De ce ne reîncarnăm de cele mai multe ori?

Din ciclul De ale mele

Sunt nenumărate motive pentru care venim la întrupare pe Pământ și este normal să dorești să experimentezi ca suflet tot ceea ce Universul Creatorului poate să-ți ofere. O întrupare, două, trei, dar de ce continuă apoi și este foarte greu să ieși din ceea ce numim Roata Reîncarnării? Există, desigur, și la asta nenumărate explicații.

Și totuși, ce ne aduce la reîncarnare, pentru că nu este ceva exterior nouă într-o măsură atât de mare încât să nu putem rupe acest lanț și să ne vedem mai departe de drumul nostru prin Universul Creatorului? Ce din noi este exploatat pentru a fi ținuți în continuare în acest lanț dincolo de toate explicațiile mai mult sau mai puțin metafizice, mai mult sau mai puțin conspiraționiste?

Nimic și nimeni nu ne-ar putea ține aici dacă nu ar exista în noi ceva ce să poată fi exploatat și să ne mențină în această Roată aparent nesfârșită a Reîncarnării. Suntem Creatori cu toții și putem alege oricând să ieșim de aici și totuși avem un călcâi al lui Ahile care ne ține aici. Care este acesta?

Am pus de multe ori această întrebare și am primit multe răspunsuri. Și toate converg în aceiași direcție: NOI, noi suntem cei care în mod inconștient menținem în noi acele energii care ne țin înfășurați pe această Roată. Multe dintre ele sunt atât de adânc înrădăcinate în noi încât nici nu le mai putem recunoaște drept ceea ce ele sunt.

Una dintre aceste energii este ne-iertarea. Unul dintre conceptele care ne-au fost inoculate este că viața este corectă. Dacă faci lucrurile în mod ”corect” atunci viața ta ar trebui să fie numai lapte și miere. Dar cine poate defini acel ”corect”? Ceea ce pentru mine este corect, pentru alții poate fi cea mai mare nedreptate.

Dacă cineva mi-a făcut ceva ce eu consider a nu fi corect, îl învinovățesc pe el/ea, pe mine, condamn acea situație, o judec, creez o legătură de vinovăție, el/ea trebuie să-mi plătească supărarea, durerea, suferința creată pentru că așa este ”corect”. Dacă acea presupusă ”plată” nu poate avea loc în această viață, vom reveni amândoi într-o alta în care lucrurile să se echilibreze așa cum EU consider că ar trebui să fie.

EU creez acea legătură și sufletul cu care am creat-o, dacă nu știe cum să se elibereze de ea, este obligat să revină și el pentru a-și plăti ”polița” pe care eu consider că mi-o datorează. Dacă EU aleg să mă simt jignită, rănită, ofensată, îndurerată, suferindă din cauza cuiva, creez o legătură care ne va ține legați de această Roată și pe mine și pe cei pe care-i acuz de ceea ce EU am ales să percep/simt/experimentez.

Și toate acestea se desfășoară la modul inconștient pentru că dacă am conștientiza aceste lucruri, am putea vedea și dincolo de ele și am înțelege jocul în care am intrat, care nu este altceva decât un joc al experimentării. Undeva adânc înrădăcinat în inconștientul/subconștientul nostru este înrădăcinată credința că cineva, altcineva decât noi înșine, ne guvernează viața și că acel cineva este responsabil cu justețea a ceea ce se întâmplă în viața noastră.

Dacă eu sunt un om bun, atunci viața mea trebuie să fie frumoasă. Ce înseamnă ”bun” și ce înseamnă ”frumoasă”? Dacă aceste noțiuni sunt tocmai inversul la ceea ce am fost noi învățați că sunt? Și dacă a trăi frumos înseamnă să ai cele mai provocatoare experiențe pe care le-ai putea avea pentru ca atunci când ieși din planul Pământului să poți lua cu tine o imensă experimentare a ceea ce Pământul și Omenirea poate să-ți ofere? Și asta nu înseamnă ”lapte și miere”.

În momentul în care vom înțelege cum ne legăm unii pe alții și cum ne lăsăm legați de și în astfel de energii, când nu vom mai simți că cineva ne datorează ceva sau că noi datorăm cuiva ceva, vom fi la fel de liberi ca păsarea cerului. Și, din nefericire, astfel de legături se formează chiar din momentul concepției unui copil. Părintele se simte obligat să-l crească, să-i asigure tot ceea ce părintele crede că copilul ar avea nevoie, așteptându-se ca în schimb copilul să-i întoarcă serviciul atunci când el/ea ajunge la bătrânețe.

Nu spun că-i rău, nu spun că-i bine pentru că așa a fost și așa a funcționat societatea noastră umană până acum. Dar este oare cel mai bun model cel pe care l-am urmat până acum? Nu există și altele? Eu cred că da, și încă chiar aici pe Pământ dacă ne uităm la puținele triburi indigene care au mai rămas și care au reușit să-și păstreze modul de viață cât mai puțin contaminat de ”civilizația” noastră ajunsă în pragul decadenței.

De multe ori ne învinuim pe noi înșine pentru ceea ce experimentăm sau credem că experimentăm din vina noastră. Nu este așa. Nu există nici o vină nicăieri, nu există datorii dacă noi nu le privim așa. Este o minciună, un fals toată povestea asta și dacă nu ne eliberăm conștient de ea, vom reveni din nou și din nou în întrupare până când vom înțelege aceste lucruri.

Experimentăm exact ceea ce noi am ales să experimentăm la începuturi, doar că ne-am lăsat prinși în pânza de păiajen țesută cu grijă în jurul nostru și nu știm încă cum să o rupem pentru a putea ieși din ea. ȘI totuși, este atât de simplu și de complicat în același timp: când nu vom mai menține în noi energiile pe care pânza de păianjen este construită, atunci nu ne mai poate ține prinși în ea.

Nu am greșit nimănui cu nimic, nu ne-a greșit nimeni cu nimic, nu suntem datori nimănui cu nimic și nimeni nu ne este dator cu ceva. Suntem prea dependenți de legăturile pe care singuri ni le-am creat, avem așteptări care ne-au fost induse și inoculate și care nu sunt reale, ci doar create de către cei care au avut interesul să le creeze. Nu suntem victima nimănui, dar nici călăul cuiva.

Dacă vreți să ieșiți din această pânză de păianjen care ne ține strâns legați de Roata Reîncarnării, dați drumul acelor energii care vă fac vulnerabili/vizibili energiilor cu care plasa de păianjen operează și de care este susținută. Când ai iertat tot ceea ce cândva ai considerat greșeală, ofensă, jignire, vătămare, rănire, etc. ai eliberat acel suflet de și pe tine însuți/însăți de o plată închipuită care să vă aducă din nou în întrupare.

Când nu te aștepți ca dacă tu ești ”bun, corect, cinstit” să fie toți asemeni ție, te-ai eliberat de judecată. FII așa cum TU alegi să FII pentru că este singurul lucru de care TU ești răspunzător. TU ai experiența TA de trăit și TU ai ales-o. Poți să faci ca această viață/întrupare să fie ultima dând drumul energiilor care te țin prins în plasa de păianjen. Singurele legături pe care le ai de dizolvat sunt cele pe care TU însuți/însăți le-ai creat. Nimic altceva. Nu uita că nu datorezi nimănui nimic și nu-ți datorează nimeni nimic. Nu există ceva numit ”îndatorare” sau ”datorie”.

O zi minunată, plină de magie și de o fericită anticipare vă doresc!

Monica Poka