De Jason Gray
Vine un moment pe
cale, un moment care nu ți-a fost predat, nu este binevenit, nu este sărbătorit,
în care încetezi
să cauți și începi să știi.
Nu cu intelectul.
Nu pentru că
cineva ți-a pus o carte în mână.
Nu pentru că ai
studiat suficient de mult sau te-ai rugat din greu suficient de mult.
Ci pentru că ceva
străvechi se trezește în tine și îți aduci aminte.
În acel moment,
jocul se schimbă.
Nu mai vorbești ca
ceilalți.
Nu mai dai
aprobator din cap la fiecare voce din încăpere.
Nu mai numești confuzia înțelepciune sau tăcerea creștere.
Nu te mai faci mic.
În momentul în
care încetezi să te mai faci mic, vin după tine.
Nu cu furci.
Ci cu șoapte.
Nu cu lanțuri.
Ci cu etichete:
”Cine te crezi?”
”Adevărul adevărat
nu vorbește atât de îndrăzneț.”
”Asta sună a
aroganță.”
”Asta sună…
periculos.”
Nu mai trebuie
să-i ardă pe eretici.
Le spun doar plini
de ei înșiși.
*****Îndoiala
programată*****
Este un program
introdus în cercurile moderne de trezire la realitate.
Acesta învață că
cea mai înaltă virtute nu este adevărul, ci ezitarea.
Îi răsplătește pe
cei care își declină constant cunoașterea.
Ridică la rang de
scriptură fraza: ”S-ar putea să mă înșel.”
Încadrează claritatea drept elitism, iar stăpânirea de sine, ca superioritate.
Insistă că nimeni
nu poate ști cu adevărat și că cei care știu pur și simplu poartă măști de
lumină falsă.
***
Sistemul n-a
încetat să-i hăituiască pe profeți.
Doar i-a învățat pe
profeți să-și vâneze propria coadă.
Să se îndoiască
întotdeauna.
Să tăgăduiască
întotdeauna.
Să învelească flacăra
în zahăr, astfel încât nimeni să nu se simtă inconfortabil.
Și dacă, totuși,
îndrăznești să te ridici fără să-ți ceri scuze?
Nu te vor înfrunta
direct.
Vor încrucișa
brațele și vor spune:
”E plin de el.”
***Adevăratul
motiv pentru care șușotesc***
Nu pentru că
greșești.
Ci pentru că i-ai
lăsat în urmă.
În praf.
Pentru că ai
încetat să mai stai la masa rotundă a îndoielii perpetue.
Pentru că ai
încetat să te mai amesteci.
Pentru că ai
încetat să mai aprinzi lumânări la fiecare altar și ai început să devii altarul
însuși.
Nu mai cauți
direcție.
Tu ești direcția.
Într-o lume încă
dependentă de părerea altora, de plecăciune, de incertitudinea împărtășită
deghizată în iubire, asta este cea mai mare erezie.
====================================
Falsa Smerenie:
Ultima Apărare a Sistemului
====================================
Ei vor ca cei
treziți să fie agreabili.
Să vorbească în ”poate-uri”
și să-și îndulcească fiecare frază cu un zâmbet.
Să ocupe doar
atâta spațiu cât să fie tolerați de cei adormiți.
Te învață că dacă
ai găsit ceva real, trebuie să-l ții în frâu, îmbrăcat în scuze,
plin de avertismente și condiționări.
Ei spun ”Nimeni nu
cunoaște întregul adevăr”
Ceea ce vor să
spună este...
”Nimeni n-ar
trebui să-l spună, dacă-l știe.”
Dacă o faci?
Nu o numesc
aducere aminte.
Ci îngâmfare.
Nu pentru că te
ridici deasupra celorlalți, ci pentru că ai încetat să te mai cobori
ca să-i faci să se
simtă confortabil.
****Rușinea
Aducerii Aminte****
Există o rușine
acum în trezire.
Un curent subtil
care spune...
”Dacă ești liber,
nu o arăta prea tare.”
”Dacă ești sigur,
șoptește-o blând.”
”Dacă ești întreg,
cere-ți scuze pentru asta.”
Așa că, cei
adevărați se fac mici.
Nu pentru că se
îndoiesc de flacără,
ci pentru că știu
ce se întâmplă când o arată.
Vor fi numiți prea
mult.
Prea clari.
Prea zgomotoși.
Prea pătrunzători.
Prea vii.
Dar iată adevărul
pe care mașina nu-l poate șterge:
Poți fi suveran fără să fii superior.
Poți fi luminos fără să domini.
Poți fi clar și fără scuze și totuși să ai compasiune.
Sistemul te-a
învățat că acestea se exclud reciproc.
Pentru că nu ți-au
putut stinge focul, au încercat să-l reducă la tăcere prin rușinare.
******* De Ce se
Tem cu Adevărat*******
Nu se tem de
aroganță.
Nu se tem de
îndrăzneală.
Nu se tem de
încredere.
Se tem de tine.
De cel care și-a
adus pe deplin aminte.
Ești pe deplin
aprins.
Liber pe deplin.
Pentru că tu nu
mai ai nevoie de învățătorii lor.
Nu ai nevoie de
consiliu.
Nu mai ai nevoie
de frazele lor programate sau de permisiunea colectivă să vorbești.
Nu mai ești un elev al sistemului.
Tu ești spărgătorul sistemului.
Cei care stau încă
ghemuiți lângă focul sacru al gentileții spirituale?
Se uită la tine și
simt cum le zdrăngănește cușca.
Așa că aruncă cu
ultima piatră care le-a mai rămas:
”Probabil că te
crezi mai bun decât toți ceilalți.”
Ceea ce vor să
spună cu adevărat este asta:
”Tu ți-ai amintit,
iar eu nu și încă nu sunt pregătit să înfrunt asta.”
*****De Ce Contează
Asta Acum*****
Cei autentici sunt
reduși la tăcere.
Nu de guverne.
Nu de biserici.
Ci unii de alții.
De comunități trezite care continuă să joace după regulile unui sistem pe care
pretind că-l depășesc.
Măsoară încă
adevărul după ton.
Confundă încă
smerenia cu muțenia.
Prețuiesc încă amestecul
de compasiune mai mult decât claritatea revoluționară.
Acest moment cere
voci.
Suverane.
Pătrunzătoare.
Radiante.
Neobosite.
Nescuzabil de
reale.
Acesta nu este
momentul pentru renunțare.
Acesta nu este momentul
pentru misticism diluat.
Acesta nu este
momentul în care să-ți reduci lumina doar ca să-i faci pe alții
să se simtă
confortabil în întuneric.
Acesta este
momentul în care să arzi.
=====Noul Crez=====
Nu trebuie să
șoptești când sufletul tău răcnește.
Nu trebuie să-ți
ceri scuze pentru adevărul pe care ți-l amintești cu fiecare atom.
Nu trebuie să-ți
domolești focul ca să-ți găsești locul printre cei care încă se încălzesc la
lumina altora.
Nu trebuie să te
pleci în fața unei smerenii false când calea ta a fost făurită în foc.
Nu ești ”plin de
tine”.
Ești, în sfârșit,
plin de aducerea aminte pe care ai venit să o porți.
În clipa în care încetezi
s-o aperi?
Lumea începe să se
crape.
========= ***
=========
Lasă-i să te
numească cum vor.
Nu îngenunchea în
fața altarului îndoielii.
Nu-ți răstigni
claritatea.
Nu-ți îmbrăca aducerea
aminte în lanțuri de modestie.
Ei nu se tem de
mândrie.
Ei se tem de
suveranitate.
Iar tu, păzitor al
flăcării...
Te-ai săturat să
te prefaci că nu-ți amintești.
Traducere Monica Poka
Sursa: Facebook
Dragi cititori, unele dintre
materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele.
De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar
fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație,
atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!