Amintirea Iubirii într-o lume în Flăcări

Eu Sunt om. Glorioasă, exuberantă, perfect umană. Nu există o versiune mai bună a mea. I-am dat drumul sinelui meu ”mai înalt”. Eu Sunt multifațetată. Am multe părți. Există o versiune a mea, cea cu o perspectivă extinsă, care a decis să mă supravegheze alăturându-se acestei vieți pe care Eu o trăiesc. Viața mea. Cea dezordonată. Cea cu mine în ea.

Ceea ce va apărea la celălalt capăt al tuturor acestor lucruri este o altă versiune a mea. O pot chema oricând vreau, timpul este o iluzie și Unimea este adevăr. Asta înseamnă că nu am ”început” nicăieri și că nu există părți ”mai înalte” ale mele care să dețină înțelepciunea pe care eu încă nu o am. Sunt tot eu, tot timpul.

Ceea de ce am nevoie sunt cuvinte noi. Cuvinte care să-mi descătușeze creativitatea într-o lume plină de miliarde de ființe de lumină. Cum se simte o lume fără restricții? Pot să-mi imaginez viața fără limitări financiare, mentale, fizice sau spirituale? Pot chiar vizualiza zece miliarde de dolari? Este un unu urmat de zece zerouri. Acele zerouri care par să dețină toată puterea, nu sunt decât o mulțime de nimic. Unul din fața lor face ca totul să se întâmple. Acel Unu aș fi eu, forța creației, aflată aici acum să făuresc o lume fără limite.

Scopul pare să fi fost să mă ducă pe marginea nebuniei, așteptând, întrebându-mă și simțindu-mă mizerabil, doar ca să-mi dau seama că nu vine nimeni. S-a terminat.

Nu există maeștri ascensionați, salvatori galactici sau versiuni ”mai înalte” ale mele pe cale să mă salveze. Aceasta este planeta mea și o iubesc. Eu Sunt Maestrul, Cea care se află aici ca să se schimbe împreună cu ea. 

Asta a fost călătoria pentru care am venit. Am tot ceea ce am nevoie. Nici un fel de atașamente suplimentare nu sunt necesare aici să folosesc puterea. Sursa puterii sunt eu – doar că am uitat cum să mă pornesc. Am mai făcut asta. Astăzi sunt aici ca să o fac ca om. Am ales și am fost aleasă să fac asta. Nu sunt singură. 

Am știut înainte de a veni că va trebui să ajung în acest punct de ruptură înainte să-mi dau seama de adevăr: 

Singurul răspuns sunt eu. 

Singurul loc în care să fiu este aici. 

Singurul moment este acum. 

Sunt singura care să o facă și am știut că aș putea și că atunci când va sosi momentul, aș face-o. 

Depinde de mine acum să găsesc noul. Am nevoie de cuvinte și instrumente care n-au mai existat niciodată. Acele chestii care reprezintă 90% din creierul meu îmi dau o senzație de mâncărime. Capacitatea mea de a crea este nesfârșită. De-asta am fost aleasă. Voi scoate creioanele din cutie. Voi face ceva magic. 

Acum încep să fac să se întâmple. Acum îmi imaginez eterna vitalitate, nesfârșita abundență, omniprezenta  pace și bucuria sălbatică, chiar alături în trafic, în locuri de parcare excelente, cele mai grozave zile și concerte gratuite. Acum sunt fericită. Acum respir muzică. Acum șoptesc copaci. Viziunea pe care o susțin este viața pe care Eu o modelez. 

Sunt dependentă de mine și nu există un program în 12 pași. Nici nu m-aș alătura unuia dacă ar exista. Omenirea este cel mai fierbinte joc din oraș. Toată lumea îl urmărește și vrea să se alăture. Sunt pasionat nefericită, dramatic de extatică și violent de iubitoare. Creez lucruri doar ca să le dărâm de plictiseală. Alerg prea repede, mă ascund în colțuri, cânt fals și bârfesc. Eu sunt condiția umană și-i iubesc fiecare centimetru și nuanță. Mă entuziasmez. 

Nu există o versiune mai bună care să devin. Eu Sunt aici ca să-mi valorific esența înnăscută. În timp ce fiecare ”canal” pe care-l ascult îmi spune cât de grozavă sunt, continui să cred că ar trebui să fiu altceva. Aceste voci nu sunt decât reamintiri și eu le-am pus acolo. Această viață este în întregime creația mea. 

N-a fost nicicând nevoie să mă schimb. Răspunsul nu este în afara mea. Am planificat să mă îndrăgostesc cu disperare – de mine. Mi-am ascuns măreția în aur, în alții și în promisiuni de mai mult. Am dat vina eșecului meu pe lipsă, pe alții și pe limitarea exterioară. 

Nu există un alt loc în care să merg cu asta. Am ajuns la partea a 2-a – apariția sinelui. Emoțiile mele sunt declanșatorul și cea mai bună parte a mea; ele îmi alimentează experimentarea umană și crează lumi. Mă bucur de ele. Urmăresc ce se întâmplă. 

Îmi place să-mi exprim emoțiile, să simt și să-mi depășesc limitele. Durerea inimii mele este subiectul fiecărui cântec, fiecărei povești și al tuturor filmelor mele preferate. Să visez este dreptul meu prin naștere. Am crescut în instituții și idei care mi-au spus că să privesc pe fereastră era greșit, chiar pierdere de timp. Această încercare de a-mi șterge sistematic adevărul esenței mele a dat greș. Eu Sunt mai mare decât orice metodă de gândire. 

Îmi îmbrățișez umanitatea. Emoțiile mele sunt cheile puterii mele. Este nevoie doar să-mi doresc și se împlinește. Iubesc cine Eu Sunt; văd ce vreau și nu mă opresc până când uimitorul nu se întâmplă. Toate contrastele alimentează creația. 

Oamenii fac asta unul pentru celălalt. Furnizăm contrastul. Ne oferim reciproc scântei. Eu Sunt Maestrul și răspunsul la fiecare rugăciune. Știu ce am de făcut. Motivul pentru care n-am văzut sau auzit acest lucru înainte este pentru că n-am făcut-o încă. Am așteptat. 

Eu Sunt Cea pe care am așteptat-o.

 

~ Sophia

Vă iubesc atât de mult

Traducere Monica Poka

Sursa