Din ciclul De
ale mele
După mulți ani în care am
căutat nici eu nu știu ce, purtată de eternele întrebări ”Cine sunt eu?”, ”Ce
fac aici?”, ”De ce m-a trimis Dumnezeu de acolo, aici?”, ”Cum să fac să ajung
înapoi acolo?”, etc., etc. m-am trezit azi de dimineață că pur și simplu toate
aceste întrebări au devenit banale. A fost o stare foarte interesantă care a
apărut brusc, fără nici o veste, dar cu un sentiment foarte puternic de adevăr.
Și aici este vorba, bineînțeles, de ceea ce eu am simțit a fi adevărat.
O voce, deși nici măcar nu
o pot numi așa pentru că nu am perceput-o ca vorbindu-mi, după cum nici n-am
perceput-o a fi separată de mine mi-a ”spus”:
Vocea: ”Privești lucrurile
cu susul în jos și de la coadă la cap.”
”Adică?” – am întrebat eu.
Vocea: ”Păi, voi vreți să
deveniți ceea ce sunteți, nu ceea ce ați venit să fiți.”
Eu: ”M-ai pierdut aici.
Explică-mi.”
Vocea: ”Numai voi nu vreți
să credeți că sunteți esență Divină, îngeri, arhangheli și orice altă denumire
dați celor pe care-i considerați superiori vouă. Voi asta SUNTEȚI, AȚI FOST ȘI
VEȚI FI ÎNTOTDEAUNA! Noi știm asta, doar voi ați uitat.”
Eu: ”Vezi tu, este cam
greu de crezut asta, dacă nu tot timpul, cel puțin uneori” – am încercat eu să glumesc.
Vocea: ”Da, te cred. Sunt
multe lucruri care vă împiedică să recunoașteți acest lucru. Dar dacă v-ați
strădui mai puțin să deveniți ceea ce sunteți deja, ați putea înțelege de ce
sunteți de fapt aici, pe această planetă minunată.”
Eu: ”Te ascult. Sunt
deschisă la ceea ce ai venit să-mi spui.”
Vocea: ”Nu am să-ți
vorbesc nici despre originea ta, a voastră, nici despre istoria Pământului
pentru că toate astea le știi deja dar nu le-ai deblocat încă în tine, ci
despre ceea ce este important acum pentru voi toți. Ai tradus multe mesaje
venite de la noi, indiferent de sursa lor, și ai putut înțelege că vă spunem
toți cam același lucru: că sunteți ființe Divine venite aici pe Pământ cu o
misiune. Sunt multe puncte de vedere aici și interpretări, dar asta altădată.
Ceea ce este important este că trebuie să schimbați punctul din care porniți.
Deci, până când nu vă veți asuma Divinitatea, nici nu o să o puteți manifesta.”
Eu: ”Vrei să spui că
trebuie să ne credem Divini pentru a și fi?”
Vocea: ”Trebuie să aveți
încredere că SUNTEȚI și să acționați ca și cum ați FI. Deși sunteți. Nu mai
pierdeți vremea cu devenitul că bateți pasul pe loc. Acționați ca și cum ați
fi. Chiar dacă mintea voastră umană, ego-ul vă spun altceva, hazardați-vă să
credeți că sunteți. Când acționezi dintr-o anumită stare, atitudine, tu manifești
acea stare, acea atitudine. Așa veți începe să vă simțiți propria Divinitate. Jucați-vă
de-a Divinul. Prin joc vă puteți aminti cel mai bine.”
Eu: ”Poți, te rog, să-mi
spui mai multe despre asta? Cum să le spun oamenilor să se joace de-a Divinul
când ei, noi, avem încă atât de multe de depășit? Oamenii vor să înțeleagă ce
au de făcut, că vor face sau nu, asta este o altă treabă, dar dacă nu înțeleg
ce și cum să facă, vor ridica din umeri și vor merge mai departe.”
Vocea: ”Un început bun ar
fi ca atunci când aveți de luat o hotărâre, oricât de măruntă, să vă întrebați:
”Ce hotărâre aș lua în această situație ca Om Divin? Cum mi-aș manifesta
Divinitatea?” Și răspunsul va veni întotdeauna. De voi va depinde să-l aplicați
sau nu.”
Eu: ”Știi că noi i-am
atribuit Divinității o grămadă de trăsături... un piedestal...”
Vocea: ”Da, știu. Va
trebui să vă ridicați la acel nivel și ca oameni. Asta ați venit să faceți.”
Eu: ”Pot să recapitulez?
Ca să fiu sigură că am înțeles bine. Tu spui că orice lucru pe care-l fac, spun
sau gândesc să-l fac, spun sau gândesc ca și cum aș fi EU Divinitatea. Ca și
cum TOTUL depinde de mine și de ceea ce fac, spun sau gândesc. Ceva de genul
”De mine depinde existența a TOT CEEA CE ESTE și EU sunt responsabilă de acest
lucru.”
Vocea: ”Da, cam asta
înseamnă în mare să fii co-creator, cum spuneți voi.”
Eu: ”Există încă multă
furie în lume, multă frustrare și ne-iubire. Și din această stare se poate crea.”
Vocea: ”Așa este. Dar ca
oameni Divini ce ați dori să creați? Iubire, bucurie, pace, armonie, abundență
sau războaie, ură, boli, lipsuri? Pentru ce vă rugați voi în rugăciunile
voastre către Dumnezeu? Voi SUNTEȚI Dumnezeu .... ce vă dați vouă înșivă și
celorlalți ca Dumnezeul care SUNTEȚI?”
Eu: ”Ai dreptate. EU SUNT
DUMNEZEU sau cum să trăiesc FIIND UN DUMNEZEU. Interesant. Mulțumesc.”
Vocea: ”Pe curând, cum
spuneți voi.”
Eu: ”Pleci?”
Vocea: ”Unde să plec? Doar
mi-am încheiat această comunicare cu tine.”
Da, oare cum ar fi să
jucăm cu toții acest joc pe care să-l transformăm în noua noastră realitate?
Namaste!
Monica Poka
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.