Una dintre experiențele cu care
ne confruntăm în aceste zile este ”retragerea energiei noastre” în noi înșine, lucru
care diferă de ceea ce unii ar putea numi ”luarea înapoi a puterii personale”.
De ce spun acest lucru? Luarea înapoi a puterii personale reprezintă stabilirea
unor limite în interacțiunile noastre cu alții, limite sau granițe pe care noi
le hotărâm pentru a evita interacțiunile nesănătoase cu cei din jurul nostru.
Luarea înapoi a puterii personale
are de-a face cu împuternicirea, cu suveranitatea personală, cu vrednicia
personală și cu confortul energetic personal la toate nivelele: fizic, mental,
emoțional și spiritual. Luarea înapoi a puterii personale nu presupune neapărat
o schimbare în componența câmpului nostru de energie, ci la manifestarea lui
mai deplină. Este desigur, impropriu să separi orice de orice, dar atunci când
scopul diferă, deși formele de abordare pot semăna foarte mult sau chiar fi
aceleași, este important să facem totuși o distincție între motivul și
rezultatul experiențelor noastre.
Am trecut, și trecem, printr-o
perioadă de intense schimbări la toate nivelele, lucru pe care cred că oricine
l-a observat la diferite nivele de conștientizare, desigur. De ce are loc
această retragere a energiei noastre? Am trecut cu toții printr-o perioadă de
expansiune nemaiîntâlnită până acum, expansiune care a avut un dublu rol: de a
pune în evidență ceea ce vedeam că manifestăm în exteriorul nostru și de a ne
face să conștientizăm, chiar și dacă undeva la marginea conștientizării noastre,
că acele manifestări este nevoie să fie eliberate și, al doilea rol, să
descoperim că în interiorul nostru au apărut manifestări noi, pe care nu le-am
mai sesizat până acum.
În această situație, am simțit
nevoia să ne retragem propriile energii în interiorul nostru pentru a le putea
analiza și decide la ce este nevoie să dăm drumul și ce alegem să acceptăm ca
noi aspecte ale noastre pe care să le manifestăm în perioada următoare. Pentru
mulți acest proces are loc și poate fi conștientizat acum pentru prima dată,
dar pe calea evoluției personale sunt multe astfel de etape pe care le numim
re-echilibrare, re-calibrare și chiar re-construcția sinelui nostru întrupat la
toate nivelele.
Această perioadă este una de
re-construcție destul de profundă pentru că ea urmează să ne susțină o bună
bucată de vreme de acum încolo. Din această cauză a fost necesar să ieșim din
câmpul de energie al altora și să stăm cât mai mult în propriul nostru câmp de
energie, în liniște și calm cât mai mult posibil. Mulți am simțit efectiv
momentul în care ne retrăgeam din câmpurile altora ca pe o stare de eliberare,
spațiu, libertate, iar când spațiul nostru era invadat simțeam valurile de
energie ca pe o mare agitată, chiar și un dezechilibru fizic.
Pentru a putea da drumul la ceea
ce nu mai dorim să deținem în câmpurile noastre, este necesar să știm ce am
cărat noi cu noi până acum pentru că numai la acelea le putem da noi drumul,
ceea ce nu ne aparține nu este treaba noastră să dăm drumul, doar să nu le mai
acceptăm în câmpurile noastre și asta intră în sfera puterii personale. După ce
ne-am lămurit cu ce nu mai vrem să cărăm cu și după noi, urmează eliberarea lor
efectivă, folosind fiecare metodele personale care am descoperit și descoperim
în mod continuu că funcționează.
Pe măsură ce creăm spațiu în
câmpul nostru de energie, se vor prezenta aspecte ale noastre mai înalt
vibraționale care vin să ne însoțească mai departe în călătoria noastră care,
după am spus și repet, este un proces cu o durată și direcție proprie și
personală pentru fiecare dintre noi. Nu este concurs, nu este competiție și nu
se poate compara cu nici un alt proces al nimănui altcuiva.
Acest proces care a fost
declanșat încă din luna aprilie va deveni din ce în ce mai profund și mai ușor
de sesizat pe măsură ce înaintăm în el. Este un proces extrem de profund și
care se manifestă pentru prima dată la o scară atât de largă și atât de
profund. Este diferit de orice a fost până acum și el este ”vinovat” de faptul
că mulți simțim dorința și nevoia de a ne retrage departe și din lume. Simțim
că cel mai bine ne simțim în propria noastră companie fără nevoia expresă de a
mai împărtăși cu alții și chiar mai puțin de a-i ajuta sau susține pe alții. Și
nu este egoism în asta, este ceea ce sufletul ne spune că este nevoie să facem.
Să nu uităm că fiecare își are
propriul suflet care să-i spună ce să facă și fiecare are libera alegere de
a-și asculta sau nu sufletul. Nu putem ști care este planul sufletului pentru
acea persoană și, de fapt, nici nu ne mai prea interesează. Suntem absorbiți de
planul sufletului nostru și de ceea ce descoperim legat de noi înșine și de
ceea ce avem de decis/făcut noi pentru noi înșine.
Planurile noastre interioare au
devenit mai importante decât cele exterioare și, deși este uneori frustrant,
știm că nu putem împărtăși cu alții tot ceea ce se petrece în interiorul nostru
pentru că nu avem nici cuvintele și nici modul în care să le explicăm astfel
încât să fie cât de cât înțelese. Nu pot fi explicate în cuvinte și înțelese
decât acele experiențe/cunoașteri care fac parte din conștientul conștient
colectiv uman, iar acestea nu fac parte încă. Când încercăm să o facem s-ar
putea să auzim, ”a, da, și eu am trecut prin asta.” Nu, nu ai trecut prin asta, dar nici eu nu-ți pot explica
prin ce trec pentru că nu știu încă cum să o fac, așa că mai bine țin pentru
mine.
Mare atenție atunci când sunteți
tentați să spuneți ”am trecut prin asta”. Nu ați trecut niciodată prin ceea ce
cineva încearcă să vă împărtășească, ați trecut în cel mai bun caz printr-o
experiență asemănătoare, dar nu identică. Poate că din acea experiență nu ați
luat încă totul, nu ați observat tot ceea ce era de observat din ea și faptul
că cineva vine să vă vorbească tocmai de acea experiență poate să vă ajute la a
dobândi cu cea mai mare ușurință o nouă perspectivă asupra ei, fără nevoia de a
o mai repeta voi înșivă.
În momentul în care afirmați ”eu
am trecut deja prin asta” ați închis în nas ușa acelei posibilități de
revizuire a situației respective fără nevoia de a o relua voi înșivă și tocmai ați
deschis ușa reluării ei în viața voastră pentru a face, dacă este cazul, revizuirea
ei. Este posibil, de asemenea, ca cineva să vă împărtășească ceva doar din
nevoia de a se auzi pe sine spunând acele cuvinte și se simte în siguranță să
vi le spună vouă fără să aștepte în mod necesar o reacție din partea voastră.
Mintea umană este ca un sistem de
identificare bazat pe potriviri. Dacă ceea ce ea percepe are câteva puncte care
se potrivesc cu una dintre experiențele pe care le are în baza sa de date, va
spune ”bingo!” deși nu este, iar viteza cu care operează este atât de mare
încât dacă nu o reducem la tăcere și să o facem să asculte până la capăt, nu
vom afla niciodată că tocmai am trecut pe lângă șansa de a afla ceva nou și
poate folositor și pentru noi înșine.
Ar fi bine ca în aceste zile să ”tragem
frâna de mână” a minții noastre și să ne folosim mai mult de intuiția noastră,
de percepțiile noastre care s-au schimbat și ele și să abordăm totul în noi și
în jurul nostru dintr-o perspectivă nou-nouță pentru că așa și este. Important
este să nu sărim să ne identificăm cu nou descoperitele aspecte înainte de a le
studia bine și a decide dacă le dorim sau nu, și să ne dez-identificăm de cele
de la care alegem să ne luăm rămas bun.
Suntem într-o perioadă de
”minerit” în noi înșine și de re-construit al unui nou Eu și acest lucru are
nevoie mai mult ca oricât de toată atenția noastră, pentru că acest nou Eu este
cel care va sta cu noi o bună bucată de vreme. Este mai mult decât o renovare,
este efectiv o re-construcție, așa că ar fi bine să o tratăm cu mare atenție.
Namaste!
Monica Poka
