Din ciclul De ale mele
Una dintre cele mai toxice și
nivelatoare minciuni de care am avut parte în comunism și care, prin cei care
au trăit și au fost îndoctrinați în acea perioadă, este perpetuată și în zilele
de-acum este ideea egalității. Nu există egalitate! Orice ați spune, nu există
egalitate, este o manipulare, o intoxicare a minților noastre și a modului
nostru de gândire.
O gândire bazată pe geniala idee
de egalitate nu va fi capabilă să vadă diversitatea vieții, diferențele care
sunt sarea și piperul vieții noastre, diversitate și diferențe care sunt motorul
progresului societății umane în ansamblul ei. Ați văzut cumva animale egale,
flori egale, copaci egali, stânci egale, râuri egale, oceane egale, nori egali?
Eu nu.
Atunci de unde vine disperarea
asta pentru egalitate la oameni? Cine sunt cei care se luptă să fie egali cu
ceilalți? De ce este importantă pentru unii această egalitate pe care ți-o
aruncă în față atunci când nu mai au nici o altă ”armă” prin care să te reducă
la nivelul lor? Această idee de egalitate care în societatea românească a
produs deja ravagii mult prea mari, ar trebui revizuită pentru că NU există
egalitate.
Nici măcar când venim pe Pământ
nu suntem sub nici o formă egali, faptul de a poseda, toți cei întrupați ca
oameni, un corp uman, nu înseamnă nici pe departe egalitate. Venim cu calități
diferite, cu teme și misiuni diferite, cu corpuri diferite, cu bagaje de
cunoștințe diferite, adaptate fiecare experiențelor pe care am ales să le avem
aici pe Pământ.
Și atunci, de unde disperarea
asta de a te situa/ridica la nivel de egalitate cu alții sau de a-i situa/coborî
pe alții la nivelul tău, disperare pe care am văzut-o la mult prea mulți în
ultima vreme? Toți cei care se declară egali cu alții, de cele mai multe ori în
mod agresiv, sunt, de fapt, persoane care în interiorul lor se recunosc a fi
inferioare, și este modul în care simt că ar reduce acea diferență pe care o
percep drept handicap.
Fac mențiunea că noțiunile de
inferior și/sau superior pe care le folosesc sunt pur și simplu orientative și
nu reprezintă o judecată din partea mea, le folosesc pe înțelesul consacrat lor
de către societate și este doar o observare a modului în care unii oameni se
raportează la semenii lor și la societatea umană în ansamblul ei și pentru că
dacă aș folosi alți termeni, aș putea crea confuzie pentru unii.
Deci, egalitatea este o iluzie
indusă în conștientul uman cu un scop bine stabilit de către cei divide et
impera. Ei știu foarte bine că oamenii, la fel ca orice altă creație a
Creatorului, nu sunt, n-au fost și nici nu vor fi niciodată egali. Creatorul nu
este copiator sau xerox ca să facă infinit de multe copii identice. Creatorul
este CREATOR și, prin urmare, nu există două creații identice în întreg Universul
Creatorului.
De ce au indus această idee?
Simplu, băgatul pumnului în gură în numele egalității vă sună a ceva cunoscut?
Uitați-vă la evenimentele din ultimele zile din țara noastră sau priviți ceva
mai departe în trecutul nostru, nu chiar foarte departe ca să nu fie dincolo de
experiențele, și acelea subiective, ale supraviețuitorilor acelor vremuri: cum i-a
fost distrusă României intelectualitatea în momentul instaurării puterii
secerii și a ciocanului.
Cu ce am rămas după acest
eveniment istoric? Fără supărare, cu secera și ciocanul din nivelul de gândire
al celor mulți nepregătiți să preia în mâinile lor destinele unei țări. S-a
transpus gândirea din bătătura bordeiului în care dormeau de-a valma oameni și
animale în fruntea unei țări care nu mai avea o minte luminată care să vadă
dincolo de bătătura bordeiului. Și pentru că această diferență trebuia
acoperită cumva, au re-inventat egalitatea, în stilul comunist de această dată.
Au tras pur și simplu cu nivela
peste tot și toate și au statutat o egalitate inexistentă și împotriva Legilor
Universului care promovează unitatea în diversitate, o egalitate falsă bazată
pe negarea a ceea ce este specific fiecăruia dintre noi, a creat roboți supuși
unui sistem destinat exploatării omului neinstruit și a îngrădit orice formă de
cunoaștere, educație, instruire reală.
Când ai lăsat un popor fără
cultură, fără vârfurile sale intelectuale, fără profesioniști reali în toate
domeniile, ți-ai asigurat domnia asupra unei mase ușor manipulabile și cu o
educație pe măsură. Dovada faptului că egalitatea nu există este însăși faptul
că mulți recunosc aceste lucruri pe care le scriu și care nu mai sunt dispuși
să trăiască cu semnul egal pus între ei și hoții, borfașii și penalii care pe baza falsei
egalități au ajuns în fruntea acestei țări.
Mulți poate vă mirați că scriu
ceva ce nu face parte din domeniul meu de interes obișnuit. Nimic nu este așa
cum pare 😊. Poate (sigur) că m-am
săturat și eu să văd pus semnul egal între valoare și non-valoare, să văd din
nou pumnul băgat în gura celor care doresc să promoveze adevăratele valori ale
unei societăți umane bazate pe principii reale, nu false cum ar fi egalitatea.
Ați văzut cumva egalitate în fața legilor din România în ultima vreme?
Ideea de a scrie acest articol
s-a născut aseară în urma unei greșeli pe care am făcut-o, pentru că am și eu
principiile mele, ca orice om, am valorile mele și limite pe care le consider a
fi decente. Am atenționat o persoană pe Facebook că într-o frază de 3 propoziții
a făcut 4 dezacorduri, indiferent de faptul că era pro-manifestările împotriva
actualului regim politic din România. Singura diferență dintre acea persoană și
cei pe care-i situa în cealaltă tabără era că de data asta ea alesese această
tabără.
Imensă greșeală, pentru că
automat i-au sărit în ajutor alți trei prieteni, la fel de agramați și cu o
minte și exprimare atât de încâlcită încât nu am reușit să înțeleg ce voiau să
spună de fapt, în afara faptului că devenisem ”deșteapta” care se leagă de
câteva ”erori gramatile” de genul ”vom murii sau vo-m fi sclavi” și că nu văd pădurea
de copacii care sunt egali și au voie să-și spună părerea 😊
Mi-am căutat-o cu lumânarea, zic eu, deși
d-na în cauză și-a corectat textul la postare. Am și ieșit de bunăvoie, și
silită doar de greața pe care o simțeam că-mi întoarce stomacul pe dos, din
lista de prieteni ai respectivei duamne. Altă dată nu am să-mi mai bag nasul
unde nu-mi fierbe oala, dar teamă mi-e că tocmai faptul că nu mi-am băgat nasul
acolo unde am considerat că nu-i oala mea, așa cum am făcut mult prea mulți
dintre noi, ne-a adus unde suntem.
Nu ne-am ”coborât” la nivelul
”adormiților”, ne-am văzut a fi mai buni decât cei care mânuiau secera și
ciocanul post decembrist, ne-am creat propriile noastre lumi sau mulți au ales
calea pribegiei, fiecare și-a căutat și găsit modul de a evada din acest
întuneric care a cuprins România și datorită înfumurării, neimplicării și
retragerii noastre din acest ”noroi intelectual/spiritual” care, da, ne-a
obosit la culme. Când vezi că nu mai ai ce face, cea mai înțeleaptă alegere este
să te retragi și să aștepți să-ți vină vremea.
Dar vremea noastră a venit și nu
este nevoie de nici un erou pentru asta. Este nevoie să înțelegem că egalitatea
este o iluzie, să ne acceptăm propria valoare și propriile limitări, să ne
străduim să fim mai buni în fiecare zi decât am fost cu o zi înainte, să onorăm
diferențele dintre noi, dar să ne și asigurăm în același timp că nu vom mai
accepta sau promova non-valoarea crasă pe care chiar nu este greu să o recunoaștem.
Ne este rușine tuturor să fim
reprezentați la nivel de țară de oameni care nu știu să lege două cuvinte
inteligibile, să scrie corect românește, să nu vorbească nici măcar o limbă
străină la întrunirile la care participă, să aibă discursurile scrise fonetic
și chiar și atunci nu sunt în stare să le citească; îți crapă obrazul de rușine
că în fața acelei persoane se află o tăbliță pe care scrie România, sau cel mai
des, ROMANIA. Te doare sufletul când vezi/citești că numele țării tale este
terfelit, că cetățenii tăi sunt umiliți, acuzați pe nedrept și că guvernul tău
se face că nu vede, nu aude și nu are nici o reacție.
Dragi spirituali, am venit pe
această planetă ca să facem o diferență, să promovăm valori mai înalte decât
cele care au cuprins omenirea și să facem această diferență prin ceea ce suntem.
Nu vă mai plecați capul, nu vă mai ascundeți valoarea și valorile pe care
le-ați adus cu voi. Da, sunt minunate lumile prin care călătorim și putem
călători, dar câtă vreme mai avem un corp uman, avem o datorie de împlinit față
de cea pe care am venit să o ajutăm: Mama Pământ.
După incidentul de aseară m-am
întrebat ce naiba m-a apucat să mă bag în acea discuție pentru că am evitat cât
am putut să mă ”însoțesc” cu oameni a căror gândire nu am putut-o pătrunde și
exprimare pe care deși am citit-o de câteva ori nu am putut-o înțelege. I-am
ocolit cât mai elegant am putut eu. Răspunsul pe care l-am primit este cel pe care tocmai l-ați citit: ”Ați venit
să schimbați lumea, să vă străluciți lumina, fiecare în felul vostru.”
Dacă atunci când voi părăsi acest
plan al existenței voi putea spune că am reușit să fac o cât de mică diferență,
voi considera că mi-am făcut treaba. Și, da, eu nu consider că aș fi egala
cuiva, după cum nici nu consider că cineva ar fi egalul/egala mea. Onorez
diferențele dintre noi și respect și recunosc Principiul Rezonanței: ”Cine se
aseamănă, se adună.” Când nu se mai aseamănă, se despart și-și urmează fiecare
propria cale.
De asemenea, voi face tot ce-mi
stă în putință pentru a ajuta și susține societatea să avanseze în direcția
creșterii sale, fără a impune însă nimic nimănui. Cred totuși că, ca societate,
este nevoie să avem unele reguli consensuale pentru a nu mai permite ca ceea ce
experimentăm acum să continue sau să se agraveze și mai tare. Și ASTA este
diferența pe care o putem face fiecare dintre noi: NU mai acceptați
non-valoarea! NU mai acceptați comportamente și manifestări care nu promovează
respectul, aprecierea adevăratelor valori pe care societatea umană le are, dar
pe care le-a uitat!
Dragi profesori, mai ales cei de
limba română, nu mai faceți rabat la scrierea corectă a limbii noastre! A fi
român, ca orice altă nație, începe de la respectul pe care îl acorzi limbii
tale, nu din faptul că te-ai născut într-un anumit loc. Nu uitați că mulți
dintre cei care stau acum cocoțați pe scaunele puterii sau în spatele
scuturilor au fost elevii voștri la un moment dat. Da, probabil că nu-i vina
voastră, dar poate că ați fi putut face o diferență, dacă ați fi fost mai
intransigenți.
Mi-aduc aminte cu drag de
profesorii care mi-au marcat perioada de elev prin ceea ce m-au învățat, în
timp ce nu-mi mai aduc aminte de cei care au fost doar pasageri prin viața mea
de atunci. Mi-aduc aminte și de învățătoarea care ne da cu liniarul peste degete
atunci când nu scriam corect gramatical românește și căreia i-am fost
recunoscătoare de mii de ori de-atunci. Așa că, eu, cu siguranță nu voi
vota niciodată un/o agramat/ă!
Lumea noastră este ACUM și AICI,
contează ceea ce facem/suntem ACUM și AICI, nu în alte sfere sau dimensiuni în
care facem/suntem ceea ce avem de făcut/fi acolo. Am venit ca ACUM și AICI să
facem/fim diferența! Nu este nevoie să ieșim în stradă, putem face toate aceste
lucruri în FIECARE moment al existenței noastre pe Pământ, dar cei ce simt să
iasă în stradă, să o facă dacă călăuzirea lor interioară asta este.
Pur și simplu, REFUZ să mai
trăiesc în iluzie, neadevăr și minciună!
O zi minunată tuturor, plină de bucurie
și de o fericită anticipare!
Munay!
Monica Poka
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.