Căsătoria, o înțelegem oare în adevărata sa semnificație?

Din ciclul De ale mele

Ieri s-a căsătorit o copilă foarte dragă inimii mele. Un moment emoționant în viața fiecărei femei și a fiecărui bărbat. Iar aici, prin femeie și bărbat înțeleg cele două minunate energii, feminină și masculină, și nu neapărat reprezentarea lor fizică. Toți cei care au ales să treacă prin acest moment au experimentat emoțiile acestei inițieri deosebite din viața lor. Ce stă la baza acestui eveniment din viața noastră? În primul rând, emoția. Indiferent de motivele sau cauzele care au dus la acest eveniment în viața celor două minunate ființe care hotărăsc să pășească împreună pe același drum, ceea ce stă la baza și dă farmecul acestei uniri, este emoția. Pentru că eu nu cunosc decât unirea din iubirea profundă și dorința de a fi alături de persoana pe care am ales-o să-mi fie alături, nu pot vorbi decât din această perspectivă. 

În acea zi, aleasă pentru această profundă inițiere și totală schimbare, cred că nici una dintre părțile implicate nu este conștientă de semnificațiile și implicațiile acestui pas. De ce? Pentru că s-a pierdut din păcate semnificația și sacralitatea ei. Pentru că din păcate, cele două minunate ființe sunt lipsite de adevărata inițiere în misterele căsătoriei. Pentru că formarea unei familii a ajuns să aibă doar semnificația perpetuării speciei, a supraviețuirii, a înlănțuirii, a subordonării și controlului. A statutării unor conveniențe sociale, a unor reguli stabilite de către cei considerați puternici (bărbații – ca reprezentanți ai energiei masculine) pentru cei considerați mai slabi (femeile – ca reprezentante ale energiei feminine). ”Femeia se supune bărbatului.” Ce anatemă urâtă aruncată asupra energiei feminine.... Și asta sub un simbol foarte puternic, cel al crucii (în religiile creștine). Oare asta să reprezinte căsătoria? Dominarea unuia de către celălalt? O hârtie sau o bucată de metal poate guverna viețile atâtor oameni? Se pare că da. Deunăzi am aflat, în niște circumstanțe pe care nu le pot descrie decât ca magice, de decizia unui cuplu de prieteni, care în urmă cu patru ani au decis să divorțeze pentru a se elibera de presiunea acestor simboluri: hârtia și metalul. De când au luat și înfăptuit această decizie, viața lor s-a schimbat în totalitate. Trăiesc împreună exact la fel ca și înainte, ca și cuplu, dar au eliminat presiunile pe care le puneau unul asupra celuilalt în virtutea statutului conferit de către acea hârtie și metalul de pe inelarele lor. Altfel spus, au ieșit din cursa întinsă de către credințele adânc înrădăcinate în mintea fiecăruia dintre noi.

Ceea ce am fost împinși să facem prin faptul că ni s-a negat și răpit dreptul de a cunoaște adevărata semnficație a căsătoriei, a dat într-adevăr naștere la o formă de sclavie. Doar că n-am numit-o sclavie ci căsătorie. Într-o astfel de uniune bărbatul (energia masculină) deține toate drepturile și femeia (energia feminină), toate obligațiile. Așa pare la prima vedere. Dar dacă privim lucrurile puțin mai profund, ne dăm seama că suntem toți prizonierii unor reguli pe care nu noi le-am stabilit, sau cel puțin nu am intenționat ca ele să se manifeste așa, dar le-am dus mai departe. Nu spun că actul căsătoriei nu este corect sau că nu este de dorit, fiind eu însămi căsătorită, ceea ce spun este că interpretarea lui este departe de ceea ce el este în esența sa. Ne-am crescut copiii otrăvindu-le mintea cu aceleași interpretări cu care au fost otrăvite și mințile noastre, pentru că am considerat că ele sunt bune și au funcționat întotdeauna așa. Nu au funcționat. Cel puțin pentru majoritatea căsătoriilor. Ceea ce s-a întâmplat de fapt, a fost că femeile au fost educate să tacă și să facă, să nu se plângă niciodată, să nu-și arate niciodată nemulțumirea, speranțele, visele, dorințele nici măcar în patul conjugal. Iar aici vorbesc de general nu de excepțiile care au mai existat și mai există. Această stare de fapt a dus, dincolo de traumele din sufletul femeii, la o separare, o ascundere a emoționalului feminin de cel masculin. Și generație cu generație, această prăpastie s-a adâncit. Acum este atât de adâncă, încât în anumite momente nici nu mai poate fi trecută sau depășită. De ce? Pentru că femeia (energia feminină) nu mai știe cum să se facă înțeleasă, iar bărbatul (energia masculină) nu mai știe ce să înțeleagă, pentru că acele emoții i-au devenit atât de străine, încât mintea sa nu le poate percepe, înțelege și prin urmare, accepta. 

Este adevărat că femeile (energia feminină) prin natura lor sunt mult mai sensibile la energiile din jurul lor, la schimbările ce au loc la nivel energetic, astrologic, dar asta nu înseamnă că bărbații (energia masculină) nu ar fi. Este normal ca femeia (energia feminină) să fie așa deoarece ea este cea care poartă viața și dă naștere vieții. Prin design corpul ei fizic, energetic, mental , emoțional a fost creat așa. Și nu este absolut deloc neinteligibil, inexplical sau inacceptabil acest fapt. Doar dacă nu așa se dorește. Dar este mai simplu să spui ”Aha, e lună plină” sau ”Aha, trebuie să-ți vină ciclul” (stare care a primit și un nume ”sindrom premenstrual”), pentru a caracteriza orice manifestare emoțională mai deosebită a unei femei decât să încerci să vezi adevărata sursă a manifestării emoționale, care de multe ori nu este decât un strigăt de ajutor, de susținere. Iar aceste cuvinte rostite de un bărbat în pragul furtunii emoționale a unei femei, are efectul steagului roșu fluturat în fața taurului înfuriat.

Am trecut și eu de multe ori prin acea stare în care n-am știut să explic ce vreau pentru că simțeam că nici eu nu știu ce vreau de fapt. Sau că nu știu cum să explic pentru a mă face înțeleasă. Am spus de multe ori cuvintele ”Nu înțelegi, pur și simplu nu înțelegi!” Și este adevărat. Mi-a trebuit ceva vreme ca eu să înțeleg că soțul meu chiar nu înțelege și asta nu pentru că nu ar vrea, ci pentru că nu știe cum să o facă. Pentru că acea componentă emoțională care ar putea duce la înțelegere lipsește. Și nu este vina lui aici, pentru că nu este neapărat vorba despre o vină a cuiva, ci este urmarea educației primite din familie, școală, societate. Este un sistem de credințe care pur și simplu nu mai funcționează, care nu ar fi trebuit să funcționeze poate niciodată așa, dar care totuși a funcționat așa și, care, din păcate mai funcționează încă și acum până când vom renunța la perpetuarea lui. 

Stă în puterea noastră să-l schimbăm și să punem în locul lui un nou sistem care să funcționeze, dar asta înseamnă să lucrăm la nivel emoțional ambii parteneri. Femeile (energia feminină), este necesar să-și deschidă partea emoțională, să și-o explice lor însăși și apoi partenerilor lor de viață (fie că este vorba de soții sau prietenii lor) pentru a deschide o cale de comunicare la acest nivel. Să înțeleagă că ”bărbatul” (energia masculină) nu este dușmanul, ci cel care are nevoie și dorește să înțeleagă pentru a le putea fi alături. Bărbatul (energia masculină) este necesar să se deschidă la ceea ce-i provoacă o stare de disconfort (uneori chiar frică) atunci când partenera lui de viață trece prin ceea ce pare a fi o ”furtună emoțională”. Să înțeleagă că tactica ”ascunsului în vizuină până trece furtuna” nu mai funcționează. Energia feminină trece printr-o reașezare a valorii sale la toate nivelele. Ea nu dorește să domine și să supună ci dorește să conlucreze, să curgă, să creeze, să fie înțeleasă, iubită și susținută. Da, suntem sensibile și la lună și la acele dureri care lună de lună ne chinuie trupurile, da, trecem prin furtuni emoționale, dar avem nevoie să ne stați alături în acele furtuni doar și prin simplul fapt că ne stați alături fără a face nimic altceva decât a ne lua în brațe astfel încât să simțim că sunteți acolo pentru noi. Și când apare curcubeul cel mai frumos? După cea mai teribilă furtună. Este necesar să învățăm unii de la alții, ajutându-ne unii pe alții cum să construim o lume nouă pentru copiii noștri, o lume în care actul căsătoriei să se bucure de adevărata și profunda sa semnificație. Nu mai contează că ne amintim sau nu care a fost semnificația sa inițială, putem să-i dăm acea semnificație pe care noi o considerăm echitabilă și împuternicitoare pentru ambii parteneri. Putem, și este de-a dreptul necesar, să construim împreună, femei și bărbați, o lume în care să ne putem exprima liber emoțiile știind că ele nu sunt judecate ci sunt acceptate drept ceea ce ele sunt: exprimarea unei stări de moment care se dorește înțeleasă și acceptată. Cu cât mai deschis și mai liber vom putea face acest lucru, cu atât manifestarea lor vulcanică va fi mai redusă. Pentru că nu vor veni dintr-un sentiment de frustrare, ci dintr-unul de împărtășire, recunoaștere, eliberare și acceptare.  Iar acest lucru este valabil pentru ambele părți. Pentru că nici noi femeile nu putem avea pretenția că-i înțelegem pe bărbați întotdeauna. Când ”adevărul meu” nu va fi mai important decât ”adevărul tău”, vom găsi și calea de comunicare.

Pentru că acesta este un subiect foarte sensibil și interpretabil, menționez că tot ceea ce am scris reprezintă modul în care eu văd ACUM lucrurile, fără a le judeca, fără a acuza, fără a victimiza pe cineva, pentru că nu este cazul. Am experimentat exact ceea ce aveam nevoie să experimentez pentru a putea schimba perspectiva din care priveam lucrurile. Și sunt recunoscătoare tuturor celor care m-au ajutat să am această sanșă, părinților mei, familiei mele, prietenilor mei, societății în general.

Namaste

Monica Poka