Meditații

joi, 1 ianuarie 2015

Tiparul „ Un An Nou Mai Bun”



Din ciclul De ale mele

Interesanți mai sunt oamenii. Și asta se vede cel mai bine atunci când vine vorba de tradiții și obiceiuri. Și nu este de mirare că mai este așa, deoarece cu aceste obiceiuri și tradiții am fost crescuți. Ele fac parte din conștientul colectiv uman și atunci când se manifestă este relativ dificil să te sustragi lor. Într-adevăr, nu poți vedea ciudățenia atunci când ești implicat în ea pentru că acea ciudățenie dobândește calitatea de normalitate. Mi-aduc aminte de starea de oroare pe care am trăit-o când, fără voie, am fost martoră la sărbătoarea Chaitra Dasain în luna aprilie când am fost în Nepal. Participanților, aflați aproape în delir religios, li se păreau normale sacrificiile animale pe care le făceau în timp ce noi, martorii fără de voie, oripilați, nu știam cum să o ștergem mai repede de acolo. Obiceiuri și tradiții pe care mulți nici măcar nu se gândesc să le pună sub semnul întrebării. Sunt atât de adânc înrădăcinate în noi încât numai detașarea de ele și pășirea în afara lor poate oferi șansa surprinderii tiparului ireal, uneori sângeros, al acelei tradiții.

Adevărul este că nu poți sesiza tiparul dacă nu te-ai desprins de el sub o formă sau alta. Dacă nu te-ai ”sustras” lui. Așa cum nu poți vedea pădurea când ești în mijlocul ei, dar o poți vedea când te afli la o anumită distanță. Pentru asta însă, este necesar să fii pregătit și să dorești să vezi tiparul. După ce l-ai văzut, poți alege să-l accepți ca și realitate a ta sau să schimbi acea realitate cu o alta/ altele. Din ce în ce mai multe tipare devin vizibile ca lumina zilei. Pentru că sunt expuse la ”lumina” zilei. Sunt pur și simplu expuse în toată goliciunea lor ca să le putem în sfârșit vedea, recunoaște și elibera, dacă așa alegem. Este acordată, în sfârșit, șansa de a alege cu adevărat ce dorim să experimentăm. Posibilitățile de alegere au crescut considerabil și cresc pe zi ce trece.  Dar, repet, depinde de NOI, de FIECARE ce alegem să facă sau nu parte din realitatea noastră.

Și pentru că vorbeam de tiparul ”Un An Nou mai bun” am să împărtășesc cum văd/percep eu acest tipar. M-a apucat râsul de-a dreptul când am văzut o imagine în care apărea ”Nu ne dezamăgi 2015”. Hai serios? Asta dincolo de toate predicțiile legate de 2015 care nu fac altceva decât să creeze tipare care până în acel moment NU au existat pentru 2015. Ni se ”servesc” frumos ambalate, pe tavă chiar, noi le luăm, le citim, le aducem frumușel în realitatea noastră și astfel le CREĂM. Vă place mecanismul? Și așa creăm, în cel mai inconștient mod cu putință, de eoni. În turmă. Pentru că așa am fost învățați. Ce să ne aducă 2015? Timpul, anii, lunile, zilele nu sunt decât niște convenții acceptate de omenire pentru a avea puncte de referință comune la care să raporteze viața liniară; să o FACĂ liniară, deși ea numai liniară nu este; să susțină și perpetueze iluzia celei de-a treia dimensiuni, iluzia timpului, spațiului, dualității și separării de Sursă, pe lângă multe altele. Multe tipare și paradigme vor cădea în 2015. Și ăsta este cel mai frumos dar al lui 2015 pentru noi toți. Dacă așa ALEGEM noi să fie. De ce? Pentru că 2015 este de fapt, un coș gol în care NOI ne punem gândurile, emoțiile, intențiile, speranțele, dorințele și alegerile pe care le vom materializa. 2015 nu există în afara noastră. 2015 este în noi. Noi îl proiectăm în afara noastră prin alegerile noastre. Am să vă pun o întrebare foarte ”fizică”, ca să spun așa: Dacă nu ați pus NIMIC în oală, aveți ce mânca? Atunci de ce vă închipuiți că anul 2015 v-ar aduce ceva când voi n-ați pus nimic în el? El nu ne poate aduce decât ceea ce noi am pus în el. Anul 2015, ca orice altceva, nu ne poate aduce decât ceea ce noi creăm prin gândurile, emoțiile și faptele noastre. De ce să împovărăm și să umplem anul 2015 cu așteptările noastre și nu cu Creațiile noastre? ACUM avem șansa de a fi Creatori Conștienți ai realității noastre. Ce ar fi să încercăm să ne jucăm măcar cu acest nou concept? Așa cum am făcut când am învățat să ne dăm cu bicicleta. Nu ne-am urcat pe bicicletă și din prima am fost mari cicliști. Cei care au perseverat, deși au căzut, s-au ridicat de jos de fiecare dată când au căzut și s-au urcat înapoi pe bicicletă până când au învățat să o stăpânească. 

Deși suntem Creatori, avem nevoie să ne obișnuim cu această calitate. Nu ne putem obișnui cu ceva ce nu acceptăm a fi realitatea noastră. Dar un pas mic și cu un pas mic și cu un pas mic ... formează CALEA. Faceți-vă singuri acest minunat dar, pentru că oricum nu vi-l poate face nimeni altcineva. Așa cum nu vă puteți sătura privindu-i pe alții mâncând, nici nu puteți deveni Creatori Conștienți copiind de la colegi. Dacă tot vă setați proiecte pentru anul 2015, vă recomand să cochetați și cu acest proiect inedit. Vă garantez că este unul dintre cele mai extraordinare și incintante proiecte.

Namaste!

Monica Poka

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.