Vindecarea finală

Din ciclul De ale mele

Am observat că în ultimul timp foarte mulți oameni sunt preocupați de vindecarea relației bărbat-femeie prin încercarea de a se înțelege unul pe celălalt sperând că această înțelegere va aduce mai multă pace, liniște, iubire chiar în relația lor. O încercare lăudabilă, dar cu puține șanse de reușită reală, după părerea mea.

De ce spun asta? Este destul de simplu dacă ne uităm la câteva lucruri aparent minore, dar esențiale. Un bărbat nu va înțelege niciodată ce înseamnă să treci prin ciclul menstrual lunar, ce modificări aduce acesta nu numai în corpul fizic al unei femei, ci și în cel mental, emoțional, spiritual, energetic.

La nivel intelectual, teoretic cum s-ar spune, poate pricepe, dar dacă nu ai experimentat niciodată așa ceva, nu poți înțelege. Poți accepta că acest ”fenomen” o face pe cea de lângă tine de multe ori o străină, o persoană aparent labilă și vulnerabilă, dar și atunci bărbatul îi cere femeii să fie cea cu care s-a obișnuit pentru propriul lui confort mental, emoțional.

Cred că nu există femeie care să nu se fi confruntat cu eterna întrebare ”iar ești la ciclu?” pusă de multe ori cu subînțelesul ”iar o iei pe ulei, nu ești cea normală?” lucru care nicidecum nu va apropia bărbatul de femeie, ci îi va îndepărta pe parcursul anilor. De ce? Dacă nu poți fi așa cum ești în fiecare moment pentru că cel de lângă tine te vrea tot timpul ”normală”, te simți respinsă lună de lună timp de câteva zile și în cele din urmă se va instala răceala.

Nici femeile nu pot înțelege nevoia de manifestare mai violentă a bărbaților care una două sar la împărțit pumni, deși acesta este modul în care ei simt de multe ori să-și regleze conturile între ei. De ce? Pentru că organismul masculin produce mai mult testosteron decât organismul feminin, iar bărbații sunt, din nefericire, învățați de mici copii că un pumn poate rezolva un diferend în favoarea lor mai repede decât orice altceva.

Oricum, a devenit o modă să ”vindecăm” relații de tot felul: relația cu părinții, relația cu copiii, relația cu familia, relația cu colegii, relația cu soțul/soția, relația cu copilul nostru interior și așa mai departe, dar de cele mai multe ori omitem să vindecăm singura relație care le-ar ”vindeca” pe toate celelalte: relația cu noi înșine.

După mine, când reușești să-ți ”vindeci” relația cu tine însăți/însuți, toate celelalte relații se vindecă de la sine. De ce? Când ți-ai ”vindecat” relația cu tine însăți/însuți, în tine nu mai există dezechilibru, dezacord, luptă, neacceptare și toate acele energii care ar putea produce rănirea ta însăți/însuți și, prin urmare, nici a ceea ce te înconjoară.

Asta nu înseamnă că nu pot apărea situații conflictuale, pot apărea, dar starea din care, modul în care le rezolvi nu va necesita o ”vindecare” ulterioară. ”Vindecarea” ca noțiune și concept încetează să mai existe pentru că ȘTII că nu există nimic de vindecat, doar de înțeles, asimilat, acceptat după ce a fost experimentat.

Cum putem ajunge la vindecarea sinelui, a noastră înșine? Eu am identificat, ca să spun așa, două căi. Una orizontală și una verticală. Calea orizontală, este calea ”vindecării” relației tale cu exteriorul pornind de la părinți, frați, surori, familie, învățători, profesori, societate și este o cale destul de lungă pentru că tot timpul poți găsi ceva de ”vindecat” în relația ta cu alții. În cele din urmă calea orizontală te va aduce tot în punctul în care va trebui să privești în tine și să vezi ce ai de ”vindecat” acolo.

Calea verticală, ca o a doua cale, este calea în care cobori și urci în tine însăți/însuți pentru a căuta și găsi ce ai de înțeles, echilibrat, readus în armonie în primul rând cu tine însăți/însuți pentru a se restabili și armonia cu exteriorul. Ceea ce purtăm în interior, este ceea ce reflectăm în exterior și ceea ce exteriorul reflectă înspre noi pentru a putea descoperi ce mai avem de acordat în noi înșine pentru ca muzica din noi să nu fie disonantă.

”Vindecarea” prin calea verticală mi se pare mai rapidă, deși este mai grea și cere o mai mare determinare și sinceritate pentru că omenirea a fost prea multă vreme învățată să caute vinovați și remedii în exterior, nu în interiorul ei. Individ cu individ. Oricum, și prin calea orizontală și prin cea verticală tot la aceiași vindecare finală se ajunge: ”Vindecarea” Sinelui nostru uman. Fără această ultimă ”vindecare”, nu primim ”biletul de îmbarcare” în dimensiunile de o frecvență energetică mai înaltă.

O zi minunată, într-o fericită anticipare tuturor!

Monica Poka