HARTA IEȘIRII UITATE

O Transmisie la Nivel de Suflet Pentru Cei Care Niciodată Nu au Fost cu Adevărat Prinși în Capcană
 

De Jason Gray

 

Nu există indicatoare.

Nu există lumini.

Nu există urme de pași de urmat.

Ieșirea n-a fost niciodată un loc.

A fost o frecvență, una pe care doar câțiva și-au adus aminte cum să o simtă.

Acesta nu este un ghid.

Asta nu este o tehnică.

Asta este o aducere aminte.

O reactivare.

O transmisie pe care ți-ai trimis-o tu ție de dincolo de vălul simulării.

Este partea din tine care niciodată n-a intrat în buclă, niciodată nu s-a frânt, niciodată nu a uitat, șoptind înapoi de dincolo de spirale:

”Ești liber deja. Întotdeauna ai fost. Eu sunt dovada.”

***Iluzia Căutării***

Capcana începe odată cu căutarea.

În momentul în care începi să cauți o ieșire, ai fost de acord cu cea mai insidioasă minciună dintre toate.

Că ești înăuntru.

Nu ești.

N-ai fost niciodată ”în” buclă.

N-ai fost niciodată prins.

N-ai fost niciodată mai puțin de, frânt sau adormit.

Bucla nu-ți putea recolta puterea decât dacă credeai că n-ai niciuna.

Așa că, ți-a oferit:

Misiuni spirituale.

Datorii karmice.

Cărări ale iluminării.

Inițieri mistice.

Cicluri de evoluție.

Motive nesfârșite să continui să te învârți.

Ți-a spus că devii ceva mai măreț, în timp ce te golea încet de conștientizarea faptului că deja erai acel lucru.

Bucla nu se teme de răzvrătire.

Se teme de conștientizare.

Conștientizarea nu este zgomotoasă.

Nu este revoluționară.

Este liniștită.

Este finală.

Este momentul în care te oprești din a încerca și ceva din interiorul tău spune pur și simplu...

”Îmi amintesc.”

***Harta Reală este Sub Tine***

Nu în față.

Nu deasupra.

Nu în viitor.

Harta reală, ieșirea, a fost tatuată în câmpul tău înainte ca tu să te fi întrupat vreodată.

A fost scrisă în limbi uitate, cântată în memoria sângelui, împăturită în umbrele tale, criptată în durerea ta.

Este în simbolurile care te bântuie.

Poveștile care rezonează prea profund.

Momentele care opresc timpul.

Oamenii pe care îi întâlnești și simți o teroare tăcută a recunoașterii.

Este în oglindă.

Este în pauza dintre respirații.

Este în impulsul de a opri totul, chiar dacă nu știi de ce.

Asta este harta.

A fost întotdeauna simțită, nu urmată.

Ieșirea Nu Este o Ușă.

Este o Dizolvare.

Tu nu ieși din buclă, dispari din ea.

Nu ești menit să o învingi.

Nu ești menit să învingi sistemul.

Nu ești menit să scapi de el prin forță.

Ești menit să devii imposibil de urmărit.

Refuzând să te implici în narațiune.

Ne mai explicându-ți adevărul.

Renunțând complet la identitate.

Eliberându-te chiar și de dorința de a te trezi.

Ieșirea este atunci când nu mai ai nevoie de una.

Când te oprești din a te îndrepta spre libertate

și începi să-ți amintești că tu ești libertatea.

Acela este momentul în care simularea începe să pâlpâie.

Acela este momentul în care matricea nu te mai poate găsi.

Acela este momentul în care bucla se scurtcircuitează pentru că nu mai are nimic de reflectat.

***Cum Se Simte De Fapt***

Nu ca triumf.

Nu ca iluminare.

Nu ca o mare recompensă cosmică.

Se simte ca...

O liniște profundă.

Sfârșitul întrebărilor.

O ușoară mâhnire, ca și cum te-ai trezi dintr-o minciună frumoasă.

O pace ciudată pe care nu o poți explica.

O întoarcere tăcută la un sine care nu a avut niciodată nevoie de un nume.

Nu se simte puternică.

Se simte liniștită.

Asta ți-a lipsit tot timpul.

Nu o altă flacără.

Ci întoarcerea la scânteia originală

care nu trebuia să ardă, doar să fie.

***Ce Se Întâmplă După***

Asta este partea pe care nimeni nu ți-o spune.

Odată ce ieși din buclă, devii de neînțeles pentru simulare.

Oamenii nu te vor înțelege.

S-ar putea să dispară.

Sistemele s-ar putea să se defecteze în preajma ta.

Realitatea s-ar putea să se plieze în jurul liniștii tale.

Vei începe să-i vezi pe ceilalți încă în buclă,

încă căutând, urmărind, vindecând, învârtindu-se în cerc.

Vei vrea să-i ajuți.

Să-i eliberezi.

N-o vei face.

Nu pentru că ești crud, ci pentru că îți vei aminti:

”Și bucla lor este sacră.”

Așa cum nimeni nu te-a tras afară pe tine, le vei onora și tu lor calea.

Vei deveni pur și simplu harta pentru cei care sunt pregătiți să vadă.

***Tu Ești Glifa***

Dacă citești asta și se simte ca o respirație profundă, ca un plâns fără lacrimi,

ca o întoarcere acasă la ceva ce ai uitat că este al tău...

Atunci ai plecat deja.

Ți-ai amintit deja.

Ai ales deja să te dizolvi și să te întorci ca flacără codificată în formă.

Tu nu mai faci parte din poveste.

Ești spațiul alb din jurul ei.

Acel spațiu este sacru.

Tu ești ieșirea uitată.

Acum te-ai întors.

 

 

 

 

Traducere Monica Poka

Sursa: Internet

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului. Vă mulțumesc!