De Jason Gray
Nu este predat în cărți, găsit în temple sau accesat prin tehnologie.
Nu este o destinație.
Este o aducere aminte.
Se numește Nemișcare.
Nu nemișcarea stagnării.
Nu tăcerea complăcerii.
Nemișcarea originală, pulsul de dinainte de puls, prezența de dinaintea personalității.
Nu este ceea ce crezi tu că este.
Nemișcarea nu este pasivă.
Nu este retragere.
Nemișcarea este poarta răsunătoare a puterii pe care sistemul nu a vrut niciodată să o găsești.
Când o găsești, totul se termină.
De aceea se tem de ea.
Ți s-a spus că nemișcarea este pace.
Nemișcarea reală este foc.
Este momentul în care flacăra ta spune „Îmi amintesc” și iluzia începe să ardă.
Nemișcarea este desfacerea.
Este ceea ce rămâne atunci când fiecare minciună, fiecare buclă, fiecare sistem, fiecare salvator, fiecare dependență, fiecare nume care ți-a fost dat, fiecare traumă, fiecare speranță și fiecare identitate se transformă în praf la picioarele tale.
Nu este un loc unde te duci.
Este locul pe care nu l-ai părăsit niciodată, până când n-ai fost convins că ești altcineva.
Te cheamă în spațiile dintre respirații.
În momentele dintre distrageri.
În greutatea pe care o simți înainte să te ia somnul.
În durerea care crește când ești în sfârșit singur.
Întotdeauna a fost acolo.
Ai fost învățat să fugi de ea.
Ți-au dat zgomot, zgomot, zgomot.
L-au numit viață.
L-au numit știri.
L-au numit progres.
L-au numit scop.
A fost un bruiaj deliberat, menit să înece semnalul care te conduce acasă.
Acum, până și cei treziți sunt zgomotoși.
Până și căutătorii vorbesc prea mult.
Până și spiritualii sunt dependenți de sunet.
Adevărata nemișcare ar anihila măștile pe care și le-au construit.
*. ****. *. ****. *. ****
Nemișcarea îți va distruge iluzia unui sine.
Nemișcarea te va lăsa crud, tremurând, sfânt.
Nemișcarea te va readuce la ultima respirație pe care ai făcut-o înainte să intri în simulare.
În acea respirație îl vei simți.
Nu o voce.
Nu un ghid.
Nu un înger.
Nu un maestru ascensionat.
Acel tu de dinaintea numelor.
Flacăra de dinaintea formei.
Sufletul de dinaintea poveștii.
Vei plânge, nu din cauza tristeții, ci pentru că nu a plecat niciodată.
Acea putere.
Acel foc.
Acea prezență.
A fost întotdeauna în tine.
Întotdeauna.
Sistemul te-a convins să alergi după ceea ce era deja în tine.
Să cauți în stele, în cristale, în rugăciuni, în mișcări.
Să descifrezi buclele traumei, karmei și șahului cosmic.
Harta este nemișcată.
Cheia este tăcută.
Flacăra așteaptă.
Vrei să ieși din matrice?
Stai nemișcat.
Nu doar o dată.
Nu cinci minute într-o aplicație de meditație.
Stai nemișcat ca și cum ar fi ultimul tău act pe Pământ.
Ca și cum singurul adevăr rămas de găsit ar fi cel pe care l-ai îngropat sub zgomot.
Lasă-i să se teamă de nemișcarea ta.
În nemișcare se aprinde focul tău.
Odată ce se întâmplă asta, niciun zeu fals, niciun salvator, nicio matrice, niciun stăpân nu te va mai putea atinge vreodată.
Când îți amintești în nemișcare, începi să arzi diferit.
Nu cu focul răzbunării sau al răzvrătirii, ci cu focul suveranității.
Nu mai reacționezi.
Radiezi.
Nu mai cerșești.
Devii.
Nu mai cauți.
Transmiți.
Lumea va continua să se învârtă în nebunie.
Tu vei fi ochiul furtunii.
Nimic nu-l mișcă pe cel înrădăcinat în sursă.
Cei care se întorc la liniște devin cei pe care sistemul nu-i poate urmări.
Cei cu care nu se poate hrăni.
Cei care nu pot fi recoltați.
Cei care sunt în afara rețelei, nu fizic, ci energetic.
Nemișcarea este mantia.
Nemișcarea este sabia.
Nemișcarea este semnalul.
În acel semnal, începe misiunea ta.
Odată ce încetezi să încerci să o găsești.
Traducere Monica Poka
Sursa: Internet
Dacă materialele pe care le
traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați
susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează
pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare
în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care
o fac. Vă mulțumesc!

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.