duminică, 8 februarie 2015

Dualitate și Polaritate – O mare diferență între ele





De Will Harader

Una dintre acestea este esențială pentru modul în care funcționează tărâmul fizic, iar cealaltă nu este altceva decât un sistem de credință bi-dimensional. Unii oameni folosesc termenii de dualitate și polaritate ca și cum ar fi interschimbabili, dar voi face o puternică distincție între ele de dragul clarității.

Primul lucru care trebuie înțeles despre dualitate este că ea divide, este fie un lucru fie altul. Alb sau negru, corect sau greșit, bun sau rău. Și face acest lucru prin judecată, separând lucrurile și creând conflicte. Dualitatea este modul în care ființele umane, care au mai multe în comun, sunt convinse să lupte cu și chiar să se ucidă unele pe altele. Dualitatea este folosită pentru a crea o mentalitate ”noi împotriva lor”.

Acum, polaritatea este cu totul altceva. În timp ce dualitatea are un pozitiv și un negativ care se află în conflict unul cu celălalt, polaritatea are un pozitiv și un negativ care se atrag între ele. Dacă luăm ceea ce s-a întâmplat de curând cu polii Soarelui nostru, ele își chiar pot schimba locul între ele. Polaritatea înseamnă forțe complementare care lucrează împreună pentru a crea echilibru, dualitatea este credința în forțe opuse care sunt în conflict una cu cealaltă creând haos.   

În dualitate ceva/cineva este ”mai bun” sau ”mai presus” de altceva/altcineva, iar acest lucru poartă răspunderea pentru atât de multă suferință pe Planetă. Unii oameni cred că ei sunt mai vrednici, mai merituoși decât alții și, prin urmare, își iau cu mult mai mult decât au nevoie. Oamenii se compară pe ei înșiși cu alții, și se judecă a fi ”mai buni” sau ”mai răi” decât alții, ceea ce duce la un ego umflat sau la ura de sine. Dacă doriți cu adevărat pacea în viața voastră, vă recomand să-i dați drumul cu totul la dualitate.

În timp ce dualitatea divide lucrurile în alb sau negru, polaritatea include întregul spectru, include tot. Dualitatea ia spectrul și trage o linie undeva, împărțindu-l în jumătate. Dualitatea există numai în minte, ea nu este raportată în mod direct la tărâmul fizic. Ceea ce oamenii numesc ”rău” este numai rezultatul faptului de a nu vedea clar, e judecată umană, nu este ceva inerent Universului în sine. Ceea ce este ”rău” diferă de la cultură la cultură, precum și între indivizi. Și se schimbă în timp, pe măsură ce mințile și părerile oamenilor se schimbă.

Singurul întuneric este cel pe care nu îl poți vedea, ceea ce nu știi. Frica de necunoscut este cea care face ca întunericul să fie amenințător și ”rău”. Ochii voștri văd doar o mică parte din întregul spectru al luminii și totuși toată lumina pe care nu o puteți vedea o numiți ”întuneric”. Acesta este un exemplu perfect al motivului pentru care oamenii cred în dualitate, ea este un produs al percepțiilor limitate. Este o judecată bazată pe simțuri limitate, oamenii văd doar o mică parte a Realității și fac presupuneri legate de întreg.

Vibrația înțelegerii este cheia pentru înțelegerea dualității. Luați o coardă de chitară, de exemplu, are o modulație joasă ”rea” sau una înaltă ”bună”? Asta seamănă foarte mult cu modul în care dualitatea interpretează lucrurile. Cu polaritatea, urcați și coborâți întreaga scală pentru a compune o melodie frumoasă, notele joase venind în completarea celor înalte. Acesta este ”secretul” modului în care funcționează Creația, nu prin forțe opuse, ci prin punerea împreună a Întregului pentru a crea o melodie frumoasă.  


sursa

Traducere Monica Poka

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.