Trei Copii

Pământul prin Pamela Kribbe

Eu sunt Mama Pământ și mă aflu aici în mijlocul vostru. Eu sunt pământul de sub picioarele voastre. Eu sunt un soare exuberant care strălucește asupra copacilor, plantelor, florilor și tuturor elementelor din jurul vostru. Și sunt și aici în această încăpere, în acest spațiu. Deveniți conștienți de mine și folosiți-vă de o imagine pentru a mă vizualiza. Vedeți-mă ca pe o femeie în centrul acestui spațiu, deși nu contează ce formă îmi dați. Opriți-vă la prima imagine care vă vine și la care simțiți ”Asta este ea! Asta este Mama Pământ!”

Vă cer să-mi simțiți bucuria, veselia. În sufletul meu trăiește o încântare pe care vreau să o împărtășesc cu voi. În ciuda a tot ceea ce se întâmplă pe Pământ și cu Pământul, în inima mea este iubire și bucurie. Eu știu că există un plan măreț în care totul se joacă într-un mod infinit mai mare și știu că viața este bună și că viața este corectă. Este frumoasă așa cum este.

Vreau să vă conectez cu această bucurie de bază astfel încât să puteți simți în voi înșivă ”Viața mea este bună. În ciuda suișurilor și coborâșurilor cu care mă confrunt, acele momente dificile, sunt totuși în viață!” Viața curge prin voi și cum curge prin voi? Pe parcursul acestor două zile am vorbit despre masculin și feminin, despre curgerea primirii și a dăruirii; despre diferența dintre a fi cu cineva și a fi cu tine însuți/însăți. Am descoperit cât de dificil este să vă îmbrățișați deplin pe voi înșivă pentru a primi ceea ce aveți cu adevărat nevoie, atât de la alții cât și de la voi înșivă. Vă negați atât de mult și deveniți conștienți de acest lucru cu privire la voi înșivă. Primirea este o energie feminină și există un blocaj în capacitatea voastră de a primi, în capacitatea voastră de a fi deschiși și receptivi la ceea ce vrea să vină la voi din univers și din cosmos, din lume, de la alți oameni și de la voi înșivă: propria voastră frumusețe și înțelepciune.

Astăzi aș vrea să vă vorbesc despre acea parte a corpului vostru în care este stocată cea mai mare parte a durerii voastre. Cu acea durere vine și incapacitatea de a primi du adevărat, de a vă îmbrățișa profund pe voi înșivă și de a sta cu adevărat ”pe cele două picioare ale voastre”. Iar acea parte a corpului vostru este zona pântecelui. Îndreptați-vă într-acolo acum conștientizarea. Imaginați-vă că conștientizarea voastră este o săgeată focalizată a atenției și coborâți din creștetul capului prin coloana vertebrală până în talie, și chiar mai adânc, până ajungeți la nivelul pelvisului. Umpleți-vă tot pântecele cu energia conștientizării voastre. Vedeți cum vă puteți atinge partea de jos a pântecelui vostru cu respirația, ușor și cu blândețe. Dați-i voie respirației voastre să coboare în pântecele vostru și simțiți-vă propria voastră putere. Simțiți cum pântecele vostru vă conectează cu Pământul.

Într-un fel, partea cea mai de jos a corpului vostru este locul în care se dezvăluie cele mai profunde emoții ale voastre, așa că plasați-vă atenția acolo. Și știți că vă este îngăduit să fiți așa cum sunteți – toate aspectele voastre sunt acceptate. Pântecele vostru este, de fapt, o cavitate, iar pelvisul este ca un vas care primește – un recipient – și vă invit astăzi să intrați acolo pentru a vă întâlni și a vă primi, ca copii, părțile voastre care vi se prezintă. Acești copii sunt vii în voi, ei sunt părțile voastre spontane emoțional care vă aparțin.

Primul copil pe care doresc să-l invit este copilul bucuriei. În fiecare dintre voi trăiește un copil care este plin de bucuria vieții și de voința de a trăi. Este acea parte din voi care dorește în mod absolut să fie în această viață aici pe Pământ. A dorit să participe; are îndrăzneală și curaj și este capabil să se bucure de tot ceea ce viața într-un corp uman poate să-i ofere. Vedeți dacă puteți găsi acel copil în bazinul pelvisului vostru și vedeți ce vrea să vă spună. De ce se bucură cel mai mult acest copil? Asta vă spune ceva despre voi înșivă și despre ceea ce vă place cel mai mult. Din ce derivă iubirea de viață a acestui copil?

Apoi invitați copilul să vină mai aproape. Imaginați-vă că vă întindeți mâna sau puneți un braț în jurul copilului; că-l întâmpinați cu bucurie și că-i spuneți că este o bucurie să-l aveți; că știți că el poate să vă deschidă calea către mai multă bucurie și distracție în viața voastră. Și acest copil vă ajută să le primiți. Acest copil știe că este în regulă să te bucuri de viață. Acest copil știe că este aici ca să simtă viața, să simtă profund fiecare aspect al vieții și să se bucure de abundență în fiecare domeniu al vieții voastre ca un copil al lui Dumnezeu. Acest copil știe că viața este pentru a fi sărbătorită. Nu înseamnă întotdeauna învățare, creștere și dezvoltare. Pur și simplu viața este ca să fie trăită, ca un copil care trăiește momentul fără să se gândească la viitor sau la trecut.

Lăsați acest copil să fie în viața voastră și în pântecele vostru. Luați legătura în mod regulat cu el. Odată ce ați văzut acest copil, îl puteți invita mult mai des în viața voastră de zi cu zi, mai ales în acele momente în care vă îngrijorați sau nu aveți astâmpăr, când gândurile voastre sunt în trecut sau în viitor. Atunci este momentul să-l întrebați pe copil ce simte el să facă în acel moment, chiar atunci. Acest lucru ajută copilul să se împământeze și pe voi să stați cu el.

Acum mergem să invităm un alt copil, și el o parte din Sinele vostru, dar acesta este un copil speriat. Un copil care a adunat multe frici în el și nu are soluții pentru ele. Acest copil este purtătorul fricilor voastre. Un copil este inocent, un copil nu poate ridica ziduri, garduri sau pune granițe pentru a se proteja. El simte frica direct și pe deplin.

Acest copil vrea să fie văzut. El vrea să vină la voi pentru că are nevoie de ajutorul vostru. Voi sunteți părinții acestui copil: mama și tatăl său. Dați-i voie acestui copil să fie acolo și uitați-vă la el cum arată. Vedeți contracția sau tensiunea din corpul lui și simțiți ceea ce puteți și vreți să faceți pentru acest copil. Îngenunchiați în fața lui, deschideți-vă larg brațele și spuneți-i: ”Vino aici, ești în siguranță cu mine. Nu trebuie să te scuzi pentru fricile tale, eu le înțeleg. Pune-le aici jos lângă mine.”

Simțiți-vă propria putere în momentul în care faceți acest lucru. Sunteți capabili să primiți fricile acestui copil. Sunteți capabili să acceptați aceste frici cu calm și echilibru fără să vă înecați în ele. Puteți întreba ”Cum poate fi asta, cum știu dacă pot depăși aceste frici?” Dar este o parte a voastră care este mai măreață decât aceste frici, care are încredere și curaj. Cereți-i copilului bucuros să vină și să se așeze lângă voi și să-l mângâie pe copilul speriat. Mențineți-vă atenția focalizată pe zona pântecelui vostru și apoi vedeți-i pe cei doi copii stând în fața voastră. Amândoi sunt atât de frumoși, de inocenți și de puri în înfățișarea lor. Niciunul nu este mai bun sau mai înalt decât celălalt. Ei amândoi fac parte din viață.

Acum mergem la cel de-al treilea copil. Acesta este un copil furios. Poate îl vedeți având pumnii strânși și aprins la față. V-ați suprimat furia de multe ori în viață pentru că ea nu a fost permisă; nu de către voi, nu de către mediul vostru, nu de regulile sau morala care v-au fost predate. Dar acum are voie să fie. Acest copil este liber să se arate și nu contează de ce a fost furios sau dacă a fost bine sau nu. Ideea este că furia este permisă și că acest copil furios este îngăduit și el.

Lăsați și acest copil să vină la voi – invitați-l să vină. Spuneți-i că ați vrea să-l cunoașteți pe deplin, că vă aparține. În această viață ați fost răniți, v-ați simțit respinși. Ați fost dezamăgiți și poate nemulțumiți de viață și de oameni. Acest lucru este permis să fie văzut. Furia și frustrarea au voie să facă parte din voi, pentru că acest copil vă aduce un mesaj important.

Cu siguranță, în zona pântecelui vostru, acest copil vă ajută să vedeți unde v-ați privat pe voi înșivă, la ce nu i-ați voce, unde nu v-ați stabilit limite clare. Acesta este un copil prețios. Nu-i ignorați impulsurile. Doar întrebați-l ce vrea să vă spună. Întrebați-l de ce are nevoie, ce l-ar liniști. Acest copil vă ajută să înțelegeți mai bine și să gestionați câmpul de energie al pântecelui vostru. ”Ce vreau? Care sunt nevoile mele?” Acest copil are curaj, îndrăznește să pună întrebări.

Astăzi am văzut cum energia, în special a femeilor, tinde să fie fixată pe dăruire, îngrijire, empatie, pe a fi prezente pentru alții și uitarea de sine. Faptul de a vă pune pe voi pe locul doi din ideea că dăruirea este mai bună decât primirea, sau că ar trebui să dați pentru a fi recunoscuți, pentru a obține iubire vă scoate din pântecele vostru și îl face pe copil să devină chiar și mai furios. Acest copil are dreptate, pentru că ceva nu este în echilibru, ceva este strâmb, incorect. Nu este nevoie să dați atât de mult. Cum aduceți din nou fluxul dăruirii și cel al primirii în echilibru? Rămânând în echilibru cu copiii din pântecele vostru – cu toți trei – cu copilul furiei, cu copilul fricii și cu copilul bucuriei.

Uneori puteți observa că dați din frică, din faptul că nu doriți să fiți respinși de către ceilalți și pentru a menține armonia. Sunt multe motive pentru frică. În momentul în care observați că dați din frică, întoarceți-vă către copilul speriat și spuneți-i: ”Nu-i nevoie să faci asta. Ai voie să te oprești să dai. Mie îmi pasă de tine, nu ești singur. Ești în siguranță cu mine.” Fiți conștienți de această dinamică a fricii: frica de singurătate, de respingere. Observați și faptul că atunci când dați prea mult vă puteți simți epuizați, goliți și fără vitalitate.  

Copilul bucuriei de a trăi, copilul veseliei, poate fi și un indicator pentru voi aici. Faceți-vă un obicei din a-l întreba: ”Ce ți-ar face plăcere? Ce ar fi bine pentru noi să facem?” Pentru că nu este o greșeală sau egoism să vă oferiți vouă înșivă această bucurie. Bucuria de a trăi și fericirea sunt cu siguranță un semn al dezvoltării interioare. Desigur, acest concept contravine tradițiilor cu care spiritualitatea a ajuns să fie asociată, cum ar fi serios, grijuliu, conștiincios, responsabil – toate acele trăsături masculine grele. Dar adevărata spiritualitate este plină de bucurie și de îmbrățișarea vieții. Aduceți-vă aminte de acest mod de a privi viața atunci când dați prea mult și când vă simțiți obosiți și epuizați. Întoarceți-vă la acel copil din pântecele vostru care este conectat cu adevărata spiritualitate, cu spiritualitatea împământată.

Și priviți-l pe copilul furios, cel de care vă temeți. Cu siguranță femeile au probleme cu acest copil pentru că el este împotriva vechii imagini a feminității în care femeile sunt servile, dăruitoare, grijulii, drăguțe, plăcute și se complac în acea situație. Există un tabu în ceea ce-l privește pe acest copil furios. Dar în special acest copil este cel care vă poate da atât de mult. Vă face să fiți conștienți de momentele în care nu vă sunteți fideli vouă înșivă. Vă face să fiți conștienți de propria voastră valoare și de momentele în care nu o recunoașteți. Așa că, dacă simțiți furie în viața voastră de zi cu zi, sau un sentiment mai puțin puternic cum ar fi iritarea sau nemulțumirea, primiți-le cu bucurie. Nu încercați să ascundeți sau să îndepărtați sentimentul pentru a vă menține pacea sau pentru a nu vă simți inconfortabil, mergeți la el. Întrebați acel copil din voi de ce este furios: ”Pune-o în cuvinte, dă-mi voie să o văd.” Și luați în serios ceea ce vă spune.  

Adeseori așteptați mesaje de la sufletul vostru pentru a vă găsi calea în viață. Dar sufletul vă vorbește prin acești copii, prin pântecele vostru care este împământat, puternic și spontan. Primiți în mod continuu informații prin curgerea sentimentelor în pântecele vostru, prin emoțiile voastre și prin copiii voștri interiori. Și eu vă strig: ”luați aceste lucruri în serios!”

Nu căutați prea ”sus” răspunsurile. Când sunteți prea prinși în curgerea inimii, este ușor să cădeți în aceste capcane de a da în exces despre care am vorbit, așa cum sunt ele portretizate de acele stereotipuri vechi, acele imagini vechi ale energiei feminine. Faceți legătura cu acele emoții brute din pântecele vostru: frica, furia, bucuria, entuziasmul, inspirația. Aceștia sunt adevărații ghizi pe care-i căutați. Și ați uitat, din cauza tradițiilor voastre, cum ar fi, printre altele, formele religioase opresive, să-i ascultați pe acești copii din pântecele vostru.

Acesta este un timp al schimbării; voi creați o istorie nouă. Voi rupeți vechile tabuuri și, prin urmare, vă onorez. Acesta este motivul pentru care vă aflați pe Pământ, atât pentru a schimba energia colectivă a omenirii cât și pentru voi înșivă. Să vă întoarceți și să-i faceți dreptate zonei pântecelui vostru și să fiți loiali umanității pe care o împărtășiți cu toții unul cu celălalt, atât femei cât și bărbați. Pentru că și în bărbați există copii interiori suprimați. Energia feminină rănită îi afectează atât pe bărbați cât și pe femei.

Priviți-i încă o dată pe acești trei copii din pântecele vostru și promiteți-le devotamentul și dedicarea voastră. Imaginați-vă că voi și cei trei copii ai voștri vă luați de mână unul pe celălalt. Simțiți curgerea energiei. Simțiți ce vă oferă ei: inocența lor, forța lor de viață, adevărul pe care îl spun și claritatea lor. Asta este cunoașterea care vă ajută cu adevărat.

Vedeți și ce le oferiți voi lor. Dacă sunteți cu adevărat acolo pentru ei, atunci vedeți-vă ca pe ghidul lor, susținătorul și avocatul lor, cel/cea care îi ascultă, cel/cea care este acolo pentru ei. Asta este ceea ce voi le oferiți și ei sunt bucuroși să primească. Se simt recunoscuți și apreciați.

Vă mulțumesc pentru prezența voastră.

© Pamela Kribbe

link catre articolul original

Traducere Monica Poka