James William Kaler
Asistăm la o schimbare atât de monumentală ca oricare alta din istorie – o trezire colectivă care reverberează prin coridoarele timpului. La fel ca Roma înainte de căderea ei, la fel ca Zidul Berlinului înainte de-a se crăpa – Iluzia care odată a domnit nepusă la îndoială, se prăbușește sub greutatea propriei sale înșelăciuni.
Marea mascaradă se încheie.
Măștile cad.
Umbrele se retrag.
Pe măsură ce lumina se revarsă în locuri cândva învăluite în întuneric, vechile trucuri – calomnia, etichetele, manipularea prin metode psihologice – sunt expuse drept ceea ce sunt: relicve ale unui sistem aflat pe moarte. Dar cei care încă se agață de iluzie – cei care strigă cel mai tare în apărarea ei – nu mai sunt ascunși. Negarea iluziei înseamnă apărare ei și în acea apărare, ei își dezvăluie alinierea cu faptele ei.
Îi vedem acum.
Vedem prin ei acum.
Pot să plângă, să bată din picioare, să țipe – dar
nimic nu va menține ceea ce a fost construit pe minciuni. Nimic nu poate sta în
calea adevărului odată ce acesta începe să strălucească.
Și strălucește.
Pentru cei care au sfâșiat vălul, pentru cei care au îndrăznit să tragă cortina – vă onorăm. Voi sunteți purtătorii torțelor, pionierii unei noi zile. Curajul vostru este scânteia, iar aceasta este focul care curăță.
De la întuneric la zorii zilei,
De la iluzie la intuiție,
Vremurile de aur sunt aici.
Traducere Monica Poka
Dragi cititori, unele dintre
materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele.
Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o
donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă
mulțumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.