luni, 30 mai 2016

Pregătirea Pentru Primul Contact - Capitolul I

O Nuvelă de către Pleiadeeni și Suzanne Lie


Capitolul I – Ne Vezi?

M-am trezit azi dimineață cu o întrebare răsunându-mi în urechi ”Ne vezi?” Mesajul părea atât de clar și de tare încât instantaneu m-am ridicat în șezut și am început să privesc în jurul camerei. Nevăzând nimic, m-am culcat la loc. Când am închis iar ochii, am auzit din nou ”Ne vezi?”

Cu o nouă determinare, deoarece această întrebare nu făcea clar parte dintr-un vis, m-am ridicat din pat și am început să inspectez camera căutând acel ”noi” pe care ar fi trebuit să-l văd. Dar, din nou, nu am văzut nimic. În cele din urmă am decis că, fie că am visat sau nu, sau eram pe jumătate adormit, aveam nevoie de un pahar de apă.

În momentul în care am ieșit pe ușa dormitorului îndreptându-mă spre bucătărie, am ”simțit” dintr-o dată ceva. Spre surprinderea mea, se simțea ca iubirea, de fapt, se simțea ca un fel de iubire necondiționată care este ceva foarte rar în viața de zi cu zi.

Nu era acel gen de iubire umană pe care mulți oameni o doresc, dar de care le este, de fapt, frică. Această iubire nu aducea nici un fel de întrebări de genul ”Sunt suficient de bun?” Această iubire era liberă de orice fel de concept de ”suficient de bun” și se simțea în totalitate necondiționată.

După ce am petrecut atât de multe încarnări în dimensiunea a treia și mi-am adus aminte de atât de multe dintre ele, eram foarte familiriazat cu conceptul de ”suficient de bun” deoarece destul de rar am crezut că eram suficient de bun. De fapt, am petrecut multe din aceste vieți încercând să fiu ”suficient de bun”, ”mai bun decât” și/sau amândouă.

Doar ce am avut aceste gânduri că am și auzit ”Multele vieți în care te-ai oferit voluntar să-ți iei un vehicul pământesc în diferite linii temporale, precum și multele versiuni ale realității pe care le-ai experimentat pe Pământ încep să se estompeze într-o singură realitate ”viața pe Pământul trei dimensional”.

”În viețile în care ai captat cumva amintiri din viețile tale trecute, paralele și/sau simultane, ai început să-ți dai seama că acolo era vorba de mult mai mult decât de ”viața pe Pământul trei dimensional”. Apoi, pentru că ți-ai amintit acest fapt, ai început să unești viața pe care o trăiai în prezent cu multele tale alte încarnări pe Pământul trei/patru dimensional.

Acea fuziune a liniilor tale temporale de încarnare trecute, prezente și chiar viitoare, ți-a permis să-ți amintești și, din fericire împământezi, experimentările tale cinci dimensionale ale SINELUI în realitatea trei/patru dimensională.

Sunt mulți treziți în versiunea ta actuală a Pământului care sunt atât de treziți încât gama lor de percepții include adeseori pragul versiunii cinci dimensionale a realității lor curente. Acești treziți încep să tragă cu ochiul în și afară din octava cinci dimensională a formei lor fizice curente.

Noi, expresiile cinci dimensionale ale sinelui tău fizic, am venit să-ți spunem că ceea ce tu percepi ACUM este octava cinci dimensională a realității tale prezente. Tu, la fel ca și mulți alții, ați experimentat atât de multe versiuni ale ”vieții pe Pământul 3D”, încât conștiința voastră se expansionează dincolo de conștiința realităților voastre fizice trei dimensionale în conștiința realității voastre astrale patru dimensionale.

Mulți dinttre voi v-ați expansionat conștiința chiar și în conștiința realităților voastre cinci dimensionale Corp de Lumină. Cu alte cuvinte, tu, precum și mulți alții, ați făcut un ”salt în octava” realităților. Prin ”salt în octavă” vrem să spunem să ați început să percepeți în mod conștient pragul dimensiunii a cincea.

Acesta este ACUM-ul acelei percepții în care vă puteți întâlni și/sau fuziona cu propriul vostru SINE Corp de Lumină. În acel ACUM al conectării conștiente cu propriul vostru Sine Multidimensional, veți începe să curgeți din nou în câmpul de energie al lui UNU.

Pe măsură ce începeți să recepționați întregul spectru al multelor frecvențe ale realității care curg prin portalul sinelui vostru fizic, portalul interior de lumină al energiei voastre Kundalini începe și/sau accelerează, procesul resetării vehiculului vostru pământesc fizic și astral înapoi în forma sa înnăscută și în sistemul de operare al dimensiunii a cincea și dincolo de ea.”

”Stai puțin, stai puțin”, am strigat eu către tavan. ”Nu vă pot vedea încă. Îmi pare rău, dar acum mă simt doar ca o persoană trei dimensională. Prin urmare, m-aș simți mult mai bine să vorbesc cu cineva pe care să îl pot și vedea. În plus, nu sunt sigur dacă acum sunt treaz sau adormit.”

”Vom fi bucuroși să-ți trimitem o proiecție holografică a noastră. Dar trebuie să înțelegi că pentru noi vizitarea fizică a realității tale fizice ar fi ca și cum tu ai vizita fundul oceanului.”

”Da,” am căzut eu pe gânduri ”cred că pot să înțeleg acest lucru.”

”Poți să-ți amintești asta?” m-au întrebat ei.

Undeva, de-a lungul introducerii lor destul de lungi, am decis că nu eram nebun și nici nu visam. Cu toate acestea, nu-mi puteam aminti încă persoana care spuneau ei că eram.

”Scuză-ne că-ți întrerupem gândurile”, au spus ei.

Spun ”ei” pentru că mi-am dat seama și de faptul că erau câteva ”ființe” care-mi vorbeau ca UNA.

”Da, noi suntem câteva vorbind ca UNA. Am dori să mergi în baie și să te uiți în oglindă adânc în ochii tăi. Te vom aștepta aici.”

Am intrat în baie gândindu-mă că trebuie că visez când mi-am amintit brusc că am făcut de multe ori acel lucru pe vremea când eram un băiețas.

”Da, acesta este motivul pentru care te-am rugat să privești adânc în proprii tăi ochi.”

Încercând să-i ignor, așa cum în mod evident am făcut-o din momentul în care am crescut, am aprins lumina în baie și m-am uitat în oglindă. Spre surprinderea mea, mi-am amintit fața pe care am văzut-o întotdeauna în oglindă copil fiind.

”NU”, i-am auzit spunând, ”Vezi versiunea SINELUI tău care ești chiar ACUM.”

Încercând să nu mă întreb de câte ori m-au urmat în baie, m-am întors înapoi la locația mea anterioară din spatele ușii dormitorului meu și am spus ”În regulă, vă cred. De fapt, îmi aduc aminte de voi. Sunteți aceiași cu cei cu care am vorbit atunci când eram copil?”

”Da, și am dori să-ți amintim că și tu ești aici cu noi în această frecvență a realității. Ai putut accepta acest lucru ca și copil, dar este mult mai dificil de acceptat ca și adult.”

A trebuit să mă chiar gândesc la această afirmație. Mi-am amintit credințele din copilărie, dar zecile de ani de maturitate într-o lume dificilă mi-au împietrit inima și mi-au șters cea mai mare parte a imaginației. Aș putea să-mi recapăt acea inimă nevinovată și imaginație activă?

”Da”, mi-au răspuns ei înainte să-mi termin gândul.

”În regulă”, am șoptit de-abia respirând, ”cred că sunt pregătit să vă ascult. Hei, pot să vă ofer o bere sau ceva?” am întrebat încercând să fac ca această situație să pară normală. Spre surprinderea mea, i-am auzit sau cred că i-am simțit de fapt, zâmbind.

”Da, ai fost întotdeauna o persoană care a putut face pe toată lumea să se realxeze, să comunice și să se simtă în largul lor. Acesta este motivul pentru care ai fost ales pentru această misiune la distanță” au răspuns prietenii mei invizibili gândurilor mele.

”Oh, acel eu este FOARTE departe acum”, am spus încercând să nu fiu sarcastic. Cu toate acestea, și numai fiind în mijlocul acestor ființe invizibile pe care începeam să le recunosc, mi-a adus un val de amintiri, mai întâi din copilăria mea și apoi de dinainte de a fi intrat în acest corp.

”Ia stați puțin!” m-am auzit strigând. ”Mi-a luat decenii de a mă simți singur, pierdut și diferit de toți ceilalți. Și voi veniți acum și-mi luați singurele minciuni care m-au făcut să mă simt întreg la minte. Aveți măcar idee cât de dificil și de periculos este să te afli în această dimensiune?”

Știam că am început să strig doar ca să evit plânsul. Puteam simți o viață de singurătate, muncă din greu, dezamăgire și tristețe care țâșnea din inconștientul meu profund unde a trebuit să le ascund de mintea mea conștientă.

Eram pe cale să le spun ”ieșiți afară din casa mea” când am simțit din nou acel sentiment de iubire necondiționată. La început, furia și durerea mea au vrut să dea la o parte acel sentiment. La urma urmei, ce credeau ei că o vizită de o noapte ar putea schimba o întreagă viață trăită în densitatea acestei planete rănite?

”Nu”, au răspuns ei gândurilor mele. ”Nu credem asta. De fapt, suntem aici acum pentru a-ți oferi mângâierea și ajutorul de care ai avut atât de mare nevoie. Cu toate acestea, până acum, rata de frecvență a planetei a fost atât de joasă încât dacă nu ți-ai putut expansiona conștiința, lucru care a fost imposibil pentru tine de făcut după câteva tururi în VietNam, noi nu am putut ajunge la tine.

Am încercat să o facem în timp ce dormeai, așa cum am făcut-o când erai băiețel, dar coșmarele pe care le-ai avut atât de mulți ani după ce războiul s-a încheiat a făcut să fie imposibil să ajungem la tine. Prin urmare, a trebuit să așteptăm până când frecvența Pământului a devenit puțin mai înaltă.

A trebuit să așteptăm, de asemenea, până când tu ai găsit o cale de a-ți vindeca rănile interioare și de a-ți ridica conștiința. Acum, că planeta are o frecvență mai înaltă și ai în cele din urmă suficient ajutor pentru a-ți ușura unele dureri interioare, ești în sfârșit în stare ca cel puțin să ne auzi.”

”Oh, v-am văzut până când ne-au dat acele droguri pentru a ne face mai buni luptători.” Am admis eu în cele din urmă. ”Drogurile mi-au permis să ucid pe nedrept femei și copii nevinovați, precum și pe propriul meu copil interior, dar mi-au viciat sufletul și mi-au ruinat stima de sine.”

Nu le-am auzit răspunsul pentru ceea ce părea a fi pe vecie, dar i-am simțit trimițându-mi acea iubire necondiționată care m-a umplut cu promisiunea schimbării. Cu toate acestea, promisiunea a fost dușmanul meu, deoarece ea nu s-a manifestat niciodată în mizerabila mea viață.

”NU”, am strigat, ”De unde știu eu că nu-mi veți lua această cochilie tare pe care mi-am construit-o ca să pot supraviețui în această gaură de iad și apoi mă veți lăsa baltă așa cum ați făcut atunci când eram adolescent?”

Ei nu au spus nimic știind că am nevoie să mă eliberez, dar au continuat să-mi trimită iubire necondiționată. Am urlat, am țipat, am trântit lucrurile prin cameră. Apoi, în cele din urmă, m-am prăbușit la pământ și am leșinat. Când m-am trezit mă aflam pe Nava Stelară.

”Și acum?”, am întrebat încă cu amărăciune, dar simțindu-mă mult mai bine.

Puteam acum să le văd contururile și să-mi dau seama că erau doi bărbați și o femeie și că toți trei erau Pleiadeeni. Femeia mi-a oferit o băutură de ceva care era aurie și efervescentă. Da, m-am gândit știind cumva că această băutură îmi va aduce un somn profund, vindecător.

Am dat pe gât băutura, m-am întins și am așteptat să adorm. Am știut că,  în cel mai bun caz,  acesta nu va fi un somn plin de neliniștile obișnuite sau de coșmaruri, în cel mai rău caz. Acest somn va fi unul plin de pace și iubire.

De unde au știut că am nevoie să iau o pauză din acea dimensiune? Și nu spuneau ei ceva despre faptul că frecvențele erau prea joase acolo jos? Cu toate acestea, băutura începea să-și facă efectul și mă puteam simți alunecând într-un somn profund.

”Vă rog, nu mă faceți să mă întorc acolo” m-am auzit spunând în timp ce alunecam în somn.


Ultimele mele gânduri au fost ”În sfârșit, m-am întors dintr-o tură de serviciu foarte lungă și extrem de dureroasă pe Pământul trei dimensional.”


Traducere Monica Poka

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.