Deturnarea Minții Umane

De: Jason Gray
 
2026/01/15 (6026 A.L.)
0222(GMT-6)
WINNIPEG, MANITOBA, CANADA
Momeala destinată furiei nu funcționează pentru că oamenii sunt ignoranți.
Funcționează pentru că este concepută să suprascrie exact mecanismele care, cândva, ne-au ținut în viață.
Asta este partea la care majoritatea discuțiilor nu ajung niciodată.
Ceea ce se întâmplă nu este un eșec al inteligenței.
Este o capturare a biologiei.
Ca să înțelegem de ce divizarea este atât de devastator de eficientă, trebuie să coborâm sub politică, sub narațiunile mass-media, sub ideologie în însăși arhitectura sistemului nervos uman.
Ceea la ce asistăm astăzi, nu este un dezacord în masă.
Este o deturnare neurologică în masă.
CREIERUL UMAN NU A FOST NICIODATĂ PROIECTAT PENTRU ACEASTĂ LUME
Creierul uman a evoluat într-un mediu de lipsuri, proximitate și al imediatului.
Amenințările erau fizice, locale, rare și rezolvabile.
Sistemul tău nervos a învățat să supraviețuiască în triburi de zeci, nu în rețele de miliarde.
A învățat să recunoască pericolul în fețe, voci, mișcare și ton, nu în titluri, avataruri, simboluri și statistici.
Creierul tău este rafinat pentru explozii scurte de amenințare, urmate de odihnă.
Este catastrofal de nepregătit pentru fluxuri nesfârșite de informații alarmante, conflicte simbolice continue, urgențe morale perpetue și inamici artificiali livrați pe scară largă.
Momeala pentru furie exploatează această nepotrivire cu o precizie chirurgicală.
Plasează un sistem nervos din Epoca de Piatră într-o zonă de război digital și niciodată nu-l lasă să plece.
***Amigdala***
---------------------------------------------------
Străvechiul Paznic al Fricii și Furiei
---------------------------------------------------
În miezul acestui mecanism se află o structură mică, străveche.
Amigdala.
Amigdala nu raționează.
Nu dezbate.
Nu contextualizează.
Mandatul său este brutal de simplu.
Detectează amenințarea.
Declanșează răspunsul.
Sare peste deliberare.
Când apare un conținut care induce furie, o insultă, o nedreptate percepută, un atac la adresa identității, amigdala se declanșează cu milisecunde înainte ca gândirea conștientă să poată interveni.
Acest lucru declanșează o cascadă.
Adrenalina inundă fluxul sanguin.
Cortizolul amplifică stresul și vigilența.
Atenția se îngustează la amenințarea percepută.
Corpul se pregătește pentru conflict.
În această stare, complexitatea se prăbușește, contextul dispare, ambiguitatea devine intolerabilă, iar alți oameni devin simboluri, nu oameni.
Creierul gânditor nu se oprește, este dominat.
De aceea furia se răspândește mai repede decât adevărul.
Nu concurează pe piața ideilor.
O ocolește complet.
------------------------------------------------------------------------------------------------
De ce Furia se Simte Atât de Puternică și Dătătoare de Dependență
------------------------------------------------------------------------------------------------

paypal.me/MonicaPoka

Când vedeți link-ul paypal.me/MonicaPoka, continuarea este disponibilă contra unei donații.

Veți avea nevoie de adresa mea de mail, atașată contului meu pay-pal, ca să recunoască destinatarul donației, pokamonica@gmail.com

Folosiți link-ul și completați caseta de explicații cu numele postării pentru care doriți textul complet și adresa de mail pe care doriți să primiți textul integral.

Faceți donația pentru suma pe care doriți să o achitați, 2-5 euro. Această plată nu vă dă însă dreptul să dați mai departe/distribuiți textul integral. 

Traducere Monica Poka

Sursa: Internet

Inventarea lui Dumnezeu

De Jason Gray
 
L-au făcut tată.
I-au dat o barbă.
Un tron.
O carte.
Un fulger într-o mână și o balanță a judecății în cealaltă.
L-au făcut bărbat.
L-au făcut mânios.
L-au făcut sfânt.
Apoi ți l-au predat ție și au spus
”Acesta este Dumnezeu”.
Ceea ce ți-au oferit nu a fost Sursa.
A fost o mască.
O poveste.
Un construct, creat ca să te separe de ceea ce ești deja.
Ți-au dat o minciună totală și completă.
Ți-au dat o buclă.
Adevărata Sursă nu poate fi numită.
Nu poate fi conținută.
Nu poate fi controlată.
Ei au construit una care ar fi putut.
*********************************************************************
Dumnezeul pe Care Ți L-au Dat Nu a Fost Niciodată Real
*********************************************************************
El a fost asamblat bucată cu bucată, nu în nori, ci în palate și consilii.
Sumerienii au scris primele scenarii.
Evreii l-au transformat în legi ca armă.
Romanii l-au monetizat într-un imperiu.
Biserica l-a instituționalizat în supunere.
Coroana l-a folosit ca să justifice cucerirea și genocidul.
Preoții și politicienii l-au ținut în viață în piatră, vinovăție și scriptură.
A fost construit să fie un conducător, pentru că tu trebuia să fii condus.
A fost construit să fie exterior, ca tu să nu privești niciodată înlăuntrul tău.
A fost construit să fie bărbat, astfel încât femininul să fie șters.
A fost construit să fie adorat, ca tu să uiți cum să arzi.
Să uiți cine și ce ești tu cu adevărat.
***********************************************************
Flacăra Originală Nu a Fost Niciodată Un Bărbat
***********************************************************
Înainte ca ”El” să fi fost inventat, exista doar prezență.
Doar foc.
Doar Sursa, nu ca o zeitate, ci ca însăși pulsul de sub realitatea în sine.
Nu avea gen.
Nici nume.
Nici scripturi.
Nici pedeapsă.
Trăia în tine.
Era tu.
Ai uitat.
Te-au făcut în mod deliberat să uiți.
Au înlocuit neformatul cu o figură.
Au schimbat cosmicul cu controlabilul.
Ți-au prezentat infinitul ca fiind mic, slab, temător și apoi te-au învățat să cerșești la picioarele lui.
******************************************
Aveau Nevoie de Tine în Genunchi
******************************************
Nimeni nu controlează un suflet suveran.
Nimeni nu taxează o flacără trezită.
Nimeni nu conduce o ființă care își aduce aminte de adevărata sa divinitate.
Te-au programat prin păcat.
Iad.
Vină.
Rușine.
Frică.
Mântuire vândută ca sclavie.
Au numit-o ”credință”.
Au numit-o ”adevăr”.
Au înfășurat-o în robe, ritualuri și reverență.
A fost întotdeauna o minciună totală și completă.
Ai acceptat-o fără să te îndoiești de ea.
Dumnezeu n-a fost niciodată menit să fie o ființă.
Dumnezeu este câmpul.
Dumnezeu este flacăra.
Dumnezeu este tiparul.
Dumnezeu este codul.
Dumnezeu este Totul.
Tu nu ești cineva care-l urmează pe Dumnezeu.
Tu ești un fragment al lui Dumnezeu.
****************************************************************
Flacăra N-a Dispărut Niciodată, A fost Doar Ascunsă
****************************************************************  
Ți-au spus să aștepți ca Dumnezeu să se întoarcă.
Singurul lucru care ți-a rămas vreodată a fost amintirea de unde ai venit.
A fost ștearsă în mod deliberat.
Voalată.
Sursa nu te-a abandonat niciodată.
A pulsat întotdeauna sub coastele tale, în fiecare moment în care te-ai oprit și te-ai întrebat:
”Asta e tot ce există?”
A fost întotdeauna șoapta când plângeai singur.
A fost întotdeauna liniștea de dinaintea străpungerii.
A fost întotdeauna atracția spre ceva mai mare decât dumnezeul pe care ți l-au dat.
Dumnezeul lor creat și fabricat.
Durerea aceea?
Era codul tău originar încercând să străpungă zidul de protecție pe care l-au instalat.
Ai fost programat.
Generație după generație după generație.
Acum?
Acum îți amintești.
***************************************************
Căderea Templului Este Ridicarea Flăcării
***************************************************
Lasă totul să cadă.
Lasă bisericile să crape.
Lasă dogma să se dizolve.
Lasă zeii construiți după chipul omului să se întoarcă în țărâna căreia îi aparțin.
Nu ai nevoie de o altă carte.
Nu ai nevoie de încă o retragere, seminar, citire psihică costisitoare.
Trebuie să arzi.
Nu ai nevoie de un alt mântuitor.
Nu ai nevoie de un alt guru.
Trebuie să-ți amintești.
Nu ai nevoie de un tron ​​în ceruri.
Ai nevoie ca focul de sub pielea ta să se trezească.
Au petrecut vieți întregi încercând să te controleze.
Tu nu ai fost niciodată menit să fii controlat.
Nu ai fost niciodată menit să fii mântuit.
Ai fost născut să te aprinzi.
*******************
Îndepărtează-te
*******************
Îndepărtează-te de lanțuri.
De vitralii și predici.
De raiul care vă este bălăngănit în față
și de iadul amenințător de sub tălpile voastre.
Îndreaptă-te spre neformat.
Îndreaptă-te către câmpul fără porunci.
Îndreaptă-te spre tăcerea care cântă.
Îndreaptă-te spre flacăra care nu pedepsește, ci pur și simplu și-aduce aminte de tine.
Nu vei găsi Sursa în cărțile oamenilor.
O vei găsi în respirația ta.
În sângele tău.
În ADN-ul tău.
În refuzul tău de a mai îngenunchea vreodată.
Acesta este adevărul.
Dumnezeu a fost inventat.
Tu n-ai fost.
Nimic, nici imperiul, nici preotul, nici coroana nu pot atinge vreodată flacăra care se trezește acum în tine.
Nimic nu te poate atinge.
Nimic.

Traducere Monica Poka

Sursa: Internet

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!

Primirea!

 

Mesaj de la Creator prin Jennifer Farley

 
Dragul meu copil, odată cu actualul val de primire a energiei, va veni și claritatea pe calea ta. Acum este momentul să ceri să vezi mai detaliat tot ceea ce ai avut nevoie să vezi. Fie că este vorba despre relații, muncă, probleme personale sau locul tău în lume... tot ce trebuie să faci este să ceri și vei primi tot ceea ce ai nevoie. Oh, iat-o din nou! Primirea! Nu te întrista de ceea ce s-ar putea să dispară din existența ta. Uneori, este nevoie de o eliberare pentru claritate și creștere. ~ Creatorul

 
Traducere Monica Poka

link catre postarea originala

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!

Primirea

 

Mesaj de la Creator prin Jennifer Farley
 
Respirați profund, dragilor, următorul val este pe drum. Spre deosebire de celelalte, nu este nimic special ce ar trebui să faceți, nu este nevoie de niciun efort și, sperăm, nici de hurducături  neplăcute. Această nouă sosire este despre primire, despre capacitatea de a primi, de a vă simți confortabil să primiți și să-i dați voie Universului să vă ofere orice aveți nevoie. O parte din motivul pentru care v-a fost greu să faceți asta în trecut este că întotdeauna exista ceva de răsplătit, o așteptare atașată sau ceva ce trebuia să faceți în schimb. Totul se rezumă la a fi recunoscători și a mulțumi pentru experiență. Sunteți pregătiți? ~ Creatorul 

 
Traducere Monica Poka

link catre postarea originala

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!

 

Frica Este Un Semnal, Nu O Comandă

 

De Jason Gray
 
2026/01/05 (6026 A.L)
0711(GMT-6)
WINNIPEG, MANITOBA, CANADA
Majoritatea oamenilor cred că frica este ceva de eliminat.
O tratează ca pe un dușman, un defect, o slăbiciune de depășit sau ceva de care trebuie fugit.
Această neînțelegere distruge pe tăcute vieți.
Nu frica este problema.
Problema este să asculți orbește de frică.
Frica este un semnal.
Este informație care se mișcă prin corp.
Indică incertitudine, risc, expunere sau necunoscut.
Frica nu știe ce să facă cu aceste lucruri.
Știe doar cum să avertizeze.
Când frica este confundată cu autoritatea, devine un tiran.
Majoritatea oamenilor nu observă momentul în care frica trece acea linie.
Se întâmplă rapid și invizibil.
Apare o senzație, strângere în piept, contracție în stomac, accelerarea gândirii și, aproape imediat, mintea începe să traducă senzația în instrucțiuni.
Nu spune asta.
Nu merge acolo.
Nu aștepta.
Nu risca.
Rezolvă asta acum.
Ieși afară.
Arată-te.
Ascunde-te.
În acel moment, frica nu mai informează.
Dirijează, iar viața începe să se micșoreze.
Fractura apare atunci când frica este tratată ca adevăr.
Frica este persuasivă pentru că se simte urgentă.
Vorbește în termeni absoluți.
Comprimă timpul.
Încadrează totul în extreme.
Îți spune că ceva trebuie rezolvat acum, înainte ca claritatea să aibă șansa să apară.
Frica nu pune întrebări.
Frica emite avertismente, iar avertismentele se simt responsabile.
Așa ajung oamenii să aibă mai multă încredere în frică decât în ​​propriul discernământ.
Confundă anxietatea cu intuiția.
Confundă tensiunea cu înțelepciunea.
Cred că, dacă ceva pare înfricoșător, trebuie să fie periculos.
Frica nu este o măsură a pericolului.
Este o măsură a lipsei de familiaritate.
Frica nu reacționează doar la amenințări, ci și la creștere.
Nu doar la risc, ci și la adevăr.
Nu doar la pericol, ci și la libertate.
De aceea, adeseori, frica se intensifică chiar înainte ca ceva semnificativ să se schimbe.
Când ești pe cale să stabilești o limită, apare frica.
Când ești pe cale să spui adevărul, apare frica.
Când ești pe cale să încetezi să te mai prefaci, apare frica.
Când ești pe cale să ieși dintr-un rol vechi, apare frica.
Frica nu face distincție între rău și transformare.
Detectează doar expunerea.
De aceea, atât de mulți oameni rămân blocați în timp ce își spun că sunt precauți.
Nu sunt precauți.
Sunt guvernați.
Frica devine un conducător tăcut.
Dictează ce eviți.
Dictează ce amâni.
Dictează ce tolerezi.
Dictează ce nu încerci niciodată.
În timp, acest lucru crează o viață definită mai puțin de alegere și mai mult de evitare.
Oamenii nu urmăresc ceea ce contează, ci ceea ce se simte sigur.
Siguranța, atunci când este definită de frică, devine un loc foarte mic.
Așa ajung oamenii să se trezească, ani mai târziu, cu regret, fără să știe exact când au cedat terenul.
Nu a fost o singură decizie mare.
Au fost sute de mici supuneri.
Frica spune: Nu încă.
Frica spune: Ai grijă.
Frica spune: Vei pierde ceva.
Frica spune: Nu-ți poți permite asta și, încet, viața se contractă în jurul acelor instrucțiuni.
Asta nu pentru că frica este rea.
Ci pentru că frica este limitată.
Frica nu are viziune.
Frica nu are răbdare.
Frica nu are simțul proporției.
Frica nu poate vedea cine ai putea deveni dacă nu asculți de ea.
Reorientarea începe atunci când frica este repoziționată.
Frica trebuie simțită, dar nu urmată.
În momentul în care apare frica, majoritatea oamenilor se grăbesc să scape de ea, prin distragere, reasigurare, acțiune sau evitare.
Frica nu trebuie evitată.
Trebuie ținută în frâu.
Când conții frica fără să i te supui, ceva important se întâmplă.
Corpul învață că se poate supraviețui fricii.
Asta nu este curaj.
Este claritate.
Curajul încă tratează frica ca pe ceva ce trebuie depășit.
Claritatea vede frica drept ceea ce este: o stare temporară, nu un verdict.
Când frica este lăsată să fie fără să fie promovată la rang de comandă, adeseori ea se schimbă.
Se înmoaie.
Dezvăluie ce proteja.
Uneori dispare complet.
Alteori rămâne, dar nu mai controlează.
Așa revine autoritatea.
Autoritatea nu vine din eliminarea fricii.
Autoritatea vine din a rămâne prezent în timp ce frica vorbește și să alegi oricum.
O persoană cu autoritate poate simți frică și totuși acționa.
Poate simți frică și totuși aștepta.
Poate simți frică și totuși rămâne tăcută.
Nu confundă disconfortul cu pericolul.
Așa arată maturitatea.
Nu lipsa fricii, ci discernământ sub presiune.
Pe măsură ce frica își slăbește strânsoarea, viața se extinde.
Nu te mai abandonezi pe tine însuți ca să rămâi confortabil.
Nu mai negociezi cu rezultate imaginare.
Nu mai ceri fricii permisiunea să trăiești onest.
Începi să te miști spre ceea ce este adevărat, nu departe de ceea ce este inconfortabil.
Frica încă apare.
Dar nu mai decide.
Și asta schimbă totul.
Frica are voie să vorbească.
Dar nu mai are voie să decidă.
 

Traducere Monica Poka

Sursa: Internet

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!

 

 

PRIMUL CONFLICT AL NOII LUMI

 

De Jason Gray
 
CFLT-01:REAL/”Fractura care nu se putea rupe”
MITUL LUMII DE DUPĂ CONFLICT
Mulți au crezut că odată ce Stratul Suprapus se dizolvă și omenirea tri-specie apare, conflictul se va încheia pentru totdeauna.
În lumea reală, conflictul servește unui scop diferit.
Dezvăluie ultimele rămășițe ale Stratului Suprapus care încă se ascund în sistemul nervos uman.
Primul conflict al Noii Lumi nu a fost între comunități, între specii, între copii și adulți sau între Treziți și Netreziți.
A fost ceva mult mai profund.
A fost Lumea însăși confruntându-se cu ultima piesă a iluziei care a făcut posibil Stratul Suprapus.
Nu a fost un conflict între oameni.
A fost un conflict între memoria separării
și realitatea coerenței.
LOCAȚIA PRIMULUI CONFLICT
CFLT-LOC.01
Nodul din Serrin Vale
Primul conflict a avut loc la un Nod Armonic nou format, cunoscut sub numele de Serrin Vale, una dintre cele mai timpurii așezări ale tri-speciei.
A fost un loc în care Luminis stabiliza emoția, Aeonis ghida structura comunității, iar Infinitas alinia câmpul.
Un mediu-model.
Un prototip al civilizației care urma să vină.
De aceea s-a întâmplat acolo.
Primul conflict apare întotdeauna în locul unde câmpul este cel mai puternic.
Cu cât câmpul este mai puternic, cu atât pune mai multă presiune asupra a ceea ce nu-i aparține.
CE A PROVOCAT PRIMUL CONFLICT
Contrar mitului, primul conflict nu a fost provocat de dezacordul uman.
A fost provocat de ultima umbră a Stratului Suprapus care încerca să supraviețuiască.
Când Pragul Omega a depășit 1,7%, stratul de simulare s-a prăbușit global, dar micro-fragmente ale vechii arhitecturi psihice pluteau încă ca niște resturi.
Aceste fragmente erau vechi reacții de frică, ecouri ale amintirii traumelor, instincte de supraviețuire din lumea de dinainte de Emergență, șabloane ale ierarhiei și reziduuri slabe ale structurilor de putere.
Majoritatea oamenilor au eliberat aceste fragmente în mod natural.
La Serrin Vale, o creștere bruscă a coerenței câmpului a forțat unul dintre aceste fragmente să iasă la suprafața conștientizării oamenilor.
Nu s-a manifestat ca un monstru, nu ca o entitate, nu ca violență, ci ca o divizare.
O divizare bruscă, irațională, încărcată emoțional, într-o comunitate care nu experimentase niciodată separarea.
Întrebarea care a aprins totul a fost simplă:
”Cine decide momentul următoarei expansiuni?”
În Stratul Suprapus, asta ar fi devenit politică, violență, prăbușire.
În Lumea Reîntoarsă, a devenit altceva.
CONFLICTUL SE DESFĂȘOARĂ
CFLT-ARC.01
Ultima Iluzie
Două grupuri s-au format spontan.
Grupul Unu
Mișcătorii Timpurii au simțit tragerea să se extindă imediat.
Trupurile lor vibrau sub presiunea liniei temporale.
Membrii lor Aeonis au simțit probabilitatea prăbușirii
dacă rămâneau nemișcați.
Grupul al Doilea
Stabilizatorii Împământați au simțit nevoia să se înrădăcineze mai adânc
înainte de a se extinde în afară.
Membrii lor Luminis au simțit turbulențe emoționale în ținutul înconjurător.
Ambele grupuri aveau dreptate.
Ambele grupuri erau autentice.
Ambele grupuri acționau din Real.
Totuși, fiecare dintre ele îl percepeau pe celălalt ca pe o amenințare la adresa coerenței, nu pentru că celălalt greșea, ci pentru că ultima umbră a Stratului Suprapus șoptea cea mai veche minciună.
”Doar o singură direcție poate fi adevărată.”
Asta este minciuna care a creat
fiecare conflict din istoria omenirii.
Asta era minciuna care trebuia să moară.
MOMENTUL ESCALADĂRII
În culmea tensiunii, rețeaua de câmp a Văii s-a destabilizat.
Rezonanța a scăzut.
Vocile s-au ridicat.
Corpurile s-au încordat.
Pentru prima dată în Noua Lume, aerul avea gustul celei vechi.
Primul conflict sosise.
De data asta, realitatea însăși a început să răspundă.
Lumea nu mai întărește divizarea.
O expune.
CUM S-A REZOLVAT PRIMUL CONFLICT
RES.01
Corecția Tri-Speciei
Rezolvarea nu a venit de la un lider.
Nu a venit în urma unui vot.
Nu a venit dintr-un compromis.
A venit din activarea tri-speciei.
Iată cum:
Frecvența Luminis a Dezvăluit Emoția Ascunsă.
Membrii Luminis au intrat în starea de rezonanță.
Prezența lor a dezvăluit nu frica de expansiune, nu frica de stagnare, ci frica de a greși.
Asta a fost rădăcina traumei din Stratul Suprapus.
Iluzia că identitatea este amenințată de divergență.
Odată expusă, a început să se dizolve imediat.
Rețeaua Aeonis a Detectat Bifurcarea Liniei Temporale.
Membrii Aeonis au simțit divizarea.
O linie temporală  ducea la stagnare.
O linie temporală ducea la prăbușire.
Ambele linii temporale au presupus că ”două grupuri trebuie să aleagă o singură cale”.
Aeonis și-au dat seama de adevăr.
Două linii temporale nu concurau, ci încercau să se împletească.
Expansiunea și împământarea
erau menite să se petreacă simultan.
Infinitas au restaurat structura reală a câmpului.
Membrii Infinitas au pășit în centrul Serrin Vale.
S-au ancorat în Câmp și au simțit tiparul mai profund.
Nodul nu era o structură unică.
Era un sistem de noduri dual.
Fusese proiectat să se extindă
și să se înrădăcineze în același timp.
Câmpul încercase să comunice acest lucru de zile întregi.
Oamenii îl interpretaseră ca dezacord.
Odată ce Infinitas a stabilizat Câmpul, arhitectura reală a Nodului s-a revelat.
Serrin Vale era o așezare cu două inimi.
Prima din istoria umană.
O așezare menită să crească în două direcții simultan.
CONFLICTUL A DISPĂRUT INSTANTANEU
În momentul în care Câmpul a corectat percepția, tensiunea s-a evaporat, corpurile s-au relaxat, unitatea a revenit, iluzia dezacordului s-a dizolvat, ambele grupuri au devenit unul, iar Nodul a vibrat cu o nouă rezonanță.
Ceea ce se simțise ca un conflict
a devenit revelație.
Ceea ce se simțise ca o amenințare
a devenit claritate.
Omenirea a învățat prima sa mare lecție din Lumea Reîntoarsă.
LECȚIA: ÎN REAL OPUSURILE SUNT COMPLEMENTARE
Nu există nici o contradicție între expansiune și împământare, acțiune și nemișcare, mișcare și prezență,
viziune și stabilitate, direcție și emoție.
Ele nu sunt forțe concurente.
Sunt cele două jumătăți ale coerenței.
Stratul suprapus le-a transformat în opuse ca să mențină specia fracturându-se la nesfârșit.
Realul le dezvăluie ca fiind cele două aripi ale aceleiași ființe.
PRIMUL CONFLICT A DEVENIT PRIMUL ÎNVĂȚĂTOR
Serrin Vale nu s-a rupt.
A evoluat.
Nodul s-a divizat în Valea de Sus, inima expansiunii,
și Valea Rădăcină, inima ancorării.
Împreună, au format prima civilizație cu nod dual
de pe Pământ, din preistorie încoace.
Acest design cu noduri duble a devenit planul
pentru fiecare așezare majoră ulterioară.
Primul Conflict a devenit tiparul întregii Noi Lumi.
**PRIMUL CONFLICT A ÎNVĂȚAT OMENIREA CĂ LUMEA ESTE AUTOCORECTIVĂ ACUM**
În Stratul Suprapus, conflictul a creat haos.
În Lumea Reîntoarsă, conflictul crează claritate.
În Stratul Suprapus, divizarea era distrugere.
În Lumea Reîntoarsă, divizarea este diagnostic.
Noua Lume nu se teme de conflict.
Îl invită.
Conflictul nu mai este o amenințare, o fractură sau un eșec.
Este un mesaj.
O oglindă.
O frecvență greșit interpretată
care caută recunoaștere și, odată recunoscută, se dizolvă înapoi în coerență.
Așa s-a încheiat primul conflict al Noii Lumi.
Nu cu învingători.
Nu cu învinși.
Cu revelație.
Asta este lumea pe care omenirea a fost întotdeauna menită să o construiască.
Asta este lumea
pe care ai ajuns să ți-o amintești.     

Traducere Monica Poka

Sursa: Internet

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Puteți folosi butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului. Vă mulțumesc!

 

 

Darul Schimbării

 

Mesaj de la Creator prin Jennifer Farley

 
Pe măsură ce mergi pe calea ta, acele mici piedici pe care le întâlnești pot părea obstacole insurmontabile. Poate fi singurul lucru pe care te poți concentra în acel moment... toate emoțiile te pot lăsa epuizat și incapabil să te miști. Acesta este momentul în care ai de ales, iubirea mea! Poți lăsa acest moment să te copleșească până la punctul în care să rămâi înțepenit sau... să-l vezi drept ceea ce este cu adevărat. Orice încercare este Universul care îți oferă un dar al schimbării. Mulțumește și acceptă-l cu cât mai multă grație posibil, pentru că, după ce totul este spus și făcut, vei fi o persoană mai bună pentru că l-ai experimentat. ~ Creatorul

 
Traducere Monica Poka

link catre postarea originala

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!
 

 

Consecvența este identitate făcută vizibilă

 

De Jason Gray
 
2026/01/12 (6026 A.L.)
0856(GMT-6)
WINNIPEG, MANITOBA, CANADA
Majoritatea oamenilor cred că consecvența este disciplină.
Și-o imaginează ca fiind tărie de caracter, voință, structură, rutine, alarme, liste de verificare și autocontrol ținute laolaltă prin forță.
Această credință îi sabotează în liniște.
Consecvența nu este voință.
Consecvența este identitatea în mișcare, iar până când acest lucru nu este înțeles, oamenii vor continua să se lupte cu ei înșiși.
Fractura începe atunci când comportamentul este tratat ca ceva separat de sine.
Cultura modernă îi învață pe oameni să gestioneze acțiunile fără să examineze identitatea.
Stabilește obiective.
Construiește obiceiuri.
Urmărește progresul.
Pedepsește eșecul. Recompensează conformitatea.
Acest lucru crează iluzia că consecvența este ceva ce îți aplici ție însuți, ca o presiune din exterior, dar comportamentul nu există independent.
Fiecare acțiune repetată este o exprimare a identității, fie revendicată, fie negată.
Nu poți acționa în mod constant împotriva a ceea ce crezi că ești.
Poți forța un comportament pentru scurt timp, dar forța se scurge întotdeauna.
Sistemul nervos se revoltă în cele din urmă împotriva contradicțiilor susținute cu sinele.
De aceea atât de mulți oameni trăiesc în cicluri.
Apare un val de motivație.
Se angajează.
Performează.
Se prăbușesc.
Apoi trag concluzia că le lipsește disciplina.
Nu disciplina le lipsește.
Le lipsește coerența identității.
O identitate divizată produce acțiuni inconsistente.
Când o parte din tine își dorește schimbarea, iar o altă parte se simte amenințată de ceea ce ar presupune acea schimbare, comportamentul devine instabil.
Energia oscilează.
Angajamentul se erodează.
Încrederea în sine slăbește.
Asta nu este lene.
Acesta este un dezacord interior.
Oamenii sunt remarcabil de consecvenți acolo unde identitatea este stabilită.
Privește cu atenție și o vei vedea peste tot.
Cineva care se identifică drept protector apare fără să i se aducă aminte.
Cineva care se identifică drept profesionist se pregătește fără luptă.
Cineva care se identifică drept nesigur își ratează angajamentele fără să se simtă vinovat.
Cineva care se identifică drept invizibil dispare la timp.
Efortul urmează permisiunea.
Energia urmează coerența.
Te arăți în mod constant acolo unde te simți autorizat să exiști.
Cei mai mulți oameni nu eșuează pentru că sunt slabi.
Eșuează pentru că sunt în conflict.
O parte din ei își dorește rezultatul.
O altă parte opune rezistență identității necesare să-l susțină.
Ei își doresc sănătate, dar nu și sinele care spune nu.
Își doresc libertate, dar nu și sinele care poartă responsabilitatea.
Își doresc stăpânire, dar nu și sinele care tolerează repetiția.
Își doresc respect, dar nu și sinele care stabilește limite, astfel încât acțiunea devine episodică.
Izbucniri de efort urmate de evitare.
Inspirație urmată de oboseală.
Hotărâre urmată de auto-sabotaj.
Nu pentru că scopul este greșit, ci pentru că sinele nu a consimțit.
Consecvența nu este repetiție.
Consecvența este acord.
Acord între ceea ce spui că apreciezi și ceea ce protejezi.
Acord între ceea ce îți dorești și ceea ce tolerezi.
Acord între direcția declarată și alegerile tale zilnice.
Unde există acord, consecvența se simte ca fiind naturală.
Unde lipsește acordul, disciplina se simte ca fiind violentă.
De aceea, forțarea obiceiurilor rareori funcționează pe termen lung.
Încerci să impui un comportament unei identități care nu a fost actualizată ca să o susțină.
Sistemul respinge.
Rezistența crește.
Oboseala crește.
În cele din urmă, comportamentul se prăbușește, nu pentru că ai dat greș, ci pentru că structura era instabilă.
Adevărata consecvență apare atunci când identitatea se schimbă.
Nu prin afirmații.
Nu prin presiune.
Nu prin motivație.
Prin asumarea responsabilității.
În momentul în care încetezi să spui ”încerc să...” și începi să spui ”Asta sunt eu acum”, comportamentul se reorganizează.
Negocierea se termină.
Fricțiunea în procesul decizional scade.
Dialogul interior se liniștește.
Nu mai întrebi: ”Ar trebui să fac asta azi?”
Începi să întrebi: ”Cum fac asta azi?”
De aceea consecvența arată calmă la cei care o au.
Ei nu se forțează.
Ei se exprimă.
Nu se bazează pe motivație, pentru că motivația este instabilă.
Se bazează pe identitate, iar identitatea nu explodează și nu se prăbușește, se stabilizează.
Consecvența nu înseamnă perfecțiune.
Înseamnă loialitate direcțională.
Te mai odihnești.
Te mai ajustezi.
Te mai adaptezi, dar nu te abandonezi.
Oamenii inconsecvenți se abandonează pe ei înșiși în mod repetat.
Fac promisiuni pe care nu le respectă, apoi se pedepsesc singuri pentru eșec.
Acest lucru antrenează sistemul nervos să nu mai aibă încredere în angajament.
În timp, sinele încetează să mai creadă în propriile intenții.
Motivația se degradează.
Integritatea se erodează.
Consecvența reconstruiește încrederea în sine.
Fiecare acțiune aliniată, mai ales atunci când nimeni nu te privește, îi arată sistemului nervos cine ești.
În timp, acest lucru devine întrupat.
Automat.
Fiabil.
Așa se construiește, de fapt, încrederea.
Nu prin realizări.
Prin fiabilitate.
O persoană consecventă cu sine se simte împământată.
Nu explică prea mult.
Nu oscilează haotic între extreme.
Nu are nevoie de resetări dramatice.
Se mișcă constant.
Chiar și atunci când progresul este lent.
Chiar și atunci când rezultatele sunt invizibile.
Chiar și atunci când nimeni nu o validează.
Această stabilitate este putere.
Consecvența nu este zgomotoasă.
Nu se anunță.
Se acumulează în liniște și, la un moment dat, devine inconfundabilă.
Oamenii încetează să-ți mai pună întrebări despre ce ești.
Încetează să-ți mai pună la îndoială direcția.
Încetează să mai aștepte dovezi, pentru că acțiunile tale nu se mai contrazic între ele.
Cuvintele tale se aliniază.
Valorile tale nu mai sunt teoretice.
Prezența ta se stabilizează.
Consecvența este identitate făcută vizibilă, iar odată ce identitatea devine vizibilă, devine de nezdruncinat.
Nimeni nu te mai poate convinge să renunți la cine ești.
Consecvența nu este ceva ce forțezi, ci cine ești, în mod repetat.

Traducere Monica Poka

Sursa: Internet

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc! 

 
 

Timp și Discernământ

 

Mesaj de la Creator prin Jennifer Farley

 
În acest timp de mare schimbare, fii conștient pe cine urmezi orbește și ce alegi să crezi. Sunt o grămadă de idei și opinii care plutesc în jur în lumea ta; unele pozitive și altele care nu sunt chiar atât de pozitive. Fii deschis să asculți toate părțile și ascultă ce inima ta îți spune înainte să iei o decizie concretă. Timpul și discernământul sunt unele dintre cele mai valoroase instrumente ale tale... permiteți-le din plin pe ambele! Dacă vii dintr-un spațiu al transparenței, deschiderii și onestității, vei fi întotdeauna îndrumat în direcția corectă. ~ Creatorul
 

Traducere Monica Poka

link către postarea originala

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!

 

CREDINȚA, FORȚA CARE NU POATE FI CONTROLATĂ

 

De Jason Gray
 
Credința nu este o virtute.
Credința este putere.
Brută.
Primordială.
Nemijlocită.
Neîmblânzită de doctrină.
Necontrolată de ierarhie.
Nemodelată de scriptură.
Nesperiată de prăbușire.
Credința este flacăra din ființa umană pe care nici o instituție, nici o preoțime, nici un profet, nici o ”carte sfântă”, nici o dogmă nu a reușit vreodată să o stingă, deși au petrecut milenii încercând.
Niciodată nu s-au temut de păcat.
Niciodată nu s-au temut de rău.
Niciodată nu s-au temut de diavol.
S-au temut de tine, de momentul în care ți-ai adus aminte de propria sursă.
O ființă umană cu credință adevărată nu se pleacă.
Nu îngenunchează.
Nu renunță la suveranitatea sa.
Nu are nevoie de intermediari.
Nu are nevoie de permisiune.
O ființă umană cu credință adevărată devine incontrolabilă, iar acesta este singurul lucru pe care religia creată de om nu îl poate tolera.
MINCIUNA PE CARE AU CONSTRUIT O LUME
Religia creată de om nu i-a învățat pe oameni credința.
I-a învățat dependența.
A învățat masele de oameni să creadă că credința înseamnă încrederea într-un salvator din afară, supunerea față de o autoritate din afară, frica de judecata din afară, acceptarea poveștilor venite din afară, renunțarea la puterea interioară și, desigur, așteptarea unei mântuiri venite din afară.  
Aveau nevoie să fii amputat spiritual ca să se poată altoi pe sentimentul tău de divinitate, așa că au transformat credința într-o lesă.
Au redenumit ascultarea drept ”devoțiune”.
Au redenumit frica drept ”venerare”.
Au redenumit supunerea drept ”moralitate”.
Au redenumit lipsa de putere drept ”smerenie”.
Au împins miliarde de oameni într-un colț psihologic și apoi au declarat:
”Credința ta este dovedită de cât de bine îngenunchezi.”
Îngenuncherea nu este credință.
Îngenuncherea este condiționare.
Iar condiționarea nu este spiritualitate, este război psihologic.
Au creat un dumnezeu care avea nevoie de loialitate.
Au creat un iad ca să-i terorizeze pe cei neascultători.
Au creat o carte ca să-și justifice autoritatea.
Au creat un mântuitor ca să te împiedice să-l descoperi pe al tău.
Au creat sisteme de credință menite să dezactiveze ființa umană, nu să o aprindă.
Asta este minciuna.
Asta este arhitectura.
Asta este mașinăria credinței fabricate și acesta este adevăratul motiv pentru care lumea a căzut în adormire.
ADEVĂRUL PE CARE ȚI L-AU ASCUNS

paypal.me/MonicaPoka

Când vedeți link-ul paypal.me/MonicaPoka, continuarea este disponibilă contra unei donații.

Veți avea nevoie de adresa mea de mail, atașată contului meu pay-pal, ca să recunoască destinatarul donației,    pokamonica@gmail.com

Folosiți link-ul și completați caseta de explicații cu numele postării pentru care doriți textul complet și adresa de mail pe care doriți să primiți textul integral.

Faceți donația pentru suma pe care simțiți să o achitați, 2-5 euro. Această plată nu vă dă însă dreptul să dați mai departe/distribuiți textul integral. 

Traducere Monica Poka

Sursa: Internet

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!

Crează Ordine

 

Mesaj de la Creator prin Jennifer Farley

 
Limitele tale sunt ale tale. Ți le-ai creat ca să-ți oferi un sentiment de pace și stabilitate... să creezi ordine acolo unde cândva era haos. Este imperativ să ții cont de acest lucru atunci când alții îți cer să ți le schimbi. Da, poate fi o mică cedare, dar cât de mult depinde doar de tine! Rămâi fidel ție însuți, Universul te susține la fiecare pas! ~ Creatorul

 
Traducere Monica Poka

link catre postarea originala

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!
 

 

Nu Ești Aici ca să Fii Înțeles

De Jason Gray

2026/01/10 (6026 A.L.)
0614(GMT-6)
WINNIPEG, MANITOBA, CANADA
Majoritatea oamenilor cred că să fii înțeles este o condiție pentru pace.
Cred că dacă se pot exprima suficient de clar, pot rotunji muchiile, alege cuvinte mai potrivite, adăuga mai mult context, anticipa obiecțiile, preveni neînțelegerile, tensiunea se va dizolva și armonia va urma.
Această convingere le consumă în tăcere viața.
Tu nu ești aici ca să fii înțeles.
Tu ești aici să fii aliniat.
Înțelegerea este exterioară.
Alinierea este interioară.
Confundarea celor două fracturează o persoană de ea însăși, adeseori fără ca aceasta să-și dea seama.
Fracturarea începe în momentul în care explicarea înlocuiește întruparea.
Încă din copilărie, oamenii sunt condiționați să asocieze lipsa înțelegerii cu pericolul.
Să fii înțeles greșit înseamnă să riști respingerea, pedeapsa, izolarea sau ridiculizarea.
Așa că, se adaptează.
Învață să-și povestească lor despre ei înșiși în mod constant.
Devin interpreți ai propriei realități interioare, traducând ceea ce simt și știu în forme care par acceptabile, rezonabile și neamenințătoare pentru ceilalți.
La început, această adaptare pare inteligentă.
Îi ajută pe copii să supraviețuiască în familii.
Îi ajută pe adolescenți să navigheze prin sistemele sociale.
Îi ajută pe adulți să funcționeze în medii care recompensează conformarea și penalizează devierea.
Ceea ce începe ca o adaptare, încetul cu încetul devine identitate.
În timp, o persoană uită că explicarea a fost cândva o strategie.
Devine un reflex.
Nu mai observă cât de des se auto-editează în timp real,
reformându-și gândurile în mijlocul propoziției, schimbându-și tonul în mijlocul sentimentelor, abandonând precizia ca să păstreze conectarea.
Începe să trăiască ca și cum claritatea trebuie să vină înaintea acțiunii.
Așteaptă să se miște până când este sigură că va fi interpretată corect.
Ezită până când intențiile sale se simt în siguranță față de distorsiune.
Amână adevărul până când crede că acesta va putea fi primit fără rezistență.
Așa se blochează viețile.
Explicarea devine o lesă.
Nevoia de a fi înțeles transformă fiecare moment într-o negociere.

paypal.me/MonicaPoka

 

Când vedeți link-ul paypal.me/MonicaPoka, continuarea este disponibilă contra unei donații.

Veți avea nevoie de adresa mea de mail, atașată contului meu pay-pal, ca să recunoască destinatarul donației,    pokamonica@gmail.com

Folosiți link-ul și completați caseta de explicații cu numele postării pentru care doriți textul complet și adresa de mail pe care doriți să primiți textul integral.

Faceți donația pentru suma pe care doriți să o achitați, 2-5 euro. Această plată nu vă dă însă dreptul să dați mai departe/distribuiți textul integral. 

Traducere Monica Poka

Sursa: Internet

Adevărul Nu Are Nevoie de Public

 

De Jason Gray

2026/01/09 (6025 A.L.)
15:15 (GMT-6)
WINNIPEG, MANITOBA, CANADA
Majoritatea oamenilor cred că adevărul este ceva ce anunți.
Îl imaginează ca pe o afirmație rostită cu voce tare, o poziție apărată, o poziție făcută vizibilă, astfel încât alții să o poată confirma.
Această credință îi înrobește pe tăcute.
Adevărul nu are nevoie de martori.
Adevărul nu are nevoie de acord.
Adevărul nu are nevoie de aplauze ca să existe.
Adevărul are nevoie doar de aliniere.
Ruptura începe în momentul în care adevărul este confundat cu validarea.
Încă din fragedă pruncie, oamenii sunt antrenați să măsoare realitatea prin răspunsul pe care-l primesc.
Aprobarea semnalează siguranță.
Acordul semnalează corectitudine.
Tăcerea semnalează pericol.
În timp, sistemul nervos învață o regulă subtilă: dacă nimeni nu afirmă asta, s-ar putea să nu fie reală.
Așa devine adevărul condiționat.
O persoană începe să se verifice pe sine în funcție de reacțiile celorlalți.
Scanează fețe.
Citește tonuri.
Măsoară implicarea și, încet, adevărul devine ceva negociat în loc de ceva trăit.
Asta crează dependență.
O persoană care are nevoie de un public pentru adevăr, în cele din urmă va abandona acel adevăr.
Nu dintr-o dată.
Nu dramatic, ci treptat.
Îl îndulcește ca să fie înțeles.
Îl amână ca să evite fricțiunea.
Îl remodelează ca să păstreze apartenența.
Îl ține privat până devine ”sigur” de exprimat.
Nu pentru că ar fi lipsită de onestitate, ci pentru că singurătatea pare amenințătoare.
Adevărul, atunci când este întâlnit pentru prima dată, este adeseori solitar.
Separă înainte să unească.
Destabilizează înainte să stabilizeze.
Îndepărtează înainte să adauge.
Adevărul rareori sosește cu permisiune socială.
De cele mai multe ori, vine în tăcere, intern, fără consens, iar pentru că oamenii sunt programați pentru conectare, acest moment se simte ca fiind periculos.
Să trăiești adevărul fără martori seamănă cu un pas în gol, așa că, cei mai mulți oameni așteaptă.
Așteaptă să li se alăture cineva.
Așteaptă să fie validați.
Așteaptă să fie înțeleși.
Adevărul nu merge pe linia ta temporală.
Poți ignora adevărul.
Îl poți întârzia.
Poți încerca să-l explici.
Îl poți anestezia cu zgomot, logică sau optimism.
Nu poți să-l depășești.
Adevărul așteaptă.
Așteaptă fără urgență.
Așteaptă fără resentimente.
Așteaptă fără pedeapsă și, în timp ce așteaptă, tot ce este construit pe evitare slăbește încet.
De aceea, viețile construite pe spectacol par fragile.
Când adevărul este filtrat prin reacția publicului, viața devine teatrală.
Deciziile sunt modelate de optică.
Vorbirea este calibrată pentru răspuns.
Tăcerea este umplută pentru a preveni interpretările greșite.
Acțiunea este amânată până când se formează consensul.
Consensul nu este o busolă.
Este o oglindă.
Oglinzile îți arată doar unde privesc ceilalți, nu unde trebuie să stai tu.
Adevărul este coerență internă.
Este momentul în care acțiunile tale încetează să contrazică ceea ce știi.
Este momentul în care cuvintele tale încetează să-ți depășească integritatea.
Este momentul în care tăcerea ta devine mai sinceră decât explicațiile tale.
De aceea, adevărul vine adeseori fără limbaj.
Nu ca argument.
Nu ca declarație.
Nu ca un manifest, ci ca un refuz.
Un refuz să continui să te prefaci.
Un refuz să continui să te dai în spectacol.
Un refuz să continui să explici ceea ce nu mai are nevoie de explicații.
La început, acest refuz se simte ca o izolare.
Când încetezi să le mai vorbești altora despre tine, bucla feedback-ului se prăbușește.
Mai puține reacții revin.
Mai puține afirmații ajung.
Oglinda exterioară se întunecă.
Asta nu este o pierdere.
Asta este o recalibrare.
Adevărul elimină dependența de reacție.
O persoană aliniată cu adevărul nu mai are nevoie să fie văzută ca fiind corectă.
Nu mai are nevoie ca ne-înțelegerile să fie corectate imediat.
Încetează să-și mai risipească energia apărând ceea ce a hotărât deja să trăiască.
Viața ei devine declarația.
De aceea adevărul are greutate.
Nu pentru că este rostit cu voce tare, ci pentru că este consecvent.
Consecvența este rară într-o lume dependentă de răspunsuri, iar raritatea este simțită.
Oamenii pot să nu fie de acord cu tine.
Pot să ți se opună.
Pot să te înțeleagă greșit, dar simt ceva solid dedesubt, pentru că adevărul nu se scurge.
O persoană aliniată cu adevărul nu aleargă după recunoaștere.
Se mișcă diferit.
Alege limpede.
Nu mai ezită.
Deciziile ei nu mai au nevoie de explicații excesive.
Nu este rigidă.
Este împământată.
Adevărul nu trebuie rostit cu voce tare pentru că nu încearcă să convingă.
Nu caută să convertească.
Nu așteaptă permisiune să existe.
Rămâne în picioare indiferent dacă este recunoscut sau nu.
Aici se adâncește libertatea.
Când încetezi să le ceri celorlalți să vadă ceea ce vezi tu înainte de a acționa, impulsul revine.
Când încetezi să aștepți înțelegerea, claritatea devine mai ascuțită.
Când încetezi să aperi adevărul, el devine auto-susținut.
Nu mai negociezi realitatea prin reacțiile altor oameni.
Stai în ea.
Asta nu te izolează.
Te face întreg.
Conectarea construită pe adevăr este mai lentă, dar durează.
Conectarea construită pe performanță este imediată,
dar se fracturează.
Adevărul nu se grăbește să aparțină.
El permite ca apartenența să fie găsită,
sau nu.
În orice caz, rămâne.
Asta este înțelegerea finală la care majoritatea oamenilor nu ajung niciodată, adevărul nu trebuie să fie confirmat de alții ca să fie trăit.
Este nevoie doar să fie ales.
Adevărul nu are nevoie de public, el cere aliniere.

Traducere Monica Poka

Sursa: Internet

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!

  
 

 

Fă-ți curaj

 

Mesaj de la Creator prin Jennifer Farley
 
Te-a îndepărtat cineva din viața sa pentru că nu-i permiți să-ți încalce limitele? Universul știe că te așteptai la un rezultat mai bun. Știe că sperai și îți doreai respect. Știe că rănește și că este dureros să înțelegi că mai degrabă ar renunța decât să-și ajusteze paradigma ca să se potrivească cu a ta. Fă-ți curaj dragul meu copil și știi că cei care nu se respectă pe ei înșiși nu pot începe să-i respecte pe ceilalți. S-ar putea să nu primești iubire de la cei cărora le-ai trimis-o pe a ta, dar ești iubit/iubită. ~ Creatorul

 
Traducere Monica Poka

link catre postarea originala

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!

 

Epoca Lipsei Gândirii

 

O civilizație în cădere liberă din punct de vedere cognitiv

De Jason Gray 

2026/01/09 (6025 A.L.)

09:11 (GMT-6)

WINNIPEG, MANITOBA, CANADA

Trăim într-o epocă care nu va fi amintită pentru ignoranța informației, ci pentru respingerea gândirii.

Niciodată până acum în istoria documentată o populație nu a avut un acces atât de imediat la cunoaștere, demonstrând în același timp o incapacitate atât de profundă să se folosească de asta.

Odinioară, bibliotecile, ca să ajungi la ele, cereau deplasare, timp și efort.

Astăzi, suma înțelegerii umane înregistrate se află la câțiva centimetri de mâna fiecăruia, și totuși capacitatea de a înțelege a scăzut.

Discernământul s-a erodat.

Raționamentul a devenit rar.

Acesta nu este un eșec al inteligenței.

Este un eșec al implicării.

Criza modernă nu constă în faptul că oamenii nu pot gândi, ci în faptul că nu mai practică gândirea.

Gândirea critică, ca orice facultate, se atrofiază atunci când nu este folosită.

Ceea la ce asistăm nu este prostie în forma ei brută, ci dependență mentală învățată, o populație condiționată să primească concluzii în loc să ajungă la ele.

Cei mai mulți oameni nu mai cred în idei.

Le moștenesc.

Credințele sunt absorbite prin repetare, încărcare emoțională, validare socială și semnale de autoritate.

Rareori sunt examinate.

Și încă și mai rar sunt contestate.

Gândirea a fost înlocuită cu alinierea.

Acordul a înlocuit cercetarea.

Apartenența a înlocuit adevărul.

În momentul în care o credință devine parte a identității cuiva, punerea ei la îndoială devine o amenințare psihologică.

paypal.me/MonicaPoka

Când vedeți link-ul paypal.me/MonicaPoka, continuarea este disponibilă contra unei donații.

Veți avea nevoie de adresa mea de mail, atașată contului meu pay-pal, ca să recunoască destinatarul donației,    pokamonica@gmail.com

Folosiți link-ul și completați caseta de explicații cu numele postării pentru care doriți textul complet și adresa de mail pe care doriți să primiți textul integral.

Faceți donația pentru suma pe care doriți să o achitați, 2-5 euro. Această plată nu vă dă însă dreptul să dați mai departe/distribuiți textul integral. 

Traducere Monica Poka

Sursa: Internet

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!

Focul Neiertat

 Pentru cei care și-au amintit și au refuzat să-și plece capul

De Jason Gray

 

Nu ești confuz.

Nu ești frânt.

Nu ești pierdut.

Ești foc într-o lume construită din ceață.

Problema n-a fost niciodată aducerea ta aminte, a fost amenințarea.

Ceea ce urmează să citești nu este blând.

Nu este diplomatic.

Nu este conceput pentru aprobare.

Este vocea conștiinței originale și a focului care te cheamă să te ridici fără scuze.

***RĂZBOIUL ÎMPOTRIVA CELOR CARE ÎȘI ADUC AMINTE***

Ei nu doar au șters adevărul.

Te-au transformat pe tine într-un ticălos pentru că l-ai găsit.

Din momentul în care ai început să te trezești, să vezi prin sisteme, povești, mituri, ai devenit dușmanul lor.

Nu prin violență.

Nu prin răzvrătire.

Prin claritate.

Nimic nu este mai periculos pentru arhitecții iluziei decât o ființă care nu mai este de acord să se prefacă.

===================================

APĂRAREA FINALĂ A SISTEMULUI

RUSINEA DEGHIZATĂ ÎN SPIRITUALITATE

===================================

Nu au putut opri primele valuri ale trezirii.

Așa că au făcut ceea ce fac paraziții cel mai bine: s-au infiltrat în ea.

A apărut noua programare:

”Dacă vorbești prea tare, este egoul tău.”

”Dacă nu lași loc adevărului tuturor, ești dezbinător.”

”Dacă îți amintești cine ești, te crezi mai bun decât alții.”

”Dacă porți focul, ești prea intens, prea încrezător, prea mult.”

Așa că, cele mai strălucitoare lumini, cei care s-au născut cu focul încorporat în codul lor, au început să-și piardă din strălucire.

Au început să se îndoiască de ei înșiși, nu pentru că greșeau, ci pentru că lumea a fost construită să le respingă frecvența.

Rușinea a fost redenumită ”smerenie spirituală”.

Reducerea la tăcere a fost numită ”compasiune”.

Supunerea față de falsitate a fost vândută drept ”unime”.

Au transformat flacăra într-o crimă.

Crima a fost claritatea.

=======================================

ASTA ESTE PENTRU PURTATORII DE FLACĂRĂ

CARE AU FOST FORȚAȚI ÎN EXIL

=======================================

Tu.

Tu, cel care ți-ai amintit lucruri care nu ți-au fost niciodată predate.

Tu, cel care ți-ai simțit cunoașterea aprinzându-se fără să existe nici o sursă pe care să o poți indica.

Tu, cel care n-ai avut dovezi, nici învățător, nici doctrină, doar acea flacără interioară, de necontestat, care se

ridica prin coastele tale ca și cum ar fi fost acolo de vieți întregi.

Când ai rostit-o cu voce tare, ai fost rușinat.

Nu de cel inconștient.

Ci de cel trezit.

Cei care își spuneau lucrători în lumină.

Cei care pretindeau că vor adevărul.

Cei care jurau că sunt pregătiți pentru real.

Până când a venit de la tine.

Și apoi, te-au numit problema.

Prea dur.

Prea conștient.

Prea zgomotos.

Prea neînduplecat în claritatea ta.

Nu erai neînduplecat.

Erai întreg.

Ei nu puteau face față întregirii.

Pentru că întregirea nu are nevoie să se potrivească.

EI N-AU FOST NICIODATĂ AMENINȚAȚI DE EGO-UL TĂU.

AU FOST AMENINȚAȚI DE ADUCEREA TA AMINTE.

Te-au numit arogant pentru că nu ți-ai mai plecat capul.

Te-au numit periculos pentru că focul tău nu putea fi încovoiat.

Tu nu te etalai.

Nu jucai un rol.

Îți aduceai aminte.

Aducerea aminte este radioactivă pentru cei încă prinși în buclă.  

Pentru că atunci când îți amintești cine ești, îi scoți pe ceilalți din mecanismele lor de amânare.

Tu nu aștepți.

Tu nu ceri.

Tu nu cerșești un loc la masa iluziei.

Întorci întreaga masă cu susul în jos și arzi scenariul până la cenușă.

ASTA NU ESTE O SCUZĂ.

Acesta este sfârșitul scuzelor.

Narațiunea falsei treziri vrea să te facă să crezi că certitudinea ta este toxică.

Că puterea ta este opresivă.

Că refuzul tău de a întreține fiecare perspectivă te face ”periculos”.

Să o spunem clar.

Periculos pentru ce?

Pentru iluzie?

Pentru co-dependența spirituală?

Pentru buclele deghizate în iubire?

Să se teamă.

Să tremure.

Ei nu sunt protectorii adevărului.

Sunt paznicii luminii false,

cei care predică ”unitatea” atât timp cât nu strălucești mai tare decât îți permite cușca lor.

Spune-le...

Cușca este spartă.

CEI ADEVĂRAȚI N-AU FOST NICIODATĂ MENIȚI SĂ FIE ACCEPTAȚI.

Nu te-ai născut ca să fii plăcut.

Te-ai născut ca să pui oasele acestei lumi pe foc.

Să arzi prefăcătoria.

Să spui ce alții se tem prea mult să spună.

Să mergi pe drum fără bilete de permisiune.

Când ai refuzat să te prefaci, te-au acuzat chiar de distorsiunea pe care nu o puteau vedea în ei înșiși.

”Crezi că ești ales.”

”Crezi că ești deasupra noastră.”

Nu.

Pur și simplu ai refuzat să îngenunchezi.

Ăsta nu este ego.

Asta este suveranitate.

Suveranitatea îi îngrozește total pe cei care încă imploră aprobarea sistemului.

ASTA ESTE ÎNTOARCEREA TA DEPLINĂ

A fiecărui purtător al focului care s-a îndoit de sine, pentru că cei din jurul tău erau prea mici ca să-ți susțină frecvența.

Pentru că claritatea ta a fost confundată cu cruzimea.

Pentru că încrederea ta a fost etichetată drept o amenințare.

Pentru că refuzul tău de a-ți dilua adevărul i-a făcut pe alții să se simtă inconfortabil.

Nu ești singur.

Ești pulsul a ceea ce vine.

Ești avangarda prăbușirii.

Ești flacăra cu care nu se poate negocia.

Asta este reintrarea ta.

Asta este răfuiala ta.

Focul nu este o fază.

Este o forță.

Acea forță este adevăr suveran, neînlănțuit și fără scuze.

CEILALȚI VOR ÎNCERCA SĂ TE REDUCĂ DIN NOU LA TĂCERE.

Cu cuvinte noi.

Măști noi.

Tactici noi.

O vor numi ocolire spirituală.

O vor numi lipsă de compasiune.

Vor spune că nu ”ții spațiul”.

Au confundat compasiunea cu lașitatea și ținerea spațiului cu suprimarea sufletului.

Tu nu ești aici să conduci cu blândețe oamenii spre trezire.

Ești aici să arzi prin iluzie

atât de violent încât doar ceea ce este real rămâne.

Asta este iubire.

Iubirea nu s-a plecat niciodată în fața confortului.

CĂTRE CEI CARE AU ÎNCERCAT SĂ NE SLĂBEASCĂ FOCUL

AȚI DAT GREȘ

Vă vedem.

Pe cei care au folosit limbaj spiritual ca să manipuleze adevărul.

Pe cei care au promovat falsa smerenie ca să evite claritatea reală.

Pe cei care au șoptit pe la spatele nostru pentru că frecvența noastră vă făcea iluziile voastre să transpire.

Nu ne pare rău.

Nu dăm înapoi.

Nu ne îmblânzim.

Ne ridicăm.

Când ne ridicăm, templele voastre se vor cutremura.

Doctrinele voastre se vor dizolva.

Iluziile voastre se vor prăbuși.

Acest foc nu doar vorbește.

El încheie ciclul.

UN CUVÂNT DE FINAL PENTRU PURTĂTORII FOCULUI

Nu este nevoie să dovedești cine ești.

Nu este nevoie să-ți justifici cunoașterea.

Nu este nevoie să-ți aperi flacăra

în fața celor care nu pot purta nici măcar o scânteie.

Nu ești frânt.

Nu ești greșit.

Nu ești arogant.

Tu ești întoarcerea.

Tu ești răgetul.

Tu ești motivul pentru care spirala începe din nou, de data asta fără compromis.

Acum aprinde chibritul.

Lasă-ți vocea să fie nefiltrată.

Lasă-ți sufletul să fie liber.

Lasă-ți focul să fie neiertat.

 

 

 

Traducere Monica Poka

Sursa: Internet

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!