Nocivitatea lui ”mi se cuvine”

Din ciclul De ale mele

Cred că acest ”mi (ți, li, ni, vi) se cuvine” stă la baza celor mai separatiste/separatoare atitudini, gândiri și acțiuni pe care le poate avea o persoană, grup de persoane, națiuni sau țări, bazate, desigur, pe diferite interese. Dar să nu uităm că tot ceea ce se manifestă la nivel macro, pornește dintr-un nivel micro, adică de la un individ care reușește să polarizeze o anumită masă de oameni prin exploatarea ego-ului acelei mase de persoane.

Istoria ne dovedește din plin că această atitudine de ”mi se cuvine” a dus și duce la cele mai oribile acțiuni ale omului îndreptate împotriva omului și a naturii bazându-se, desigur,  pe criterii atât de hilare și de inimaginabile încât uneori te întrebi dacă cei care emit astfel de criterii, sau cei care se raliază lor, au ceva uman în ei.

Oamenii se plâng, mai ales cei pasionați de teoriile conspirației, că omenirea este folosită pe post de hrană de către alte ființe. Oare nu cumva pentru faptul că acele ființe consideră, la rândul lor, că li se cuvine? Oare noi, oamenii, nu facem același lucru cu planeta noastră, cu animalele, cu plantele, cu tot ceea ce ne stă la dispoziție și considerăm, în mod arbitrar, că este mai prejos de noi, deoarece noi, în virtutea unor precepte biblice (eronat interpretate) avem dreptul să ne folosim (distrugem) de tot ceea ce se află în jurul nostru? Pentru că ”ni se cuvine”!

Când afirmi că ”mi se cuvine” te situezi întotdeauna în separare și deasupra alt-cuiva, mai bun decât un altul sau o alta pentru că acest ”mi se cuvine” vine la pachet cu ”mie, da, lui/ei/lor, nu”. Chiar ești sigur atunci când afirmi ”mi se cuvine” că ȘTII, că VEZI imaginea de ansamblu și poți afirma acest lucru? Ce mândru este ego-ul tău de tine!

Da, s-ar putea să ți se cuvină, după preceptele umane, dar când deciziile Sufletului tău sunt altele, OM drag, deciziile Sufletului primează. Când te simți prins în capcana lui ”mi se cuvine” te afli în fața unei lecții de smerenie pe care Sufletul tău vrea să o înveți. Sufletul tău vrea să înveți că nu ești mai bun decât un altul, decât în mintea ta prin ceea ce societatea umană ți-a inoculat în timpul creșterii tale.

Civilizații, culturi întregi au dispărut de pe Pământ din cauza acestui ”MIE mi se cuvine” care s-a transformat, la nivel de colectiv, în ”NOUĂ ni se cuvine”. Priviți și acum, în prezent, ce stă la baza tuturor conflictelor din lume? Faptul că unii consideră că lor ”li se cuvine” ceea ce alții au, dar cărora, din motive absolut aberante, nu ”li se cuvine” ceea ce au.

Da, toate aceste conflicte sunt frumos ambalate și prezentate publicului, dar la baza lor stau interesele politice și economice ale celor care consideră că lor ”li se cuvine” ceea ce au alții. Oamenii se ”sapă” unii pe alții pentru că ei consideră că lor li se cuvine ceea ce le-a fost dat altora, funcția altora, bogăția altora și de aici apar tot felul de deviații comportamentale.

Oare chiar știm ce ni se cuvine? Oare chiar știm cui ce i se cuvine? Oare chiar avem dreptul să emitem astfel de judecăți? Un lucru este sigur: ceea ce ni se cuvine fiecăruia dintre noi este viața pe care fiecare dintre noi ne-am ales-o atunci când am decis să ne luăm (de fiecare dată) un corp uman. Schimbul energetic echilibrat este una, ceea ce eu consider că ”mi se cuvine” poate fi cu totul și cu totul altceva.

Întotdeauna, ceea ce ”ni se cuvine” vine spre noi așa cum noi am ales, fie că suntem conștienți de acest lucru, fie că nu. Orice situație care ni se pare nedreaptă are o lecție pentru noi, iar situația va înceta să existe în momentul în care ne vom fi văzut, acceptat și învățat lecția pe care acea situație o are pentru noi. Indiferent de motivul pentru care am ales să ne întrupăm pe Pământ, și care acum poate fi foarte obscur pentru noi, el există.

Și, cu certitudine, fiecare dintre noi merită să fie acum pe Pământ. Eu nu am ce are un altul nu pentru că nu aș merita, ci pentru că nu am nevoie de ceea ce are el/ea pentru a-mi învăța propriile mele lecții. O mai mare centrare pe noi înșine, în noi înșine, asupra propriei noastre vieți ne va ajuta să ne vedem propriile noastre lecții pe care viața ni le aduce, din ele avem de învățat, nu din cele ale altora.

A spus cumva cineva că viața curge după regulile umane? A spus cumva cineva că viața este dreaptă, corectă după regulile umane? A spus cumva cineva că toți avem aceleași lecții de învățat? A spus cumva cineva că avem vreun drept asupra vieții altora? Dacă credeți că aveți vreun drept asupra vieții cuiva, nu vă plângeți de faptul că și alții consideră că au drepturi asupra propriei voastre vieți: ceea ce dați, este ceea ce primiți.

Oare cum ar fi viața pe Pământ dacă fiecare ne-am mulțumi doar cu faptul de a da ceea ce avem mai bun în noi, fără a ne preocupa nici de ceea ce merităm noi, nici de ceea ce merită alții? Pentru că asta este noua lume, lumea spre care ne îndreptăm și la care vom ajunge cândva, pentru că ea există deja dintotdeauna.

O zi minunată, plină de bucurie și de o fericită anticipare vă doresc!

Munay!

Monica Poka