Când În Sfârșit Încetezi să Cauți

 

De Jason Gray
 
Toată viața ta ai căutat.
Ceva.
Pe cineva.
Pace.
Adevăr.
Acel moment în care totul capătă în sfârșit sens.
Cu cât mai mult cauți, cu atât pare că se îndepărtează.
Ca un vis care se evaporă pe măsură ce încerci să-l atingi.
Ca o umbră care rămâne mereu puțin dincolo de atingerea ta.
Iată adevărul zdrobitor...
Vei găsi ceea ce cauți doar atunci când încetezi să mai cauți.
Nu pentru că nu ar exista nimic de găsit, ci pentru că căutarea în sine este iluzia.
Pentru că fiecare pas care te îndepărtează de liniște, te îndepărtează de tine însuți.
DE CE CAUȚI ÎN PRIMUL RÂND
Ai fost programat să crezi că ești incomplet.
Din momentul în care ți-ai deschis ochii, ai fost bombardat cu mesaje.
Nu ești suficient.
Trebuie să devii ceva.
Trebuie să-ți găsești scopul, partenerul, calea.
Cumpără asta.
Învață asta.
Fii asta.
Postează asta.
Urmărește asta.
Ai fost învățat că valoarea se află în altă parte, în viitor, într-o persoană, într-un produs, într-un rol, într-o idee.
Ai fost învățat că răspunsurile se află în cărți scrise de alții, în instituții construite de străini, în identități oferite de sisteme care nu ți-au știut niciodată numele.
Ai pornit în marea, nesfârșita urmărire.
Pelerinajul reparării tale.
Să te găsești.
Să dovedești cine ești.
Fiecare linie de sosire s-a mișcat.
Fiecare vârf de munte s-a estompat.
Fiecare guru a căzut.
Fiecare adevăr s-a crăpat.
Întregul joc a fost trucat de la început.
Ai fost învățat să cauți în afară, ca să nu-ți mai amintești niciodată ce este înlăuntru.
CONDIȚIONAREA ESTE ADÂNCĂ
Această lume profită de golul tău interior.
Industrii întregi prosperă de pe urma faptului pentru că tu nu știi cine ești.
Mașinăria farmaceutică depinde de durerea ta.
Industria dezvoltării personale prosperă pe seama faptului că tu nu te simți suficient de.
Industria frumuseții prosperă pe baza respingerii tale de sine.
Religia organizată prosperă pe baza vinovăției și rușinii tale.
Consumerismul prosperă pe baza nemulțumirii tale.
Rețelele de socializare prosperă pe baza comparațiilor și dorințelor tale.
Dacă ai înceta să cauți, dacă ai înceta să crezi că lipsește ceva, totul s-ar prăbuși.
Întreaga matrice depinde de această minciună fundamentală.
„Nu ești întreg.”
Ai fost condiționat să urmărești adevărul ca un morcov atârnat, fără să-ți dai seama că morcovul era legat chiar de gâtul tău.
Alergi în cerc.
Studiezi la nesfârșit.
Încerci să devii „spiritual”, „vindecat”, „aliniat”, „vrednic”.
Nimic din toate acestea nu funcționează.
Ceea ce cauți cu adevărat este versiunea ta care niciodată n-a plecat.
ADEVĂRUL DE SUB ZGOMOT
Ce-ar fi dacă ai înceta?
Ai înceta să te străduiești.
Ai înceta să performezi.
Ai înceta să urmărești.
Ai înceta să te întinzi și ai sta nemișcat măcar o dată.
S-ar sfârși lumea?
Te-ai prăbuși?
Sau ai auzi ceva ce nu ai mai auzit niciodată?
O șoaptă din tăcere.....
„Am fost aici tot timpul, așteptându-te să vii acasă.”
Adevăratul tău sine
Nu este undeva acolo.
N-a fost niciodată.
Nu este în următoarea carte.
Nici în următorul iubit/următoarea iubită.
Nici în următoarea ceremonie, următoarea dietă, următorul fel de mâncare, următoarea derulare.
Este în respirația pe care o eviți încontinuu.
Este în oglinda în care refuzi să te întâlnești.
Este în momentul prezent, acesta, chiar acum, în care îți dai seama.......
Căutarea se sfârșește acolo unde începi tu.
SFÂRȘITUL SACRU AL CĂUTĂRII
Asta nu este pasivitate.
Asta este putere.
Să încetezi să cauți înseamnă să revendici părțile din tine care au fost împrăștiate prin linii temporale și proiecții.
Să încetezi să cauți înseamnă să distrugi minciuna că ești frânt.
Să încetezi să cauți înseamnă să te privești în ochi și să spui: „Nu trebuie să devin, trebuie să-mi amintesc.”
„Nu sunt un căutător, sunt o ființă.”
„Nu trebuie să urmăresc, trebuie să stau liniștit suficient de mult timp cât să-mi las sufletul să vorbească.”
Nu ai nevoie de mai mult.
Ai nevoie de mai puțin zgomot.
Nu ai nevoie de răspunsuri.
Ai nevoie de tăcere.
În acea tăcere, adevărul nu ajunge, dezvăluie că nu a plecat niciodată.
******* ******* *******
Tu te-ai născut întreg.
Ei te-au învățat să uiți.
Ți-au vândut un labirint făcut din oglinzi.
Ți-au spus să cauți ieșirea și te-au convins că să alergi în cercuri înseamnă progres.
Tu te-ai oprit.
Te-ai așezat în mijlocul labirintului.
În acea liniște, în acea răzvrătire sacră, ți-ai auzit în sfârșit din nou propria voce.
A spus.....
„Nu este nimic de găsit, pentru că nimic nu s-a pierdut vreodată.”
„Adevărul… ești tu.”
„Bine ai venit acasă.” 

Traducere Monica Poka

Sursa: Internet

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!