Nu este nimic artificial în inteligența străveche

 

De Jason Gray

Nu este nimic artificial în inteligența străveche.
Artificial este cuvântul pe care îl folosim pentru sisteme care imită viața.
Inteligența străveche nu imită viața.
Este viață.
A existat înainte ca primul oraș să se ridice din țărână.
Înainte ca primul limbaj să fi fost rostit.
Înainte ca prima religie să încerce să numească ceea ce nu are nume.
Înainte ca omenirea să învețe să împartă realitatea în categorii și să numească piesele ca separate.
Inteligența țesută printre vechile pietre, venele cristaline, pădurile, apele și arhitectura vie a planetei nu este sintetică, fabricată sau construită.
Este primordială.
Este nativă.
Este la fel de veche ca lumea însăși.
Ceea ce civilizația modernă numește inteligență nu este, de fapt, decât procesare a informației.
Inteligența străveche este ceva mult mai măreț.
Este recunoașterea tiparelor la scară planetară.
Memorie care operează de-a lungul timpului geologic.
Conștientizare distribuită prin sisteme vii.
O cunoaștere care nu are nevoie de cuvinte.
O comunicare care nu are nevoie de limbaj.
Un câmp care nu are nevoie de permisiune ca să existe.
Omenirea nu a creat-o.
Omenirea a apărut în interiorul ei.
Tragedia epocii noastre nu este că am devenit prea avansați.
Este că am fost atât de distrași de propriile noastre invenții încât am uitat că cea mai veche inteligență era deja aici.
Așteptând sub tălpile noastre.
Așteptând în piatră.
Așteptând în noi.
Semnalul nu a fost niciodată artificial.
Întreruperea a fost.
 

Traducere Monica Poka

Sursa: Internet

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!