Solitudinea, o parte necesară a căii voastre

Jeshua canalizat de Pamela Kribbe

Dragi prieteni,

Eu sunt Jeshua, vă salut din inimă pe toți. Simțiți lumina care este prezentă aici, ea curge din inimile voastre. Vă îmbrățișez lumina în mine și apoi o reflect înapoi spre voi, astfel încât să puteți ști, simți și aduce aminte cine sunteți: un lucrător în lumină, un purtător al luminii. Cel mai înalt scop al vostru, inspirația voastră este să manifestați toată lumina din inima și sufletul vostru aici pe Pământ. Simțiți această dorință din voi, în toate celulele corpului vostru. Sunteți aici ca să vă lăsați lumina să strălucească nestânjenită, fără rușine sau vinovăție. Faceți acest lucru acum, deschideți-vă toate celulele corpului și simțiți lumina dinăuntru – lăsați-o să radieze! Lăsați-o să izvorască din adâncul pântecelui vostru, prin inima, gâtul, ochii voștri. Lumina aproape erupe, pentru că ea vrea să facă asta; este în natura luminii să strălucească ca un soare.

V-ați reținut lumina suficient de mult și acum este momentul să treceți dincolo de inhibiții, reținere, rezistență. Ce ușurare că aveți voie și puteți face asta pentru că este nevoie de multă forță să rețineți lumina care dorește să strălucească natural din voi. Să vă ascundeți lumina necesită un efort considerabil și crează mult stres, iar acest lucru vă face să vă îmbolnăviți și să fiți deprimați, amărâți și dezamăgiți. Sunteți pe Pământ ca să vă urmați chemarea sufletului și făcând acest lucru este ceea ce vă va face liberi și fericiți. Așadar, de ce pare acest lucru atât de greu de făcut? Pentru că vă luptați împotriva luminii voastre chiar și atunci când stați aici. Vă este frică de ea și acea frică crează rezistența, ascunderea, ajustarea la ceea ce credeți că este potrivit și corect. Crează zidurile de apărare pe care le-ați construit în voi.

Simțiți acum cum sufletul în interiorul vostru este mai puternic decât oricând. Sufletul vostru vrea să se nască pe Pământ, aici și acum. Simțiți dorința arzătoare în sufletul vostru și bucuria și veselia care vin cu ea. Focul din voi nu cunoaște nici o îndoială de sine, este plin de pasiune; se aprinde și vă inspiră, așa că, lăsați-l să intre. Lăsați focul, lumina sufletului vostru să curgă prin voi. Simțiți lumina adunându-se în jurul vostru și primiți-vă sufletul în corpul vostru. Inspirați-l pe cine voi sunteți. Nu datorați nimănui nici o justificare sau explicație ca să fiți cine voi sunteți. ”Asta este cine sunt eu, aceasta este esența mea, ființa mea.”

Fiecăruia dintre voi, pe parcursul vieții, v-a fost zdruncinată structura încrederii. Încrederea ”Eu sunt cine Eu sunt” a fost, fără îndoială, afectată în voi toți. În unele cazuri acest lucru s-a întâmplat înainte ca voi să vă începeți această viață. S-ar putea să fi avut vieți trecute în care rănile au fost provocate, atât răni mentale cât și fizice, care v-au afectat și v-au ascuns vederii capacitatea de a vedea cine sunteți și lumina voastră originală. S-ar putea, totuși, să vă fi amintit lumina voastră originală atunci când v-ați născut în această viață, dar nu ați fost în măsură să mențineți această amintire. Ați fost influențați de mediul vostru care a fost guvernat de frică, furie, nesiguranță și îndoială. Cu toții cunoașteți senzația de a vă fi pierdut calea interioară și apoi să căutați lumina în afara voastră.

Asta este, practic, soarta fiecărui copil pentru că la începutul vieții pe Pământ, sunteți vulnerabili. Ca bebeluși, sunteți atât fizic cât și emoțional vulnerabili așa că, instinctiv vă întoarceți înspre și vă bazați pe aportul venit din mediul vostru înconjurător și faceți acest lucru în mai multe feluri. O parte din voi tânjește după căldura iubirii, ca o pătură caldă în jurul vostru: acea liniștire și siguranță după care fiecare copil pământean tânjește. Dar poate fi prezentă și o frică profundă în voi atunci când vă întrupați din nou pe Pământ, în special dacă sunteți încărcați cu răni și cicatrici din viețile anterioare, motiv pentru care simțiți o nevoie puternică să fiți iubiți și încurajați în copilăria voastră timpurie. Vă îndreptați către oamenii din jurul vostru cu speranța să primiți lumină și putere de la ei.

Mai este și un alt mod în care vă îndreptați către oamenii din jurul vostru în care nu căutați să primiți, ci doriți să dați. Voi, cei care sunteți prezenți aici, sunteți cu toții suflete senzitive. Există o profunzime în inima și în spiritul vostru, și chiar și când sunteți bebeluș sau mic copil, percepeți în mod subtil lumea și oamenii din jurul vostru. Deși creierul vostru fizic nu a fost încă pe deplin dezvoltat, simțurile voastre au fost. Inima voastră a fost deschisă și ați perceput durerea din mama și tatăl vostru și energia negativă în mediul vostru înconjurător. Pe undeva, dintr-o amintire a scopului sufletului vostru, ați vrut să ajutați la vindecare și să îndreptați lucrurile pentru ei și să aduceți armonie în viața lor. Ați vrut să vă ajutați părinții aducându-le lumină. Erați încă atât de aproape de acea cealaltă dimensiune din care voi și sufletul vostru veneați, încât ați simțit foarte puternic acest impuls.

Atât în dorința de hrănire și confirmare cât și în impulsul profund de a dori să vindecați, să aduceți conștientizare, să vreți să dați, puteți ajunge să vă atașați de lumea din jurul vostru într-un mod care poate deveni, și a devenit, foarte dureros. Pentru că pe acest Pământ te poți pierde în a da și în dorința să vindeci lumea din jurul tău, așa cum te poți pierde în dorința de îngrijire și primire a luminii din afara ta. Ce se întâmplă în acea pierdere timpurie a sinelui este că încă nu vă dați pe deplin seama cine sunteți și în ce mod vă deosebiți de lumea din jurul vostru. Sunteți doar pe jumătate conștienți de dorința voastră de a da și a primi și asta vă face să fiți confuzi în legătură cu voi înșivă și cu cine sunteți pentru că atunci deveniți dependenți de lumea din jurul vostru. Începeți să asociați datul cu primitul. Sperați că dacă împărtășiți în mod altruist cu alții, simpatizați și empatizați cu alții, îi calmați și vindecați, atunci veți primi liniștirea și siguranța după care tânjiți atât de mult, precum și recunoașterea luminii care voi sunteți cu adevărat atunci când vă aflați într-o lume care vi se pare ciudată.

Mai devreme sau mai târziu, experimentați și descoperiți că această abordare a vieții vă duce pe o cale greșită. Această descoperire este dureroasă pentru că vă îndepliniți parțial misiunea sufletului prin împărtășirea luminii voastre dorind să transformați energia negativă în armonie. Cu toate acestea, faptul că deveniți un lucrător în lumină real, conștient de sine, vă cere să faceți un pas în spate din această dinamică total sau pe jumătate conștientă a datului și primitului, din dorința de lumină și putere din afara voastră. Trebuie să vă eliberați de această nevoie ca să începeți să străluciți cu adevărat din propria voastră esență, din propria voastră profunzime. Toate formele de dependență de lumea din afara voastră vă îndepărtează în cele din urmă de sufletul vostru. Astfel, calea voastră vă conduce să vă acceptați mai întâi solitudinea, să fiți mai întâi un ”eu” înainte să vă puteți conecta cu lumea și oamenii din jurul vostru din iubire și putere independentă. Ca adult, de îndată ce intrați pe o cale spirituală sunteți provocați să înfruntați străvechile frici ale copilului din voi care căuta siguranța înafara lui însuși, iar voi să-i dați copilului vostru interior ceea ce are nevoie. Acesta este un pas mare care vi se cere să-l faceți.

Mulți dintre voi, lucrătorii în lumină, vă întrebați de ce vă simțiți atât de des singuri și neînțeleși de oamenii din jurul vostru, fie că este vorba de familia în care v-ați născut sau, mai târziu, de oamenii de la școală și de la locul de muncă. ”De ce am acest sentiment de a fi diferit, de înstrăinare?” Iar eu am să vă spun că o parte din calea voastră, din calea sufletului vostru, este să treceți printr-o întindere profundă de solitudine. Doar prin experimentarea acelei solitudini puteți, și veți, descoperi că voi înșivă sunteți meniți să aprindeți flacăra, lumina în voi înșivă. Faptul de a fi singuri este ca un tunel prin care treceți – prin care trebuie să treceți – ca să deveniți cu adevărat independenți față de lume. Expresia potrivită este ”să fii în lume, dar să nu fii al ei”. Să ”fii în lume” înseamnă că sunteți influențați de cererile din afara voastră, cum ar fi să fiți recunoscuți și acceptați sau nu, să aveți succes sau nu. Acest ”să fii în lume” vă îndepărtează de sufletul vostru.

Prin urmare, am să vă rog să vă acordați acum un moment în care să aveți în totalitate grijă de voi înșivă. Imaginați-vă că vă străluciți lumina de care am vorbit mai devreme, lumina care vrea atât de mult să strălucească liberă și neîngrădită asupra celei mai adânci frici și nevoi a voastre de siguranță și liniștire. Îmbrățișați complet acea nevoie învăluind-o cu căldura sufletului și inimii voastre. Luați-vă copilul interior în brațe sau în inimă. Simțiți rănile și cicatricile durerii, ale pierderii, ale fricii din acest copil, dar simțiți-vă și marea voastră lumină și cum este ea în măsură să umple pe deplin copilul – pentru a-l împlini.

Acest copil v-a așteptat atât de multă vreme. Atunci când vă hrăniți copilul din voi cu lumina voastră – aici pe Pământ – vindecați vechile traume ale trecutului și creați independență. În timp ce faceți acest lucru simțiți energia susținătoare, puternică a Mamei Pământ sub tălpile voastre. Ea vrea să vă primească, sunteți bineveniți aici pe Pământ. Lăsați ca lumina să curgă prin voi și să vă conecteze cu Pământul în timp ce vă îngrijiți și prețuiți copilul din străfundul vostru dându-i ceea ce are nevoie. Lăsați-vă lumina să curgă prin tălpile voastre și simțiți cum Mama Pământ vă întâmpină cu bucurie, aici și acum.

Mulțumesc.

©Pamela Kribbe

Traducere Monica Poka

link catre articolul original