Iluminarea nu înseamnă umplere, ci golire

Din ciclul De ale mele

Cu aceste cuvinte m-am trezit azi noapte pe la ora două. Le repetam ca pe o mantră. ”Iluminarea nu înseamnă umplere, ci golire”. Am rămas trează mai mult timp meditând la această informație. Da, într-adevăr. Lumina luminează, umple încăperea cu lumină în spațiile în care are loc. Cu cât mai mult loc îi faci, cu atât va lumina un spațiu mai mare. Dar ea, ca lumină, nu dă nimic la o parte, nu transformă nimic și nu-și face singură loc. Ea umple spațiile care îi stau la dispoziție. Când intri în casă noaptea și aprinzi lumina, o faci ca să vezi pe unde calci ca să nu te lovești de toate mobilele și decorurile din casă, lumina nu începe să mute acele mobile și decoruri pentru ca să-și facă loc ei sau ție. Ea își face treaba ei și tu ți-o faci pe a ta. Cu cât mai puțin decor ai în ”casă” cu atât mai multă lumină ai. Dar dacă ai fost strângător și ai adunat mobile peste mobile și decoruri peste decoruri, cu atât lumina pare mai puțină, deși este dată de același ”bec”. Mulți vor spune că poți pune un bec de o putere mai mare care să dea o lumină mai puternică. Este adevărat, aparent.

În toate mesajele pe care le-am tradus/citit apare expresia ”lumina care este acum disponibilă pe planeta voastră....”. Atenție, este disponibilă, adică poți să te folosești de ea. Nu scrie/spune nicăieri că pe planeta voastră a intrat o lumină care va face treaba în locul vostru. Ea este aici ca și ajutor nu ca și ”cea care face treaba”. Este o caracteristică ciudată a oamenilor în general, dar care din fericire pare a se diminua, că se așteaptă să facă alții, altcineva ceva pentru ei. Așa au renunțat la propria lor putere cufundândându-se (după părerea mea) în lene, delăsare și ”las’ că-i bine și așa”, numai să nu cumva să trebuiască ei să facă ceva. Acestora oricât de multă lumină le dai, tot vor aștepta ”para mălăiață”. Dar este alegerea lor, și, ca orice alegere, este respectată. Să nu uităm însă că FIECARE alege, chiar și alegerea de a nu face nimic, are anumite consecințe. Atunci când alegi să ”faci nimic” ceea ce vei primi va fi, în cel mai bun caz, tot nimic.

Bun. Lumina disponibilă pe planetă este din ce în ce mai puternică și mai vizibilă pentru a ne ajuta să vedem tot ce mai zace în noi și nu mai are ce căuta acolo. Ea și-a încheiat treaba cu asta, de aici începe treaba fiecăruia. Ce face cu tot ”mobilierul” cu care și-a decorat/înghesuit casa? Cât din acel mobilier/decor mai îi este de folos? Poate asta decide lumina? Chiar dacă ar putea, nu ar face-o. De ce? Pentru că Lumina respectă Legile Divine. Ea se oferă pe sine însuși, dar nu se substituie nimănui și la nimic. Ea își are menirea ei așa cum și noi ne-o avem pe-a noastră. Creșterea/iluminarea fiecăruia dintre noi este o ”afacere personală”. Fiecare dintre noi este UNICUL decident asupra căii sale, asupra alegerilor sale. Da, este o mare responsabilitate. Ni se cere să ne sumăm răspunderea pentru TOATE deciziile noastre. Cam greu pentru cei care nu au acest exercițiu și l-au uitat în urmă cu eoni. Dar nu este imposibil. Este atât de mult ajutor disponibil în acest moment la orice nivel și pentru toată lumea, încât de multe ori ceea ce ni se cere este pur și simplu intenția noastră de a face ceva. Și permisiunea ca ceva să poată avea loc. Mulți cer ajutor în curățarea ”murdăriei de sub preș” și când ajung acolo, dau înapoi. De ce? Pentru că ”oricum n-o vede nimeni”. Iluzie, mare iluzie. Pentru că ei așa cred, asta nu înseamnă că și este adevărat. O gospodină știe că dacă vrea curat în casă, trebuie să-și facă.

Așa că, dragii mei, iluminarea nu presupune, așa cum am putea crede, să aducem ceva în noi, cel puțin nu ca prim pas, ci în primul rând, să scoatem din noi, să renunțăm la tot ceea ce nu mai este benefic pentru noi. La toate așteptările noastre, la toate teoriile și tiparele despre cum ar trebui să arate lucrurile, să se petreacă situațiile; la acceptarea situațiilor de compromis în care ne aflăm dacă că ele sunt urmarea unor modele/tipare sociale și care crează presiune asupra noastră. La ”așa se face pentru că așa s-a făcut întotdeauna”, la ”dacă este bun pentru altul, este bun și pentru mine”. Este momentul să alegem fiecare pentru noi înșine în funcție de ceea ce considerăm că este bine pentru noi înșine. Asta nu înseamnă să nu ținem cont de nevoile altora, ci să alegem până unde acele nevoi sunt normal, ușor de satisfăcut și de unde încep să devină o povară pentru noi. Ceea ce nu este făcut din plăcere și iubire, va purta amprenta energetică a ”sforțării” noastre și exact asta va da mai departe. Nu suntem ”doar oameni”, ci suntem OAMENI. Acest nume este atât de puternic, această calitate este atât de deosebită încât nu a fost acordată oricui. De noi depinde cum privim lucrurile și ce valoare le/ne dăm. Nu uitați că și apa curge, dar nu se transformă singură în mâncare. NU uitați că cu cât mai mult ”mobilier” aveți în ”casă” cu atât mai mult praf se așează și cu atât mai puțină lumină aveți. Aruncați mobilierul vechi, care considerați că nu vă mai este util, lăsați lumina să intre pentru că ea doar face loc ca o nouă garnitură de mobilă să poată intra. Una cu mult mai valoroasă și mult mai utilă. Și nu uitați că fiecare dintre noi este proiectantul, arhitectul, designer-ul ”casei” sale. Și tot noi suntem cei care facem ”retușurile”. Nimeni altcineva.

Așa că, Iluminarea nu înseamnă umplere, ci golire.

Namaste!

Monica Poka