Din ciclul De ale mele
Una dintre marile iluzii ale
jocului 3D/4D este că lumina ar fi separată de întuneric. Ei bine, nu este și
nici nu a fost vreodată și nici nu ar putea fi, decât într-o hologramă/matrice
creată artificial în scopul experimentării acestei presupuse posibilități.
Cum văd eu acum acest proces, fără
să am pretenția că aș avea dreptate, este că intrarea în această experiență a
fost/este condiționată de acceptarea trecerii printr-un program care alterează unitatea
conștiinței inducând o separare a acelei conștiințe în mai multe părți aparent
independente.
Pentru că dimensiunile 3D/4D, așa
cum noi le cunoaștem, sunt considerate a fi dimensiuni duale, separarea s-a
limitat la două părți pe care le vedem manifestate ca și lumină/întuneric,
bine/rău, corect/greșit, ș.a.m.d. Deși, în realitate, acea conștiință nu a
suferit niciodată o astfel de separare – imposibilă de altfel – programul care
i-a fost indus a făcut-o să creadă că este separată și să se manifeste în
consecință.
Dar, cum nici un program nu poate
șterge informația originară – în acest caz cea a unității – acea conștiință a
căutat întotdeauna reîntregirea ei. Doar că a căutat acea reîntregire în afara
ei, pentru că de-a lungul multelor căutări (zeci, sute sau chiar mii de vieți)
a fost făcută să creadă că acolo se află soluția și cheia rezolvării problemei.
Este deosebit de dificil de
recunoscut și de șters programul primit la intrarea în această
hologramă/realitate pentru că datorită repetatelor încarnări el a devenit tot
mai puternic și mai înrădăcinat în conștiința devenită parțial duală. Această
conștiință este manifestată, ca întrupare, de către ființele umane.
Dar, cum nimic nu este imposibil,
au existat/există totuși ființe întrupate care au reușit să ”citească” acest
program, să-l înțeleagă și să-l ”spargă”. Au înțeles în mintea umană, în timp
ce se aflau într-o întrupare în dualitate, principiile Universului/Sursei/Creatorului
dintre care cel mai important, care este și cheia ieșirii din programare, este
cel al Unității Conștiinței.
După înțelegerea acestui
principiu al Unității Conștiinței urmează înfăptuirea lui. Ce înseamnă această
înfăptuire? Înseamnă realizarea Unității Conștiinței în timp ce te afli
întrupat, eliminarea separării și a oricărei dualități din sistemul tău.
Istoria, mai ales cea religioasă,
menționează foarte multe astfel de cazuri, doar că fără să înțeleagă sau în mod
intenționat a plasat această realizare în afara ființei umane. I-a numit pe
acești pionieri ”sfinți” și a plasat ”lupta” lor pentru reîntregire în domeniul
bine/rău, lumină/întuneric.
Sunt cunoscute ”luptele” pe care
scrierile religioase le menționează – în special cele creștine – duse de către
acești sfinți cu așa-zișii demoni, care erau plasați în exteriorul ființei sfântului
sau sfintei respective. Deși acești oameni, numiți ulterior sfinți, au ajuns în
punctul în care știau că acești ”demoni” nu sunt în afara lor, ei nu au putut
dezvălui acest lucru decât unor discipoli foarte apropiați pentru că pur și
simplu civilizația umană nu ajunsese în punctul în care să poată înțelege și
accepta acest lucru.
Care să fie oare marele secret și
totodată cheia ieșirii din această programare și realizarea Adevărului care
este Unitatea Conștiinței? În momentul în care înțelegem și acceptăm că
separarea nu există toate celelalte progrămele colaterale/susținătoare ale
programării principale cad. Această realizare nu se poate însă obține în afara
ființei pentru că întreaga realitate exterioară este în așa fel structurată și
prezentată încât să susțină programul hologramei/matricii separării.
Nu v-ați întrebat niciodată oare
de ce acești sfinți s-au retras din lume, s-au izolat cât de mult au putut de
holograma/matricea guvernantă a planetei? Unde au căutat ei acea realizare și
mulți au și obținut-o? Veți primi multe răspunsuri, dar cel adevărat este că au
căutat acea realizare și au obținut-o în ei înșiși. Au înțeles și acceptat că
toți acei ”demoni” se află în ei înșiși, că sunt un întreg care datorită
programului planetei pare a fi separat.
Ei bine, planeta a ajuns acum în
punctul în care această hologramă/matrice se destramă și oamenii sunt făcuți să
înțeleagă și să accepte Adevărul mai înalt al Unității Conștiinței și a lipsei
oricărei separări sau dualități. Nu este un lucru ușor, dar nici imposibil. Și
pentru că Pământul este o planetă a liberului arbitru, fiecare suflet poate
alege să accepte sau nu aceste Adevăruri mai înalte.
Care este cel mai delicat punct
al acestei înțelegeri și acceptări? Oamenilor le vine foarte greu să accepte că
ei sunt și lumină și întuneric. Frica indusă de religii prin promovarea
conceptelor de Rai și Iad face ca această acceptare să fie foarte dificilă. Ei
au situat, conform credințelor inoculate de către cei interesați în menținerea
hologramei/matricii 3D/4D, întotdeauna întunericul undeva în afara lor, fără
să-și dea seama că acel întuneric se află chiar în ei.
Spun ”am fost dus în ispită” sau ”m-a
împins dracul” să fac asta ca o justificare a manifestării întunericului din
ei, acea ispită sau drac fiindu-le exterioară. Ca și Dumnezeu de altfel, ei
fiind doar simple jucării/marionete ale unui Dumnezeu sau Diavol discreționar.
Cam redusă imaginea pentru cineva care este Creatorul propriei sale
vieți/realități.
Nici nu este de mirare că atât de
puțini oameni au reușit de-a lungul timpului să-și revendice statutul de
Creatori ai Vieții/Realității lor. Iar cei care au reușit să o facă au fost ridicați
la diferite ranguri de sfinți pentru a nu da idei și altor oameni care ar fi
putut urma aceiași cale. Iar aceasta este o trăsătură a tuturor religiilor.
Lucrurile au rămas așa multă
vreme, în ani pământești, pentru că majoritatea este cea care alege. Deși în
timp, pe Pământul 3D/4D nu a fost vorba chiar de o alegere liberă în ciuda
liberului arbitru al planetei. Acum însă, oamenilor li se dă șansa să aleagă cu
adevărat care este calea pe care vor să meargă mai departe și nu pentru că așa
ar fi ales majoritatea locuitorilor Pământului, deși nici această variantă nu
este exclusă, ci pentru că acesta este Planul Divin pentru Universul nostru.
Planeta Pământ va urma Planul
Divin, dar ce vor face oamenii asta va fi strict alegerea personală a fiecăruia
dintre ei. Oricum, fiecare alegere este onorată pentru că fiecare alegere este
divină prin pur și simplul fapt că fiecare ființă ESTE divină. Pentru că
Creatorul nu este, nu a fost și nu va fi niciodată separat de Creația sa.
Foarte mulți oameni caută Lumina
fugind de Întuneric fără să observe că Întunericul fuge după ei pentru că i-au
întors spatele. Mulți nici măcar nu-și dau seama că și atunci când se cred în
Lumină poartă Întunericul în ei. Mulți se întreabă ”Dar eu lucrez atât de mult
în și cu Lumina, de ce mă încearcă atât de mult Întunericul?” Este foarte
simplu.
Oamenii își imaginează că atunci
când sunt în Lumină, Întunericul dispare. Nu, nu dispare. Nu poate să dispară
pentru că el nu este separat de Lumină. Programarea hologramei/matricii este
cea care crează această aparență, această credință. În realitate, Întunericul
și Lumina sunt cele două fețe ale aceleiași monede.
Un alt lucru pe care oamenii ar
trebui să-l înțeleagă este că cu cât crește puterea Luminii, tot cu atât crește
și puterea Întunericului pentru că nu poți crește doar o parte a Întregului,
s-ar încălca principiului Armoniei și Echilibrului. Cu cât un om deține mai
multă Lumină, cu atât va trece prin mai multe și mai profunde încercări în
acceptarea propriului său Întuneric.
Această ”luptă” va fi dusă până
în momentul în care omul își acceptă integralitatea sa, de a fi și Lumină și
Întuneric în egală măsură, și se eliberează de judecata și de conceptele duale
ale hologramei/matricii 3D/4D. Până în momentul în care omul își acceptă rolul
său de Creator Conștient și va fi în stare să-și aleagă manifestările știind că
fiecare gând, emoție și acțiune a sa îi crează propria realitate, el se va
vedea ”jucăria” forțelor opuse care par a guverna realitatea/holograma 3D/4D
aflată acum în descompunere.
Pentru foarte mulți oameni acel
moment este ACUM. Rasa Umană se află în fața Ascensiunii sale într-un nou nivel
de existență. Și va Ascensiona indiferent de numărul celor care aleg să facă
acest pas. Vor fi mulți, vor fi puțini? Ce înseamnă mult, ce înseamnă puțin în
infinitatea existenței?
Namaste!
Monica Poka
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.