Meditații

miercuri, 11 februarie 2015

Eu și Respectul


Din ciclul De ale mele

Vă propun să discutăm astăzi despre noțiunea de respect. Așa cum este definit în dicționar și acceptat la nivel mondial, respectul este o ”Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva; deferență; venerație.” Dincolo de aceste caracteristici mai sunt multe altele pe care le simți față de cineva pe care îl respecți. Când respecți pe cineva, simți o atitudine de iubire caldă, de acceptare, de non-judecată, de bucurie; dorința de a împărtăși cu acea persoană mai mult decât un spațiu fizic delimitat, de a fi în câmpul energetic al acelei persoane și a realiza cu adevărat un schimb energetic pe care îl simți benefic pentru tine. Respectul este o componentă energetică care crează cadrul unei împărtășiri, a unei colaborări benefice pentru toate persoanele implicate. Crează relaxare, pace, liniște, echilibru la toate nivelele. Dintr-o astfel de stare ceea ce rezultă poartă caracteristicile energetice ale stării care a dus la acest rezultat.

Oare de ce oamenii își închipuie că respectul trebuie să fie ceva discreționar? Oare de ce oamenii cred că ceva trebuie să fie într-un anume fel pentru a merita respectul lor? Oare de ce respectul trebuie întotdeauna motivat în genul ”Te/Îl/ O respect pentru că....”? Respectul este o componentă a Iubirii. A Iubirii care nu judecă și nu-ți cere nici un fel de atribute speciale pentru a ți se dărui. Oare de ce toți oamenii își închipuie că ei merită respectați, dar când vine vorba de alții consideră că acei ”alții” trebuie să aibă/fie ceva/cumva ca să merite respectul lor? Nu mai vorbesc de formularea ”Cu tot respectul pe care SINCER ți-l port, dar bați câmpii crezându-te.... folosești termeni egotici, superficiali și zeflemitori, patetisme  și diabetice...., etc.” Unde este aici respectul? Într-o formulare răsuflată sub care încerci să-ți ascunzi judecarea, inflexibilitate, frustarea, limitarea? Ce energie creezi în ciuda frumosului, blândului și iubitorului cuvânt RESPECT? Ce vor simți oamenii cărora le adresezi aceste cuvinte? Ce ai reușit să creezi? Ceva frumos ce înalță sau o cușcă plină de leii frustrărilor și limitărilor tale? Sau și mai bine. Ce simți tu însuți/însăți când cineva îți adresează aceste cuvinte? Pentru că de acolo trebuie început de fapt. Ce admiri, respecți în alții, respecți în tine însuți. Amplifici acel lucru/stare. Ce negi, judeci și condamni este ceea ce tu însuți refuzi sau nu poți să vezi și să recunoști în tine. Dar asta nu înseamnă că acel lucru/stare/opinie nu ”merită” respect. Nerespectând ceva/pe cineva, nu te respecți de fapt pe tine însuți.

Dacă pornim din ideea că Sursa este Creatoarea/Creatorul a Tot Ceea Ce Există, și aici este vorba chiar de TOT, nerespectând ceva/pe cineva, nu respecți inclusiv Sursa. O judeci. Sursa ne-a creat și pe fiecare dintre noi. Sper că sunt de acord și cei care ”cu tot respectul, dar....”. Lipsa de respect arătată celei mai mici părți a Creației nu este altceva decât o lipsă de respect față de Sursă și, implicit, față de tine însuți. Cât timp judeci că ceva/cineva trebuie să fie într-un anumit fel pentru a merita respectul tău, ești în viciosul/viciatul joc al dualității și ești încovoiat sub povara judecării. Când înțelegi că ABSOLUT TOTUL MERITA RESPECTUL TĂU pentru simplul fapt că este o Creație la fel de valabilă ca și tine însuți/însăți, te-ai eliberat de acest joc sau măcar de un nivel al lui.
Avansarea spirituală nu înseamnă acumulare, înseamnă în primul rând renunțare, eliberare, golire. V-ați întrebat oare de ce suntem atât de ”denși”, de grei și îngreunați când intrăm pe Calea noastră spirituală și de ce pe măsură ce avansăm pe ea, devenim mai ușori, mai liberi, mai luminoși? Pentru că acumulăm sau pentru că ne ”golim” de ceea ce ne dăm seama că nu ne folosește, nu ne aparține și nu este real?

V-aș ruga pe fiecare să încercați să vă acordați câteva clipe de introspecție în ceea ce privește modul în care priviți și tratați respectul. Pentru că cei ce NU îi respectă pe alții, NU se respectă pe ei înșiși, și invers. Nu există NIMIC ce nu să merite respectat, pentru că nimic nu are nevoie de ”ceva” care să-l facă să merite ceea ce Sursa/Dumnezeu/Creatorul i-a dat deja: dreptul la viață, la existență! Respectul nu este altceva decât un aspect al Iubirii Necondiționate. Ce nu respecți, nu iubești, nu-ți dai voie să iubești. Simplu, nu-i așa?

Namaste!

Monica Poka

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.