Din ciclul De ale mele
O problemă cu care mulți
se confruntă este eliberarea și/sau rezistența opusă unor emoții vechi, emoții
care pot proveni din această viață sau din cele anterioare. Și cum este natural
dealtfel, aceste emoții sunt legate tot de relații, lucru care nu este absolut
deloc de neînțeles deoarece noi toți suntem ființe sociale care interacționăm
prin intermediul relațiilor pe care le stabilim între noi.
O problemă pe care am
sesizat-o este condiționarea pe care mulți o pun în rezolvarea problemelor lor
personale. De exemplu, ”Dacă relația noastră nu va mai fi tensionată, atunci durerea
mea de umăr va trece”, sau ”Dacă tu nu-mi mai împui capul cu prostiile tale
și cobori cu picioarele pe pământ (în 3D) atunci relația dintre voi va fi
formidabilă din nou”, sau ”Dacă tu m-ai iubi mai mult, atunci nu ai face asta
sau aia și atunci te-aș iubi și eu mai mult”, etc.
Toate aceste formulări,
precum și altele asemănătoare, plasează ”problema” în afara voastră. Dacă
cineva/ceva se schimbă, atunci și voi beneficiați sub o formă sau alta de acea
schimbare sau sunteți dispuși să oferiți ceva în contra-partidă. Pentru că așa
TREBUIE să funcționeze nu? ”Dai și primești, dai și primești,.... cum adică să
tot dai fără să primești nimic în schimb? Păi obosești să tot dai, frate. Păi
nu asta-i Legea Universului? Că așa ziceți voi ăștia, spiritualii!”
Ba da, este. Și mai și
funcționează, doar că nu întotdeauna primești ceea ce te aștepți tu să primești.
Și pe de altă parte, tocmai această așteptare te face să nu vezi că ai primit. Și
obosești să dai atunci când dai din sinele tău limitat și nu din SINELE tău
infinit și adevărat. Nu v-ați întrebat niciodată oare Dumnezeu de unde ne tot
dă? A, el este infinit și atotputernic spre deosebire de noi copiii lui, care
suntem altfel decât el, exact așa cum și copiii noștri sunt diferiți de noi.
Hilar, nu vi se pare?
Abia când înțelegi că poți
să dai cât vrei atunci când dai din SINELE tău adevărat va dispărea frica că ”te
epuizezi dragă, tot dând așa fără măsură”.
Dacă ar fi așa, Dumnezeu demult s-ar fi epuizat.
O altă problemă de care am
să amintesc este graba de eliberare pe care am văzut-o la unii. Încep să-și
”verse” acele probleme pe care ei le consideră extrem de importante în fața
celor pe care îi cred vinovați sau responsabili, și/sau față de care se simt
vinovați sau responsabili, considerând că astfel fac o faptă bună, că
finalizează eliberarea.
Mai gândiți-vă încă o dată
înainte de a face acest lucru. V-ați gândit că poate este vorba DOAR de
percepția VOASTRĂ asupra acelei probleme? Că poate numai voi aveți nevoie să
vedeți/vindecați acea problemă prin schimbarea perspectivei din care priviți acea
problemă? V-ați gândit ca înainte de a face ceea ce voi considerați că este
”corect” să vă întrebați și dacă este oportun să dați buzna cu adevărul vostru
în viața celorlalți? S-ar putea să faceți mai mult rău decât bine.
Mulțumiți-vă să rezolvați
TOATE problemele pe care le descoperiți doar în VOI înșivă, pentru că în
momentul în care voi le-ați rezolvat în VOI, ele sunt rezolvate pentru TOATĂ
lumea. Nu aveți de vindecat NIMIC în viața nimănui, doar viața voastră este în
grija voastră. Pentru că ați vindecat în voi în totalitate o energie care poate
să-și reia calitatea sa de neutră. Nici o energie nu este ”bună” sau ”rea”. Ea
pur și simplu este, noi îi dăm ”calități” de polaritate pe care ea nu le are.
Și să nu uităm că
acceptarea NU înseamnă însușire. Faptul că acceptăm ca valabile părerile altora
nu înseamnă că trebuie să ni le și însușim. Așa cum NU este obligatoriu nici ca
alții să-și însușească părerile noastre. Prin acceptare nu facem decât să le
permitem altora să-și aibă propriile lor păreri chiar dacă acestea nu sunt la
fel cu ale noastre. Vom descoperi că aceste păreri nu sunt chiar atât de
diferite pe cât am crezut noi inițial că ar fi. Dimpotrivă, dacă vom avea
răbdarea să le ascultăm vom descoperi că ele pot aduce ceva nou propriilor
noastre păreri. Ba mai mult, pot lărgi persepectiva pe care o avem asupra unei
probleme adăugându-i acesteia noi aspecte care poate că percepției noastre i-au
scăpat.
Namaste!
Monica Poka
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.