De Jason Gray
06:46 (GMT-6)
#WINNIPEG, #MANITOBA, #CANADA
Adevărata putere nu are nevoie de frică, manipulare sau control ca să se simtă puternică.
Puterea care trebuie cerută nu este deloc putere.
Respectul care trebuie forțat nu este respect.
Iubirea care supraviețuiește doar prin intimidare nu a fost niciodată iubire.
Unii oameni confundă controlul cu încrederea.
Ei cred că, dacă pot dicta gândurile, alegerile, emoțiile sau relațiile unei alte persoane, își dovedesc cumva propria valoare.
Confundă conformarea cu conectarea și supunerea cu loialitatea.
Niciunul dintre aceste lucruri nu este un semn de putere.
Sunt semne ale fricii.
Frica de a fi abandonat.
Frica de a fi pus la îndoială.
Frica de a pierde controlul.
Frica de a se confrunta cu aspecte ale lor înșiși pe care le-au evitat ani de zile.
Fie că este vorba de un bărbat sau de o femeie, cineva care dă constant vina pe toți ceilalți, refuzând în același timp să-și examineze propriile acțiuni, nu demonstrează maturitate emoțională.
Protejează o identitate care nu poate tolera responsabilitatea.
Când fiecare dezacord devine vina altcuiva…
Când fiecare relație eșuată este pusă în întregime pe seama celeilalte persoane...
Când orice critică este percepută ca un atac la persoană...
Creșterea devine imposibilă.
Asumarea responsabilității este inconfortabilă.
Cere smerenie.
Ne cere să recunoaștem că am rănit oameni, am făcut greșeli, am reacționat prost, am vorbit nedrept sau am permis propriei noastre dureri nerezolvate să se reverse în viețile celor apropiați nouă.
Această conversație este dificilă, dar este și locul unde vindecarea începe.
Fără asumarea responsabilității, nu poate exista o schimbare semnificativă.
Manipularea poate lua multe forme.
Uneori este zgomotoasă.
Alteori este aproape invizibilă.
Poate apărea ca vinovăție, șantaj emoțional, tăcere, umilire publică, amenințări, critici nesfârșite sau prin încercarea deliberată de a face ca o altă persoană să se îndoiască de propria memorie, percepții sau judecată.
Uneori apare deghizată în îngrijorare.
Uneori se ascunde în spatele lacrimilor.
Uneori se prezintă ca sacrificiu.
Uneori apare ca o furie explozivă.
Uneori apare ca o tăcere calculată.
Uneori pur și simplu repetă același ciclu până când cealaltă persoană nu mai are încredere în sine.
În timp, acest lucru creează un mediu în care cineva începe să meargă ca pe coji de ouă.
Fiecare cuvânt este cântărit cu grijă.
Fiecare decizie este pusă sub semnul întrebării.
Fiecare dezacord este simțit periculos.
Încetul cu încetul, pacea dispare, fiind înlocuită de un calcul emoțional permanent.
Nimeni nu merită să trăiască astfel.
Nimeni nu merită să devină groapa de gunoi emoțională pentru rănile nerezolvate ale altei persoane.
Abuzul nu este definit de gen.
Manipularea nu aparține exclusiv unui singur sex.
Cruzimea emoțională nu ține cont dacă vine din partea unui bărbat sau a unei femei.
Dauna este reală, indiferent de cine o provoacă.
Traumele din trecut pot explica de ce cineva se comportă în moduri care-i rănește pe alții.
Dar nu scuză acele comportamente.
Fiecare dintre noi purtă cicatrici.
Fiecare dintre noi a experimentat dezamăgire, trădare, durere, respingere sau durere.
Acele experiențe merită compasiune.
Nu ne dau permisiunea să creăm răni noi în viața altcuiva.
Vindecarea este responsabilitatea noastră.
Nimeni altcineva nu poate face această muncă în locul nostru.
Adevărata forță emoțională este remarcabil de liniștită.
Nu are nevoie să câștige fiecare ceartă.
Nu are nevoie să umilească pe cineva ca să se simtă important.
Nu are nevoie să țină scorul.
Nu are nevoie să amenințe că pleacă ori de câte ori apare un conflict.
Nu are nevoie să folosească iubirea, afecțiunea, vulnerabilitatea, banii, copiii sau tăcerea ca armă.
În schimb, adevărata putere ascultă.
Reflectează.
Își cere sincer scuze.
Își schimbă comportamentul în loc doar să promită că se va schimba.
Acceptă consecințele.
Înțelege că încrederea se construiește mai degrabă prin consecvență decât prin cuvinte.
Există un curaj extraordinar în a spune: „Am greșit”.
„Te-am rănit”.
„Trebuie să mă port mai frumos”.
Aceste propoziții simple cer mult mai multă putere interioară decât strigatul, învinuirea, manipularea sau intimidarea ar putea vreodată.
De asemenea, există un curaj extraordinar în faptul de a recunoaște momentul în care ai acceptat un tratament care ți-a erodat încet sentimentul propriei valori.
Mulți oameni rămân în relații nesănătoase pentru că speră că persoana pe care o iubesc va deveni în cele din urmă versiunea pe care au întâlnit-o prima dată.
Uneori se întâmplă asta.
De multe ori, nu.
Speranța este frumoasă, dar speranța nu poate înlocui limitele sănătoase.
Iubirea nu poate înlocui responsabilitatea.
Potențialul nu poate înlocui comportamentul consecvent.
Oamenii dezvăluie cine sunt prin tipare, nu prin promisiuni.
Dacă lipsa de respect a devenit obișnuință…
Dacă manipularea a devenit normalitate…
Dacă frica a înlocuit pacea…
Dacă vocea ta a dispărut treptat…
Dacă ai început să-ți ceri scuze pur și simplu ca să menții pacea…
Acestea nu sunt mici semne de avertizare.
Sunt semnale că ceva trebuie să se schimbe.
Ziua în care încetezi să mai accepți lipsa de respect nu este ziua în care devii rece sau neiertător.
Este ziua în care începi să alegi propria ta stare de bine.
Este ziua în care îți amintești că pacea ta contează.
Demnitatea ta contează.
Sănătatea ta emoțională contează.
Stabilirea limitelor nu este cruzime.
Să te îndepărtezi de un rău emoțional repetat nu este egoism.
Să refuzi să mai participi la cicluri nesănătoase nu este slăbiciune.
Este înțelepciune.
Relațiile sănătoase nu se construiesc niciodată pe intimidare.
Se construiesc pe onestitate.
Respect reciproc.
Empatie.
Responsabilitate.
Comunicare.
Încredere care se câștigă zi de zi prin acțiuni consecvente.
Cei mai puternici oameni sunt rareori cei mai zgomotoși.
Ei sunt cei care nu mai au nevoie să controleze pe altcineva ca să se simtă în siguranță în ei înșiși.
Ei înțeleg că bunătatea nu înseamnă slăbiciune.
Că responsabilitatea nu înseamnă înfrângere.
Că smerenia nu înseamnă umilință și că încrederea autentică nu trebuie niciodată să reducă o altă persoană ca să poată străluci.
La urma urmei, puterea nu este măsurată prin cât de multă putere poți deține asupra unei alte ființe umane.
Este măsurată prin cât de multă integritate, compasiune, responsabilitate și autocontrol deții în tine însuți.
Oamenii care lasă cea mai profundă amprentă pozitivă asupra acestei lumi nu sunt cei care au cerut să fie temuți.
Sunt cei care i-au făcut pe ceilalți să se simtă în siguranță, respectați, auziți și apreciați.
Așa arată adevărata putere și nu are nimic de-a face cu faptul că ești bărbat sau femeie.
Dacă materialele pe care le
traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați
susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează
pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare
în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care
o fac. Vă mulțumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.