Eu și Ajutorul

Din ciclul De ale mele

Am tot vrut de ceva vreme să atrag atenția asupra a ceea ce noi numim ajutor, cum îl înțelegem, dar și mai important cum îl aplicăm, folosim. Deci, ce este ajutorul: ”Persoană care ajută pe alta într-o activitate oarecare; Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare.” Interesantă definiție nu vi se pare? Și sursa este dexonline.ro. Vi se pare că explică ce este ajutorul? Mie nu. Oare cum am explica unui extraterestru ce înțelegem noi prin ajutor? În primul rând, cuvântul: ”Persoană”. Dacă privim caii, câinii, vacile, boii, etc. ca și persoane sunt de acord. Dacă nu, definiția este incompletă. Până și ciocanul cu care bați cuiul este un ajutor. Așa că nu este vorba numai de ”persoană” dacă ne gândim la ceea ce înțelegem toți prin ajutor.

Ei, de la următoarele cuvinte începe ceea ce de fapt vreau să subliniez. ”Activitate”, ”Sprijin”, ”participare”, ”îndrumare”. Ajutorul presupune să acorzi asistență, sprijin, îndrumare cuiva care deja se află angajat într-o acțiune, într-o activitate. Pe cel ce nu face nimic, teoretic, nu ai cu ce să-l ajuți nu-i așa? La ce să-l ajuți?

Acum ajung la ceea ce vreau să arăt prin acest articol. Ce sunt îngerii, ghizii, arhanghelii, ș.a.m.d. Le putem numi persoane? Eu cred că da, le putem numi ”persoane non-fizice”. Deci se încadrează în categoria celor ce pot acorda ajutor. Diferența este că lor este necesar să le cerem ajutorul pentru ca ei să poată interveni și să ne ajute. Dar să ne ajute la ce? Pentru a primi ajutor este necesar ca tu însuți să fii angajat într-o acțiune în care descoperi că nu te poți descurca singur, că ai nevoie de ajutor. Dacă nu ești angajat într-o acțiune, pentru ce ai nevoie de ajutor?

Este teribil de tristă situația în care se află foarte mulți oameni care se roagă, imploră ajutor în condițiile în care ei nu fac nimic în afară de a cere ajutor. Să ne înțelegem, ceri ajutor când tu deja te-ai angajat în ceva și nu poți desăvârși singur. Altfel ceea ce faci se numește cerșit , deși până și asta este o acțiune. ”Vreau să am bani, să am casă, să am mașină, dar nu se poate în lumea asta în care toate merg prost, n-am serviciu, n-am nimic.” Și lamentarea și destinul potrivnic și neputința încheie cererea de ajutor. Iar solicitantul o ia de la capăt de n ori, cu aceiași poezie. Păi cum naiba să le ai, când în loc să faci ceva să schimbi situația tu ai concluzionat deja că nu se poate? La ce-ți mai trebuie ajutor? Schimbă-ți atitudinea în primul rând, apoi începe să te întrebi ”Ce aș putea să fac ca să am bani să-mi cumpăr casă, mașină,...? De unde să încep oare?” Și apoi poți cere ajutor pentru că ai pus lucrurile în mișcare, ți-ai declarat intenția de a declanșa o acțiune pentru care ceri îndrumare. Dar dacă și aici începi să strâmbi din nas că aia nu-i bună că-i așa, ailaltă nu-i bună că nu-i așa, n-ai făcut nimic. Ai primit îndrumarea pe care nu vrei sau nu știi să o folosești, dar nici nu încerci să o faci. Asta este categoria puturoșilor și a celor ce se complac în situația lor. Adoră să fie victime, să li se plângă de milă și să se hrănească cu energia celor ce fac greșeala să-i bage în seamă.

Mai este categoria șmecherilor care își închipuie că-i pot pune pe alții la treabă în locul lor. Nu zic că nu se poate, dimpotrivă, este cea mai uzuală și des folosită metodă. Dar am o veste proastă pentru ei: asta numai în plan fizic vă mai ține fraților, și nici aici pentru multă vreme. Trist este că am întâlnit multe persoane întrupate ca oameni, care se mai și cred și țin spirituale, și care vin și spun ”A, păi treaba asta o fac pentru mine îngerii. Spun o invocație, o rugăciune și gata, s-a rezolvat.” Mda. Da, ce te faci fratele meu/sora mea când în curând va trebui să faci tu singur toate astea, că doar te vrei/crezi înălțat/ascensionat, ba mai mult, va trebui să-i mai și ajuți pe alții? Dacă tu nu ai învățat cu sârg cum să te ajuți pe tine însuți, ce te faci când ai ajuns acolo unde ai vrut să te cațeri, și scara a dispărut? Unde va fi atunci spiritualitatea ta, pentru că vei avea la îndemână exact ce ți-ai pus în traistă! Adică vei culege exact ce ai semănat.

Suntem în al doisprezecelea ceas (chiar doisprecezece jumătate dacă nu mai mult) și dacă nu am plantat, îngrijit și crescut sămânța din noi, nici nu vom avea ce culege. Pentru că nimic nu dă rod fără să încolțească, apoi să înmugurească și abia apoi să crească și să înflorească. Și asta numai dacă este terenul bun și planta îngrijită. Nimeni nu se trezește peste noapte iluminat, în afara celor care au o misiune specială pe Pământ sau și-au făcut munca în viețile anterioare, pentru că nu se poate altfel, pentru că evoluția umană este exact evoluția pe care o vedem în natură. Și o vedem pentru a avea exemplul a ceea ce noi înșine avem de făcut.

Fără o bază solidă, nu poți merge mai departe. Dacă nu cunoști alfabetul, nu poți citi cartea. Nu e de glumă, chiar nu este. Pentru cei ce cu adevărat vor să se trezească, mai este ”timp”. Mai au încă posibilitatea de a intra pe Calea lor, pot primi ajutor. Dar pentru asta trebuie să fie ei cei care fac primul pas, și apoi următorul și următorul. Ajutorul înseamnă susținere, dar nu poți susține ceva ce nu există. Niciodată nu ești suficient de spiritual pentru a considera că nu mai ai nimic de făcut. Evoluția este veșnică. Ea este ”motorul” Creației. Ajutați-vă pe voi înșivă continuându-vă Calea și ajutați-i și pe cei din jurul vostru arătându-le Calea. Chiar dacă Calea lor este alta, ei vor avea exemplul vostru. Acțiunea voastră de a nu vă da bătuți și a nu vă umfla în pene cu presupusa voastră măiestrie. Un Maestru știe că Măiestria este nesfârșită, că are doar început, iar sfârșitul nu există. Pentru că singurul lucru constant este mișcarea, expasiunea, evoluția.

Sunt mult mai multe de spus despre ajutor, nici nu am pretenția că aș fi tratat un subiect. Este doar un punct de vedere pornind din ceea ce văd că se petrece în jurul meu. Sunt mult mai multe situații decât cele pe care le-am abordat eu. Dar întotdeauna, întotdeauna principiul a fost ”Ajută-te singur și te va ajuta și Dumnezeu” precum și ”Dumnezeu îți dă, dar nu-ți pune în traistă”. Toate acestea sunt îndemnuri la a face noi primul pas. Aveți încredere în voi în primul rând. Dacă voi nu aveți încredere în voi, cine să aibă? Voi aveți încredere în cei pe care-i simți nesiguri în ceea ce spun sau fac? Așa cum am mai spus: Puneți-vă bocancii, luați-vă rucsacul în spinare și porniți în propria voastră Ascensiune!

Namaste!

Monica Poka