Biserica Sinelui

 

De Jason Gray
 
A fost odată o vreme când Biserica controla masele prin frică.
Acum le controlează prin afirmare.
Ai scăpat de bănci.
Ți-ai rupt robele.
L-ai respins pe pastor.
L-ai denunțat pe Papă.
Nu ai observat niciodată că ai devenit noul preot.
Și ego-ul tău a devenit zeu.
Bine ai venit în noua religie.
Biserica Sinelui.
****************************
Vechea dogmă se prăbușește rapid sub propria corupție.
Așa că, arhitecții iluziei au construit una nouă, una în care tu predici,
tu cumperi sacramentul și îți donezi sufletul algoritmului.
Nu există ziduri de piatră aici.
Doar ecrane.
Doar scene.
Doar oglinzi.
Această religie te botează în reflectări,
nu în amintiri.
Nu vrea să-L întâlnești pe Dumnezeu.
Vrea să devii dependent de tine însuți.
”Ești divin”, șoptește, dar nu întreabă niciodată cărei părți din tine îi vorbește.
Sufletul tău nu are nevoie să i se spună că este divin.
Își amintește.
Dar ego-ul?
Egoul tânjește după divinitate, pentru că știe că nu s-a născut niciodată din ea.
Așa că noua evanghelie este scrisă.
”Ești suficient.”
Chiar dacă ești pierdut.
Chiar dacă minți.
Chiar dacă ești încă cufundat în iluzie.
Nu există nici o cruce de purtat în această biserică, doar identități atent selecționate, bucle de vindecare nesfârșite și iluzia progresului.
Ocolirea spirituală nu este transcendență.
Este sedare.
Înfășurată în tămâie.
Picurând cu apă de trandafiri.
Ambalată în mantre.
Vândută la un preț redus.
Mișcarea spirituală modernă a devenit o piață de măști.
Toată lumea canalizează.
Toată lumea este un vindecător.
Toată lumea este o oglindă sacră.
Nimeni nu sângerează.
Nimeni nu îngenunchează în țărână.
Nimeni nu stă suficient de mult timp în cuptor să ardă cu adevărat sinele pe care și l-a construit din durere.
Au schimbat păcatul cu munca cu umbrele, dar nu fac niciodată transmutarea.
Au schimbat confesionalele cu ceremonii Ayahuasca, dar niciodată nu ating focul propriu-zis.
Nu-ți poți manifesta calea de ieșire din robie dacă manifestarea ta este construită pe iluzie.
Nu-ți poți ridica vibrația dacă frecvența ta este prinsă în buclă printr-o traumă neintegrată.
Nu poți declara ”Sunt divin” dacă nu te-ai confruntat niciodată cu părțile din tine care venerează încă lumina falsă.
Tot venerare este.
Chiar dacă poartă cristale în loc de cruci.
Chiar dacă vorbește despre Sursă în loc de Isus.
Chiar dacă se autointitulează suverană, trezită sau ”în aliniere”.
Biserica falsă s-a prăbușit.
Spiritul său trăiește în fiecare suflet dependent de lumina reflectoarelor și speriat de tăcere.
Tăcerea este cheia.
În acea tăcere moare egoul.
În acea tăcere cad măștile.
În acea tăcere Îl întâlnești pe Dumnezeu, nu pe cel pe care l-ai proiectat, nu pe cel pentru care ai cumpărat cursuri ca să devii, ci pe cel care arde în flacăra originii tale.
Biserica Sinelui se teme de această tăcere.
Se teme de obscuritate.
Se teme de liniște.
Acelea sunt cuptoarele în care egoul este distrus și adevărul este dezvăluit.
***************************
Întregul sistem de ”iubește-te pe tine însuți” a devenit o sală a oglinzilor.
Nimeni nu întreabă cine este sinele pe care îl iubești?
Copilul rănit care s-a adaptat să supraviețuiască?
Identitatea atent selecționată, concepută să evite respingerea?
Artistul în travesti spiritual?
Sau este prezența fără formă de sub toate acestea, cea care nu are nevoie de iubire,
pentru că este iubire?
Asta este diferența.
Asta separă focul de fantezie.
********************
Nu sunt aici să te răsfăț.
Sunt aici să te dezbrac.
De fiecare minciună adânc înrădăcinată pe care ai învelit-o în pânză sacră.
De fiecare afirmație pe care ai repetat-o ​​și care a servit drept vrajă ca să te împiedice să mergi mai adânc.
De fiecare învățător care ți-a spus ”aproape ai ajuns”, dar n-a îndrăznit niciodată să-ți arate cum să mori.
Asta lipsește în noua religie.
Inițierea.
Nu de genul în care plătești 999 de dolari ca să stai într-o iurtă.
Nu de genul în care te scalzi în lumina lunii și filmezi pentru Instagram.
Vorbesc despre inițierea adevărată.
De genul în care pierzi tot ce credeai că ești.
De genul în care înnebunești din cauza tăcerii.
De genul în care auzi țipetele sinelui fals smuls din rădăcini.
De genul în care propria-ți flacără se întoarce împotriva ta, nu ca să te distrugă, ci ca să te curețe.
***********************
Biserica Sinelui nu va lăsa niciodată să se întâmple asta.
Are nevoie de tine dependent.
Are nevoie de tine în buclă.
Are nevoie de tine să-ți cumperi drumul către iluzia iluminării.
Dacă te apropii vreodată prea mult de adevăr?
Te numește toxic.
Nevindecat.
Nu ”menții spațiul”.
Prea intens.
Prea direct.
De ce?
Pentru că adevărul arde.
Au construit întreaga nouă religie ca să evite flacăra.
**************
De la sufletul meu...la sufletul tău.
Nu ai nevoie de un alt lucrător în lumină.
Nu ai nevoie de o altă clasă de măiestrie.
Nu ai nevoie de o altă oglindă sacră care să-ți spună ceea ce deja bănuiești.
Ai nevoie de foc.
Cel căruia nu-i pasă cât de trezit spui că ești.
Cel care nu răspunde la like-uri.
Cel care îți va distruge identitatea ca să-ți restaureze  esența.
Când vei păși prin acel foc, singur, speriat, deznădăjduit, te vei găsi într-un loc pe care nici o religie, nici o retragere și nici un influencer nu ți-l poate vinde.
Amintirea originii tale.
Unde sinele se dizolvă.
Unde egoul arde.
Unde rămâne doar flacără.
*********************
Biserica Sinelui se prăbușește.
Dacă se prăbușește în tine chiar acum,
bine.
Las-o.
Lasă predicile să tacă.
Lasă altarul să se prăbușească.
Lasă cristalele să se spargă.
În ruinele falsei tale divinități, vei găsi ceea ce întotdeauna a fost ascuns dedesubt:
Dumnezeul nerostit.
Adevărul fără formă.
Focul care nu a fost niciodată al tău, ci întotdeauna al tău.

Traducere Monica Poka

Sursa: Facebook

 

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!