Meditații

sâmbătă, 11 octombrie 2014

Povestea lui Jaqual Partea a 2-a – Unitatea Conștiinței Multidimensionale



Unitatea Conștiinței Multidimensionale



Mesaj primit prin Suzanne Lie

Jaqual vorbește:

Stau pe Pragul Porții Portocalii pentru a-mi revedea ”intrarea în maturitate”. Situația mea a fost unică prin faptul că eu am fost ”avansat” în maturitate de către membrii comunității mele care au avut o re-locare neplanificată în dimensiunile mai înalte. Din cauza contactului nostru constant cu dimensiunile mai înalte, noi nu avem un cuvânt pentru ceea ce voi numiți ”moarte”.

Noi sărbătorim atunci când prietenii noștri și cei dragi își accelerează conștiința în dimensiunile mai înalte. Atunci când ne este dor de ei, noi pur și simplu ne folosim abilitatea comunicării multidimensionale pentru a ne conecta cu esența lor. Prin urmare, atunci când ei trec în lumile mai înalte, noi ne bucurăm împreună cu ei, pentru că știm că scopul pentru care s-au încarnat a fost îndeplinit și ei sunt pregătiți să se întoarcă în lumile mai înalte.

Nu eram conștient, încă, dacă familia mea (deoarece toată lumea de pe Antares este familia noastră) a fost în stare să-și îndeplinească misiunea. Poate că ei fac asta acum prin mine. Am să-i port pe toți în inima mea în timp ce mă întorc la povestirea mea.

Mi-am împărtășit călătoria prin prima ușă, ușa roșie, și ACUM stau în fața pragului celei de-a doua, ușa portocalie. În timp ce trec pragul și merg prin hol, îmi dau seama că am transmutat frica din copilărie și dorința de răzbunare în focalizare mentală și puritate a scopului. Sunt pregătit acum să trăiesc amintirea prematurei mele ”intrări în maturitate”.

4 August 2014

Sunt Jaqual, am revenit în conștiința ta pentru a-mi continua povestirea.

(Am scris, de fapt, mesajul de mai jos fără a primi vreo introducere. Azi dimineață mi-am deschis computerul pentru a-mi verifica email-ul și și am auzit în interiorul meu că acolo este un mesaj de la Jaqual. M-am dus la fișierele mele cu Mesajele Antariene pentru a pune o întrebare. Cu toate acestea, întrebarea nu a mai fost necesară, deoarece de îndată ce degetele mele au atins tastatură, instantaneu am primit următorul mesaj. Am citit totul de prima dată așa cum l-am scris.)

Jaqual continuă:

Având în vedere că Draconienii au crezut că toți erau fie morți, fie capturați și că navele noastre au fost toate distruse, nu au făcut nici o încercare să-și ascundă urmele. Totodată, noua navă cu care eu zburam era echipată cu senzori care puteau recepționa informații de la distanțe mult mai mari decât celelalte nave ale noastre. Și, cel mai important lucru dintre toate, nava avea un sistem de camuflaj. Așa că, eu nu am putut fi detectat de către senzorii lor.

Cercetând cu atenție nava, am putut observa că Tatăl meu a avut mult de-a face cu această tehnologie avansată. Nu am cunoscut niciodată această parte a lui, lucru care m-a întristat. Întotdeauna m-am gândit că voi studia cu el atunci când ajung în ACUM-ul meu pentru a intra în Templul Amintirii. Deși, într-un fel, am fost cu el.

Era ca și cum ar fi lăsat o mică parte din esența sa în mine atunci când a alunecat în mine pentru a-mi arăta cum să dirijez nava. Odată cu acel gând, am simțit o recunoaștere interioară a acelui adevăr. Da, cumva el a lăsat un fragment din esența sa personală în mine. Mă întrebam oare cât l-a costat în ceea ce privește propria sa întoarcere în dimensiunile mai înalte.

”Am să-mi recuperez acea scânteie din esența mea atunci când oamenii noștri se întorc”, l-am auzit în mine spunând. Conștiința mea s-a avântat în sus datorită acelui mesaj simplu. Mi-am dat seama că NU sunt singur. De fapt, pe măsură ce mi-am permis să mă predau esenței sale, am simțit esența comună a tuturor celor din comunitatea noastră care au ajutat la vindecarea mea.

”Vom sta cu tine dragă Jaqual până când mintea ta este la fel de matură ca și corpul tău”, mi-au spus ei ca și O ființă. Cu acest mesaj scurt de la poporul meu din dimensiunile superioare, toată nesiguranța mea a fost ștearsă. NU eram singur. Familia mea de lumină din planurile mai înalte era cu mine în înima și mintea mea. ”Îți mulțumim pentru eliberarea corpurilor noastre”, a fost ultimul lor mesaj.

Știam că va fi din ce în ce mai greu pentru noi să comunicăm pe măsură ce zburam din ce în ce mai departe de planeta noastră. Noi am fost învățați că planeta noastră este vie și servește ca ”far de lumină” pentru conștiința noastră ca să ne întoarcem, să comunicăm cu și/sau prin ea.

Prin urmare, chiar dacă navele noastre au fost dezactivate, noi puteam încă comunica cu oamenii noștri de pe planetă prin esența vie, masivă a planetei noastre. Cu toate acestea, dacă eram prea departe de planetă, comunicarea nu ar fi funcționat sau ar fi fost o întârziere de lungă durată.

M-am îndepărtat cu repeziciune de planeta care a fost întotdeauna casa mea. Totuși, acesta a fost ACUM-ul meu pentru ”intrarea în maturitate”, și a trebuit să fac acest lucru de unul singur în timp ce călătoream prin teritorii din ce în ce mai necunoscute ale spațiului. Cu ajutorul celor mulți pe care i-am cunoscut și iubit, precum și a strigătelor de ajutor a celor care au fost capturați, m-am eliberat cu ușurință de ceea ce a fost conceput cândva drept tinerețea mea.

Știind că nimeni din familia mea Antariană nu a ”murit” de fapt, ci doar s-au întors în dimensiunile mai înalte, mi-a mai astâmpărat durerea și mi-a permis să mă concentrez pe misiunea mea. Am trimis mesajul către oamenii noștri care se aflau în afara planetei, înainte ca nava mea să părăsească planeta, dar nu am îndrăznit să trimit un mesaj prin tehnologia care o aveam la dispoziție deoarece Draconienii ar fi putut-o intercepta cu ușurință.

Din fericire, mesajul de la familia mea mai înalt dimensională mi-a dat o idee. Dacă pot comunica atât de ușor dincolo de dimensiuni cu mintea mea, atunci cu siguranță pot comunica cu propria mea familie și în aceiași dimensiune. Am pus nava pe pilot automat cu avertizări auditive în așa fel încât să pot fi imediat informat dacă ar apărea vreun pericol în timp ce eram în comunicare telepatică.

În timpul vizitelor anuale pe care tatăl meu mi le făcea, el m-a învățat comunicarea inter-dimensională precum și comunicarea planetară la distanță. Privind înapoi la tot ceea ce Tatăl meu m-a învățat, mi-am dat seama că el avea cunoștință despre posibila realitate care tocmai s-a petrecut. Nu a fost o extensie a imaginației că Draconienii ne vor invada, deoarece noi eram dușmanii lor de moarte pe întreaga perioadă a Războiului Galactic.

Forțele Puterii-Interioare și Puterii-Asupra se luptau în inima și în mintea întregii noastre familii galactice. Acest lucru a fost jucat în dimensiunea a treia/patra sub forma unui război inter-galactic. Mintea mea a căzut în întrebarea dacă voi trăi atât încât să văd sfârșitul acestui război? ”NU, mi-am răspuns eu. Nu este acum momentul să mă gândesc la viitor. Războinicii trebuie să trăiască în ACUM în orice situație.”

Cu această reamintire pe care mi-am făcut-o mie însumi, am început să-mi aduc aminte tot ceea ce tatăl meu m-a învățat despre telepatia la distanțe mari. În mod instinctiv știam că trebuie să mă concentrez NUMAI pe iubirea pe care o aveam pentru poporul meu, deoarece aceasta era o undă purtătoare pe care Draconienii nu o puteau percepe. Iubirea era o experiență necunoscută în societatea lor.

Draconienii au eclozat dintr-o gaură făcută în pământ în care au fost îngropați pentru siguranța lor. Primii care au eclozat au fost cei care s-au aflat mai aproape de suprafață, dar și cei mai puțin maturi. Cei mai mulți dintre acești primi eclozați au fost mâncați de prădători, inclusiv de alți Draconieni, precum și de către cei care au eclozat mai târziu decât ei, dar erau mult mai maturi.

În lumea noastră, conștiința noastră s-a alăturat în UNA și noi toți ne-am căutat puterea interioară. Cu toate acestea, în lumile Draconiene, UNA însemna fiecare individ. Prin urmare, nu exista nici un atașament față de alți Draconieni. Mama lor a părăsit cuibul în momentul în care primele ouă au început să eclozeze și nu s-a mai întors niciodată pentru a-i iubi și proteja.

Dacă noii Draconieni supraviețuiau primelor momente ale eclozării lor și găseau cumva un loc sigur unde să se ascundă, șansa lor de a trăi până la maturitate era foarte mică. Cu toate acestea, pentru că supraviețuirea lor era în permanență un risc și pentru că supraviețuirea lor era focalizată doar pe sinele lor, ei erau cei mai feroce războinici din quadrantul spațiului nostru.  

Faptul că ei luau acum sclavi îmi dovedea că societatea lor era în decădere. Înainte, ei luau doar tehnologia și-i ucideau pe toți ceilalți. Acum, numărul lor era atât de scăzut din cauza necontenitelor războaie, încât aveau nevoie de humanoizi care să aibă grijă de acele aspecte ale vieții lor care nu puteau fi administrate de către mașini.

”Destul cu gânditul!” m-am auzit spunându-mi. Da, era ACUM-ul pentru a comunica telepatic cu războinicii noștri aflați în afara planetei.  Mi-am iertat rătăcirea mentală pentru că am înțeles pe deplin că orice urmă de frică din conștiința mea ar fi fost un puternic mesaj trimis direct Draconienilor. Ca și prădători, ei erau specialiști în detectarea fricii.

Am mai verificat încă o dată comenzile navei înainte de a intra într-o profundă transă. Mi-am amintit să mă conectez cu iubirea profundă care îmi era trimisă de către familia mea mai înalt dimensională și am trimis un semnal de iubire necondiționată. Știam că iubirea necondiționată rezonează cu cea de-a cincea dimensiune, care era dincolo de conștientizarea Draconienilor. Prin urmare, ei nu puteau intercepta mesajul meu.

Înainte de a stabili primul contact cu oamenii mei aflați pe navă sau în afara planetei, am văzut în mintea mea un plan pentru adaptarea sistemului de comunicații al navei la frecvența cinci dimensională. L-am auzit apoi pe tatăl meu spunându-mi că el lucra la acest plan înainte de atac. Mi-a spus chiar și unde și-a ascuns planurile pe navă.

Mi-am notat locația lor în minte și apoi m-am concentrat pe marea iubire pe care o simțeam pentru toată familia mea Antariană. Nu a trecut mult și conștiința mea mai înaltă a auzit: ”Aici Comandantul Malteese. Îți recepționez mesajul telepatic trimis pe unda purtătoare a iubirii necondiționate. Știind că Draconienii nu pot percepe această frecvență, am răspuns apelului tău.”

I-am spus pe scurt tot ce s-a întâmplat și i-am dat locația mea. El era pe deplin conștient că nu era înțelept să comunicăm prin intermediul tehnologiei noastre, deoarece Draconienii ar fi putut să o intercepteze. Așa că el mi-a spus să-mi păstrez starea de conștiință în timp ce el se conectează cu ceilalți din misiunea sa.

Din moment ce eram în ACUM-ul din a cincea dimensiune, habar nu am cât timp a trecut până când el s-a întors. Am pus nava în stare de alertă audio așa că puteam auzi dacă ar fi fost vreo problemă cu nava. Desigur, nava era impecabilă în ceea ce privește performanțele sale, din nou mulțumită Tatălui meu.

Nu am îndrăznit să-l caut în mintea mea pe Tatăl meu acum, deoarece trebuia să mențin un contact total cu Comandantul Malteese. De asemenea, știam că tristețea lui de a nu fi cu mine mi-ar fi putut coborî conștiința. În schimb m-am concentrat pe a-mi aminti toate lecțiile ”mintea asupra materiei” pe care le-am învățat în timp ce îl vizitam pe Tatăl meu în Templu.

Reveria mea a fost brusc întreruptă de către Comandantul Malteese revenind la legătura noastră telepatică. ”Suntem aici.” A spus el. ”Am mai adunat alți doisprezece cu care putem comunica în acest mod.”

Mi-am proiectat atunci întreaga experiență în mințile celor treisprezece, reamintindu-le în mod constant că legătura noastră se va pierde dacă vor simți regrete sau frică. Fiind războinici antrenați, ei au rămas într-o stare mentală de claritate, echilibru și non-reacție.

Ei și-au însușit toate informațiile cu singura intenție de a-i salva pe oamenii noștri. În curând s-a format un plan și eu urma să fiu conducătorul lor. Am încercat să le spun că eu sunt adult doar de puțină vreme, dar ei toți au fost de acord că eu mi-am câștigat acest titlu. În plus, știam mai multe decât ar fi putut fi transmis prin telepatie.

În conștiința mea se aflau fețele Draconienilor care au intrat în casa noastră. Totodată, gândindu-se că noi toți suntem morți, mi-am adus brusc aminte, cu ajutorul legăturii noastre mentale, că ei au discutat despre locul în care vor să-i ducă pe oamenii noștri. Abilitatea mea lingvistică Draconiană nu are exactă, dar am împărtășit ceea ce știam, iar ceilalți au fost în măsură să ajute cu traducerea corectă.

Am decis să ne întâlnim pe o planetă de clasă M aflată în apropierea destinației Draconienilor, dar suficient de departe pentru ca să fim în siguranță să ne întâlnim. Eram total depășiți numeric. Cu toate acestea, aveam o unică șansă să-i luăm prin surprindere pe Draconieni, suficient cât să-i salvăm pe oamenii noștri. Trebuia să ne iasă perfect din prima încercare. Prin urmare, aveam nevoie de un plan bine închegat și să lucrăm ca și O singură persoană.

Pentru a face lucrurile și mai dificile, știam că va trebui să acționăm înainte ca oamenii noștri să fie trimiși către diferite locații pentru a-i servi ca și sclavi pe Draconieni. Cu acest gând, grupul nostru a simțit imediat cum doi dintre Antarienii capturați s-au alăturat comunicării noastre.

Acum știam exact unde se află fără să fie nevoie să ne folosim tehnologia. Acestea au fost vești excelente, deoarece Draconienii erau cea mai avansată rasă din quadrantul nostru din punct de vedere tehnologic.

Din fericire pentru noi, tot ceea ce Draconienii puteau face cu tehnologia lor avansată, noi puteam realiza cu conștiința noastră multidimensională, unită.


link catre articolul original

Traducere Monica Poka

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.