Revendicarea Controlului Asupra Tiparelor Care Te Conduc

 

De Jason Gray
 
Să te eliberezi din buclele negative nu înseamnă să devii cineva nou, înseamnă să-ți revendici dreptul de autor asupra tiparelor care ți-au scris în liniște viața în locul tău.
Cei mai mulți oameni nu-și dau seama că trăiesc în interiorul unor bucle.
Ei cred că reacționează la viață în timp real, fac alegeri, își formează opinii, navighează prin circumstanțe, dar sub acea suprafață se află o structură repetitivă, un circuit închis de gândire, emoție și comportament care se autoalimentează iar și iar.
Apare un gând.
Acel gând declanșează un sentiment.
Acel sentiment duce la o acțiune.
Acea acțiune întărește gândul inițial.
Bucla se închide.
Apoi se repetă.
La un moment dat, repetarea devine identitate.
Ceea ce a început ca o reacție se transformă în „așa stau lucrurile”.
Încetezi să o mai pui la îndoială.
Încetezi să o mai vezi.
Bucla devine invizibilă tocmai pentru că este familiară.
Așa își menține controlul.
SĂ VEZI BUCLA
Nimic nu se schimbă până când bucla nu este văzută clar.
Nu intelectual.
Nu ca o idee vagă, ci ca un model viu care se desfășoară în timp real.
Te surprinzi gândindu-te la același gând la care te-ai gândit de o sută de ori înainte.
Simți aceeași atracție emoțională, aceeași tensiune, același impuls de a acționa într-un mod familiar și, pentru o scurtă clipă, ceva face clic.
„Am mai fost aici și înainte.”
Acel moment înseamnă totul.
Poate părea mic, aproape lipsit de importanță, dar este prima fisură în autoritatea buclei, pentru că ceea ce era cândva automat a devenit acum observat, iar în clipa în care ceva este observat, nu mai rulează complet necontrolat.
Conștientizarea întrerupe inconștiența, dar conștientizarea, în sine, nu rupe bucla.
Mulți oameni devin foarte conștienți de propriile tipare și totuși rămân prinși în ele.
Își pot descrie obiceiurile, își pot explica factorii declanșatori, își pot anticipa chiar și reacțiile și, cu toate acestea, nimic nu se schimbă.
De ce?
Pentru că bucla nu este susținută doar de ignorarea ei.
Este susținută de confort.
PUTEREA DE ATRACȚIE A FAMILIARULUI
Chiar și buclele negative dau un fel ciudat de confort.
Sunt previzibile.
Sunt cunoscute.
Nu necesită niciun risc.
Mintea va alege adeseori un disconfort familiar în locul unei posibilități nefamiliare.
Poți spune că vrei o schimbare, dar dacă schimbarea se simte nesigură, sistemul tău te va trage înapoi în ceea
ce știe, chiar dacă ceea ce știe este limitator, dureros sau autodistructiv.
De aceea ruperea unei bucle se simte nenaturală la început.
Nu îți schimbi doar comportamentul.
Pășești în afara unui câmp gravitațional care te-a ținut pe loc.
Așteaptă-te la rezistență.
Se poate manifesta ca ezitare, îndoială, raționalizare sau chiar o dorință bruscă de a abandona complet procesul.
Asta nu înseamnă că faci ceva greșit.
Înseamnă că ai ajuns la marginea buclei, iar bucla încearcă să se mențină.
PUNCTUL DE INTERVENȚIE
Dacă vrei să rupi o buclă, trebuie să încetezi să încerci să o repari la sfârșit.
Majoritatea oamenilor așteaptă până când comportamentul s-a întâmplat deja.
Reacționează după ce s-a întâmplat.
Regretă, reflectează, promit să facă mai bine data viitoare, dar până atunci, bucla și-a încheiat deja ciclul.
Adevărata schimbare se petrece mai devreme.
Se petrece la nivelul interpretării.
Înainte ca emoția să preia pe deplin stăpânirea.
Înainte ca acțiunea să devină inevitabilă.
Înainte ca povestea să se consolideze în „adevăr”.
Întrerupi gândul.
Nu prin suprimarea lui, ci îndoindu-te de el.
Este asta într-adevăr adevărat?
Este acesta singurul mod în care pot vedea lucrurile?
Repet ceva ce mi-am spus și înainte?
Acest lucru creează spațiu, iar în acel spațiu ceva nou devine posibil.
SĂ ALEGI ÎN CIUDA TIPARULUI
Odată ce vezi bucla și creezi spațiu în ea, următorul pas este perturbarea deliberată.
Faci ceva diferit, nu pentru că ți se pare corect, ci pentru că rupe tiparul.
Dacă bucla ta este să te retragi, tu te întinzi.
Dacă bucla ta este să reacționezi instantaneu, iei o pauză.
Dacă bucla ta este să presupui ce e mai rău, iei în considerare o alternativă.
Nu este vorba despre perfecțiune, este vorba despre întrerupere.
La început acest lucru se va simți forțat, chiar artificial.
Asta pentru că nu mai acționezi din condiționare, ci din intenție, iar intenția se simte întotdeauna nefamiliară atunci când înlocuiește obiceiul.
Acesta este punctul de cotitură, pentru că de fiecare dată când alegi diferit, slăbești bucla.
PUTEREA REPETĂRII
Buclele nu se rup într-un singur moment de introspecție.
Ele sunt demontate prin repetare.
Aceeași forță care a construit bucla, repetarea, este aceeași forță care o desface.
Fiecare întrerupere contează.
Fiecare pauză contează.
Fiecare moment de conștientizare urmat de o alegere diferită transmite un semnal: acest tipar nu mai deține controlul.
La început, schimbările sunt subtile.
Încărcătura emoțională scade.
Reacția încetinește.
Gândul își pierde autoritatea.
În timp, bucla începe să se slăbească.
Ceea ce cândva se simțea ca ceva automat acum se simte ca ceva opțional și, în cele din urmă, bucla care cândva te definea devine ceva ce poți observa din exterior.
ANCORA ASCUNSĂ
Există un motiv mai profund pentru care multe bucle persistă, chiar și atunci când le înțelegem.
Sunt legate de identitate.
Dacă tu crezi „pur și simplu ăsta/asta sunt eu”, bucla este consolidată la cel mai profund nivel.
Devine auto-protectoare.
Ruperea ei se simte ca și cum ai pierde o parte din tine, dar identitatea, în acest sens, este adeseori doar o repetare căreia i s-a dat un nume.
Tu nu ești tiparele tale.
Tu ești cel care le-a repetat.
Această distingere schimbă totul, pentru că dacă un tipar a fost învățat, poate fi dezvățat, iar dacă poate fi dezvățat, nu este cine ești, este ceva ce ai exersat.
MUNCA RESCRIERII
Eliberarea din buclele negative nu are loc printr-un singur pas făcut înainte.
Este un proces de rescriere.
Se petrece în momente scurte, adeseori neobservate.
Prinzi gândul înainte să se transforme într-o spirală.
Te oprești înainte să reacționezi.
Acționezi în aliniere cu cine vrei să devii, nu cu cine spune bucla că ești, și, poate cel mai important, implică modul în care răspunzi atunci când reintri în buclă, pentru că o vei face.
Vor fi momente în care tiparul va rula complet, iar tu îți vei da seama abia după aceea.
Vechea reacție, vechiul gând, vechiul comportament, toate se vor repeta.
Ăsta nu este eșec.
Face parte din proces.
Diferența este că acum îl vezi, iar faptul că îl vezi îți permite să revii mai repede, cu mai puțină judecată și mai multă claritate.
Auto-pedepsirea nu face decât să întărească bucla.
Conștientizarea o dizolvă.
LIBERTATEA REDEFINITĂ
Libertatea nu este absența gândurilor sau emoțiilor negative.
Este capacitatea de a le experimenta fără să fii controlat de ele.
Este trecerea de la a fi în interiorul buclei la a o observa.
De la a reacționa automat la a alege intenționat.
De la repetare la a fi autorul scenariului propriei vieți.
Când ajungi în acest punct, ceva profund se întâmplă.
Buclele nu dispar în totalitate, dar nu te mai definesc.
Devin opțiuni, nu comenzi, iar în acel spațiu începi să trăiești diferit.
Nu pentru că circumstanțele s-au schimbat, ci pentru că tu te-ai schimbat, iar odată ce recuperezi acel nivel de control, chiar și pentru scurte momente, îți dai seama de ceva ce a fost dintotdeauna adevărat.
Tu nu ai fost niciodată bucla.
A fost doar ceva ce tu rulai, iar acum nu mai trebuie să o faci.
 
 
 
 
Traducere Monica Poka

Sursa: Internet

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!