De ce revin unele comportamente, tipare sau dependențe de care ne bucurăm că ne-am eliberat?

Din ciclul De ale mele

Cred că fiecare dintre noi s-a confruntat de-a lungul vieții sale cu anumite obiceiuri și tipare comportamentale, dependențe mai mult sau mai puțin dure și de care ne-am luptat să ne eliberăm. A durat o vreme să ne dăm seama de ele, să le recunoaștem și apoi am început să lucrăm cu noi ca să ne eliberăm de ele.

Pentru mulți aceste eforturi au durat ani și ani de zile, a necesitat multă muncă cu sine, mult efort emoțional, mental, spiritual și chiar fizic. Au fost pași făcuți înainte și căderi și alți pași înainte și alte căderi până când în sfârșit, ne-am eliberat – sau cel puțin așa am crezut noi – de ele.

Au trecut mai mulți ani în care am trăit bine mersi fără ele, în care am trăit în iluzia că ne-am eliberat de ele și putem să le uităm liniștiți. Până într-o zi. Într-o zi în care încep să se manifeste din nou. ”Of, nu din nou, nu din nou! Te rog, nu din nou! Nu mai vreau!” Ne întrebăm unde am greșit, cum am putut permite ca acest lucru să se repete din nou.

Și ne-apucăm din nou de curățat, vindecat, eliberat. Ciudat este însă că ceea ce a funcționat înainte, nu mai funcționează. Pare că orice am face, acel comportament, dependență, tipar a pus parcă stăpânire pe ființa noastră și oricât ne-am lupta cu el, orice am face, voința și puterea lui este mai mare decât a noastră.

În acest punct ceea ce contează cel mai mult este să începem să ne observăm, să încetăm să ne luptăm cu acel comportament, dependență, tipar și să vedem ce vrea acesta de la noi. Atunci când ne luptăm cu ceva, nu vedem imaginea de ansamblu, suntem prea prinși să câștigăm acea luptă ca să putem privi fără nici o părtinire situația în care ne aflăm.

De ce se întâmplă, totuși, acest lucru? Judecata. Întotdeauna când ceva nu ne place, judecăm acel ceva ca fiind rău și, prin urmare, încercăm să scăpăm de el, să ne eliberăm de acel ceva pentru că este rău, este negativ și atenția noastră este în totalitate pe acel ceva rău și pe lupta noastră cu el.

Nimic nu este doar rău așa cum nimic nu este doar bine. Ca să poți ”evada” din dualitate este nevoie să știi acest lucru, să-l conștientizezi la toate nivelele ființei tale, nu doar la nivel intelectual sau ca o repetare papagalicească. Acest lucru este valabil și pentru orice tip de boală care pare că se vindecă, dar apoi revine.

Mulți veți spune că persoana respectivă nu și-a învățat lecția, dar și asta este tot o repetare papagalicească a ideilor cuiva pentru că nimeni nu știe care este lecția, unde începe, unde se termină și care este cuprinsul ei. O lecție la nivel de suflet nu este o ecuație matematică în care dacă ai aflat necunoscuta, ai rezultatul și gata, ai rezolvat problema.

Studiind ceea prin ce am trecut și eu în ultimele săptămâni, vorbind de revenirea unor tipare considerate vindecate, am constatat că situația are mult mai multe aspecte decât mi-aș fi imaginat eu. În primul moment, care nu coincide cu momentul în care tiparul se manifestă, ci cel în care tu ai conștientizat că se manifestă, deoarece tiparul te-a acaparat cu mult înainte, se manifestă acea groază de care vorbeam mai sus ”Of, nu din nou! NU! Asta am vindecat-o deja! Ce am greșit din nou?”

Nimic. Nu ai/am greșit nimic. Dimpotrivă. Cunoscând deja tiparul, poți să-ți dai voie să-l observi. Dacă reușești să depășești momentul de frică și groază și să devii observator, primul lucru pe care este nevoie să-l faci este să renunți la luptă. Să renunți să te lupți cu acel comportament, dependență, tipar deși ego-ul îți spune că poți să o faci, poți să-l învingi, doar ai mai făcut-o o dată.

Nu, nu este așa. Sau nu doar atât. Prima dată când te-ai luptat cu acel comportament, dependență, tipar ai făcut-o ca să-ți demonstrezi ție, și altora, că poți să o faci, poți învinge deși foarte puțini reușesc să o facă. Și ai făcut-o. Ai învins. Deci, poți să o faci din nou.

Oprește-te! Tiparul, comportamentul, dependența nu a revenit ca să se lupte cu tine, a revenit să-ți arate și cealaltă față a sa, pe care tu, marele învingător, nu ai avut timp și cum să o vezi fiind prea prins în lupta ta. Dacă îți dai seama de acest lucru, încetează orice formă de luptă și intră în starea de observator.

Observă ce-i face acel comportament, tipar, dependență corpului tău, minții tale, stării tale de spirit, de a fi și emoționale. Studiază toate acestea, dar fără a le judeca. Nu-ți face probleme, te vor ”ajuta” și ceilalți, dar nu acorda atenție decât persoanei, ființei tale.

Studiază și conștientizează ce anume a declanșat revenirea tiparului, comportamentului, dependenței respective. Ce este interesant este că însăși tiparul, comportamentul, dependența te vor ajuta așa cum nu te va ajuta nimeni altcineva. Cere-i să te ajute și o va face pentru că acesta este motivul pentru care a revenit.

Care este dezechilibrul din tine care declanșează manifestarea acelui tipar, comportament, dependență? Ce nu este în armonie în tine? Ce nu vezi la tine atunci când nu tu deții, dar încerci să deții controlul asupra vieții tale? Nici un comportament, dependență, tipar nu este rău, este doar un semnal că ai ieșit din echilibru și cauți să ți-l restabilești, dar nu cauți unde trebuie și ceea ce ai cu adevărat nevoie.

Foarte mulți oameni caută evadarea din realitatea lor folosind anumite substanțe considerate droguri, alcoolul sau chiar sexul. De ce? Pentru că le face mai suportabilă propria lor realitate, pentru că îi dezinhibă de reținerile, fricile și tabuu-rile lor. Pentru că îi ajută să se simtă mai liberi și mai prezenți în viața lor.

Dacă aceasta este situația, atunci revenirea dependenței, tiparului, comportamentului îți arată că este nevoie să faci o schimbare în tine, că undeva ai cotit-o pe un drum înfundat și este nevoie să schimbi din nou direcția. Nu-i cazul să disperați, este cazul doar să vă priviți busola interioară și să vă găsiți din nou punctul de echilibru.

În momentul în care decideți să faceți acest lucru, să faceți schimbările necesare în viața voastră, veți observa că tiparul, dependența, comportamentul va începe să dispară sau va dispărea chiar brusc pentru că nu mai este necesar. Să nu vă mire că se repetă același tipar din nou și din nou, așa și este nevoie să fie J Dacă ar apărea un alt comportament, dependență sau tipar ceea ce ați face ar fi să vă luptați și cu acesta ca să-l depășiți/învingeți pentru că ați crede că asta este calea necesar de urmat.

Dar nu este. Imaginați-vă că vă curge apa la baie. Verificați robinetul să vedeți dacă nu de-acolo vine problema. Dacă de acolo vine, îl reparați. Dacă însă vi se arde becul, schimbați becul, nu veți verifica robinetul. Când vă curge din nou apa la baie, mai întâi veți verifica robinetul și numai dacă nu este defect robinetul, veți căuta mai departe ca să rezolvați problema cu apa care curge la baie.

Așadar, căutați motivul care a dus la declanșarea acelui comportament, dependență, tipar și veți vedea că exact același motiv a dus și la revenirea lui, deși s-ar putea să pară să nu fie așa. Și-atunci veți ști la ce să aveți grijă să nu vă lăsați scoși din echilibru, dacă, desigur, nu doriți ca acel tip de comportament, dependență, tipar să revină în manifestare în viața voastră.

Viața nu este o luptă, este o continuă setare și/sau resetare a cursului său de fiecare dată când ne-am abătut de la ruta stabilită înainte de a ne naște. Da, sunt furtuni, sunt drumuri înfundate, sunt ocolișuri, dar dacă ne consultăm busola interioară de fiecare dată când lucrurile ies din curgere, vom reuși să ne încheiem călătoria așa cum ne-am programat-o.

O zi minunată plină de o fericită anticipare vă doresc!

Munay!

Monica Poka