Reflecții Interioare

De Suzanne Lie

Energia Kundalini devine din ce în ce mai puternică și mai predominantă în meditațiile mele. ACUM am nevoie de foarte puțin efort pentru a simți ridicarea Kundalini în miezul coloanei mele vertebrale. De fapt, senzația intră în conștientizarea mea chiar și atunci când nu meditez dar sunt implicată într-o formă de experiență care îmi expansionează conștiința.

Este interesant de observat că multe dintre experiențele mele de ”expansionare a minții” au mai mult de-a face cu starea mea de conștiință decât cu ceea ce fac sau nu fac în acest ACUM. De fapt, faptul de a mă uita la un film SF bun despre o realitate viitoare este suficient pentru a-mi aprinde energia Kundalini.

Prin urmare, DECRETEZ că:

EU accept ACUM că senzația ridicării energiei Kundalini este un mesaj că ”Da, această experiență îmi activează conștiința cinci dimensională.”

Cu toate acestea, nu pot spune că activarea conștiinței mele cinci dimensionale înseamnă că viața mea este diferită. Dar în același timp trebuie să admit că viața mea ESTE diferită prin aceea că trec printr-o situație care pare a fi dincolo de alegerea mea personală.

Trebuie să las o parte din viața mea în urmă, o parte despre care am crezut că era ce-mi place și am ținut aproape de mine. Din fericire, este vorba mai degrabă de un ”lucru” decât de o ”persoană”, de care Sinele meu Mai Înalt îmi aduce aminte cu regularitate.

Dar este un lucru foarte interesant aici, deși nu vreau ca acel lucru să iasă din viața mea pentru că mi-a fost familiar timp de mai mulți ani, aștept cu nerăbdare o nouă experiență. Nu pot să spun că înțeleg acest tip de gândire paradoxal, dar trebuie să recunosc că pe măsură ce trec prin durerea schimbării nedorite, există un sentiment de aventură.

Sinele meu Multidimensional îmi reamintește că dacă nu pot să îmi las sinele să se mute într-o nouă zonă de locuit 3D, cum aș putea să-mi găsesc curajul să-i permit sinelui meu să se mute într-o dimensiune total diferită a realității.

Aș dori să spun că am un oarecare grad de stăpânire asupra abilității mele de a-mi alege stările mele zilnice de conștiință, dar trebuie să recunosc față de sinele meu că mai sunt încă în procesul amintirii cum să-mi stăpânesc unele dintre reacțiile mele emoționale la viață.

Am fost psihoterapeut mai mult de 30 de ani. Prin urmare sunt foarte conștientă de puterea emoțiilor, precum și de provocarea de a permite emoțiilor noastre să ne spună adevărul despre sinele nostru. Dacă nu ne putem identifica cu sinceritate emoțiile, ne putem pierde în mlaștina perceperii realității dintr-o dimensiune mai înaltă, fără să ne amintim să împământăm aceste percepții în corpul nostru fizic și planetar.

De fapt, vehicul meu pământesc este adeseori primul care mă informează că mă așteaptă un mesaj pe care să-l împământez în 3D prin faptul de a prelua acea dictare. Spun ”dictare” pentru că mă văd pe mine însămi mai degrabă ca și pe ”scribul” decât ca și pe ”creatorul” acestei informații pe care o împărtășesc.

Poate că acest mod de a privi lucrurile este doar un truc pentru a-mi ține sinele ego la distanță. Sau, ar putea fi adevărul mai mare. Mai mult de atât, adevărul mai mare este ”Ceea ce ne permite să eliberăm ceea ce este încheiat” prin aceea că face parte din prezenta încarnare fizică. De fapt, s-ar putea ca această încarnare fizică să fie ultima noastră încarnare fizică?

Da, ”canalizez” o mare cantitate de informații despre dimensiunile mai înalte și am făcut acest lucru timp de decenii. Cu toate acestea, o ”canalizare” care-mi este trimisă de o ființă mai înalt dimensională este foarte diferită de deplina recunoaștere și însușire a faptului că acea ”ființă mai înalt dimensională” este, de fapt, o expresie a mea.

”Merit să fiu o ființă mai înalt dimensională?” întreabă creierul meu spălat. Nu sunt la fel de frumoasă ca o stea de cinema, atât de inteligentă ca și un profesor sau de faimoasă ca o stea de cinema. De fapt, sunt doar o persoană obișnuită care a comunicat cu ființe nevăzute întreaga mea viață, probabil.

Îmi pot aminti acel timp în care am văzut forța de viață în toate. Forța de viață se afla în păpușile mele preferate, în pisica mea favorită care îmi dădea voie să o îmbrac cu haine sau în șobolanul alb pe care acel om foarte bătrân din vecini îl chema de sub veranda lui pentru a face tot felul de scamatorii. De îndată ce șobolanul ieșea de sub veranda sa, toți copiii scânceau cu emoție.

Pe măsură ce intru într-un nou deceniu al vieții mele, al șaptelea deceniu, mă descopăr a fi foarte interior-reflectivă. Poate că sunt mai reflectivă pentru că sunt chemată să-mi schimb locația, la fel ca mulți prieteni, familia și locațiile familiare.

Pe de altă parte, poate că Sinele meu Mai Înalt a creat această situație astfel încât să pot arunca o privire lungă în urmă înainte de a-mi ”da drumul” în necunoscutul de a merge înainte. Da, am hotărât că voi merge înainte și, da, am suficient de multă încredere în mine pentru a ști că voi crea o mișcare de înaintare.

Cu toate acestea, de multe ori trebuie să ne dăm un pic în spate ca să ne luăm avânt să mergem înainte. Nu sunt prea entuziasmată de partea de dat în spate a procesului. Dar socoteala este că atunci când ne dăm puțin în ”spate” pentru a curăța orice gânduri sau emoții pe care este posibil să le fi lăsat pe draga de Gaia, s-ar putea ca tocmai atunci să prindem o fulgerare a Pământului cinci dimensional.

Uneori pare că este pur și simplu prea mult pentru a ”ascensiona”, dar putem trece prin inima noastră și să facem un ”salt în forță” în ACUM. Așa cum conștientizarea ”TRĂITULUI în ACUM” aduce o mare schimbare în viețile noastre.

Această ”schimbare” ne va cere să aruncăm o privire profundă la cine suntem noi ACUM precum și la ”CUM” devenim persoana care este versiunea SINELUI nostru în ACUM.

Poate că Sinele meu Mai Înalt a creat acest scenariu pentru mine pentru a face să-mi fie mai ușor să ”dau drumul” realității trei/patru dimensionale la care am rezonat timp de nenumărate încarnări. Poate că acesta este motivul pentru care Sinele meu Mai Înalt mi-a refuzat situația comună în care cineva și-ar fi uitat în totalitate viețile trecute din momentul în care a intrat într-o nouă viață.

Se pare că, înainte de a mă fi născut în această viață, am promis să-mi Amintesc Nenumăratele mele Vieți Trecute. M-am bucurat să primesc ”plăsmuiri ale imaginației mele”, până când în cele din urmă a trebuit să admit că aceste ”fragmente” erau reale. În același fel, a trebuit să admit în totalitate că toate realitățile viitoare și paralele în care sunt ACUM, și am fost întotdeauna, sunt TOATE REALE în conștiința mea.

Pentru că scriu aceste reflecții, pot să înțeleg mai bine de ce am avut viața pe care am avut-o. Pot să înțeleg mai bine, de asemenea, de ce mă simt acum înclinată să împărtășesc reflecțiile mele interioare.

Una dintre cărțile mele favorite este ”Amintiri, Vise și Reflecții”, autobiografia lui Carl Jung, pe care el a scris-o în ultimii săi ani de viață. Acum că și eu sunt în anii ”maturității” mele, pot să înțeleg mai profund scopul reflectării asupra vieților pe care le-am trăit și le mai trăiesc încă.  

Atunci când ne examinăm trecutul legat de timp, lucru care ne conectează instantaneu la Sistemul de Operare Trei Dimensional, dar REFUZĂM să luăm parte la uitarea ”legată de timp” a celei de-a Treia Dimensiuni, ne putem aminti lecțiile importante pe care le-am învățat despre ”CUM să trăim în ACUM în timp ce purtăm un vehicul fizic pământesc.”

Prima lecție pe care ne-o vom aminti este că ”timpul este relativ în funcție de modul în care îl folosim”. Deoarece am avut nenumărate vieți în care am ”petrecut timp” pe Pământ și simțim că suntem pregătiți să ne întoarcem la ACUM-ul lui UNU, ne începem procesul de ”părăsire a timpului”.

”Procesul părăsirii timpului” este cam ca ”procesul ascensiunii într-un ACUM atemporal”. Când începem să credem cu adevărat că este posibil ca realitatea noastră să transmute dincolo de frecvența limitată a timpului trei dimensional, avem din ce în ce mai multe experiențe patru și cinci dimensionale.

În experiențele noastre patru dimensionale, timpul 3D pare a fi infinit de lung. De exemplu, am avut odată un vis ce părea a fi foarte lung. În timpul acelui vis la radioul meu mergea un cântec. Când m-am trezit din vis, melodia de 3 minute de la radio ajunsese de-abia la jumătate.

Așa se simte atunci când ascensionăm? Va părea ca și cum am fi trăit nenumărate vieți care au durat mai multe decenii, apoi ne ”trezim” la ascensiunea noastră în cinci dimensionalul ACUM cu sentimentul că nu am plecat niciodată?

Ascensiunea nu este un proces al morții. Ascensiunea este un proces de re-naștere. Cu toate acestea, chiar și o RE-naștere este precedată de ”moartea” a ceea ce ținem drept important, valoros, al nostru și/sau necesar.

Pentru a înțelege această ultimă propoziție, vom intra mai profund în conceptele de:

Important: Este un concept care este temporar. Ceea ce poate fi foarte important într-un ACUM, poate să fie lipsit de importanță în ACUM-ul realității voastre. Prin urmare, ”important” este un concept legat de timp, trei dimensional.

Pe măsură ce intrați din ce în ce mai adânc în ACUM-ul celei de-a cincea dimensiuni, veți descoperi că:

”Important este ceea ce faceți în ACUM.”

”Valoros este un termen care se aplică fiecărui moment al vieții.”

”Al nostru înseamnă același lucru cu al meu pentru că totul este UNA.”

”Necesar este un termen care este depășit pentru că ‘dacă este necesar atunci este‘.”

În această dimineață am avut un vis treaz de ”a fi cinci dimensională”. Numai corpul meu fizic își poate aminti SENZAȚIA de a fi UNA cu întreaga viață.

Mintea mea are amintirea multora care se alătură în Conștiința Unității pentru a ”intra în dimensiunea a cincea”.

Inima mea are amintirea iubirii totale, necondiționate pentru fiecare lucru viu.

Corpul meu are amintirea confortului, siguranței și compasiunii colective.

La încheierea viziunii mele mi s-a spus să rămân în ACUM-ul acelei viziuni, amintiri, dorințe sau poate toate acele expresii în UNUL lui ACUM. Am fost trează doar pentru câteva ore și am uitat deja experiența de a fi cinci dimensională.

Cu toate acestea, mi-a rămas o imagine vagă a multor oameni lucrând ca UNUL și cunoașterea că unele componente ale SINELUI meu sunt încă ACOLO în acel ACUM.

În concluzie, aș dori să adaug că această ”notă rapidă” mi-a luat câteva zile să o scriu. De fiecare dată când m-am uitat la ea, era ceva ce trebuia schimbat. Poate că EU sunt cea care se schimbă, și de fiecare dată când văd un lucru, îl văd dintr-o altă perspectivă.

link catre articolul original

Traducere Monica Poka