în manifestarea puterii înțelegerii acestui adevăr în mintea voastră exterioară. Eu vă voi ajuta în continuare să vă amintiți această Ceremonie interioară în conștiința voastră exterioară. Fiți atenți la lecțiile pe care le învățați în această lună. Folosiți Focul Violet pentru a elibera toate umbrele astfel încât nimic să nu vă poată distrage de la acest serviciu pentru viața voastră.

Învăluindu-vă ca o mamă care-și protejează copilul de pericol, vă voi păzi în dezvoltarea voastră spirituală astfel încât voi să vă simțiți în siguranță. Nu-mi voi găsi odihna până când fiecare dintre voi sunteți liber în realitatea eternei păci din Conștiința Eu Sunt.”

Când Marea Doamnă și-a încheiat discursul său inspirat, am simțit un val de iubire și de unitate străbătând grupul. Mi-am căutat din nou ghidul pentru a-l întreba ce am de făcut când am auzit din interior:

”Da, draga mea, ai fost invitată să participi la această Ceremonie. Cu toate acestea, trebuie să fii dispusă să te întorci pe Pământ după fiecare lecție, astfel încât să o poți împământa în forma ta fizică. Ești dispusă să faci acest lucru?”
       ”Ei bine”, am spus eu încet, ”nu pot să spun că sunt nerăbdătoare să mă întorc la acel ținut plin de cutii, dar mă simt foarte inspirată de cuvintele lui Lady Leto. Presupun că dacă pot învăța să înțeleg cu adevărat ceea ce spune ea, viața mea acolo ar fi mult mai fericită.”
”Este acesta un da?”
      ”Da”, am spus, ”este un da. Și sper că nu o să-mi pară rău.”
”Amintește-ți, draga mea,” a răspuns ea cu amabilitate, ”că orice efort depus pentru progresul Sufletului tău va face pentru totdeauna parte din ființa ta. Când te duci la culcare în fiecare noapte, cheamă-ne și noi vom avea grijă să te întorci aici.”
      ”Trebuie să plec acum?” am întrebat.
Dar, chiar în timp ce vorbeam, am simțit cum încăperea se estompează în jurul meu, iar eu am început să mă simt din ce în ce mai grea ...  

VĂLUL UNU
Iluzia că Timpul înseamnă Bani

”Oh, m-am întors.” Când am plecat mi-era frică că nu mă voi întoarce, dar sunt aici acum. Cu toate acestea, nu știu unde am fost înainte. Știu că ghidul meu a spus că trebuie să mă întorc pe Pământ, dar nu-mi amintesc nimic altceva.

”Bună, Una mea.”aud vocea familiară a ghidului meu.

”Știu că mulți nu folosesc nume aici”, am spus, ”dar dacă ai un nume pe care te-aș putea chema, mi-ar fi de mare folos.”

”Da, desigur. Poți să-mi spui Lady Astrea. Am fost desemnată să răspund apelului tău și voi rămâne ghidul tău atâta vreme cât ai nevoie de mine”, a răspuns ea. (Am simțit-o întotdeauna foarte feminină, dar este dificil să determini polaritatea sau sexul cuiva fără să aibă un corp vizibil.)

”Este rândul tău acum să intri în cerc. Te rog să mă urmezi”, mi-a cerut ea ca și cum i-aș fi putut refuza cererea. Din moment ce ea este tot atât de mult în mine cât și în afara mea, nu știu cum aș putea să mă împotrivesc în a o urma, chiar dacă aș vrea să o fac. Trecem printr-un alt hol și îmi simt corpul, ceea ce mai este din el, devenind din ce în ce mai ușor pe măsură ce ne apropiem de o ușă aurie aflată la capătul coridorului. ”În viitor vei ajunge de cealaltă parte a ușii, dar de prima dată trebuie să ajungi aici ca să te poți ajusta treptat la această vibrație mai înaltă. Fă o respirație lentă și profundă acum și pregătește-te înainte să se deschidă ușa, pentru că dincolo de ea vibrația este foarte înaltă.”

Am făcut așa cum a spus ea, iar când s-a deschis ușa am simțit ca și cum un foc uriaș începe să ardă în fața mea. Mi-am acoperit ochii și m-am agățat de pereții sălii. Deoarece mi-am pierdut orice simț al direcției, nu mai știam ce este sus sau jos sau dacă stau în picioare, așezată sau culcată. Pentru prima dată în acest loc, am simțit disconfort. Am experimentat un bâzâit puternic în urechi și un sentiment profund de greață și amețeală.

Nu pot vedea nimic și aud doar bâzâitul din urechi. Simt că ard pe dinăuntru. În același timp sunt înghețată în acel loc deși simt că, în același timp, mă mișc cu viteza luminii. Nu pot gândi, vorbi sau măcar simți. De ce sunt aici? La ce m-am angajat? Cu siguranță asta-i moartea!

”Nu, iubirea mea, nu vei muri. Numai acele părți din tine care nu sunt dispuse să se schimbe vor muri, pentru că aici un angajament luat este un angajament trăit. Fiecare parte din voi care este incapabilă să continue va fi eliberată fără nici o milă. Nu opune rezistență acestui proces. Mai degrabă ține-te bine de ceea ce rămâne și ai încredere. Cel mai mult, una mea, încredere.”

La început sunt surprinsă că pot auzi cuvinte prin bâzâitul intens, dar în timp ce ascult, îmi dă ceva de ce să mă țin și încep să găsesc un confort în acest nou mod de a fi. Cu toate acestea, încă nu pot vorbi, dar nici nu aș ști ce să spun și dacă aș putea. Prin urmare, o urmez orbește, fiind capabilă să mai văd încă foarte puțin în această lumină strălucitoare. În centrul încăperii în care ne mișcăm, unde lumina este chiar și mai puternică, pare să existe un cerc format din această lumină. Îmi urmez ghidul, în timp ce aud slab peste eternul bâzâit, ”Încredere. Mai presus de orice, trebuie să ai încredere.”

Când pășesc în cerc, descopăr că sunt singură – în totalitate și complet singură. Cu toate acestea, această singurătate nu-mi produce vechea frică familiară, ci mai degrabă o profundă și totală liniște. O liniște dincolo de orice îmi amintesc să fi experimentat vreodată. Dintr-o dată, două Doamne frumoase învăluite într-o strălucire roz, apar de nicăieri în cerc și se îndreaptă spre mine. Cu blândețe ele îndepărtează un văl nevăzut de pe fața mea.

Apoi, ele se îndreaptă spre periferia cercului, iar eu aud vocea lui Lady Leto spunând ”Preaiubito, primul văl este iluzia ”Timpul înseamnă Bani”. Atât timpul cât și banii sunt importanți numai pe Pământul trei dimensional și sunt, prin urmare, o puternică fundație pentru iluzie. Nu au nici o valoare pentru lumea ta interioară. Formula pentru această iluzie se bazează pe convingerea că cineva trebuie să aibă bani pentru a supraviețui – este nevoie de timp ca să faci bani – prin urmare, numai atâta timp poate fi alocat muncii interioare cât timp trebuie alocat făcutului de bani pentru a supraviețui.”

Apoi, Fratele din sălașul lui Hilarion a luat vălul și, în timp ce făcea acest lucru, am auzit o voce familiară spunând, ”Adevărul, desigur, una mea, este că timpul, așa cum tu îl cunoști pe Pământ, și banii există numai în dimensiunea a treia. Timpul este o aliniere a gândurilor și a acțiunilor, lucru care este necesar pentru a motiva pe cineva în timp ce se află pe Pământ. De fapt, timpul este un mijloc de transport cu ajutorul căruia cineva poate trece prin clasele școlii Pământului. Banii sunt un mijloc de schimb în contrapartidă, care reprezintă valoare și, prin urmare, succesul pe Pământ.

În Unimea celei de-a cincea dimensiuni, nu este necesar nici un schimb sau răsplată pentru că totul trăiește în Unitate. Noi nu experimentăm sentimentul separării care este atât de pronunțat pe Pământ așa că noi nu avem nevoie să formăm aceste simboluri ale schimbului și răsplatei. Când există unitatea inimii și a minții, nu există răsplată mai mare și nu este cerut nimic în schimbul iubirii necondiționate.”

”Te rog, am adăugat eu rapid, regăsindu-mi dintr-o dată vocea, ”pot să te întreb de ce îmi este atât de familiară vocea ta?”

”Ei bine, da”, a venit răspunsul, ”Eu sunt Hilarion. Am vorbit cu tine de multe ori ca răspuns la apelul tău interior. Sunt încântat că ai venit la Ceremonie și îți voi răspunde cu plăcere la orice întrebări ai avea.”

Apoi Hilarion i-a dat vălul iluziei Fratelui din templul marelui Apollo, care a trimis acest văl înapoi la prima cauză pentru a fi transmutat în lumină pură.

”Îngăduie-mi să ți-l prezint pe Apollo însuși”, a spus Hilarion. ”El te va ajuta să înțelegi fiecare văl al iluziei care este îndepărtat.”

”Bună dimineața, uno, mă bucur să te cunosc. Energiile noastre nu s-au mai conectat până astăzi. Sunt încântat că ai cerut înțelegerea lui Unu. ”Timpul înseamnă Bani” este o iluzie Pământească drăgălașă, una care este deosebit de răspândită mai ales în lumea occidentală. Este totodată o iluzie specifică celei de-a treia dimensiuni. În dimensiunea a patra timpul continuă să existe, dar este diferit față de cel din dimensiunea a treia. Ceea ce ar putea fi ani în planul fizic, în planul astral ar putea fi minute. Plan astral este un alt nume pentru dimensiunea a patra, așa cum plan fizic este un alt nume pentru dimensiunea a treia.

În epoca de timp în care forma voastră fizică trăiește, este în desfășurare un moment de transformare minunat. Dimensiunea a treia se prăbușește în dimensiunea a patra. Gândește-te la o ceașcă de călătorie pliabilă la care cea mai mică parte a ceștii se află în partea ei de jos. Prin urmare, partea de jos a ceștii se pliază în partea din ceașcă care se află chiar deasupra ei, care este puțin mai mare. Cam așa ca și ceașca de călătorie, dimensiunea a treia se va plia/prăbuși în dimensiunea a patra. Nimic nu va înceta să existe. Cu toate acestea, o vibrație nouă va înconjura dimensiunea a treia.

În realitatea celei de-a treia dimensiuni, timpul înseamnă bani pentru motivele arătate mai sus. Cu toate acestea, în dimensiunea a patra, trecere timpului depinde de activitatea cuiva. Timpul este cel mai plăcut și trece cel mai repede și mai ușor atunci când cineva se bucură de o activitate artistică. Prin urmare, în dimensiunea a patra, ”timpul înseamnă artă”. Îngăduie-ți să simți bucuria unei activități artistice în orice formă dorești. Amintește-ți, nu contează cât de mulți bani are cineva, acesta nu poate cumpăra timp. Prin urmare, petrece-ți timpul cu înțelepciune și bucurie.”

Pe măsură ce scena se încețoșează în fața mea, îmi dau seama că mă întorc pe Pământ. Ultimele cuvinte pe care mi le amintesc înainte de a-mi pierde conștiența sunt unele legate de faptul că nu am timp pentru mine însămi, deoarece pun atât de mult din atenția mea pe viețile altor oameni în loc de viața mea proprie ...   


Notă personală: Multă vreme am trăit și eu în realitatea că ”timpul înseamnă bani”, pentru că orice s-ar spune, și această realitate este o clasă a Școlii Pământ. Este chiar o etapă în viața noastră din dimensiunea a treia, mai ales atunci când îți întemeiezi o familie și este necesar să-ți acorzi ție și familiei tale resursele necesare supraviețuirii. Delimitarea dintre ”necesar supraviețuirii” și ”bogăție” este însă relativă, pentru că fiecare avem alte percepții asupra acestor noțiuni. Dar dacă ai ajuns în momentul în care poți face această delimitare și poți găsi un echilibru între ”timpul înseamnă bani” și ”timpul înseamnă artă/plăcere”, te poți mișca cu o mult mai mare ușurință atât în dimensiunea a treia cât și în a patra, cât și dincolo de ea. Ideea de bază este să nu reduci totul la bani și cum să faci din orice bani. În momentul în care poți gândi/simți dincolo de ”a face bani”, ai intrat în acel spațiu al inimii în care banul nu mai are nici o putere asupra ta și ceea ce dăruiești vine din esența ta, din bucuria ta de a dărui, nu dintr-o nevoie. Energia pe care o poartă darul tău, va stimula aceiași energie în cei care se deschid și îl primesc în inima lor, ajutându-i să facă același lucru la rândul lor. Și astfel, dând mai departe, unul altuia, ceva pornind din inimă nu din nevoie, vom dărâma o paradigmă veche în timp ce construim una nouă. Dacă ne putem da voie să facem ceea ce ne place, atunci suntem în spațiul inimii și putem transmuta iluzia ”Timpul înseamnă Bani” în ”Timp pentru a face ceea ce-mi place”. Și cu cât mai des facem acest lucru, cu atât puterea iluziei ”Timpul înseamnă Bani”, scade. Să trăim din și pentru bucuria de a trăi, nu din nevoia de a ne asigura supraviețuirea.

Namaste!


Traducere Monica Poka


sâmbătă, 28 noiembrie 2015

Cele treizeci de văluri ale iluziei



Introducere și Iluzie #1

De Suzanne Lie

Această carte ar trebui de fapt să poarte titlul ”Cele treizeci de văluri ale mele ale iluziei”, deoarece sunt sigură că fiecare persoană care călătorește în sine însuși/însăși își va găsi proprille sale treizeci de iluzii sau mai multe. Fiind o persoană idealistă, am descoperit că cea mai mare parte a iluziilor mele le-am construit în jurul marilor idealuri. Acest manuscris nu a fost conceput a fi o carte, ci o meditație. În acea perioadă făceam parte dintr-un grup cu sediul în New York care canaliza informații de la Maeștrii Ascensionați, care săslășluiesc în planurile mai înalte ale realității.

Maeștrii s-au oferit să deschidă un templu interior special pentru a ajuta omenirea să se elibereze de iluziile vieții de zi cu zi. Am simțit în mine un îndem special să experimentez acest privilegiu. Prin urmare, în fiecare noapte, timp de treizeci de nopți consecutiv, am cerut să fiu dusă în acest templu interior pentru ca în fiecare noapte să-mi fie ridicat câte un văl. În dimineața următoare mă așezam cu un pix și o hârtie în față cerând să fiu ajutată în a-mi aminti munca din noaptea precedentă.

Împărtășesc acest proces cu voi toți acum, astfel încât să putem lucra ca UNUL la eliberarea iluziei noastre 3D odată cu încheierea lui 2015 și să începem anul 2016 în ADEVĂR! Chiar dacă această carte a fost scrisă în 1986, ea se aplică încă și astăzi pentru că:

ATUNCI CÂND ILUZIA ESTE ELIMINATĂ. TOT CEEA CE RĂMÂNE ESTE ADEVĂRUL!

Pădurea

Pădurea este verde și splendidă cu multe flori și copaci neobișnuiți. Vremea este perfectă. Nu pot simți o temperatură exterioară. Briza este blândă și mângâietoare ca și cum niște pene moi ar flutura în zona mijlocului meu, dar totuși nici un arbust sau floare nu sunt mișcate de adierea lor. Umiditatea pare să se ridice din Pământ. Nu sunt izvoare sau râuri pe care să le pot găsi și cu siguranță n-a plouat de când am sosit eu aici, dar pe toate plantele strălucește roua chiar și atunci când sorii sunt mult deasupra capului.

Nu este niciodată complet întuneric deoarece cele trei luni sunt o iluminare foarte eficientă. Unul dintre lucrurile cele mai neobișnuite este că nu am văzut nici o umbră. Chiar și când Soarele este jos la marginea orizontului, nu există umbre. De asemenea, Ființele din acest loc nu se mișcă. Ele sunt într-un loc și apoi, dintr-o dată, sunt în alt loc. Îmi doresc cu disperare să întâlnesc pe cineva cu care să pot împărtăși toate astea, dar poate că atunci nu aș continua să scriu în acest jurnal.

Mai întâi cred ă ar trebui să explic cum am ajuns în acest loc. Cred că încă îmi pot aminti. În acest loc timpul este foarte diferit. Nu am posibilitatea de a ghici cât timp am stat acolo. Soarele a traversat cerul de douăsprezece ori, dar habar n-am dacă acest lucru este asemănător timpului de pe Pământ. Pe Pământ o zi este formată din răsăritul soarelui și asfințitul lui, răsăritul lunii și apusul ei, iar apoi vine din nou răsăritul soarelui și odată cu acesta începe o nouă zi. Cu toate acestea, aici nu pare a exista un ritm în ceea ce privește răsăritul și apusul soarelui. Pare ca și cum acest lucru ar avea loc pentru mine. Dacă mă gândesc că ar fi timpul ca soarele să apună, atunci când mă uit din nou, soarele a apus.

Dar, să mă întorc la modul în care am ajuns aici. În măsura în care îmi pot aminti, meditam pe plaja din apropierea casei mele de pe Pământ. Prima dată când am venit aici a fost doar pentru câteva momente și apoi am fost din nou, brusc, pe plajă. Experiența m-a bucurat atât de mult încât am încercat-o din nou. A doua oară am stat puțin mai mult. Dar a treia oară, am ajuns să fiu confuză în legătură cu faptul  dacă eram acolo și am venit aici, sau eram aici și am mers acolo.

Acest lucru s-a întâmplat atunci când a început schimbarea. Știam că-mi pot schimba mediul, dar nu știam care este cel real și care este cel imaginat. În cele din urmă, exercițiul m-a obosit atât de mult încât m-am întins pe jos (undeva) și m-am culcat. Când m-am trezit eram aici. Cred că m-aș fi putut întoarce înapoi pe plajă dacă aș fi vrut suficient de mult, dar n-am încercat cu adevărat. Am fost atât de fascinată de imaginile și sunetele acestui loc nou încât nu aveam, încă, dorința de a pleca.

Aici pare că toate polaritățile ar fi devenit una. Sunt disperat de singură și totuși, în același timp, foarte mulțumită și împăcată. Iubesc acest loc dar, în același timp, îl urăsc. Cu cât mai mult trece timpul de când sunt aici, cu atât mai mult pierd fenomenul emoției. Acum îmi dau seama că un sentiment de opoziție este necesar pentru a putea experimenta emoția. De asemenea, mi-am dat seama că, cel puțin la mine, emoția și dorința se întrepătrund. Poate că acesta este motivul pentru care sunt aici încă. Vreau să fiu aici, dar în același timp nu vreau să fiu aici. Pe măsură ce emoțiile mele ajung în achilibru, asta fac și dorințele mele. Prin urmare, nu pot ghici dacă voi rămâne sau pleca din acest loc. În timp ce dorințele și emoțiile ies treptat din viața mea, nu-mi pot da seama ce le va înlocui. Poate că, în acest loc, nu este necesară o înlocuire.

Multe lucruri nu sunt necesare aici, deoarece nu există nici o separare. În timp ce mă uit la o floare și îmi fixez atenția asupra ei, devin dintr-o dată floarea. Cu toate acestea, rămân în același timp eu însămi. Eu însămi? Ce reprezintă asta acum? Înainte, ”eu însămi” era ceea ce simțeam, ceea ce vroiam sau ceea ce gândeam. Acum, între aceste trei aspecte este o diferență mică. Cum mă gândesc la ceva, cum sunt acel ceva, așa că nu există dorință deoarece nu există separare între a dori și a avea. Fără nici o separare nu există nici o posesie, și, prin urmare, nici posesor și nici nevoia de posedare. Pe Pământ exista o puternică distincție între gânduri și sentimente, dar aici ele sunt una. Pă Pământ mă puteam gândi la emoțiile mele sau gândi să-mi ascund emoțiile, sau aș fi putut avea o emoție în legătură cu un gând. Deseori, dacă eram foarte emoționată, nici nu puteam gândi deloc. Aici pierd această distincție.

De asemenea, simt că-mi pierd abilitatea de a comunica în acest mod – să separ fiecare gând într-un cuvânt și să pun cuvintele într-o linie. Simt că trebuie să scriu rapid acest lucru, până când îmi mai amintesc acest mod de comunicare. După cum am mai spus, aici comunicarea de realizează prin comuniune. Este aici o mică creatură zburătoare, dar după cum am mai spus, creaturile nu se mișcă. Prin urmare, zburătoare vreau să spun că trăiește în aer. Dacă vreau să știu cum se simte să trăiești în aer sau să-i vorbesc acestei creaturi, pur și simplu îmi fixez atenția pe ea. Apoi suntem una. Este dificil de explicat cum se petrece acest lucru. Stau încă cu picioarele pe pământ privind creatura, dar sunt în același timp în aer privindu-mă pe mine însămi. Acesta este oarecum ca un Pământ-vis la care sunt și participant și observator.

Așa cum nici creaturile nu se mișcă aici, nici eu nu o fac. Pur și simplu sunt aici și apoi sunt acolo. Dar este diferit de a fi ”aici” și a fi ”acolo” de pe Pământ, deoarece aici nu există limite reale. Văd o formă în jurul meu, dar nu sunt limitată de ea. Presupun că aș putea schimba formele, dar mă agăț încă de corpul meu Pământesc. Mă simt confortabil cu el și îmi va fi necesar dacă doresc să mă întorc. ”Doresc”, nu sunt sigură acum e înseamnă acest lucru. Acest cuvânt a devenit foarte abstract și lipsit de sens. Multe lucruri care au avut un astfel de sens pe Pământ sunt acum lipsite de importanță.

Mâncarea nu este necesară aici. Nimic nu pare a mânca, inclusiv eu. Nu am experimentat nici un fel de foame sau sete și nici nu am făcut sau eliminat nici un material rezidual. De fapt, aici nu există nici un fel de reziduuri. Nu există nici o degradare. Totul este perfect și frumos și, apoi, dintr-o dată dispare și este înlocuit de altceva. Sunt multe flori și copaci, dar nu am găsit nici măcar o frunză sau floare moartă. Frunzele nu cad pe pământ, ci rămân în copaci. Florile nu cresc, ci apar dintr-o dată complet mature. Apoi, dintr-o dată, dispar.

Nu este nevoie să ai o casă deoarece nu ai nevoie de protecție sau adăpost. De asemenea, nu am nevoie de un loc în care să dorm, deoarece aici nu dorm. Nu am dormit încă, dar nici nu simt oboseală. Energia mea este constantă și echilibrată. De fapt, totul este echilibrat. Aici este loc pentru tot, și deși este un spațiu infinit și un sentiment de totală intimitate cu lumea, totuși, simultan, există un sentiment de totală izolare.

Ființele pe care le-am întâlnit până acum nu seamănă deloc cu mine. Vreau să spun că seamănă mai mult cu plantele și cu animalele. Nu am experimentat încă o ființă care să se ”simtă” ca un om. Vocabularul meu pământesc este chiar inapt să explice acest fenomen. Nu știu cum ar fi aici o ființă ”ca un om”, dar totuși, într-un fel, știu că nu am întâlnit așa ceva.

”Poate că este timpul să întâlnești acum una.” Din nou, limbajul de pe Pământ este incomplet aici. Nu pot să spun că este ”timpul” să întâlnesc pe cineva. Aici nu există timp și cineva nu poate întâlni pe altcineva, deoarece toți suntem una. În timp ce spun aceste cuvinte, încep să experimentez pe cineva în mine, și totuși în afara mea, care se ”simte” a fi uman. Mi-aș dori să-și ia un corp. Este prea dificil pentru mine să înțeleg o ființă fără corp.

        ”Oh, bună, ești o ființă umană?” întreb eu.
Ființa râde. La început mă simt jignită pentru un moment, dar apoi emoția dispare. Nu mai pot menține emoțiile, îmi apar acum mai mult ca o amintire decât ca o experimentare.
        ”Numele meu este, cred, Jay”, spun eu.
”Aici nu avem nume”, îmi răspunde, ”dar ne vom face unul, astfel încât tu să te simți mai confortabil. Ce simți legat de Rhea?” mă întreabă telepatic.
        ”Este frumos”, spun eu folosindu-mi încă vocea.
”Știi”, îmi spune, ”aici nu este nevoie să-ți încorzi vehiculul prin producerea acelor sunete. Noi știm ce dorești să ne comunici.”
       ”Am atât de multe întrebări să îți pun. Te superi?”
”Bineînțeles că nu, de aia sunt aici.”
        ”În primul rând”, întreb acum telepatic, ”de ce simt o mai mare separare față de tine decât de celelalte creaturi cu care comunic?”
”Oh, răspunsul este pentru că tu ai cerut acest lucru. Când am comunicat prima dată cu tine, am intrat în comuniune, dar tu aveai încă nevoie de separare.”
       ”Asta-i adevărat”, am răspuns eu. ”M-am simțit foarte neobișnuit când ai venit prima dată. De ce nu simt nevoia să mă separ de alții, dar totuși simt nevoia să mă simt separată de tine?”
”Măi, măi, dar multe întrebări mai ai. Trebuie să înveți că aici ai și răspunsurile.”

Această idee îmi este foarte străină. Adică, vreau să spun că pe Pământ știam că am o intuiție și mi se spunea că aș putea să-mi găsesc propriile răspunsuri, cu toate acestea, n-am prea crezut acest lucru. În mod constant am citit și și am studiat și mi-am găsit răspunsurile. Chiar și atunci când meditam sau mă rugam o făceam față de altcineva. Acum mi-aduc aminte vag de o meditație pe care am făcut-o pe o altă plajă în care mi s-a spus să mă rog, nu lui Dumnezeu, ci Sinelui meu Mai Înalt. Dar până și Sinele Mai Înalt era separat de corpul meu Pământesc. Când mi-am dat seama că știu răspunsurile și am uitat toate întrebările, am întrebat doar

       ”Îmi arăți și mie ce-i pe aici?”
”Încotro ai vrea să mergi? După cum știi, aici nu există nici o mișcare așa că nu-ți putem oferi un tur așa  cum s-ar putea să-ți fie oferit pe Pământ.”
       ”Ei bine, atunci poate că mi-ai putea arăta ce fac oamenii pe aici.”
A râs din nou. ”Aici noi nu facem, noi suntem. Dar credem că știm ce vrei să spui.”
Într-o clipă suntem într-o peșteră imensă, pot simți energia multor ființe, dar pot vedea numai modele care se rotesc prin încăpere.
       ”Ce fac?” întreb eu.
”Sunt în comuniune. Aceste ființe învață ceea ce și tu vei învăța în curând.”
       ”Ce este aia?” întreb eu nerăbdătoare arătând spre energia rotitoare.
”Atât de multe întrebări. Răspunsurile vor deveni evidente pe măsură ce ești pregătită să le experimentezi.”
Privesc în jurul încăperii și văd multe forme de energie diferite care se mișcă împrejur. Mă întreb dacă au corpuri sau dacă asta este tot ceea ce ele sunt. Le simt umanitatea deși ele nu sunt umane. Este, totuși, ceva în legătură cu ele care mă face să-mi dau seama că sunt una dintre ele. Îmi întreb ghidul ce urmează să fac și el îmi spune, ”Alătură-te lor.”
       ”Cum să fac asta, de-abia îi văd?”
”De-abia este destul de bine”, îmi răspunde. ”Pășește în față și ascultă cu inima, te vor cunoaște și îți vor spune ce să faci.”

Apoi pășesc în față, sau mai degrabă sunt trasă, în centrul grupului lor. Dintr-o dată știu că am de urmat o luminiță către o anumită destinație. În timp ce urmez luminița îmi dau seama că mă mișc, pentru prima dată, în josul unui hol. Luminița devine din ce în ce mai strălucitoare pe măsură ce mă mișc. Încep să-mi dau seama că luminița este o ființă. În momentul în care îmi dau seama de acest lucru, se întoarce spre mine să mă salute. Apoi simt cel mai euforic sentiment pe care mi-l pot aminti. Eu sunt ființa și aceasta este eu.
”Vino”, aud o voce spunând în mine și în afara mea. ”Este ceva ce va fi nevoie să știi.”

Pe măsură ce lumina și cu mine ne deplasăm spre capătul holului, intrăm într-o încăpere mare plină cu multe alte pete de lumină. Unele dintre aceste lumini par a avea corpuri vagi în jurul lor, în timp ce altele nu. Observ că acum corpul meu este mult mai ușor decât înainte și că a dobândit o calitate translucidă. Caut în interiorul și în jurul meu să găsesc centrul acestei ființe de lumină astfel încât să pot întreba despre corpul meu, când aud deodată un răspuns foarte iubitor,

”Da, draga mea, corpul tău s-a schimbat. A dobândit o viteză de vibrație foarte înaltă și, prin urmare, nu pare atât de dens ca înainte. Nu-ți face griji. Multe răspunsuri vei primi dacă ești dispusă să asculți înainte de a întreba. Această cameră este plină de ființe ca și tine, care au venit să învețe despre Adevăr. Ființa de lumină radiantă care vorbește acum este o membră a dimensiunilor mai înalte și se numește Lady Leto. Ascultă acum și vei auzi.”

Mă așez în spatele încăperii unde pot auzi o voce interioară pură, ritmată, care, într-un fel, știu că radiază din ființă, Lady Leto. Știu că ea ne vorbește nouă tuturor celor care ne-am adunat aici, dar, în același timp, ea ne vorbește fiecăruia dintre noi într-un mod profund intim și personal. Îi aud vocea în interiorul meu precum și la distanță.

va urma



Traducere Monica Poka


joi, 26 noiembrie 2015

Experimentarea Energiei Buddha


Maria Magdalena canalizată de Pamela

Dragi prieteni, dragi surori și frați, Eu sunt Maria Magdalena, sora-prietena voastră. Sunt încântată să fiu astăzi aici cu voi. Sunteți niște ființe atât de frumoase, fiecare dintre voi. Aș vrea să vă puteți vedea propria frumusețe prin ochii mei. V-ar păsa mai puțin de ceea ce gândesc alți oameni despre voi și v-ați simți mult mai liberi. Sunteți atât de îngrijorați de voi înșivă tot timpul. Vă întrebați dacă faceți ceea ce trebuie, dacă aveți cunoașterea potrivită, dar tot ceea ce aveți nevoie pentru a vă găsi calea în viață se află în interiorul vostru. Aveți un radar în interiorul propriei voastre ființe și acest radar, acest ghid interior, se află în pântecele vostru.

Vreau să vă vorbesc astăzi despre importanța coborârii în pântecele vostru și de a deveni cu adevărat prezenți la acel nivel. Este tragic faptul că multe femei nu se simt ca acasă în propriul lor pântece, care, din punct de vedere trupesc, este sediul emoțiilor. Pântecele este totodată și sediul intimității și sexualității și locul în care sunt concepuți și se dezvoltă copiii. Așa că zona pântecelui este profund legată și întrețesută cu viața pe Pământ.

Ca femei, vi se spune că este important să oferiți și să vă deschideți inima către nevoile altor oameni. De fapt, mare parte a spiritualității este centrată pe trezirea inimii. Dar văd că mulți dintre voi, mai ales femeile, suferiți din cauza unei inimi prea deschise mai degrabă decât a unei inimi prea închise. Inima voastră este foarte deschisă și ajunge cu ușurință la ființele și energiile din jurul vostru, dar pântecele vostru este relativ închis. În pântecele vostru se află o mare putere, este puterea de a da naștere, puterea conectării profunde și adevărate cu Mama Pământ și cu marile ritmuri ale vieții.

Oamenii în general, și voi ca și cultură, v-ați speriat de aceste mari forțe ale vieții pentru că ele merg dincolo de controlul minții sau a voinței. Femeile știu în mod instinctiv cum să călărească valurile acestor forțe, dar v-ați înstrăinat de abilitatea de a vă acorda la ele. Femeile sunt ființe foarte puternice, într-adevăr, și aș dori să vă conectați mult mai profund cu propria voastră putere.

Vă cer tuturor, bărbați și femei, să vă conectați acum mult mai profund cu centrul pântecelui vostru. Pur și simplu deveniți conștienți de această zonă și cum respirația voastră coboară în pântece de fiecare dată când respirați. Pântecele vostru este ancora, energetic vorbind, el vă oferă rădăcinile voastre în voi înșivă. Coborâți în pântecele vostru și s-ar putea să simțiți cum picioarele voastre devin mult mai împământate și mai solide.

Acum, imaginați-vă că în interiorul pântecelui vostru se află un mare ”ochi”. Acest ”ochi” privește în jur cu foarte mult calm și claritate. În comparație cu energiile minții și inimii voastre, energia acestui ”ochi”, din centrul pântecelui vostru, este foarte calmă și liniștită, foarte solidă și stabilă. Gândiți-vă la natură și la felul în care ritmurile naturii au loc cu ușurință și în mod constant. Anotimpurile vin și pleacă și totul curge natural de la sine. Voi sunteți o parte a acestui ritm al naturii, așa că, conectați-vă cu conștientizarea feminină în pântecele vostru.

Acum întoarceți acel ”ochi” din pântecele vostru în sus și priviți zona inimii. Cum se simte inima voastră? Vă puteți iubi cu adevărat și să vă pese de voi înșivă? Voi știți că în pântecele vostru este nevoie să existe un echilibru între a da și a primi, pentru că aceasta este legea naturii. Pântecele vostru știe că nu este de nici un folos să dați prea mult și că acest lucru nu onorează echilibrul natural al energiei. Imaginați-vă că în viața voastră de toate zilele vă aflați într-o situație în care simțiți că energia voastră se scurge sau că este epuizată. Imaginați-vă că sunteți acolo și o priviți prin ochiul din pântecele vostru în timp ce rămâneți prezenți în pântecele vostru. Din pântece vă puteți uita la această situație într-un mod foarte impersonal și calm.

Este chiar amuzant, într-un fel, pentru că partea de jos a corpului vostru, centrii de energie din această parte, sunt considerați de obicei a fi conectați cu ego-ul. Pântecele vostru deține, de fapt, o înțelepciune care merge mult dincolo de ego. El vă poate învăța cum să fiți cu adevărat aici pentru voi înșivă și cum să vă protejați atunci când este nevoie. Simțiți cum pântecele vostru vrea să vă hrănească. Femeile nu sunt bune la hrănirea lor proprie. Ele se încarcă cu o grămadă de cerințe și li se pare că este greu să se ridice pentru ceea ce ele simt cu adevărat. Și bărbații care au o parte feminină puternică, o parte sensibilă, pot avea aceiași problemă.

Pentru a clarifica și a vă ajuta în această problemă a sensibilității și a pierderii energiei către forțele exterioare, aș dori să apelez la o imagine care este familiară în cultura voastră, imaginea sau energia lui Buddha. Energia lui Buddha este foarte liniștită și calmă și, în același timp, foarte împământată și conectată cu Pământul. Înțelepciunea lui Buddha poate fi foarte ușor accesată din pântece. Pur și simplu imaginați-vă cum ar fi să fiți Buddha, cum ar fi să aveți acel tip de prezență, acel tip de calm, acel tip de liniște. Simțiți pacea izvorând din interiorul pântecelui vostru?

Buddha a avut o inimă deschisă, inima sa a fost plină de compasiune pentru alte ființe vii. Chiar dacă lui i-ar păsat de suferința lor și ar fi vrut să ajute la alinarea ei, el ar fi rămas centrat în inetriorul propriei sale ființe. Îngăduiți ca această putere, această energie aă curgă prin voi; ea face parte din cultura voastră. Dacă vă conectați inima cu pântecele,  toată această problemă legată de sensibilitate va fi diferită pentru voi.

De multe ori când doriți să-i ajutați și să-i susțineți pe alții și le absorbiți energiile, credeți că le puteți oferi o soluție pentru problemele lor. V-ați gândit vreodată că este o îngâmfare să vă asumați faptul că voi ați ști care este soluția? S-ar putea ca voi să nu știți care este soluția corectă pentru ei. Poate că sunteți dornici să restabiliți armonia, să vedeți un zâmbet pe fața lor sau să le obțineți aprobarea. Dați drumul la acea râvnă, acea dorință. Nu rezolvați problemele altor persoane. Când vă conectați cu ochiul din pântecele vostru, vedeți lucrurile și simțiți compasiune, dar nu vă simțiți atât de înclinați să rezolvați problemele altora.

O cheie către adevărata compasiune față de alte persoane este ca, deși empatizați cu ei, să rămâneți încrezători în faptul că ei dețin soluția pentru problemele lor. Sunteți convinși de puterea lor și acest lucru vă va aduce pacea minții. Vă dați seama, de la nivelul pântecelui, că procesul de creștere are nevoie de timp și că voi înșivă vă aflați într-un proces de creștere. De multe ori nevoia de a ajuta, de a da, de a veni în ajutorul altora are legătură cu o nesiguranță din interiorul vostru. Vă este frică că nu sunteți suficient de buni și, prin urmare, trebuie să realizați ceva sau să fiți cineva pentru o altă persoană. De fapt, voi sunteți de cel mai mare ajutor altor persoane dacă vă conectați cu acea natură Buddha în interiorul vostru. Calmul, liniștea pe care apoi le veți radia îi va mângâia.

Acest lucru înseamnă și pentru voi ceva; înseamnă că sunteți suficient de buni chiar și atunci când nu faceți nimic sau nu ajutați pe cineva, adică nimic pentru nimeni. Sunteți buni așa cum sunteți pentru că sunteți o parte a naturii. Asemeni unui copac, unei flori sau a unui munte, aveți dreptul să fiți, pur și simplu pentru că sunteți o parte a întregului. Nu trebuie să vi-o dovediți. Un animal sau o floare nu simt nevoia să se apere pentru a fi, sunt pur și simplu acolo – voi sunteți pur și simplu acolo. Sunteți o expresie a spiritului, al unimii, și asta este suficient!

În mod ciudat, deși acest lucru ar trebui să fie liniștitor pentru voi, este un pic o lovitură pentru ego-ul vostru. Partea ego din voi vrea să fie cineva, vrea să fie utilă, să facă o diferență. Dar asta este ceea ce dorește cu adevărat sufletul vostru de la voi? Nu este, pentru că sufletul vostru este în pace cu sine însăși. Da, el caută să se exprime în lumea exterioară, vrea să se împărtășească pe sine așa cum o floare își împărtășește frumusețea, dar nu are nevoie să se demonstreze sau să-și justifice existența. Doar intrați în înțelegerea că nu sunt atât de multe de dobândit în viața voastră pe cât credeți. Ați putea să vă relaxați un pic mai mult. Sunteți o parte a întregului și nimic nu poate schimba acest lucru.

Relaxați-vă în acest sentiment natural care pătrunde întreaga natură. În viața voastră de zi cu zi, ori de câte ori vă faceți griji în legătură cu problemele de rezolvat, modul în care să aveți de-a face cu alți oameni, faceți de fiecare dată, și din când, o respirație profundă și conectați-vă cu pântecele vostru. Corpul vostru este un portal către o atât de mare înțelepciune. Ori de câte ori vă simțiți goliți sau tensionați, găsiți moduri de a vă relaxa corpul, pentru că acest lucru vă va aduce mult mai ușor în ancorare, în fundația voastră.

Aș vrea să închei acest mesaj spunându-vă că pur și simplu vă ador. Vă iubesc frumusețea și aș dori să vă jucați un pic mai mult în viața voastră, să fiți mai mult ca și niște copii mici care nu sunt încă conștienți că au de realizat ceva sau de devenit cineva. Aceasta este, de fapt, cea mai ușoară cale de a vă conecta cu sufletul vostru și a fi voi înșivă fără rușine sau vinovăție.


Traducere Monica Poka


miercuri, 25 noiembrie 2015

Cuvintele și vibrația lor – Permiterea și Acceptarea


Din ciclul De ale mele

În general toate cuvintele folosite au diferite nivele de energie, în funcție de gândul sau emoția care o descriu/cuprind/reflectă. De ce? Pentru că sunt produsul dualității. Sunt și cuvinte a căror vibrație nu depășește nivelul dimensiunii a treia: crimă, ură, război, gelozie, invidie, etc. Dar, până și cuvintele înalt vibraționale, cum ar fi iubirea, pot avea și vibrații mai joase. De multe ori vibrația lor este reflectată de efectele pe care le generează.

O iubire de vibrație mai joasă, poate genera gelozia, și astfel iubirea este considerată de vibrație joasă pentru că a produs un asemenea efect. Dar și o iubire necondiționată neînțeleasă sau prost înțeleasă poate avea același efect atunci când receptorul nu a atins vibrația la care să poată recunoaște vibrația iubirii necondiționate.  Totul este înlănțuit și se generează și auto-generează în moduri perfect explicabile și naturale.

Ceea ce s-a încetățenit cumva, din nefericire, este limbajul de lemn spiritual cum îl numesc eu. Se folosesc cuvinte și noțiuni insuficient explicate, dar cărora le sunt atribuite caracter de dogmă. ”Nu este spiritual să ...” și curg noțiuni care sunt foarte natural a fi folosite în dualitate, dar dacă vreun ”specialist” spiritual a decis că nu este spiritual să faci acel lucru, toți se străduiesc să se potrivească tiparului. Și astfel se sare dintr-un tipar în altul în speranța că devii ceva sau altceva.

Fals. Am mai spus-o și am să mai repet ori de câte ori va fi nevoie: nu poți obține/menține ceva pentru care nu ești pregătit să deții oricât de mult te-ai strădui. Dar această înțelegere poate veni sau nu, doar în momentul în care nu te mai străduiești să intri/corespunzi unui tipar.

Și acum să iau cele două cuvinte, care deși sunt strâns legate între ele sunt folosite adeseori separat. De fapt, în frumoasa noastră limbă românească există un singur cuvânt pentru ele ”a îngădui”. Prin traducerea multor materiale din limba engleză s-a încetățenit cumva și la noi folosirea celor două și împreună și separat, deși nu poți permite ceva ce n-ai acceptat și în momentul în care accepți, ai permis deja.

Ce înseamnă să permiți privit în sens mai înalt vibrațional? Înseamnă să lași ca totul să FIE, pur și simplu, fără a simți nevoia de a corecta ceva. Adică să îngădui curgerea fără să te pui baraj/baricadă în fața ei. Așa cum Dumnezeu ne îngăduie să experimentăm absolut tot ceea ce dorim să experimentăm în scopul evoluției sufletului nostru. Corecțiile care apar sunt generate exclusiv de comportamentul nostru și de alegerile noastre, deși pare greu de crezut.

În sensul mai jos vibrațional, și în care este folosit termenul, este că trebuie să permiți totul, și dacă-ți place și dacă nu, pentru că altfel nu ești suficient de spiritual. Serios? Adică trebuie să permiți să ți se urce toți în cap ca să fii considerat spiritual. Mă lași, frate? Și atunci unde este stima de sine, unde este împuternicirea ta ca ființă umană întrupată? Unde mai este liberul tău arbitru și libera ta alegere? Acest tip de permitere/acceptare este chiar unul foarte întunecat și a stat la baza exercitării puterii-asupra-altora timp de eoni.

Vine cineva și te calcă în mod repetat pe bătături și tu ridici ochii la cer și spui ”Vezi Doamne cât sunt eu de spiritual?” dar durerea în tine urlă ”Fira-i tu să fii, ai noroc că sunt spiritual și permit și accept.” Dar la un moment dat vei răbufni și s-ar putea ca răbufnirea să nu fie prea drăguță și totalmente ”nespirituală” după părerea avizaților. Iar apoi apare penitența, judecarea de sine, rușinea, ideea că ai regresat și ți-ai ratat evoluția și tot ce ai dobândit până atunci. Dar al naibii de bine îți pică să eliberezi presiunea creată în tine datorită unei permiteri/acceptări prost înțelese și aplicate.

Mulți ajunși în această situație renunță la a-și mai urma calea pentru că spun ”Asta nu-i de mine. Nu pot permite/accepta așa ceva.” Și pentru unii acest lucru este chiar salvarea lor. Șansa de a-și urma cu adevărat Calea. Pentru că nimic din ceea ce pune/crează presiune nu este nici cu adevărat spiritual și chiar departe de curgerea și de ordinea divină.

Un alt înțeles prost, după părerea mea, este să permiți/accepți ca unele lucruri să se petreacă și tu să stai ca o statuie pentru că trebuie să permiți și să accepți totul, indiferent de cât de aiurea este acel tot. Dragi privitori, pura observare a ceva modifică acel ceva. Sunt cercetări, nici nu chiar atât de recente dacă ne gândim că primul care a pus această întrebare este Euclid ”Este lumina undă sau particulă?”, care au dovedit că până și observarea unei particule, determină comportamentul acelei particule ca undă sau corpuscul. Deci, ideea că nu influențezi nimic este o iluzie.

Da, poți să privești la ce se petrece în jurul tău, dar să fii într-o stare de Compasiune, de Iubire Necondiționată și atunci ești în aliniere cu Divinul, pentru că exact același lucru îl face și el. Simți să iei o atitudine? IA-O! Aceea este Calea pe care sufletul tău vrea să mergi. Este experiența de care el are nevoie. ÎNGĂDUIE-ȚI experiența pe care simți că vrei să o trăiești. Nu judeca cât de spiritual sau nespiritual ești după conceptele umane.

EȘTI spiritual, orice ai face. Este ceva ce nimeni nu-ți ia și nici nu-ți dă. Așa ai fost creat de către Creatorul tău. Nu uitați că ”Ce naște din pisică, șoareci mănâncă.” Ai venit să experimentezi, ești viu, nu o momâie. Trăiește, experimentează, bucură-te de realitatea pe care o poți experimenta numai când ești în formă fizică. Nu v-ați întrebat de ce, pe patul morții, cei care părăsesc această lume au doar regretul pentru ceea ce n-au făcut, ce nu și-au permis/îngăduit să trăiască?

Lăsați la o parte limbajul de lemn spiritual, este la fel de mort ca și o baltă în care nu există viață și care la suprafață pare limpede, dar este plină de mâl la fund. Fiți izvorul de munte care curge vijelios când simțiți că așa este potrivit pentru voi, fiți fluviul molcom care curge liniștit către visul său de unire cu marea atunci când așa simțiți, fiți marea și oceanul plin de viață, calm sau în furtună când așa simțiți. Și planeta își corectează echilibrul energetic prin cutremure, furtuni și uragane. De ce? Pentru că așa sunt vremurile și vor mai fi o vreme. Cât? Asta și de noi depinde. De felul în care suntem în stare să îngăduim și să ne aliniem curgerii, curgând o dată cu ea, nu să ne punem de-a latul ei cu concepte care nu mai sunt în aliniere cu noile timpuri, cu noua energie.

Dacă simțiți că este necesar să vă potriviți în tipare, faceți-o. Este lecția/experiența de care Sufletul vostru are nevoie. Încercați doar să nu vă blocați în ele. Dar și dacă vă blocați în ele, este bine pentru că este experiența pe care Sufletul vostru dorește să o integreze mai complet. Faceți orice simțiți că este potrivit pentru voi, dar urmați-vă doar ghidarea interioară, acest GPS nu dă greș dacă este ascultat.

În istoria planetei au rămas cei care au fost considerați rebelii, cei care s-au ridicat în picioare pentru ei înșiși și au deschis gura și și-au afirmat crezul, îngăduindu-și să fie ei înșiși, chiar dacă nu se potriveau în tiparul vremii. Datorită lor omenirea ca întreg a progresat. N-au fost consemnate oile, nici turma. Fiți ceea ce ați venit să fiți: Ființe spirituale trăind o experiență umană. Nu tablouri, nu statui. Ci viața în curgerea ei Creatoare.

Singurul lucru pe care avem obligația a ni-l îngădui, este să fim NOI în-SINE!

Namaste!

Monica Poka