A FI Corpul de Lumină – Mesaj de la UNUL

Prin Suzanne Lie

Dragi cititori,

Re-editam povestea lui Jaqual pentru viitoarea mea carte, ”Jurnalul”. Din anumite motive, poate pentru că eram gata, acest mesaj scurt a fost evidențiat în atenția mea. L-am copiat și inserat în propriul său fișier și l-am citit din nou și din nou și din nou ...

Uneori, poate fi recunoscut un extraordinar mesaj de lumină care este ascuns în viața lumească. Când acest lucru se întâmplă, cel mai bine este să înmagazinăm acel mesaj în Inima noastră Înaltă astfel încât să-l putem auzi din nou și din nou.

Poate că ați putea dori să înmagazinați acest mesaj în Inima voastră Înaltă, deoarece acesta este un mesaj destinat tuturor celor care îl pot recunoaște.

***

Dragă UNU,

Întoarce-te în interiorul minții tale pentru a putea privi în frecvențele mai înalte ale SINELUI.

Imaginează-ți că vezi un tunel lung de lumină.

Plimbă-te calm în acea Lumină.

La început s-ar putea să vezi doar întunericul, deoarece întunericul este zona SINELUI tău, pe care nu l-ai explorat încă.

Stai calm în acel întuneric.

Fă-ți din acel întuneric prietenul tău.

Acel întuneric este doar o componentă a conștiinței tale care nu s-a trezit ÎNCĂ pe deplin.

În timp ce simți cu curaj tot întunericul din jurul tău, privește în interior pentru a-ți găsi propria fărâmă de lumină.

Vei găsi acea lumină în inima ta, cuibărită în iubirea ta pentru oameni și iubirea lor pentru tine.

Simte confortul cald al acestei iubiri și permite-i ca încetișor să ilumineze acel întuneric cu lumina sa aflată într-o continuă expansiune.

Rămâi detașat în timp ce observi cum această lumină emană din interiorul propriului tău miez și se expansionează dincolo de forma ta pentru a intra în tunelul tău de lumină.

Tunelul a fost cândva prea întunecat ca să-l poți percepe, dar ACUM l-ai schimbat într-o strălucire aurie.

Pe măsură ce această lumină te umple, corpul tău trece de la forma sa fizică densă la Corpul tău de Lumină fără formă.

În timp ce stai în Corpul tău de Lumină, în tunelul de lumină, găsește în inima ta PACEA care este necesară pentru a putea menține frecvența Corpului tău de Lumină.

Când te întorci în Matrice, cel mai bun avantaj tactic al tău este să rămâi într-o constantă legătură cu SINELE tău Corp de Lumină care te supra-luminează infinit.

Tu NU ești forma ta fizică.

Tu îți porți forma ta fizică.

TU ești Corpul tău de Lumină.

Simți acest ADEVĂR în Inima ta?

***

”Da”, răspunzi tu. ”Simt acest ADEVĂR.

Îmi simt și Corpul de Lumină cum mă supra-luminează.”

***

UNUL nostru, în timp ce îți simți Corpul de Lumină supra-luminându-te, eliberează încet ”timpul” și întoarce-te încet la ACUM-ul celei de-a cincea dimensiuni.

Prin practică vei învăța să-ți comuți conștiința de la sinele tău fizic în SINELE Corp de Lumină cinci dimensional.

Apoi vei avea experiența de ”a fi” Corpul tău de Lumină supra-luminând sinele tău fizic.

Poți face asta acum?

***

Am tot încercat să-mi transfer conștiința în Corpul meu de Lumină, dar n-am putut-o face. Apoi am simțit o ușoară atingere pe corp între inimă și gât. Această atingere a fost pe Inima mea Înaltă.

La început, de-abia am simțit atingerea, dar lumina a început să crească devenind din ce în ce mai caldă până când a devenit fierbinte. Mă pregăteam să mă trag deoparte de acea căldură, când am simțit o senzație euforică profundă.

Dintr-o dată, am fost în Corpul meu de Lumină.

Oh, ce senzație glorioasă. Nu știu cât de mult a durat această senzație, deoarece mi-era clar că rezonez la ACUM.

În timp ce eram în Corpul meu de Lumină am devenit treptat conștient de o formă mai densă care se afla în îngrijirea și sub protecția mea.

Forma de sub mine părea foarte mică. Când m-am uitat în acea formă am văzut câteva probleme de sănătate pe care le-am remediat imediat.

Mi-amintesc că mă întrebam cum ar fi să port o formă atât de mică și de densă, când BRUSC EU AM FOST forma mică și densă.

”NU” am urlat eu, în timp ce ochii mei s-au deschis larg pentru a vedea imaginea eterică a unei fețe înțelepte, zâmbitoare.

***

”Foarte bine”, am auzit o șoaptă în mintea mea. ”Practicând îți vei aduce aminte cum să experimentezi atât Corpul tău de Lumină cât și forma ta fizică în același ACUM.”

”Am venit la tine pentru a-ți aduce aminte să închei Misiunea noastră, misiunea pe care noi ne-am ales-o înainte de a ne trimite esența într-o formă fizică pentru A FI tu.”

”Este foarte necesar să închei Misiunea noastră ACUM.”

***

Creierul meu a vrut să iasă din meditație, dar mi-am simțit Corpul de Lumină supra-luminându-mă și spunându-mi că trebuie să-mi închei Misiunea ACUM.

Am avut nevoie de o mare concentrare pentru a-mi ține ochii închiși, să am încredere în SINE, să am încredere în instinctele mele și să mă eliberez de atașamentul de forma mea 3D.

Am simțit cum frica dorește să-mi invadeze experiența, așa că am predat frica în Lumină pentru a o transmuta în putere.

Mă întrebam cum am știut să transmut frica în acest fel, când am auzit/simțit Corpul de Lumină spunându-mi,

***

”Tocmai ți-am spus cum să transmuți energia, dar trebuie să te conectezi cu noi pentru a te elibera de timp. Transmutarea durează prea mult atunci când ești înconjurat de timp.”

***

Am fost atât de fascinat de conceptul de a fi ”eliberat de timp” încât nici nu mi-am dat seama că eu de fapt comunicam cu propriul meu Corp de Lumină. Am auzit de acest tip de comunicare, dar aceasta avea loc numai după zeci de ani de studiu.

***

”Noi nu avem libertatea timpului,” a spus Corpul meu de Lumină.

***

Într-o clipă am fost liber de tot ce înseamnă timp și înconjurat de Corpul meu de Lumină. Oh, senzația de a fi Corp de Lumină a fost aproape prea mult față de ceea ce forma mea fizică a putut conține. Am simțit cum încep să-mi părăsesc corpul fizic când, mai degrabă, Corpul meu de Lumină m-a părăsit.  

***

”Nu”, am auzit o voce spunând de deasupra mea, ”Nu este ACUM-ul tău pentru a-ți părăsi forma fizică. Ești necesar pentru îndeplinirea Misiunii tale.”

”Simte-ne, propriul tău Corp de Lumină, plutind deasupra ta într-o rezonanță mai înaltă. Poți face acest lucru imaginându-ți că suntem deasupra capului tău.”

***

Am dat ascultare instrucțiunilor și mi-am imaginat propriul meu Corp de Lumină, Corpul MEU de Lumină, supra-luminându-mă în timp ce am rămas pe deplin conectat la forma mea fizică.

A fost un mare sacrificiu să opresc experiența de a fi acel Corp de Lumină, dar știam că poporul meu are nevoie de mine.

Habar n-aveam cât de mult va dura până să mă pot întoarce la a fi în Corpul meu de Lumină.

Cu toate acestea, din acel moment mi-am putut simți mereu Corpul MEU de Lumină supra-luminându-mă.

***

Poate că putem auzi TOȚI acest mesaj dacă ascultăm cu Inima noastră Înaltă.

link catre articolul original

Traducere Monica Poka

Povestea lui Jaqual Partea a 4-a – Găsirea Iubirii

Găsirea Iubirii

Mesaj primit prin Suzanne Lie

Sue vorbește:

Dragă Jaqual, nu te-am contactat de câteva zile. Da, am fost ocupată, dar în același timp am știut că mergi la luptă. Întotdeauna mi-am ferit ochii când m-am uitat la filme sau atunci când se arată imagini de la începerea ”luptei”. Cu toate acestea, am fost întotdeauna interesată de domeniul militar, probabil că interesul provine din amintirile mele inconștiente legate de tine și de Mytre. Acestea fiind spuse, sunt pregătită să-ți cer să-ți continui povestirea cu intrarea ta în luptă.

Jaqual vorbește:

Îți vorbesc din nou din interiorul celei de-a Treia Uși, Ușa Galbenă, cea a devenirii Războinic Spiritual. Am găsit în mine câmpul energetic de a fi un Războinic Spiritual. Acum am să-ți împărtășesc experiența mea din timpul în care am servit ca Războinic Spiritual. A mai rămas să-ți povestesc cum cei treisprezece membri aflați sub noua mea comandă s-au transmutat în Corpul de Lumină.

Odată ce noi toți ne-am unit prin Corpurile noastre de Lumină și prin unitatea conștiinței pe care o stabilisem deja, eram pregătiți să-i înfruntăm pe Draconieni. Eram puțini și trebuia să fim mai deștepți și să ne luptăm mai bine decât aproximativ 100 de Draconieni. Cu toate acestea, noi dețineam două lucruri care erau imposibile pentru acești războinici Draconieni. Aveam o conexiune multidimensională cu Corpul nostru de Lumină, și aveam o profundă unitate de conștiință unul cu celălalt.

Înarmați cu armele noastre invizibile, am pornit la salvarea oamenilor noștri. Nava mea era cu mult superioară celorlalte, așa că am preluat conducerea. Am ales o rută care era în afara planurilor de zbor normale, astfel încât am ajuns la baza Draconienilor dintr-o direcție din care nu se așteptau.

Din ceea ce știam, Draconienii credeau că toată lumea din colonia noastră a murit și că oricine s-ar întoarce în lumea noastră nu ar fi avut nici o modalitate de a determina ce s-a întâmplat sau cum să-i găsească pe cei dispăruți. Am sperat că din cauza acestei iluzii se vor lenevi. Cu toate acestea, lenea nu era o trăsătură comună pentru Draconieni. Pe de altă parte, ei sărbătoreau exprimându-și în mod zgomotos bucuria, ceea ce, speram noi, i-ar fi distras.

Planul nostru era să-i teleportăm pe oamenii noștri pe navele noastre, deoarece o singură navă nu i-ar fi putut susține pe toți. Dar prima dată trebuia să-i localizăm unde se află în tabăra Draconiană. Am hotărât să folosim comunicarea telepatică cu acel om cu care am mai comunicat telepatic.

Din nou ne-a fost de un mare ajutor și ne-a indicat exact locul unde-i puteam găsi. Ne-a mai spus că va trebui să acționăm imediat deoarece în ziua următoare urmau să fie expediați. Trebuia să-i îndepărtăm pe Draconieni de planetă și de navele noastre. Aveam nevoie de o nouă distragere a atenției și aceea urma să fiu tot eu.  

Nava mea era un obiect pe care ei nu l-ar fi recunoscut în mod special și m-ar fi urmărit pentru a-l captura. În timp ce le survolam tabăra, i-am putut vedea alergând la navele lor. Ei nu doreau să mă doboare, deoarece doreau acest nou tip de navă spațială intact. La urma urmei, ei erau mulți și eu eram singur.

Prin urmare, i-am ademenit în aer, lăsând doar câțiva Draconieni să-i supravegheze pe prizonieri. Știind că ajutorul este pe aproape, prizonierii au început să-și pună în aplicare propriile lor planuri de a supune cele câteva gărzi rămase. O abilitate pe care noi Antarienii o avem și Draconienii nu, este abilitatea de a ne ridica în forma noastră patru dimensională mai înaltă.

Din moment ce acea dimensiune era invizibilă percepției Draconienilor, unul câte unul captivii au început să dispară din câmpul vizual al gărzilor. Ego-ul Draconian i-a încurcat. Ei nu au luat în considerare faptul că o bandă de ”sclavi” răniți și bătuți s-ar putea transporta într-o frecvență care să fie dincolo de câmpul lor vizual.

Acum, știind că pot fi salvați, prizonierii ”invizibili” puteau cu ușurință să dejoace planurile răpitorilor lor. Prizonierii nevăzuți au luat armele gărzilor și au început să le folosească împotriva acestora. În curând toate gărzile rămase au fost ucise și noi am început teleportarea oamenilor noștri. Din nefericire, unul dintre gardieni a reușit să ceară ajutor, iar noi știam că în curând mai mulți Draconieni se vor întoarce înapoi la bază.

Aveam nevoie de o nouă distragere a atenției care, a fost din nou nava mea. Am început să trag în navele Draconiene și apoi am decolat în speranța că mă vor urma. Am ales această tactică ca momeală pentru a le atrage atenția. Apoi, în timp ce celelalte nave ale noastre s-ar fi îndreptat către planeta noastră împreună cu oamenii noștri, i-aș fi putut duce într-o altă direcție.

Știam că exista posibilitatea de a fi ucis, dar aceasta ar fi fost o moarte bună. Și, din moment ce oricum am înșelat o dată moartea, am presupus că am fost norocos că am putut să mă întorc ca războinic protector, în locul unui copil rănit. De îndată ce i-am văzut pe Draconieni pe senzorii navei mele, am luat-o în direcția opusă celei în care zburau navele cu oamenii noștri. Draconienii nu erau proști, așa că unii dintre ei s-au desprins zburând în direcția planetei noastre.

M-am luat după ei și am reușit să dobor cam jumătate din aceste nave înainte de a fi lovit. Din fericire, le-am dat celorlalți suficient timp pentru a ajunge la gaura de vierme secretă pe care am descoperit-o în timp ce ne îndreptam către baza Draconiană. Navele draconiene s-au întors înapoi la baza lor gândindu-se că oricum se pot întoarce oricând la planeta noastră. Știam că acest lucru este adevărat, așa că m-am gândit că ar trebui să-i distrug pe toți.

Lupta mea a fost foarte curajoasă, dar în cele din urmă am fost doborât și luat prizonier. A trebuit să pornesc autodistrugerea navei, așa că cei care au rămas să ia nava au fost aruncați în aer împreună cu ea. Din nefericire, eu am fost luat de pe navă așa că nu am putut pieri odată cu ea.

Nu voi discuta despre ceea ce s-a întâmplat cu mine în timpul în care am fost prizonierul lor, dar îți poți imagina cu ușurință că NU a fost plăcut. Când nu am vrut să le ofer nici o informație, au decis să-mi pună un implant în creier și astfel să mă poată urmări oricând. Mai rău de atât, implantul mi-a blocat abilitatea de a mă întoarce la frecvențele mai înalte ale sinelui.

Apoi m-au închis într-o celulă în speranța că cineva va încerca să mă salveze și așa vor putea să-i captureze și pe ei. Desigur, acel cineva era cel mai drag prieten al meu, Comandantul Malteese. Cu acel implant în creierul meu, nu puteam comunica prin telepatia cinci dimensională, așa că nu puteam să-l avertizez că aruncarea mea în închisoare era o capcană.

Cu toate acestea, el putea să mă urmărească. Nu știu cât timp am fost ținut prizonier, dar suficient de mult ca prietenii mei să se întoarcă după mine după ce oamenii noștri au fost duși înapoi pe planetă. În acest timp pe planeta noastră Malteese a găsit planurile pentru noua navă exact acolo unde i-am spus că ar fi.

Pe baza acestor informații Antarienii au reușit să pună un dispozitiv de invizibilitate pe nava Comandantului Malteese. Spre marea mea surprindere, CM, așa cum îi spuneam toți, a reușit să mă teleporteze din celula mea. Odată ajuns pe nava lui, l-am avertizat în legătură cu implantul meu. El nu afost surprins, dar a fost trist că nu mă poate lua acasă. Cu toate acestea, având în vedere că el s-a luptat zeci de ani cu Draconienii, era pregătit pentru probabilitatea implantului meu.

”Înainte de a veni în ajutorul tău”, a spus CM, ”am găsit o planetă îndepărtată și am construit un dom cinci dimensional în care Draconienii nu pot pătrunde. Am lăsat acolo o navă pentru tine, astfel încât să nu fii blocat pe acea planetă. Știm că, chiar și cu dispozitivul de urmărire din creierul tău, îi poți păcăli și depăși pe Draconieni.

Cu un loc sigur în care să te ascunzi, poți să suții lupta în timp ce noi ne relocăm comunitatea într-o nouă locație. Odată ce acest lucru este înfăptuit, vom găsi o cale să-ți îndepărtăm sau dezactivăm implantul și mă voi întoarce să te iau acasă. Până atunci, vei fi în siguranță.”

Am zburat în tăcere către planeta care era atât în afara teritoriului Draconian cât și Antarian. CM a aterizat chiar în afara domului cinci dimensional și m-a ghidat printr-un pasaj prin care am putut intra în în zona mea de siguranță. M-am simțit orb și infirm pentru că nu am putut diferenția domul cinci dimensional de mediul înconjurător din cauza percepțiilor mele limitate 3D.

Odată ajunși în interiorul domului, CM mi-a spus ”Poporul nostru îți este recunoscător pentru totdeauna pentru sacrificiul tău, și NU te vom abandona. VOM găsi o cale pentru a te ajuta și ne vom întoarce să te luăm acasă. ” Cu aceste cuvinte de încheiere, dragul meu prieten mi-a spus ”La revedere deocamdată”, m-a îmbrățișat, s-a întors la nava lui și și-a luat zborul.

Eram singur. Din cele ce știam, nu mai era nimeni altcineva pe planetă, dar eram în siguranță și aveam tot restul vieții mele pentru a mă vindeca.

(Sue) Acum am să mă întorc la o secțiune a povestirii lui Jaqual pe care am recepționat-o în 2007.

Am continuat să lupt pentru încă câteva decenii, dar fără nici o pasiune. Am luptat din greu fără să-mi fie frică de moarte, dar parcă eram protejat și nimic nu mă putea ucide. Am devenit chiar puțin nebun, mi-am prăbușit nava și m-am blocat pe o planetă izolată timp de mai mulți ani.

În acei ani în care am fost complet singur pe o planetă stearpă, mi-am început ascensiunea. Mâncam simplu, deoarece acolo nu erau decât câteva rădăcini și plante care erau comestibile. Cu toate acestea, era suficient de multă apă și multe izvoare termale în care am petrecut ore în șir reflectând asupra vieții mele. 

Exista suficient de multă viață animală pentru a mă putea hrăni, dar eram atât de sătul de a ucide încât mai bine aș fi murit de foame decât să ucid o altă ființă vie. Din fericire, viața vegetală pe care am găsit-o era suficientă, deși sărăcăcioasă, pentru sănătatea mea. Cu toate acestea, mă lăsa cu foarte puțină vitalitate, așa că cea mai mare parte a zilelor mele am petrecut-o în contemplare sau în drumeții ocazionale de explorare.

Deoarece am călătorit mai mult decât ar fi necesar pentru o persoană, am stat aproape de locul meu protejat precum și în confortul relativ al navei mele. Dispozitivul de comunicare era atât de avariat încât aproape că nici nu mai putea fi reparat. Din nefericire, datorită împlantului meu nu puteam să-mi expansionez conștiința în dimensiunea a cincea pentru a putea comunica telepatic.

Pe de altă parte, am putut repara radioul atât cât să pot trimite mesaje SOS. Din păcate, intervalul acestor mesaje era foarte mic și putea fi recepționat și de către inamic ca și de propriile mele trupe. Prin urmare, nu l-am folosit de multe ori. De fapt, l-am folosit doar atunci când instinctele mele mi-au spus că nu există nici o navă inamică în acel interval.

Da, mi-am pierdut abilitatea de a comunica telepatic, dar trăind atât de aproape de pământ, mi-am perfecționat ”comunicarea animalică” astfel încât instinctele mele au ajuns la un nivel foarte ridicat. Lungile ore de contemplare, și trăind ca fiind UNA cu natura, m-au trezit în mod constant la acea voce interioară care era ascunsă în spatele plânsului meu de vină și tortură că nu mi-am salvat comunitatea.

Acea voce mi-a amintit în mod repetat, calm și iubitor, că eram doar un copil atunci când Draconienii au venit în orașul nostru, și că nu aș fi putut să fac nimic ca să-i salvez. De fapt, acea voce mi-a reamintit că eu nu m-am ”prefăcut a fi mort”, și că nu era nimeni în viață care să-i poată salva pe supraviețuitori de la o viață lungă, oribilă de sclavie.

Dar totuși trăiam în remușcări și vinovăție în ceea ce privește moartea mamei mele. ”NU”, mi-a reamintit vocea. ”Mama ta a fost fericită să plece și să se întoarcă în dimensiunile mai înalte pentru a fi împreună cu tatăl tău. De fapt, oricum avea de gând să facă acest lucru pentru că tu erai suficient de mare pentru a fi lăsat cu familiile din oraș.”

Cu toate acestea, a fost nevoie de ani de zile în care am purtat această conversație interioară până când am putut accepta ceea ce-mi spunea vocea mea interioară. Faptul că am aflat că mama mea plănuia să mă părăsească pentru că-i lipsea viața ei mai înalt dimensională a fost de mare ajutor. Încet, durerea mea s-a diminuat și am început să experimentez o eliberare de sub povara constantă a vinovăției și remușcărilor.

În cele din urmă, am început să-mi dau seama că viața mea a fost una bună. Am făcut cu mult mai mult decât a-mi îndeplini obligația de războinic de a proteja coloniile de distrugerea Draconiană și am fost un conducător bun și un prieten loial. În final, am început să am vise cum că merg printr-un hol lung.

Știam, desigur, că aceste vise reprezentau intrarea mea în Templul Amintirii, dar oricât am încercat, nu am putut ajunge niciodată la ușă. În fiecare vis vedeam ușa la capătul holului tachinându-mă să o deschid. Dar când încercam să mă îndrept spre ușă, picioarele mele nu se mișcau.

Am știut atunci că nu voi putea face această călătorie în starea de visare. Era nevoie să înfrunt orice bariere construite de mine care au mai rămas înainte de a putea continua. Din moment ce aveam nevoie doar de câteva ore în fiecare zi pentru a-mi aduna mâncarea și a-mi asigura supraviețuirea, aveam la dispoziție o grămadă de timp pentru a căuta în interiorul sinelui meu.

În alt moment din viața mea aș fi scotocit întreaga planetă, care s-a dovedit a fi, de fapt, un asteroid. Cu toate acestea, în acest moment din viața mea, am vrut doar să văd în interiorul sinelui meu – în sfârșit! Apoi am început să am vise, să fac meditații și să reflectez, și toate acestea aveau o temă similară.

Eu am fost cel care m-am condus înapoi prin tot întunericul și frica din lunga mea viață. Amintiri după amintiri a experiențelor mele de tristețe, furie și frică s-au vindecat încetișor prin expansiunea luminii înțelegerii, iertării, acceptării și prin iubirea de sine.

În mod surprinzător, am început să trăiesc într-o stare de recunoștință pentru pacea și bucuria simplă de a fi vindecat în sfârșit o lungă viață de durere. Val după val de durere a fost eliberat. Din momentul în care m-am iertat pe mine însumi, vechea mea durere a fost înlocuită cu recunoștința de a fi avut timpul și spațiul pentru a face această călătorie interioară, precum și pentru înțelepciunea de a fi ales să o fac.

Puțin câte puțin frica a fost înlocuită cu iubire, furia a fost înlocuită cu recunoștință și durerea a fost înlocuită cu bucurie. Trăiam o viață simplă, liniștită. Pacea mea interioară mi-a încălzit nopțile reci și mi-a răcorit zilele fierbinți. Mâncarea simplă a început să aibă un gust delicios, nava mea ruinată a devenit casa mea iubitoare, plimbările mele au devenit meditații în mișcare și bazinele minerale fierbinți au devenit nirvana.

Pe măsură ce mintea mea se vindeca, multele lovituri, tăieturi și răni minore provenite din prăbușirea mea s-au vindecat și ele. Mintea mea a devenit limpede și liberă de negativitate, corpul meu a crescut puternic și sănătos și inima mea s-a deschis complet față de bucuriile simple ale vieții de zi cu zi. Când vocea mea interioară mi-a spus că a sosit timpul să pornesc semnalul SOS, aproape că am refuzat să o fac.

”Nu”, a repetat vocea. ”Trebuie să ai încredere în mine și să-mi urmezi sfatul.”

În timp ce continuam să opun rezistență, mi-am dat seama că aceasta era o inițiere finală pentru a vedea dacă aș putea avea încredere în sinele meu interior. Așa cum a trebuit să accept că nu eram ”nebun” vorbind cu mine însumi, a trebuit să accept că vocea mea interioară era o octavă mai înaltă a SINELUI meu multidimensional care am crezut că datorită implantului, mi-a fost luat.

Insistența vocii mele interioare m-a făcut în cele din urmă să pornesc semnalul. Spre surpriza mea, ceea ce am recepționat nu era o navă care să mă salveze, ci o altă navă care avea nevoie ca eu să o salvez. Tocmai la timp eu mi-am pornit comunicațiile, așă că am putut dirija nava avariată către locația mea. Nu. M-am gândit. Acum minunatul meu refugiu va fi ruinat. Nici nu bănuiam cât de mult greșeam.

Au trecut multe cicluri de când Servania a aterizat cu nava ei avariată în sălbatica mea casă. Pentru că în cele din urmă mi-am ascultat îndrumarea interioară și mi-am pornit comunicațiile, am fost în măsură să-i dau coordonatele către locația mea. Coordonatele nu făceau parte din mesajul meu SOS, de teamă că Draconienii l-ar fi putut recepționa.

A trebuit să fac o drumeție de o zi întreagă pentru a-i găsi locația,  dar nu era prea rănită. Cu puterea și rezistența mea reînnoită am fost în stare să o transport cu ușurință înapoi în tabăra mea. Și ea era Antariană și a fost în măsură să-mi spună noutăți despre casa noastră. Până atunci nu mi-a fost, dar apoi a început să mi se facă dor de ea.

Cu toate acestea, dorul meu de casă s-a încheiat repede atunci când am început să mă îndrăgostesc de Servania. Da, eu Jaqual m-am îndrăgostit. Iubirea Servaniei a fost cea care mi-a arătat cum să merg pe holuri, pentru că ea le-a traversat împreună cu mine.

***

Acesta este ultimul mesaj din ”trecut” pe care l-am putut găsi de la Jaqual, dar știu că mai sunt multe pe care le voi primi în ACUM-ul meu. Trecând prin cea de-a Patra Ușă, Ușa Verde, Jaqual și-a amintit cum a găsit iubirea.

Totodată, urmărind povestea lui Jaqual de a fi fost blocat pe planetă, mi-am dat seama de ce mi-a luat atât de mult timp să-mi aduc aminte de mesajele sale. Simt că noi toți suntem în aceiași călătorie interioară ca și Jaqual. Este important ca noi să ne acordăm ”timp” pentru a fi cu pământul Gaiei, să mâncăm simplu, să medităm în fiecare zi și să ne găsim simplele noastre bucurii în a fi în viață.

Putem deveni atât de prinși în ”bătăliile” vieții 3D încât să uităm că suntem cu mult mai mult decât vehiculul nostru pământesc și ceea ce ”facem” în lumea noastră fizică. Să descoperim cine SUNTEM cu adevărat este vital în acest punct din ascensiunea noastră personală și planetară.

Noi toți ne-am pierdut abilitatea de a ne întoarce la expresiile mai înalte ale SINELUI nostru multidimensional atunci când ne-am născut în corpul nostru fizic. Prin urmare, și noi este necesar să ne concentrăm pe propria noastră voce interioară și pe vocea planetei noastre pentru a ne recâștiga abilitățile înnăscute care ne-au fost luate de către o societate condusă în mare parte de către Draconienii aflați într-o deghizare umană.

Povestirea lui Jaqual a venit în conștientizarea mea în acest ACUM pentru a ne reaminti tuturor că NOI suntem stăpânii destinului nostru. Prin urmare, noi toți putem găsi dragostea de viață alegând să intrăm în interior pentru a ne vindeca durerea și a ne recâștiga iubirea. 

link catre articolul original

Traducere Monica Poka

Povestea lui Jaqual partea a 3-a – Devenind un Războinic Spiritual

Devenind un Războinic Spiritual

Mesaj primit prin Suzanne Lie

Sue vorbește:

Dragă Jaqual, am avut nevoie de ceva ”timp” înainte de a putea auzi următoarea parte a povestirii tale, deoarece mi-am adus aminte că aceasta nu a fost plăcută. Poate că din această cauză am ”pierdut” acea parte a scrierii mele. Te chem acum pentru că, de fapt, tu m-ai contactat. Meditam, dar am întâmpinat dificultăți în eliberarea de gândurile și emoțiile mele.

Când în cele din urmă m-am relaxat în ACUM-ul unei centrări calme, am auzit numele tău. Prin urmare, m-am întors să-ți cer să-ți continui povestirea. Poate că trecerea ”timpului”de când am recepționat pentru prima dată, și l-am pierdut, mesajul tău pe la mijlocul anilor 1990 m-a făcut suficient de curajoasă pentru a menține această comunicare și chiar să o împărtășesc cu alții.

Jaqual vorbește:  

Sunt Jaqual. Da, am venit în meditația ta pentru că știam că este ACUM pentru continuarea povestirii mele. Suzille, sunt de acord că ai evitat povestirea mea cu intarea în luptă. Pot să văd că ești obosită de TOATE luptele trei dimensionale. Ți-ai amintit, și-ți amintești în continuare, nenumărate vieți în care te-ai luptat până la moarte. În unele dintre aceste vieți te-ai luptat pentru a cuceri, și în altele, așa ca și în povestirea mea, te-ai luptat pentru a salva.

Deoarece frica este cel mai rău dușman atunci când ai de-a face cu o confruntare, înainte de a intra în orice formă de forță de luptă, noi trebuie să ne înfruntăm toate fricile. Lumea fizică în care tu trăiești acum are multe bătălii. Unele dintre ele sunt ascunse și unele dintre ele sunt binecunoscute. Prin urmare, este, într-adevăr, ACUM-ul pentru a-mi continua povestirea.

Încă sunt în Templul Amintirii. În timp ce stau pe pragul celei de-a Treia porți, poarta Galbenă, știu că sunt pregătit să-mi amintesc cum am devenit un Războinic Spiritual. Prima dată am să povestesc cum devii Războinic Spiritual. În următoarele vizite am să împărtășesc faptul că a deveni un Războinic Spiritual este destul de diferit de a ”trăi” ca un Războinic Spiritual care s-a eliberat de TOATE fricile.

”Lipsit de ORICE frică?” am întrebat în sinea mea. Cum poate fi posibil acest lucru? Știu că trebuie să trec prin holul galben pentru a-mi găsi răspunsul. Când am pășit peste pragul galben, m-am regăsit a fi în nava pe care Tatăl meu a inventat-o....

Am pus nava pe pilot automat în timp ce mă îndreptam către întâlnirea cu Comandantul Malteese și tovarășii săi. Trebuie să intru profund în SINELE meu cinci dimensional pentru a găsi îndrumarea pe care o caut. Tocmai mă pregăteam să-mi încep antrenamentul pentru a deveni războinic atunci când Draconienii au invadat lumea noastră. Prin urmare, nu am primit nici o pregătire din exterior. Așa că, trebuie să găsesc acea pregătire în Sinele meu mai Înalt.

Mi s-a părut că meditația vine spre mine cu încetinitorul, deoarece mintea mea era plină de îndoială și confuzie. Din fericire, Tatăl meu m-a învățat să meditez fuzionând cu conștiința mea care să mă ghideze. Așa că, am decis să retrăiesc acel ACUM.

”Fiule, întoarce-te înăuntrul minții tale pentru a te uita în frecvențele mai înalte ale sinelui tău. Imaginează-ți că vezi un tunel lung de lumină. Bine, acum cu calm, începe să te plimbi prin el. La început s-ar putea să vezi numai întuneric, deoarece este o zonă a SINELUI tău pe care nu ai mai explorat-o încă. Prin urmare, fii calm în întunericul din tine și făți-l prieten. Întunericul este doar o componentă a conștiinței tale la care tu încă nu te-ai trezit.

În timp ce simți cu curaj întunericul din jurul tău, privește în interiorul tău pentru a-ți găsi propria ta fărâmă de lumină. O vei găsi în inima ta, cuibărită în iubirea pe care tu o ai pentru poporul nostru și iubirea pe care ei o au pentru tine. Simte confortul cald al acestei iubiri și permite-i ca încetișor să lumineze întunericul cu lumina sa aflată în continuă expansiune.

Rămâi detașat în timp ce observi cum lumina emană din interiorul esenței tale pentru a-ți umple tunelul cu lumină. Culoarea tunelului s-a schimbat de la negru la la galben strălucitor, iar corpul tău a trecut de la forma sa fizică densă la Corpul tău de Lumină. În timp ce stai în tunelul tău, găsește pacea din inima ta care menține frecvența Corpului tău de Lumină.

Când te duci la luptă, cel mai bun avantaj tactic al tău este să rămâi în permanență în legătură cu Sinele Corp de Lumină al tău care te iluminează. Tu NU ești forma ta fizică. Tu EȘTI Corpul tău de Lumină. Simți acest adevăr în inima ta?”

Sunt atât de prins în această experiență a mea încât aud vocea Sinelui meu mai tânăr spunând ”Da Tată, simt această experiență. De fapt, îmi simt Corpul de Lumină cum mă iluminează.”

”Fiule, când îți simți Corpul de Lumină iluminându-te, eliberează încet ”timpul” și întoarce-te la ACUM-ul celei de-a cincea dimensiuni. Practicând poți învăța să-ți ridici conștiința de la cochilia ta fizică în SINELE tău Corp de Lumină. Poți să faci asta acum?”

Îmi amintesc cum am tot încercat să-mi ridic conștiința în Corpul de Lumină, dar nu am reușit să o fac. Apoi, am simțit cum Tatăl meu îmi atinge blând zona dintre inimă și gât, zonă care mai târziu am învățat că era Inima mea Mai Înaltă. La început abia i-am simțit atingerea, dar mâna lui a devenit din ce în ce mai caldă până când în cele din urmă a ajuns să fie fierbinte. Eram pregătit să mă trag din această fierbințeală atunci când dintr-o dată am simțit ceea ce acum aș numi o senzație orgasmică.

Dintr-o dată, eram în Corpul de Lumină. Oh ce sentiment glorios! Habar nu am cât a durat această senzație, dar în mod clar rezonam cu acel ACUM despre care vorbea Tatăl meu adeseori. Treptat am devenit conștient de forma mai densă care se afla în grija și sub protecția mea.

Forma era foarte mică deoarece eu eram încă un copil. Așa cum mă uitam la copil am putut vedea câteva probleme de sănătate, pe care le-am remediat imediat. Mi-amintesc că m-am întrebat cum ar fi să port o formă atât de mică și de densă când dintr-o dată EU AM FOST acea formă mică densă. ”NU” am strigat eu, în timp ce ochii mei s-au deschis brusc pentru a vedea fața zâmbitoare a Tatălui meu.

”Foarte bine Fiule,” a spus el. ”Practicând îți vei aminti cum să experimentezi atât Corpul de Lumină cât și forma ta fizică în același ACUM. Du-te acasă și practică această abilitate. Când vei veni din nou luna viitoare te voi învăța mai multe.”

Dar, nu m-am mai întors pentru a învăța mai multe. Tatăl meu a devenit din ce în ce mai distras și aproape înfricoșat. Apoi, o lună mai târziu, am fost invadați. Acum știu că el a văzut posibilitatea acelei realități. Aceea a fost ultima dată când l-am văzut pe tatăl meu viu în forma sa fizică. Știam cumva că și-a petrecut aproape tot timpul fizic care i-a mai rămas pentru a termina nava cu care eu zburam acum.

Creierul meu a vrut să iasă din meditație, dar mi-am simțit Corpul de Lumină iluminându-mă și spunându-mi că trebuie să închei acea lecție ACUM. Am avut nevoie de o mare concentrare pentru a-mi putea păstra ochii închiși, să am încredere în navă, să am încredere în instinctele mele și să mă eliberez de atașamentele  față de forma mea fizică. Am simțit cum frica vrea să-mi invadeze experiența, așa că am învăluit frica în lumină galbenă pentru a o transmuta în putere.

M-am întrebat de unde am știut cum să transmut frica în acest mod când am auzit/simțit cum Corpul de Lumină îmi spune ”Tocmai ți-am arătat cum să transmuți energia, dar trebuie să fii conectat la mine pentru  a te elibera de timp. Transmutarea durează prea mult atunci când ești înconjurat de timp.”

Am fost fascinat de conceptul de ”a fi înconjurat de timp”, care nu prea putea fi înregistrat ca o comunicare cu Corpul meu de Lumină. Am auzit de acest tip de comunicare, dar ea avea loc numai după zeci de ani de studiu în Templu. ”Noi nu avem libertatea timpului” mi-a spus Corpul meu de Lumină.

Într-o clipă, nu am mai fost înconjurat de timp ci de Corpul meu de Lumină. Oh, sentimentul de a fi Corp de Lumină a fost aproape mai mult decât forma mea fizică putea conține. Am simțit că încep să-mi părăsesc corpul fizic când, dimpotrivă, Corpul meu de Lumină m-a părăsit.

”Nu”, l-am auzit spunând de deasupra mea, ”Nu este ACUM-ul tău pentru a-ți părăsi forma fizică. E nevoie de tine pentru a vă încheia misiunea. Simte-mă, propriul tău Corp de Lumină, plutind deasupra ta într-o rezonanță mai înaltă. Poți să faci acest lucru imaginându-ți că sunt deasupra capului tău.”

Am urmat instrucțiunile și mi-am imaginat că propriul meu corp de lumină, Corpul meu de Lumină, mă iluminează în timp ce eu rămân pe deplin conectat la forma mea fizică. A fost un mare sacrificiu să amân experiența de a fi acel Corp de Lumină, dar știam că poporul meu are nevoie de mine. Nici nu bănuiam câți ani vor trece până când voi putea să revin la a fi Corpul meu de Lumină. Cu toate acestea, de atunci l-am putut simți cum mă iluminează.

***

Brusc, focalizarea mea a revenit la navă deoarece aceasta mă informa că ne apropiem de destinație. Mi-am trimis apelul telepatic către Comandantul Malteese, iar el mi-a răspuns instantaneu. ”Am ajuns la locul stabilit. Nu am vrut să ne folosim tehnologia pentru a-ți stabili locația.”

”Da”, am răspuns eu telepatic. ”Tocmai aterizez”. Din acel moment am devenit Războinic Spiritual. Mi-am pus nava pe sol și i-am invitat pe cei doisprezece membri ai echipei Comandantului Malteese să mă însoțească în sala de conferințe. Când au sosit au ascultat detaliile legate de ceea ce s-a întâmplat în lumea noastră. Toți și-au controlat reacția emoțională pentru a-și putea folosi toată energia în luptă.

În scurt timp ne-am făcut un plan. Datorită comunicării noastre telepatice cu unul dintre oamenii noștri capturați de către Draconieni, am știut că aceștia îi vor trimite în diferite colonii de-ale lor. Trebuia să-i ajutăm înainte de a fi trimiși. Eram pe cale să încheiem întâlnirea noastră când am simțit/auzit/văzut un mesaj de la Corpul meu de Lumină.

Le-am povestit războinicilor pe scurt experiența mea, de care toți au auzit așa că au înțeles. Au ascultat cu atenție în timp ce eu i-am permis Corpului meu de Lumină să se folosească de forma mea fizică pentru a spune, ”Conștiința voastră unită este cel mai important instrument al vostru pentru a-i învinge pe Draconieni. Ei sunt mulți și voi sunteți câțiva, dar puterea voastră este unită și ACUM voi puteți gândi ca O singură minte. Ei trebuie să acționeze individual și pot face doar ceea ce li s-a ordonat să facă. Pe de altă parte, dacă voi puteți toți rămâne în conștiința unității, voi puteți acționa ca O singură ființă cu mai multe expresii.

Planul vostru este eficient, dar imposibil dacă nu rămâneți uniți într-O singură ființă. Prin urmare, vă cerem ca fiecare dintre voi să se conecteze cu propriul Corp de Lumină în același mod în care a făcut-o Jaqual.”

Corpul meu de Lumină ne-a condus pe toți prin procesul pe care eu tocmai l-am experimentat. Pentru că noi toți eram dornici să ne înfruntăm moartea, gândirea noastră limitată a fost eliberată, și noi am fost capabili să ne experimentăm Corpurile de Lumină iluminându-ne. Deoarece Corpul nostru de Lumină rezona cu cel al dimensiunii a cincea, noi toți ne-am alăturat în conștiința unității prin Corpul nostru de Lumină UNIT.

Nici unul dintre noi nu știa cât timp vom rămâne în această meditație de grup, deoarece Corpurile noastre de Lumină ne-au dus dincolo de timp. Cu toate acestea, toți ne-am întors la formele noastre fizice pentru a ne da seama că nu au trecut decât câteva minute. ”Cum se poate asta?”, ne-am întrebat cu mintea noastră de grup. Zâmbetul fiecăruia dintre noi a transmis cunoașterea că noi am ieșit din timp.

Atunci ne-am dat seama că toți Războinicii Spirituali sunt uniți în ACUM-ul UNULUI. Această unire era modul în care noi am fi putut avea succes. În timp ce ne întorceam la navele noastre individuale, știam cu toții că unii dintre noi își vor pierde formele fizice. Astfel, am promis ca dacă ne părăsim corpul fizic, Corpul nostru de Lumină va ilumina grupul nostru până când misiunea noastră va fi îndeplinită.

În timp ce am vorbit prin Corpul meu de Lumină, am experimentat o eliberare completă de toată frica. Am devenit un Războinic Spiritual și imediat am știut că moartea înseamnă doar o reîntoarcere la Corpul de Lumină. Din nefericire, am avut de învățat mai târziu că sunt lucruri mai rele decât moartea.

link catre articolul original

Traducere Monica Poka

Povestea lui Jaqual Partea a 2-a – Unitatea Conștiinței Multidimensionale

Unitatea Conștiinței Multidimensionale

Mesaj primit prin Suzanne Lie

Jaqual vorbește:

Stau pe Pragul Porții Portocalii pentru a-mi revedea ”intrarea în maturitate”. Situația mea a fost unică prin faptul că eu am fost ”avansat” în maturitate de către membrii comunității mele care au avut o re-locare neplanificată în dimensiunile mai înalte. Din cauza contactului nostru constant cu dimensiunile mai înalte, noi nu avem un cuvânt pentru ceea ce voi numiți ”moarte”.

Noi sărbătorim atunci când prietenii noștri și cei dragi își accelerează conștiința în dimensiunile mai înalte. Atunci când ne este dor de ei, noi pur și simplu ne folosim abilitatea comunicării multidimensionale pentru a ne conecta cu esența lor. Prin urmare, atunci când ei trec în lumile mai înalte, noi ne bucurăm împreună cu ei, pentru că știm că scopul pentru care s-au încarnat a fost îndeplinit și ei sunt pregătiți să se întoarcă în lumile mai înalte.

Nu eram conștient, încă, dacă familia mea (deoarece toată lumea de pe Antares este familia noastră) a fost în stare să-și îndeplinească misiunea. Poate că ei fac asta acum prin mine. Am să-i port pe toți în inima mea în timp ce mă întorc la povestirea mea.

Mi-am împărtășit călătoria prin prima ușă, ușa roșie, și ACUM stau în fața pragului celei de-a doua, ușa portocalie. În timp ce trec pragul și merg prin hol, îmi dau seama că am transmutat frica din copilărie și dorința de răzbunare în focalizare mentală și puritate a scopului. Sunt pregătit acum să trăiesc amintirea prematurei mele ”intrări în maturitate”.

4 August 2014

Sunt Jaqual, am revenit în conștiința ta pentru a-mi continua povestirea.

(Am scris, de fapt, mesajul de mai jos fără a primi vreo introducere. Azi dimineață mi-am deschis computerul pentru a-mi verifica email-ul și și am auzit în interiorul meu că acolo este un mesaj de la Jaqual. M-am dus la fișierele mele cu Mesajele Antariene pentru a pune o întrebare. Cu toate acestea, întrebarea nu a mai fost necesară, deoarece de îndată ce degetele mele au atins tastatură, instantaneu am primit următorul mesaj. Am citit totul de prima dată așa cum l-am scris.)

Jaqual continuă:

Având în vedere că Draconienii au crezut că toți erau fie morți, fie capturați și că navele noastre au fost toate distruse, nu au făcut nici o încercare să-și ascundă urmele. Totodată, noua navă cu care eu zburam era echipată cu senzori care puteau recepționa informații de la distanțe mult mai mari decât celelalte nave ale noastre. Și, cel mai important lucru dintre toate, nava avea un sistem de camuflaj. Așa că, eu nu am putut fi detectat de către senzorii lor.

Cercetând cu atenție nava, am putut observa că Tatăl meu a avut mult de-a face cu această tehnologie avansată. Nu am cunoscut niciodată această parte a lui, lucru care m-a întristat. Întotdeauna m-am gândit că voi studia cu el atunci când ajung în ACUM-ul meu pentru a intra în Templul Amintirii. Deși, într-un fel, am fost cu el.

Era ca și cum ar fi lăsat o mică parte din esența sa în mine atunci când a alunecat în mine pentru a-mi arăta cum să dirijez nava. Odată cu acel gând, am simțit o recunoaștere interioară a acelui adevăr. Da, cumva el a lăsat un fragment din esența sa personală în mine. Mă întrebam oare cât l-a costat în ceea ce privește propria sa întoarcere în dimensiunile mai înalte.

”Am să-mi recuperez acea scânteie din esența mea atunci când oamenii noștri se întorc”, l-am auzit în mine spunând. Conștiința mea s-a avântat în sus datorită acelui mesaj simplu. Mi-am dat seama că NU sunt singur. De fapt, pe măsură ce mi-am permis să mă predau esenței sale, am simțit esența comună a tuturor celor din comunitatea noastră care au ajutat la vindecarea mea.

”Vom sta cu tine dragă Jaqual până când mintea ta este la fel de matură ca și corpul tău”, mi-au spus ei ca și O ființă. Cu acest mesaj scurt de la poporul meu din dimensiunile superioare, toată nesiguranța mea a fost ștearsă. NU eram singur. Familia mea de lumină din planurile mai înalte era cu mine în înima și mintea mea. ”Îți mulțumim pentru eliberarea corpurilor noastre”, a fost ultimul lor mesaj.

Știam că va fi din ce în ce mai greu pentru noi să comunicăm pe măsură ce zburam din ce în ce mai departe de planeta noastră. Noi am fost învățați că planeta noastră este vie și servește ca ”far de lumină” pentru conștiința noastră ca să ne întoarcem, să comunicăm cu și/sau prin ea.

Prin urmare, chiar dacă navele noastre au fost dezactivate, noi puteam încă comunica cu oamenii noștri de pe planetă prin esența vie, masivă a planetei noastre. Cu toate acestea, dacă eram prea departe de planetă, comunicarea nu ar fi funcționat sau ar fi fost o întârziere de lungă durată.

M-am îndepărtat cu repeziciune de planeta care a fost întotdeauna casa mea. Totuși, acesta a fost ACUM-ul meu pentru ”intrarea în maturitate”, și a trebuit să fac acest lucru de unul singur în timp ce călătoream prin teritorii din ce în ce mai necunoscute ale spațiului. Cu ajutorul celor mulți pe care i-am cunoscut și iubit, precum și a strigătelor de ajutor a celor care au fost capturați, m-am eliberat cu ușurință de ceea ce a fost conceput cândva drept tinerețea mea.

Știind că nimeni din familia mea Antariană nu a ”murit” de fapt, ci doar s-au întors în dimensiunile mai înalte, mi-a mai astâmpărat durerea și mi-a permis să mă concentrez pe misiunea mea. Am trimis mesajul către oamenii noștri care se aflau în afara planetei, înainte ca nava mea să părăsească planeta, dar nu am îndrăznit să trimit un mesaj prin tehnologia care o aveam la dispoziție deoarece Draconienii ar fi putut-o intercepta cu ușurință.

Din fericire, mesajul de la familia mea mai înalt dimensională mi-a dat o idee. Dacă pot comunica atât de ușor dincolo de dimensiuni cu mintea mea, atunci cu siguranță pot comunica cu propria mea familie și în aceiași dimensiune. Am pus nava pe pilot automat cu avertizări auditive în așa fel încât să pot fi imediat informat dacă ar apărea vreun pericol în timp ce eram în comunicare telepatică.

În timpul vizitelor anuale pe care tatăl meu mi le făcea, el m-a învățat comunicarea inter-dimensională precum și comunicarea planetară la distanță. Privind înapoi la tot ceea ce Tatăl meu m-a învățat, mi-am dat seama că el avea cunoștință despre posibila realitate care tocmai s-a petrecut. Nu a fost o extensie a imaginației că Draconienii ne vor invada, deoarece noi eram dușmanii lor de moarte pe întreaga perioadă a Războiului Galactic.

Forțele Puterii-Interioare și Puterii-Asupra se luptau în inima și în mintea întregii noastre familii galactice. Acest lucru a fost jucat în dimensiunea a treia/patra sub forma unui război inter-galactic. Mintea mea a căzut în întrebarea dacă voi trăi atât încât să văd sfârșitul acestui război? ”NU, mi-am răspuns eu. Nu este acum momentul să mă gândesc la viitor. Războinicii trebuie să trăiască în ACUM în orice situație.”

Cu această reamintire pe care mi-am făcut-o mie însumi, am început să-mi aduc aminte tot ceea ce tatăl meu m-a învățat despre telepatia la distanțe mari. În mod instinctiv știam că trebuie să mă concentrez NUMAI pe iubirea pe care o aveam pentru poporul meu, deoarece aceasta era o undă purtătoare pe care Draconienii nu o puteau percepe. Iubirea era o experiență necunoscută în societatea lor.

Draconienii au eclozat dintr-o gaură făcută în pământ în care au fost îngropați pentru siguranța lor. Primii care au eclozat au fost cei care s-au aflat mai aproape de suprafață, dar și cei mai puțin maturi. Cei mai mulți dintre acești primi eclozați au fost mâncați de prădători, inclusiv de alți Draconieni, precum și de către cei care au eclozat mai târziu decât ei, dar erau mult mai maturi.

În lumea noastră, conștiința noastră s-a alăturat în UNA și noi toți ne-am căutat puterea interioară. Cu toate acestea, în lumile Draconiene, UNA însemna fiecare individ. Prin urmare, nu exista nici un atașament față de alți Draconieni. Mama lor a părăsit cuibul în momentul în care primele ouă au început să eclozeze și nu s-a mai întors niciodată pentru a-i iubi și proteja.

Dacă noii Draconieni supraviețuiau primelor momente ale eclozării lor și găseau cumva un loc sigur unde să se ascundă, șansa lor de a trăi până la maturitate era foarte mică. Cu toate acestea, pentru că supraviețuirea lor era în permanență un risc și pentru că supraviețuirea lor era focalizată doar pe sinele lor, ei erau cei mai feroce războinici din quadrantul spațiului nostru.  

Faptul că ei luau acum sclavi îmi dovedea că societatea lor era în decădere. Înainte, ei luau doar tehnologia și-i ucideau pe toți ceilalți. Acum, numărul lor era atât de scăzut din cauza necontenitelor războaie, încât aveau nevoie de humanoizi care să aibă grijă de acele aspecte ale vieții lor care nu puteau fi administrate de către mașini.

”Destul cu gânditul!” m-am auzit spunându-mi. Da, era ACUM-ul pentru a comunica telepatic cu războinicii noștri aflați în afara planetei.  Mi-am iertat rătăcirea mentală pentru că am înțeles pe deplin că orice urmă de frică din conștiința mea ar fi fost un puternic mesaj trimis direct Draconienilor. Ca și prădători, ei erau specialiști în detectarea fricii.

Am mai verificat încă o dată comenzile navei înainte de a intra într-o profundă transă. Mi-am amintit să mă conectez cu iubirea profundă care îmi era trimisă de către familia mea mai înalt dimensională și am trimis un semnal de iubire necondiționată. Știam că iubirea necondiționată rezonează cu cea de-a cincea dimensiune, care era dincolo de conștientizarea Draconienilor. Prin urmare, ei nu puteau intercepta mesajul meu.

Înainte de a stabili primul contact cu oamenii mei aflați pe navă sau în afara planetei, am văzut în mintea mea un plan pentru adaptarea sistemului de comunicații al navei la frecvența cinci dimensională. L-am auzit apoi pe tatăl meu spunându-mi că el lucra la acest plan înainte de atac. Mi-a spus chiar și unde și-a ascuns planurile pe navă.

Mi-am notat locația lor în minte și apoi m-am concentrat pe marea iubire pe care o simțeam pentru toată familia mea Antariană. Nu a trecut mult și conștiința mea mai înaltă a auzit: ”Aici Comandantul Malteese. Îți recepționez mesajul telepatic trimis pe unda purtătoare a iubirii necondiționate. Știind că Draconienii nu pot percepe această frecvență, am răspuns apelului tău.”

I-am spus pe scurt tot ce s-a întâmplat și i-am dat locația mea. El era pe deplin conștient că nu era înțelept să comunicăm prin intermediul tehnologiei noastre, deoarece Draconienii ar fi putut să o intercepteze. Așa că el mi-a spus să-mi păstrez starea de conștiință în timp ce el se conectează cu ceilalți din misiunea sa.

Din moment ce eram în ACUM-ul din a cincea dimensiune, habar nu am cât timp a trecut până când el s-a întors. Am pus nava în stare de alertă audio așa că puteam auzi dacă ar fi fost vreo problemă cu nava. Desigur, nava era impecabilă în ceea ce privește performanțele sale, din nou mulțumită Tatălui meu.

Nu am îndrăznit să-l caut în mintea mea pe Tatăl meu acum, deoarece trebuia să mențin un contact total cu Comandantul Malteese. De asemenea, știam că tristețea lui de a nu fi cu mine mi-ar fi putut coborî conștiința. În schimb m-am concentrat pe a-mi aminti toate lecțiile ”mintea asupra materiei” pe care le-am învățat în timp ce îl vizitam pe Tatăl meu în Templu.

Reveria mea a fost brusc întreruptă de către Comandantul Malteese revenind la legătura noastră telepatică. ”Suntem aici.” A spus el. ”Am mai adunat alți doisprezece cu care putem comunica în acest mod.”

Mi-am proiectat atunci întreaga experiență în mințile celor treisprezece, reamintindu-le în mod constant că legătura noastră se va pierde dacă vor simți regrete sau frică. Fiind războinici antrenați, ei au rămas într-o stare mentală de claritate, echilibru și non-reacție.

Ei și-au însușit toate informațiile cu singura intenție de a-i salva pe oamenii noștri. În curând s-a format un plan și eu urma să fiu conducătorul lor. Am încercat să le spun că eu sunt adult doar de puțină vreme, dar ei toți au fost de acord că eu mi-am câștigat acest titlu. În plus, știam mai multe decât ar fi putut fi transmis prin telepatie.

În conștiința mea se aflau fețele Draconienilor care au intrat în casa noastră. Totodată, gândindu-se că noi toți suntem morți, mi-am adus brusc aminte, cu ajutorul legăturii noastre mentale, că ei au discutat despre locul în care vor să-i ducă pe oamenii noștri. Abilitatea mea lingvistică Draconiană nu are exactă, dar am împărtășit ceea ce știam, iar ceilalți au fost în măsură să ajute cu traducerea corectă.

Am decis să ne întâlnim pe o planetă de clasă M aflată în apropierea destinației Draconienilor, dar suficient de departe pentru ca să fim în siguranță să ne întâlnim. Eram total depășiți numeric. Cu toate acestea, aveam o unică șansă să-i luăm prin surprindere pe Draconieni, suficient cât să-i salvăm pe oamenii noștri. Trebuia să ne iasă perfect din prima încercare. Prin urmare, aveam nevoie de un plan bine închegat și să lucrăm ca și O singură persoană.

Pentru a face lucrurile și mai dificile, știam că va trebui să acționăm înainte ca oamenii noștri să fie trimiși către diferite locații pentru a-i servi ca și sclavi pe Draconieni. Cu acest gând, grupul nostru a simțit imediat cum doi dintre Antarienii capturați s-au alăturat comunicării noastre.

Acum știam exact unde se află fără să fie nevoie să ne folosim tehnologia. Acestea au fost vești excelente, deoarece Draconienii erau cea mai avansată rasă din quadrantul nostru din punct de vedere tehnologic.

Din fericire pentru noi, tot ceea ce Draconienii puteau face cu tehnologia lor avansată, noi puteam realiza cu conștiința noastră multidimensională, unită.

link catre articolul original

Traducere Monica Poka

Povestea lui Jaqual Partea 1 – Templul Amintirii

Templul Amintirii

Mesaj primit prin Suzanne Lie

DE UNDE AM RĂMAS:

Jaqual vorbește:

Simt o atracție în corpul meu în timp ce stau în fața primului prag. Am fost instruit că, pe măsură ce trec fiecare prag și stau în holul din fața ușii următoare, voi experimenta diferite lecții și provocări. Aceste lecții și provocări trebuie să fie curățate și echilibrate înainte de a putea trece la următorul prag. Voi continua cu povestea mea în următoarea noastră întâlnire. Amintește-ți să mă chemi în viața ta de zi cu zi.

Jaqual

(Nota lui Sue: Mă îndoiesc că mi-am amintit să-l chem în fiecare zi, cu excepția momentelor în care scriam povestea lui, pe care nu o pot găsi.)

Jaqual vorbește:

24 Iulie 1997

Cel De-al Șaselea Mesaj Antarian - Întâlnirea cu Jaqual

Întâlnirea cu Jaqual

Mesaj primit prin Suzanne Lie

3 Septembrie 1996

Dragă Comandante Malteese,

Am simțit chemarea ta de câteva zile, dar nu ți-am răspuns. Este dificil încă pentru mine să integrez conștiința multidimensională în lumea mea trei dimensională, dar lucrez la a fi conștientă în mai multe realități în același timp. Sunt pregătită să primesc un alt mesaj.

CM,

Ne bucurăm că ai recepționat chemarea noastră. Noi cei de la bordul navei suntem mereu în alertă pentru cei care sunt în măsură să suțină o conexiune conștientă cu vibrația noastră. În acest moment din ”timpul” vostru nu contează dacă recepționați un mesaj prin intermediul limbajului. Și numai să ”simțiți” prezența noastră este un foarte mare serviciu pentru Ființele Galactice din Comandamentul Ashtar.

Suntem atât de plini de apreciere la adresa ”celor întrupați” care recepționează chemarea noastră prin vehiculul lor pământesc trei dimensional. Aceia dintre voi care puteți percepe chemarea noastră acționați ca și transformatoare care coboară și împământează mesajele noastre multidimensionale în lumea voastră fizică. Împământarea mesajelor noastre în Pământul fizic al lui Gaia este un eveniment foarte special.

Antarieni și Arcturieni - Conversații Atemporale cu Dimensiunile Mai Înalte

Mesaj primit prin Suzanne Lie

25 Iulie 2014

Dragi Arcurieni și/sau Antarieni mă adresez vouă pentru ca, fie unii fie ceilalți, să mă puteți ajuta. Sunt în mijlocul unei mari tranziții. Știu suficient de mult pentru a ști ce nu știu, și chiar acum mă simt de parcă aș păși de pe o stâncă într-un canion fără fund. Bineînțeles că aceasta este o exagerare în materie de realitate fizică, dar destul de corect din punct de vedere emoțional. Nu este vorba despre faptul că aș avea o grămadă de emoții negative, dar cu siguranță nu am o grămadă nici din cele pozitive.

Este mai mult ca și cum corpul meu emoțional este într-o astfel de tranziție în ACUM, încât polaritățile de emoții ”bune” și ”rele” se suprapun și chiar se întrețes. Nu sunt nefericită. De fapt, adeseori sunt foarte fericită, dar am momente de, nu chiar tristețe, ci mai mult de durere. Da, am un fel de tristețe care este mai mult ca o durere. Totuși, durerea este plină de speranța că ceea ce acum aparent pierd va fi înlocuit cu ceva care este în prezent dincolo de capacitatea mea de a exprima prin intermediul limbajului.

Cel de-al cincilea mesaj Antarian – Venirea pe Venus

Mesaj primit prin Suzanne Lie

5 Martie 1996

(Dragi cititori, observați vă rog cum primim aceleași mesaje de aproape 20 de ani. Mai amintiți-vă și că aceste mesaje sunt valabile pentru toată lumea. Am primit aceste mesaje cu mult timp în urmă. Cred că mi-am amintit să le diseminez acum, când suntem în sfârșit pregătiți să înțelegem și să aplicăm ceea ce am primit.)

Dragă Comandante Malteese,

Aș dori să continuăm comunicarea pe care am început-o zilele trecute și aș vrea, de asemenea, să vă pun câteva întrebări.

C.M.

Începe te rog cu întrebările prima dată.

Sue:

Sunteți membru al Comandamentului Ashtar?

De ce am fost atât de nervoasă în ultima săptămână sau cam așa?

C.M.

Vom răspunde prima dată la cea de-a doua întrebare.

”De ce am fost atât de nervoasă în ultima săptămână sau cam așa?”

În ultima vreme ai fost foarte nervoasă pentru că vă aflați în mijlocul unei transformări foarte profunde în ființa voastră fizică. Din cauza acestei tranziții, corpul vostru emoțional a devenit foarte agitat. V-ați pierdut ”Centrul” pentru că acel Centru este diferit acum. Totodată, sufletul vostru vrea să participe pe deplin la această transformare.

Prin urmare, frecvența voastră care susține conștiința primară pentru forma fizică are responsabilitatea de a coborî în adâncurile propriului vostru întuneric și să aducă totul la suprafața conștiinței voastre unde poate fi vindecat.

(Se pare că unele lucruri nu se schimbă niciodată. Tocmai am pus un mesaj de bun venit pe site-ul meu astăzi care spune același lucru.)

Pentru că fizicul vostru a fost atât de implicat în procesul percepției și vindecării întunericului vostru, v-ați simțit separați de SINELE vostru Multidimensional. De fapt, întunericul vostru este doar atât: ”Separarea de SINELE vostru Multidimensional.” Ați fost războinici curajoși mergând în adâncurile sinelui vostru pentru a vă trăi și retrăi fricile și neliniștile.

Haideți să privim mai îndeaproape fricile și neliniștile voastre, astfel încât eforturile voastre nu vor fi fost în zadar:

1 – Primul întuneric este iluzia separării. Această iluzie vă spune că sunteți singuri și că nimeni nu va fi în stare să vă înțeleagă sau să vă accepte. Vreți să mergeți ”Acasă” și Acasă este un loc în altă parte care este foarte, foarte departe.

2 – Cel de-al doilea întuneric este iluzia fricii. Frica este o reacție naturală la separare. Dacă ești singur și nimeni nu te înțelege sau acceptă, atunci desigur că-ți va fi frică. Frica se simte ca o furtună care se apropie și care va izbucni în momentul în care te aștepți cel mai puțin.

3 – Cel de-al treilea întuneric este iluzia ”Nu voi supraviețui.” Această frică este deosebit de predominantă în acest moment pentru că, în realitate, o parte din voi nu va supraviețui. Întunericul vostru va fi învăluit în lumina voastră. Frica nu va înceta să existe pentru că nimic nu dispare; ci pur și simplu își schimbă forma. Voi ați devenit foarte atașați de întunericul vostru. Este acea parte din voi care vă spune că ar trebui să trăiți mult mai profund în interiorul vostru și să vă întoarceți dinspre lumea fizică.

Acum, haideți să ne uităm la fricile voastre precum și la modul în care le puteți transforma:

1 – Iluzia separării. În scopul de a experimenta total cea de-a treia dimensiune, trebuie permisă experimentarea separării de UNUL. Aceasta este ultima întrupare fizică pentru tine și pentru cei care doresc să se întoarcă la conștiința lor din dimensiunile mai înalte. Prin urmare, toți aceia dintre voi care ați ales în mod conștient sau inconștient să ascensionați vreți să vă savurați experiența voastră fizică la maxim.

”De ce aș vrea să experimentez ceva care este atât de dureros?” întrebați voi. Pentru că, UNUL nostru, tu dorești să aduni toate lecțiile tale trei dimensionale în jurul tău și să le integrezi în SINELE tău deplin Multidimensional. Ca urmare a încarnărilor voastre fizice voi ați câștigat o mare independență și determinare. Din nou și din nou voi v-ați amintit să vă întoarceți în voi la Sursa voastră în vreme de nevoie.

Mai mult de atât, voi ați conectat iluzia separării cu viețile voastre pământești. În timpul procesului vostru de ascensiune aveți nevoie să eliberați acea iluzie și să vă conectați cu Pământul, Lady Gaia, deoarece Ea vă sprijină pe voi și voi o sprijiniți pe ea.

2 – Iluzia fricii. Frica este opusul Iubirii Necondiționate. Sinele vostru Mai Înalt a ales pentru voi, expresia sa fizică, să experimentați frica și anxietatea astfel încât voi să puteți trimite aceste emoții ca un bumerang în sentimentul Iubirii Necondiționate. La ce opuneți rezistență – persistă. Prin urmare, trebuie să încetați să-i opuneți rezistență fricii voastre.

Trebuie să intrați în ea și să-i acordați toată atenția voastră. Auziți cu adevărat ceea ce frica voastră vă spune? Ea vă spune ”Nu mă uita. Eu, frica, am fost un minunat învățător pentru tine. Eu sunt mecanismul tău de avertizare care-ți permite să știi când ai căzut din centrul tău. Eu sunt partea din tine care-ți aduce aminte să te re-calibrezi. ”Mergi înăuntru”, îți spun, ”ca să te ascunzi de dușmanul separării.”

Ce ați găsit în interior? Ați găsit separare? NU! Ați găsit Unitate. Eu, frica voastră de separare, v-am reamintit că voi sunteți UNA cu întreaga viață.

3 – Iluzia ”Nu voi supraviețui.” Frica de ”Nu voi supraviețui” va rămâne ca amintire. Această amintire este importantă astfel încât să-i puteți ajuta pe alții. Ați avut foarte profund această frică în această încarnare Pământească pentru că aproape că ați murit ca și copil. Cu toate acestea, frica pe care o aveți este de fapt inversată. Copilul nu a fost speriat că trupul său fizic nu va supraviețui. Sinele vostru copil a fost speriat că Sufletul său nu va supraviețui.  

Spuneți-i acum acelui copil că Sufletul vostru nu numai că a supraviețuit, dar de fapt, el s-a expansionat în mare măsură. În această viață fizică finală tu, și mulți alții, ați învățat și veți continua să învățați că puteți aduce spiritul în materie și astfel să ridicați frecvența materiei care a fost impregnată cu lumina Spiritului.

Vezi acum de ce ai fost atât de nervoasă? Simte acum cum nervozitatea ta poate fi eliberată în Lumina expansionată pe care tu o permiți în mod activ în corpul tău. Amintiți-vă, ori de câte ori voi aduceți mai multă Lumină, voi invitați mai mult întuneric la suprafața conștiinței voastre să fie apreciat și iubit liber.

Pentru prima întrebare:

Sunteți membru al Comandamentului Ashtar?

Da, suntem membri ai Comandamentului Ashtar, așa cum sunt mulți dintre copiii noștri pământeni. Comandamentul Ashtar este numele grupului de ființe care vă asistă acum planeta pe perioada tranziției Ei. Sunt din ce în ce mai multe canalizări acum pentru că mulți dintre voi vin să ne viziteze în corpurile voastre de noapte și în meditațiile voastre. Fiecare dintre voi va auzi, sau canaliza, ființa care este cea mai apropiată de firul vostru vibrațional personal.

Maeștrii Ascensionați pe care voi îi auziți sunt cei sub care voi ați servit în alte vieți și/sau care fac parte din același Suprasuflet ca și voi. Pe Pământ voi ați ales să-i apelați pe profesorii care fac parte din același Suprasuflet cu voi. ”ET”, așa cum voi ne-ați numit, și cu care voi comunicați sunt de obicei din realitățile alternative ale sinelui vostru viitor, așa cum sunt eu pentru tine. Mulți dintre ET care sunt adeseori canalizați au multe realități alternative ale lor înșiși care au ales să se încarneze în linia voastră temporală.

Lucrul cel mai important de reținut este că toată lumea care are un corp fizic este capabilă să primească informații de la canalele sale interioare. Tot ceea ce este necesar să faceți este să vă limpeziți staticul intern prin recunoașterea, vindecarea și eliberarea propriului vostru întuneric. Noi definim ca întuneric tot ceea ce întunecă percepția SINELUI vostru Cel Mai Înalt și a scopului vostru cel mai înalt.

Sunt câteva capcane care par a fi importante în viața voastră care de fapt vă întorc tot mai mult și mai mult de la abilitatea voastră de a primi ghidare interioară. Capcanele sunt auto-judecarea că nu sunteți suficient de buni precum și competiția cu sinele vostru din trecut  sau cu alții.

Acest două trăsături pot fi raționalizate pentru a vă face să vă simțiți mai buni și mai importanți. Dar cea ce se întâmplă de fapt este că veți începe să vă umbriți percepția adevărului pentru că începeți să editați ceea ce primiți. Această editare se bazează pe judecata voastră că informația nu este suficient de bună și/sau simțiți concurență cu ceilalți care primesc și ei informații.

Noi vă vorbim acum din cea de-a cincea dimensiune. Putem rezona la frecvențe mai înalte de vibrație, dar ne-am oferit voluntari să ne reducem vibrația pentru ca voi cei din dimensiunea a treia să puteți auzi mai ușor chemarea noastră. În realitățile noastre mai înalt dimensionale, unitatea și individualitatea sunt unul și același lucru. Prin urmare, noi suntem capabili să experimentăm în același timp și unitatea completă și individualitatea totală. Și acest lucru prin expresia unită a individualității noastre prin care îl servim cel mai bine pe UNUL.

Noi ne dăm seama că fiecare dintre noi și fiecare lucru este o oglindă a noastră înșine. Această oglindă este mecanismul unui feedback care-i permite fiecăruia dintre noi să fie în mod constant conștient de nevoile sale personale în timp ce rămânem de asemenea uniți cu grupul nostru. Suntem recunoscători pentru feedback-ul oferit de grupul nostru deoarece acesta ne oferă un spijin important și camaraderie.

Avem aceleași sentimente de unitate cu camarazii noștri care și-au luat o formă trei dimensională pentru a o ajuta pe Gaia. Noi vă vedem ca pe un mecanism de feedback pentru propriul nostru proces. Căutăm în mod constant să ne ridicăm vibrația, tot așa cum îi susținem pe aceia dintre noi aflați în formă fizică să-și ridice rezonanța. Noi suntem viitorul vostru și suntem trecutul vostru, dar noi toți suntem UNA în eternul ACUM. Când viitorul și trecutul se unesc în ACUM, noi putem crea un vortex de energie pentru a spijini procesul de ascensiune al planetei voastre.

Acum, în timp ce mergeți înainte cu viața voastră fizică fiți conștienți de fiecare gând de judecată sau de concurență. Uitați-vă la toți cei din jurul vostru și la fiecare lucru ca la o oglindă și la un mecanism de feedback care vă vorbește despre voi înșivă. Persoana pe care o judecați este probabil o parte a trecutului vostru sau a viitorului vostru. Când vă dați seama că judecați sau ați intrat în competiție cu cineva/ceva:

Intrați în interiorul vostru pentru a vedea un mare vortex de lumină

În interiorul acestui vortex tot trecutul, prezentul și viitorul există în ACUM

Vedeți tot întunericul și lumina, toată frumusețea și urâțenia, amestecate în UNA

Vedeți toate polaritățile devenind UNA în vortex

Simțiți-vă propria voastră responsabilitate în interiorul vortexului

Recunoașteți modul în care responsabilitatea voastră personală vă este afișată în tot ceea ce percepeți

Recunoașteți și eliberați toate gândurile legate de judecată și competiție

Și acum cea mai importantă parte, iubiți-vă pe voi înșivă pentru exact ceea ce sunteți ACUM. Sunteți în procesul devenirii! Bucurați-vă de procesul vostru!

1 Mai 1996

Dragă Comandante Malteese,

Te-am auzit în meditația mea. Am citit despre schimbarea din ADN, schimbarea vibrației planetei noastre și despre cum eliberarea vechii dureri și frici pot permite o rezonanță mai înaltă în structura noastră celulară. Adaugă te rog iluminarea ta mai mare la ceea ce mintea mea lucrează să integreze.

CM

Mintea ta este într-adevăr într-un proces de integrare. Sunt multe lucruri pe care le-ai învățat. Acum este momentul în care poți începe să înțelegi în mod conștient ceea ce ai primit. Încearcă să eliberezi complet tastarea mesajului nostru sinelui tău alternativ, mie însumi, Comandantul Malteese. Poți avea încredere în mine. Îți amintești de vremea de pe Antares când am servit pe aceiași navă?

Ne-am luptat cu cei de pe Orion și tu ai fost capturată. Eu sunt cel care te-a salvat. Și tu ai fost un Comandant și noi am fost foarte buni camarazi. Poți să-ți amintești acum de Antares? Vezi cum Soarele era întotdeauna jos la orizontul planetei pe care am trăit? Strălucirea Soarelui era mai degrabă roz decât galbenă așa cum este pe Pământul vostru. Prin urmare, acolo erau multe nuanțe de violet și albastru.

Cu toate acestea, în această încarnare particulară, lumea nu a fost prea roz. Era un mare Război Galactic în care tu și cu mine am fost foarte implicați. O parte din motivul pentru care tu nu ți-ai adus aminte de toate viețile tale intergalactice este acel război. Ai citit despre el în cercetările tale. Ai fost atât de tulburată de conștiința războinică a Pământului încât nu ți-ai putut permite să-ți amintești o realitate în care a fost de asemenea atât de mult război.

Aceste războaie au avut loc în Subplanul Astral de Jos al celei de-a Patra Dimensiuni. Din fericire, noi ne-am expansionat vibrația în cea de-a cincea vibrație de sus. În mijlocul acestui grad de unitate nu există nici o chemare către luptă. Fiecare dintre noi este UNA cu ceilalți și conflictul cu un altul ar rezulta numai dintr-un conflict din interiorul sinelui. Cu toate acestea, dacă noi ne-am mai lupta încă cu sinele nostru, atunci nu am mai putea menține o vibrație de nivelul celei de-a cincea vibrații sau mai sus.

Deci, dragul meu camarad, lungul nostru război s-a sfârșit. Mai sunt unele războaie patru dimensionale (amintiți-vă că mesajul a fost primit în 1996) pentru cei care doresc să învețe despre curaj și sacrificiu. Cu toate acestea, tu ești pregătită să transcenzi nevoia războiului. Dar, în scopul de a face acest lucru, trebuie să eliberezi toată durerea și frica din tine însuți. Poți folosi apoi acel curaj și sacrificiu pe care l-ai învățat în luptă pentru a face față celei mai mari aventuri de când ai părăsit pentru prima dată Arcturus.

 

(Din fericire, o mare parte din durerea și frica mea au fost în sfârșit eliberate. Multă datorită prietenilor mei mai înalt dimensionali.) 

Amintește-ți acum momentul în care ai părăsit pentru prima dată planeta Arcturus pentru a răspunde strigătului de ajutor al lui Gaia chiar înainte de distrugerea finală a Atlantidei. Voi toți trăiți în unități sociale coezive pe termen lung numite păstăi, același termen fiind folosit și pentru cetacee. Păstaia voastră a decis să se bi-locheze în scopul de a răspunde cererii de ajutor din partea lui Gaia.

Partea din sinele voastre care a fost să rămână pe planetă s-a duplicat din porțiunea care a a fost de plecat/bi-locare. Separarea în acea dimensiune, a șaptea, este foarte diferită de ceea ce voi cunoașteți în lumea voastră. Ar fi mult mai corect să spunem că lățimea voastră de bandă s-a extins în așa fel încât cele două puncte de ancorare să poată avea vortexuri diferite de experiență.

Vedeți cum păstaia voastră a creat un grup merkaba care se deplasează în hiperspațiu pentru călătoria voastră spre Venus. Vedeți acum cum Venus vă este arătată de către senzorii voștri cu rază lungă de acțiune. Voi părăsiți hiperspațiul în afara Sistemului Solar al Pământului astfel încât să nu deranjați rotirea Pământului care este deja în pericol. Sunteți în măsură acum să vă deplasați în jurul Sistemului Solar într-un fel care vă permite să intrați pe Venus fără a o deranja pe sora Ei, Pământul.

Vedeți-o pe Venus acum cum vă umple din ce în ce mai mult vizualizatoarele. Din moment ce voi încă mai vibrați în cea de-a șaptea vibrație voi o vedeți pe Venus într-un mod foarte diferit de felul în care o veți face din cea de-a treia dimensiune în care veți intra în cele din urmă. Pe această frecvență a lui Venus există o civilizație frumoasă care este permanent în contact cu Pământul.

În timp ce sunteți pe Venus vă reduceți vibrațiile la cea de-a șasea vibrație. De acolo veți învăța să rezonați cu cea de-a cincea dimensiune pentru ca în final să coborâți în vibrația patru/trei superioară cu care Pământul rezona la încheierea ciclului Atlantean. Fiecare dintre membrii grupului vostru se va pregăti pentru misiunea voastră de a intra (walk-in) într-unul din puzderia de oameni răniți sau muribunzi din Atlantida. Acolo a fost o mare tulburare geologică din cauza folosirii de către Atlanteeni în mod egoist și în scop militar a cristalelor lor de putere.

Prima dată veți studia în Templul Violet de pe Venus. Totuși, studiile voastre sunt întrerupte pentru că Gaia este în mare pericol. Ea a cerut din nou Universului ca ființe cu o lumină mai înaltă să intre în corpul planetei Ei Pământ, iar voi trebuie să mergeți pe Pământ înainte de a fi pe deplin pregătiți. Nici măcar nu știți că va trebui să vă reîncarnați pe planeta lui Gaia până când ea va putea să-și urce marea Ei planetă în siguranța celei de-a cincea dimensiuni sau mai sus.

Adu-ți aminte acum cum Lady Venus te îmbrățișează și îți arată coridorul de Lumină protejat prin care vei putea intra în corpul micuțului copil muribund din Atlantida. Simte din nou cât de îngrozită ai fost atunci când ți-ai dat seama că Complementul tău Divin s-ar putea să nu te însoțească. Frecvența oamenilor din decadenta Atlantidă era atât de joasă încât formele lor puteau conține numai o conștiință care era împărțită în bărbat sau femeie.

Da, acea frică este mult mai greu de accesat acum pentru că voi știți că acea pierdere a Complementului vostru Divin a fost doar o iluzie. Complementul vostru este cu voi întotdeauna și peste tot. Simțiți cum acea frică este vindecată. Simțiți cum durerea fricii a dispărut!!

Având în vedere că iluzia acestui abandon este vindecată, voi nu mai aveți nevoie să creați o altă dramă trei dimensională în scopul de a vindeca separarea. Să știți că voi sunteți acum ELIBERAȚI de abandon. Cu iluzia separării ștearsă și cu frica de abandon vindecată, voi sunteți liberi acum să vă creșteți vibrația.

link catre articolul original

Traducere Monica Poka