duminică, 17 decembrie 2017

Iluzia Recompensei


Din ciclul De ale mele

Una dintre cele mai false și păguboase iluzii cu care suntem hrăniți încă din pântecele mamei, este iluzia recompensei. Iluzia că cineva sau ceva te va recompensa, dacă ai făcut ceva considerat pozitiv, sau te va pedepsi, dacă ai făcut ceva considerat negativ. Cine consideră ceva ca fiind pozitiv sau negativ?

Primele persoane din viața noastră care ne induc aceste convingeri, mod de gândire, obiceiuri, sunt părinții noștri și apoi noi la rândul nostru copiilor noștri și tot așa, până când aceste credințe, convingeri, mod de gândire, obiceiuri, devin baza societății noastre.

Dacă faci asta primești aia, recompensa. Dacă nu faci asta, primești ailaltă, adică pedeapsa. Aceste credințe sunt cel mai bine reflectate prin sistemele religioase care vin și situează o entitate imaginară, căreia i se spune în general Dumnezeu Tatăl, în postura de distribuitor de recompense sau pedepse pentru modul în care ne comportăm.

Suntem învățați că întotdeauna există un alt-cineva care ne va măsura faptele, gândurile și care, după cum consideră el/ea acele fapte, ne va recompensa sau pedepsi. Acest mod de gândire extrem de fals și de păgubos pentru omenire a fost indus în mod voit în gândirea omenirii pentru ca autorii lui să poată conduce omenirea prin simpla schimbare a etichetelor de bun/rău, pozitiv/negativ pe care le aplicau asupra unor fapte, idei, manifestări umane.

Interesant este că aproape niciodată recompensa nu a provenit de la noi înșine pentru noi înșine. Da, sunt cazuri în care ”ne premiem” singuri pentru câte ceva, dar acelea sunt excepțiile, nu regula. Întotdeauna ne așteptăm ca dacă am făcut asta să se întâmple aia, pentru că ”după faptă și răsplată” funcționează fără greș în mintea noastră bine dresată.

”După faptă și răsplată” nu este altceva decât manifestarea Legii Cauzei și Efectului, dar NIMENI nu ne răsplătește și nu ne pedepsește. Efectele nu sunt altceva decât consecințele energetice naturale ale acțiunilor noastre, a modului în care noi am dirijat energia prin acele acțiuni, a modului nostru de percepție și cel mai important, a rezultatului la care noi ne așteptăm să se manifeste.

Partea proastă în acest mecanism al manifestării este că, în general, noi prevedem rezultatul în momentul în care luăm câte o decizie, dar acest rezultat este cel așteptat conform sistemului nostru de credință, conform stării noastre de conștiință și a cunoștințelor pe care le deținem în acel moment.

Într-un fel, punem carul înaintea boilor, pentru că noi ne focalizăm pe pașii pe care mintea noastră crede că trebuie să-i facem pentru a obține un anumit rezultat, sau a-l evita, nu pe rezultatul a ceea ce dorim să manifestăm. Mintea noastră funcționează într-un mod paradoxal oferindu-ne de fiecare dată ceea ce ea are în baza ei de date ca informații, oferindu-ne și pronosticuri de realizare sau nu a ceea ce noi ne dorim.

Dacă ne-am asculta doar mintea, lucru pe care mulți îl mai fac încă, nu am putea ieși niciodată din sistemul nostru de credință gestionat cu grijă de mintea noastră umană și influențat de tot ceea ce este prezent în mediul nostru. Acesta este motivul pentru care cei interesați de sistemul nostru de gândire/credință au grijă să ne țină mintea tot timpul ocupată și pe noi sub bombardamentul informațiilor destabilizatoare.  

Faptul că vom fi recompensați, aici pe Pământ sau în Ceruri, este o iluzie. O iluzie bine întreținută de către toți cei interesați să ne mențină atenția pe o putere din afara noastră care dispune de viața noastră și care are drept de viață și de moarte asupra noastră dacă nu ne conformăm regulilor stabilite de acea putere exterioară nouă.

Nu există nici o putere care să poată să dispună de noi, oricum i-am spune acelei puteri. Absolut tot ceea ce se petrece în viața noastră este creația sau co-creația noastră. Dar pentru că majoritatea omenirii crează și co-crează inconștient și/sau nu-și asumă responsabilitatea propriei creații/co-creații, apare și este justificată existența unui alt-cuiva care decide recompensarea sau pedepsirea acțiunilor noastre.

Am auzit de atât de multe ori ”nu căutați recompensa pe Pământ, pentru că ea se află în cer la Tatăl”. Recompensa este o iluzie, ea nu există nici pe Pământ și nici în cer. Recompensa pur și simplu nu există, după cum nu există nici pedeapsa. Există doar consecința naturală a deciziilor, alegerilor și acțiunilor noastre și această consecință nu poate fi influențată sau schimbată de nimeni pentru că totul se desfășoară în cadrul Legilor Divine care guvernează Universul Creatorului.

Da, la anumite nivele rezultatele alegerilor noastre pot părea a fi influențate, dar aceasta este doar o iluzie. Numai în iluzie poate exista iluzia influențării de către alt-cineva, pentru că nimic din viața, din realitatea noastră nu se poate manifesta fără acordul nostru, chiar dacă acest acord este dat în mod inconștient.

Eliberarea de conceptele false ale recompensei și pedepsei este un pas important pe calea revendicării și asumării propriei noastre suveranități, a propriei noastre puteri de co-creatori și ne dă voie să ne manifestăm adevărata noastră calitate de co-creatori divini.

Da, nu mulți sunt dispuși să facă acest pas pentru că este mai ușor să stai într-un loc ”călduț”, să faci ceea ce ți se spune că ar fi ”corect” pentru că atunci vei fi ”recompensat” în Ceruri sau în altă parte, în timp ce tu poți vegeta liniștit în continuare așteptând să cadă para mălăiață.

Ceea ce se întâmplă însă în fiecare zi, este că iluziile sunt cele care cad, nu perele mălăiețe. Cu cât mai repede vă descoperiți cele mai adânc înrădăcinate iluzii și lucrați pentru eliberarea și vindecarea lor, cu atât mai repede veți parcurge această etapă a călătoriei voastre către Creatorul care sunteți. Am fost amăgiți, ne-am lăsat amăgiți, am fost de acord la un anumit nivel cu această amăgire, dar haideți să-i punem capăt.

Adevărul este că un asemenea pas poate necesita vieți sau poate să dureze o clipă. Dar și dacă durează o clipă, este nevoie să lucrați la ancorarea acestui nou descoperit adevăr în ființa voastră și este nevoie să o faceți până în momentul în care simțiți că nu a mai rămas nimic în voi din vechea credință că ar exista cineva în afara voastră care să vă recompenseze sau pedepsească. 

Recompensa și pedeapsa noi ne-o oferim, nouă înșine, prin ceea ce trăim/experimentăm în fiecare clipă ca urmare a gândurilor noastre, a alegerilor noastre, a acțiunilor pe care noi le întreprindem clipă de clipă, fie că o facem conștient sau inconștient

Puteți începe prin eliminarea credinței că recompensa sau pedeapsa există. Ele sunt pur și simplu iluzii ale unei lumi care moare, ale unei lumi bazate pe mult prea puțin adevăr și pe mult prea multe iluzii. Dar asta a fost lumea în care am trăit, în care noi am ales să trăim, iar acum ne putem auto-recompensa prin crearea/co-crearea unei lumi în care mai mult adevăr să poată fi ancorat și trăit.

O zi minunată, plină de magie și de o fericită anticipare vă doresc!


Monica Poka

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.