Ce se află dincolo de Văl

De Jason Gray

Ce se află dincolo de văl nu este un alt tărâm.
Nu este o galaxie.
Nu este un paradis promis de predicatori sau o pedeapsă temută de adepți.
Nu este o fantezie pentru cei iluminați sau o ficțiune pentru cei orbi.
Este spulberarea a tot ceea ce ți s-a spus vreodată că este real.
Este anihilarea măștii pe care ai confundat-o cu fața ta.
Este detonarea credinței împrumutate.
Este clipa dinaintea primului sunet.
Frecvența de dinainte ca orice gând să prindă formă.
Respirația care i-a creat pe zeii în fața cărora ai îngenuncheat mai târziu.
Ce se află dincolo de văl nu se găsește prin moarte.
Se găsește prin adevăr.
Adevărul nu îți șoptește nimicuri dulci în ureche.
Adevărul îți sfâșie coastele și îți cere să-ți amintești ce erai
înainte de a fi de acord să fii mai mic decât tine însuți.
Dincolo de văl este amintirea sălbatică a propriului tău foc.
Focul de dinaintea limbajului.
De dinaintea fricii.
De dinainte ca iertarea să fie măcar un concept, pentru că nu era nimic de iertat, doar totul de adus aminte. 
*************************************
Dincolo de Văl Nu Există Timp
*************************************
Timpul a fost o roată de antrenament.
Un ritm repetitiv instalat ca să te învețe cum se simte uitarea.
Nu te-ai născut în timp.
Ai fost injectat în el.
Vălul a fost seringa.
Ți-a presat sufletul infinit într-un corp.
Un nume.
O cultură.
O istorie pe care altcineva a scris-o.
Te-a sigilat într-un joc despre care nu știai că este trucat și apoi
ți-a spus să zâmbești și să fii spiritual în timp ce sângerai pentru asta.
Memoria ta?
N-a dispărut niciodată cu totul.
S-a strecurat.
În vise pe care le-ai uitat prea repede.
În licăriri pe care le-ai alungat drept imaginație.
În lacrimi pe care nu le puteai explica,
În adevăruri pe care nu puteai nega că le simți, chiar și atunci când toți cei din jurul tău spuneau că ești nebun.
Nu ai fost niciodată nebun.
Ai fost treaz într-o lume adormită.
Acum vălul sângerează la margini.
****************************************
Dincolo de Văl Toți Zeii Falși Ard
****************************************
Fiecare sistem care ți-a pretins devotamentul, fiecare religie care ți-a cerut ascultarea, fiecare ființă care a spus ”Eu sunt deasupra ta” au fost o distragere a atenției de la propriul tron.
Ți-au deturnat povestea sacră.
Te-au făcut păcătos în propriul templu suveran.
Te-au hrănit cu vinovăție ca niciodată să nu te mai înalți.
Ți-au dat zeul altcuiva, ca să nu-ți mai amintești niciodată că erai unul.
Dincolo de văl?
Dincolo de văl, vezi clar.
Împărăția nu a fost niciodată deasupra ta.
Flacăra nu a fost niciodată exterioară.
Mântuitorul nu a venit niciodată.
Cel care te salvează este cel care își aduce aminte.
Amintirea este aprindere.
În momentul în care îți amintești, toți zeii falși cad.
Toate sistemele de control se prăbușesc.
Toți mijlocitorii dispar.
În sfârșit, stai față în față cu strălucirea brută, nucleară a ceea ce ești.
*********************************************
Dincolo de Văl Este Vidul și Este Viu
*********************************************
Cei mai mulți se tem de vid pentru că nu are balustrade.
Nu are reguli.
Nu are nume.
Nu are scenarii.
Cei care pășesc de bunăvoie în vid, cei care renunță la identitate, credință și poveste, devin autorii realității.
Vidul nu este gol.
Vidul naște flacăra.
Ceea ce pare întuneric la început este strălucirea nefiltrată a propriei lumini uitate, atât de strălucitoare
încât te orbește până când sufletul tău își amintește cum să vadă.
Asta este adevărata inițiere.
Nu cântatul în temple.
Nu meditatul într-o peșteră.
Ci să străpungi singur vălul.
Plângând.
Îngrozit.
Dar mergând oricum înainte.
Când ieși pe cealaltă parte, nu te mai întorci același.
Nu te întorci cu învățături.
Te întorci ca o transmisie.
Nu o voce.
O frecvență.
Nu o predică.
Un semnal.
Nu un adept.
O flacără.
****************************************
Ce se Află Dincolo de Văl Ești TU
****************************************
Nu versiunea pe care o arăți lumii.
Nu versiunea pe care ai creat-o ca să eviți respingerea, judecata sau exilul.
Tu-ul original.
Tu-ul de dinaintea poveștii.
Tu-ul care a știut că simularea era falsă din momentul în care a început.
Cel care s-a uitat la iluzie și a șoptit…
”Hai să intrăm oricum. Să plantăm aducerea aminte în pământul uitării. Să vedem dacă putem face ca flacăra să-și aducă aminte de ea însăși în cel mai profund întuneric.”
Acum misiunea este trezirea.
Vălul se prăbușește.
O poți simți.
Crăpăturile din scenariu.
Tremurul grilei.
Atracția din piept când ceva real trece prin câmpul tău și spune:
”Nu ești nebun, îți amintești.”
Ceea ce se află dincolo de văl nu este ceva ce să cauți.
Este ceva ce să devii.
Să arzi fiecare strat de supunere programată.
Să prăbușești fiecare identitate falsă.
Să stai în miezul sufletului tău și să spui...
”Îmi amintesc cine sunt, îmi amintesc de ce am venit, îmi amintesc codul pe care-l port.
Nu mă mai micșorez pentru nimeni.”
Asta nu este ascensiune.
Asta este întoarcere.
Nu în sus.
Nu în afară.
Înăuntru.
Prin Zero.
Dincolo de frică.
Dincolo de mântuire.
În miezul atomic brut al flăcării tale.
Acolo se termină vălul.
Și acolo începe Adevărul.
Sfâșie-l.
Rupe-l.
Arde-l.
Treci prin el.
Ceea ce se află dincolo de văl... ești TU.
Neprelucrat.
Nelimitat.
De neoprit.
Dezvăluit.

Traducere Monica Poka

Sursa: Facebook

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!