M-am întrebat zilele astea de unde vine, de fapt, nevoia să ne afirmăm și să ne susținem cu atâta tărie punctul de vedere mai ales când vine vorba de politică, dar și de lumea spirituală și chiar de deciziile din viața de zi cu zi.
Am ajuns la concluzia că, în primul și în primul rând, vine din frică, frica rezultată din experiențele din viețile noastre anterioare, sau chiar cea actuală, experiențe pe care deși nu le putem accesa conștient decât cu ajutor calificat, ele există în subconștientul nostru și de acolo ne influențează viața precum și majoritatea deciziilor pe care le luăm în prezent.
Avem prea multe frici care se manifestă ca să le fi colectat DOAR în această viață și se manifestă în situații pe care în această viață le experimentăm pentru prima dată, așadar, n-ar trebui să avem atât de multe rețineri, ezitări și chiar renunțări.
De ce punem aproape întotdeauna răul în față? De ce ne așteptăm să nu iasă bine, ca să nu zic prost? Oare pentru că am dat sau am fost dați de atât de multe ori cu capul de pragul de sus? Sau ne-au fost tăiate pur și simplu aripile...
Ori în ce direcție mi-am îndreptat căutările, tot la frică am ajuns. Da, știu frica este atât de bine ancorată în conștientul colectiv al Omenirii încât va fi ceva muncă de făcut să o scoatem de acolo. De fapt, să o reducem deoarece o doză de reținere este întotdeauna binevenită pentru că ne face să ne mai revizuim o dată planurile.
Cum ”Nimic nu-i rău, nimic nu-i bine, totul pur și simplu ESTE”, poate ar trebui să ne luăm ”cojoacele” la puricat și să mai dăm jos din ele, la fel ca Baba Dochia, ca să putem ajunge în ascunzătoarea fricilor noastre și să mai rărim din ele. Pas cu pas... doar că asta înseamnă să ne înfruntăm propriii demoni.
Dacă nu o facem noi, ne vor ataca mișelește pe la spate când ne e lumea mai dragă și vom ajunge ”din lac în puț”.
Să nu uităm nici că ”E rău cu rău, dar mai rău fără rău” pentru că pe Pământ învățarea are loc prin experimentare directă. Mai trebuie să ne dăm seama și care este măsura potrivită pentru noi, pe cât se poate. Va trebui să învățăm, dacă n-am făcut-o deja, să colaborăm cu frica, nu să fugim de ea.
De ce fugi, nu scapi, doar amâni... dar, nu la nesfârșit.
O zi minunată nouă tuturor!
Munay – Calea Iubirii
Monica Poka
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.