Pulsul ultimelor zile

Din ciclul De ale mele

Mulți dintre noi, dacă nu toți, ne confruntăm cu vise ”urâte”, cu nopți agitate pe care dăm vina pentru somnolența noastră de peste zi și lipsa de energie sau bună dispoziție pe care o manifestăm. Nu că somnolența ar fi generată doar de lipsa a ceea ce numim un somn odihnitor (lipsit de vise aproape lucide sau care să ne creeze o stare de disconfort la trezire), dar mintea noastră acestui fapt o atribuie.

Sunt multe cauze care determină somnolența care, interesant, se manifestă 2-3 zile, după care dispare și re-apare după o vreme și ține iar 2-3 zile. Dacă vedeți tiparul acestor manifestări s-ar putea să vă puneți mai multe întrebări și, desigur, să primiți ceva mai multe răspunsuri. Tot ceea ce este nevoie să faceți este să întrebați și să acceptați răspunsul care oricum va fi filtrat de mintea umană.

Spuneam zilele trecute că liniile temporale se prăbușesc și se contopesc și că mulți oameni experimentează această stare, dar pentru că mintea umană nu poate recunoaște, sau în unele cazuri accepta, situația, aceste ”incidente” sunt tratate drept vise-coșmar. Ce să-i faci, nu am fost învățați sau nu am vrut să acceptăm unele lucruri care acum vin spre noi și nu ne mai putem preface că nu le vedem/observăm.

Nu fuga de aceste adevăruri noi (pentru noi) ne va ajuta să înțelegem, acceptăm și să luăm deciziile potrivite pentru fiecare situație, ci tocmai acceptarea lor. Când accepți o situație sau un lucru, deschizi o ușă prin care informațiile pot curge înspre tine și te pot ajuta să ai o perspectivă mai înaltă asupra lucrurilor/situațiilor care se manifestă în viața ta în acel moment.

Această ușă oricum se va deschide la un moment dat pentru că acesta este mersul lucrurilor acum, dar este posibil să te azvârle de perete dacă te încăpățânezi să stai proptit în ea. Ba mai mult de atât, nu vei fi tu cel/cea care va decide direcția în care ”zbori”, riști să fii dus/ă în direcții care nu-ți sunt deloc familiare și te poți trezi că ai naufragiat în energii deloc confortabile pentru tine.

Dar să revin la problema viselor considerate coșmar. Am avut nopțile trecute un astfel de coșmar, urât de tot, care altădată m-ar fi trezit și mi-ar fi dat o stare de disconfort maxim. Război, sânge, scene dure rău de tot, dar pe care de data asta le-am urmărit fără a mă lăsa influențată de ele. Da, ne putem ”controla” și observa visele, asta este ceva ce foarte mulți știu deja și știu și cum să o facă.

Am recunoscut o linie temporală care se unea cu multe altele și care se împleteau între ele în funcție de atitudinea cu care erau privite, acceptate sau refuzate. Ce dorea această linie temporală/vis de la mine? Dorea vindecare, dorea iubire, dorea înțelegere, dorea acceptare. M-am ridicat deasupra reacțiilor umane obișnuite de tipul ”usturoi n-am mâncat, gura nu-mi miroase” și le-am îmbrățișat cu iubire și acceptare ca pe niște realități pe care este posibil sau nu să le fi experimentat.

Aici aș face o precizare. Aceste linii temporale violente au nevoie de vindecare, au nevoie să fie acceptate ca făcând parte din experiența de creștere și evoluție a omenirii. Este nevoie să ne asumăm responsabilitatea pentru aceste creații ale noastre ca omenire. Cu cât mai mult le refuzăm această recunoaștere și asumare, cu atât mai puternic va deveni impulsul lor de a vedea lumina zilei.

De ce ne apar în timpul somnului? Pentru că atunci distragerile atenției noastre sunt mai puține și pot ieși la suprafață din adâncul subconștientului nostru. De asemenea, reacțiile noastre de evitare, de a le trimite din nou în întunericul în care le-am exilat nu sunt atât de vehemente și de puternice. Nu ne putem muta atenția pe altceva atât de rapid încât să alunece din nou în umbră. Mulți își imaginează că acestea sunt atacuri din partea unor entități. Majoritatea, mai mult de 90%, nu sunt. Dar este în natura umană, a ego-ului uman (care nu doarme) să caute vinovați și să dea vina pe orice sau oricine altcineva decât să-și asume răspunderea pentru propriile creații.

Dacă un astfel de vis-coșmar a venit la voi, înseamnă că voi sunteți cei care aveți responsabilitatea să-l vindecați, fie că ați fost sau nu implicați într-o astfel de linie temporală. Asta nu mai contează acum. Nu mai avem timp să despicăm firul în patru și să ne spunem ”EU nu am făcut așa ceva!” Ba da, ca ființă umană care face parte din colectivul uman, ai fost la un anumit nivel de acord, chiar dacă nu ai fost actor principal. Asta nu mai contează acum.

OMENIREA are nevoie să se vindece, să-și vindece ”trecutul” pentru că altfel ”viitorul” va întârzia să apară sau vor fi necesare alte modalități de vindecare, unele poate chiar mai dure. Nu mai contează cine le-a creat, contează să fie vindecate. Când o boală intră în corp, întregul corp este afectat de boală și așa este și cu Omenirea. Suntem câteva miliarde de indivizi care formează o rasă: rasa umană. Dacă rasa umană este infectată, fiecare individ este infectat.

Nu vă întrebați ”Dar, de ce eu?” 😊 Pentru că Sufletul tău a decis că o poți face și că acesta poate fi un serviciu în folosul omenirii, un serviciu făcut altora poate mai puțin puternici decât tine, iar Sufletul tău s-a oferit să ajute. Necunoscute ne sunt căile Sufletului, dar ele sunt întotdeauna aliniate cu Voința Creatorului și cu binele nostru cel mai înalt, chiar dacă uneori am fi tentați să credem exact contrariul.

Cuvântul de ordine în aceste zile este acceptarea care duce la asumare, asumare care duce la acceptare și de aici încolo poate începe vindecarea de care avem cu toții nevoie ca UNA/UNUL care suntem: RASA UMANĂ.

O zi minunată, plină de bucurie și de o fericită anticipare vă doresc!

Munay,

Monica Poka