Paștele Expus

 

Minciunile Bisericii, Adevăruri Păgâne și o Înșelătorie de Milenii

 
De Jason Gray
 
Paștele, marcat anul acesta pe 20 aprilie 2025, ne este vândut ca fiind cea mai sfântă zi a creștinismului, o celebrare a învierii lui Isus Hristos, un presupus triumf asupra morții care promite mântuirea.
Această narațiune este o minciună scandaloasă, construită cu grijă de Biserica Creștină ca să mascheze adevărul brut, incontestabil.
Rădăcinile Paștelui sunt păgâne, simbolurile sale sunt furate și însăși existența sa este o dovadă a campaniei nemiloase de furt cultural dusă de Biserică.
Timp de peste o mie de ani, am fost hrăniți cu o poveste cosmetizată, o înșelătorie care a șters spiritualitatea vie a strămoșilor noștri păgâni și a înlocuit-o cu o poleială creștină goală.
Minciunile Bisericii sunt adânc înrădăcinate, iar trădarea continuă până în ziua de azi, în timp ce perpetuăm orbește o sărbătoare care onorează zeii antici, pretinzând că este vorba despre Hristos.
Paștele de astăzi este un spectacol creștin: bisericile sunt pline de cântări, familiile se adună la mese îmbelșugate, iar povestea lui Iisus care se ridică din morți ocupă locul central.
Crucea, mormântul gol, acestea sunt imaginile asupra cărora Biserica vrea să ne concentrăm.
Numele „Paște” nu este deloc creștin, provine de la Ēostre, o zeiță germanică a primăverii și a fertilității, așa cum este consemnat de călugărul Bede în secolul al VIII-lea în De Temporum Ratione.
Ouăle pe care le vopsim, iepurașii pe care îi celebrăm?
Nu au nimic de-a face cu Iisus.
Ouăle au fost simboluri ale creației încă din anul 3000 î.Hr., în Mesopotamia, fiind asociate cu zeița Ishtar.
Iepurii, cunoscuți pentru fertilitatea lor, erau sacri pentru zeități ale fertilității precum Ēostre, întruchipând energia brută, dătătoare de viață a primăverii.
Chiar și data Paștelui, stabilită în funcție de echinocțiul de primăvară și de prima lună plină de după acesta (Luna Pascală), este o preluare evidentă din calendarele lunare păgâne.
Fiecare aspect al Paștelui își strigă adevăratele sale origini și, totuși, Biserica are îndrăzneala să îl revendice ca fiind al ei.
Păgânismul este inima vie a Paștelui, un adevăr pe care Biserica l-a îngropat sub straturi de înșelăciune.
Cu mult înainte de apariția creștinismului, culturile antice din Europa, Germanice, Celtice, Romane, sărbătoreau echinocțiul prin festivaluri dedicate unor zeități precum Ēostre, Ostara și Cybele.
Acestea nu erau simple petreceri, ci ritualuri sacre care conectau comunitățile la ciclurile Pământului.
Echinocțiul, un moment de echilibru între lumină și întuneric, era un timp de reînnoire: se aprindeau focuri de tabără, sărbătorile uneau familiile, iar dansurile invocau binecuvântările zeilor pentru fertilitate și abundență.
Ouăle erau pictate și dăruite ca semne ale vieții, iepurii venerați ca simboluri ale puterii naturii. Aceste tradiții, care se întind pe milenii, au fost sângele spiritual al strămoșilor noștri, o conectare cu divinul care era viscerală, comunitară și adânc înrădăcinată în lumea naturală.
Biserica creștină, care a ajuns la putere în secolul al IV-lea sub împăratul Constantin, nu a putut tolera această spiritualitate vibrantă.
După ce Edictul de la Milano din 313 d.Hr. a legalizat creștinismul, iar Conciliul de la Niceea din 325 d.Hr. i-a standardizat doctrina, Biserica și-a propus să domine.
Păgânii nu erau ușor de influențat, își iubeau festivalurile, zeii, ciclurile.
Așadar, Biserica a jucat murdar.
Nu a distrus tradițiile păgâne; le-a furat, le-a redenumit și le-a prezentat drept creștine.
Învierea lui Hristos, o poveste despre reînnoirea spirituală, a fost altoită peste reînnoirea fizică a primăverii, data Paștelui fiind legată în mod deliberat de echinocțiu ca să imite ritmurile păgâne.
Ouăle, sacre pentru zeii fertilității, au fost reinterpretate ca simboluri ale mormântului gol.
Iepurele, animal asociat cu Ēostre, a devenit Iepurașul de Paște, rădăcinile sale păgâne fiind îndepărtate de tot.
Chiar și numele „Easter”, o trimitere evidentă la o zeiță, a fost păstrat în limbile Germanice, o palmă peste față trasă însăși tradițiilor pe care Biserica pretindea că le transcende.
Acesta nu a fost sincretism, a fost furt, un act calculat de ștergere culturală.
Biserica nu doar și-a însușit, ci a mințit, rescriind istoria ca să facă din Paște un eveniment pur creștin, demonizând în același timp practicile păgâne de la care l-a furat.
Timp de peste o mie de ani, am fost hrăniți cu această născocire, generație după generație, învățați să credem într-o sărbătoare care este un monstru al lui Frankenstein, plin de simboluri furate și narațiuni inventate. Înșelătoria Bisericii nu este o relicvă a trecutului, este continuă.
În fiecare duminică de Paște, în timp ce stăm în bănci sau căutăm ouă, suntem complici la o minciună care neagă adevăratele rădăcini ale sărbătorii, o minciună care dezonorează moștenirea spirituală a strămoșilor noștri păgâni.
Trădarea este mai dureroasă când îți imaginezi ce ar fi putut fi. Biserica ar fi putut crea o nouă sărbătoare, o „Zi a Învierii”, axată exclusiv pe Hristos, fără simboluri păgâne, cu o dată nelegată de echinocțiu. Ar fi putut respecta tradițiile păgâne, permițându-le să coexiste alături de creștinism, păstrând o bogată tapiserie de diversitate spirituală.
Respectul nu a fost niciodată scopul bisericii. Scopul lor a fost, și este și astăzi, PUTERE și CONTROL.
Biserica a dorit un monopol asupra credinței și l-a obținut jefuind ceea ce nu putea suprima, lăsându-ne cu o sărbătoare denaturată care-l batjocorește atât pe Hristos, cât și pe Ēostre.
Am fost mințiți timp de milenii, istoria noastră denaturată de o instituție care pune puterea pe primul loc, în detrimentul adevărului.
Paștele nu este o celebrare a învierii lui Hristos, ci un monument al lăcomiei Bisericii, un festival furat care aparține păgânilor care au dansat pentru prima dată sub prima lună plină a primăverii.
În timp ce sărbătorim Paștele în 2025, trebuie să respingem înșelătoria, să onorăm adevăratele rădăcini ale sezonului și să cerem să se pună capăt înșelătoriei milenare a Bisericii.
Zeii primăverii merită mai mult, și la fel și noi.
 

 
Traducere Monica Poka

Sursa: Internet

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Vă rog să folosiți butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului ca să susțineți în continuare munca pe care o fac. Vă mulțumesc!