Nu există ceva numit ”Victoria Luminii” așa cum nu există nici ceva numit ”Victoria Întunericului”

Din ciclul De ale mele

Pentru mulți această afirmație poate părea șocantă. Da, dar numai la prima vedere/citire ca să zic așa J. Depinde care sunt premizele din care pornim și perspectiva pe care o avem. Dacă pornim din ceea ce numim unime sau unitatea Creatorului, este mai mult decât clar că ele sunt unite, ele fac, amândouă parte din același Creator. Ba mai mult, este clar ca bună ziua că ele nu se luptă în Creator, acolo ele sunt în echilibru.

Și atunci, de unde toată această nebunie cu lupta dintre Lumină și Întuneric și ”Victoria Luminii” sau ”Victoria Întunericului”?

Să nu uităm că noi trăim într-o iluzie în care experimentăm separarea tuturor energiilor, individualitatea și  unicitatea a tot și toate. Dacă privim o energie, să zicem că o privim liniar, ea are două capete, unul este maximumul concentrării ei, iar celălalt capăt maximumul lipsei ei, la mijloc, ele se întâlnesc și sunt în echilibru. Mijlocul este punctul de echilibru chiar și la o bucată de lemn, metal, piatră suspendată într-un punct fix.

Deci, la un capăt al liniei numită lumină și întuneric avem lumina, iar la celălalt întunericul. Ori la care capăt ne-am situa, nu experimentăm echilibrul, ci preponderența uneia dintre polaritățile energiei. În capătul numit lumină, experimentăm lumina, iar în capătul numit întuneric, experimentăm întunericul. Doar la mijloc putem experimenta echilibrul. Vorbesc de dimensiunea fizică, fiind dimensiunea în care trăim noi acum.

Nu suntem, după cum mulți ați putut observa, niciodată doar lumină sau doar întuneric și nici nu putem fi în mod constant, deoarece energia este într-o continuă mișcare și, prin urmare, la fel este și dinamica energiei noastre proprii: nu suntem tot timpul nici zen, nu debordăm de bucurie și fericire tot timpul, dar nici nu suntem nervoși, supărați tot timpul.

Ideea este că de mici copii am fost intoxicați cu povești în care binele/lumina (Făt Frumos) se războiește cu răul/întunericul (Zmeul) și în care binele învinge întotdeauna răul după care viteazul și doamna sa (Ileana Cosânzeana) ”trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți”. Am preluat aceste povești și le-am aplicat la viața noastră de zi cu zi fără să putem conștientiza, de cele mai multe ori, tiparul.

Ei bine, la un anumit nivel, până la un anumit nivel, această poveste are o susținere și în lumea nevăzută deoarece întotdeauna sunt ființe care au sarcina să mențină energiile mai înalte, lumina, și ființe care au sarcina să mențină energiile joase, întunericul, pentru ca ființele pământene să poată experimenta dualitatea, separarea, contrariile și confruntarea dintre ele.

Dacă una dintre ele ar învinge, ceea ce este imposibil pentru că asta ar duce la dispariția - la fel de imposibil - celeilalte, s-ar crea dezechilibru. Ori după cum știm, întregul Univers tinde către echilibru. Lumina nu poate învinge întunericul și întunericul nu poate învinge lumina pentru că ele nu pot exista decât una prin prezența celeilalte, iar dincolo de iluzia pământeană cu toate poveștile ei, ele sunt una.

Toată povestea asta cu ”Victoria Luminii” sau ”Victoria Întunericului” nu este altceva decât o manipulare a minților noastre umane, nepregătite încă să accepte unitatea, unimea Creatorului. Dar cu cât mai mulți oameni conștientizează, și nu doar la nivel intelectual, unitatea, unimea Creatorului, cu atât mai puțini vor fi cei care vor mai alimenta ideea falsă a luptei dintre lumină și întuneric, adică a lui Dumnezeu cu Dumnezeu sau a Creatorului cu Creatorul.

Cu cât mai mult renunțați la ideea luptei dintre capetele unei energii și vă apropiați de recunoașterea, de conștientizarea unității dintre ele, cu atât mai mult vă apropiați de punctul de echilibru al energiei lumină/întuneric în care lupta încetează să mai existe. Și acest lucru se aplică la tot ceea ce există ca energie în dualitate, și cum totul este energie formată sau în formare, nu există ceva la care să nu se aplice.

Din experiența mea, acest punct de echilibru este punctul în care orice luptă încetează, indiferent de ce energie, sau energii presupus contrare am experimenta. Când nu te situezi la nici unul dintre capete și tinzi să te apropii de punctul de echilibru, lucrurile și percepția ta se schimbă cu totul.

Acesta este punctul pe care Maestrul Isus l-a numit ”gaura acului”. Este punctul prin care evadezi din dualitate, punctul în care îți este deschisă ușa către nivelele mai înalte, în care dualitatea încetează să mai existe pentru tine, chiar dacă ființa ta fizică experimentează încă nivelul numit de către noi dualitate.

Desigur, nu poți rămâne tot timpul în acest punct de echilibru, dar odată ce l-ai descoperit, ai descoperit calea/modul în care să ajungi la el, poți reface din nou și din nou acea cale până când vei sta mai mult în acel punct/nivel decât în celelalte. Nimeni nu ne poate învăța o cale sau un mod care să funcționeze pentru toată lumea la fel, dar principiul este același pentru toată lumea: atingerea punctului de echilibru la toate nivelele ființei noastre.

Și ceva interesant se întâmplă atunci când atingi acest punct de echilibru și știi cum să ajungi la el, cum să stai în el, ceva ce celor cărora nu l-au atins li se poate părea un non-sens: vei ieși conștient din acest punct de echilibru în funcție de ceea ce TU alegi să experimentezi. Și niciodată nu vei mai experimenta dualitatea altfel decât conștient pentru că observatorul din tine este întotdeauna prezent, iar tu și observatorul sunteți, în sfârșit, sau din nou, UNA.

Lupta pe Pământ nu va înceta degrabă pentru că pentru ca lupta să nu se mai manifeste, este necesar ca o masă semnificativă de oameni să renunțe la luptă și să-și caute, și găsească, punctul de echilibru – gaura acului. Numai când lupta interioară va înceta, va putea dispărea și manifestarea ei în exterior. Orice luptă înseamnă rezistență la ceva, iar acolo unde există rezistență, curgerea Creatorului este stânjenită, obturată, blocată.

Ceea ce oamenii este nevoie să descopere, să creadă și să practice este că există și alte căi, mult mai bune și mai efective pentru a aduce o schimbare în lumea noastră și aceste căi nu au nici una de-a face cu lupta. Toți cei care alimentează lupta, și știți atât de bine cu toții că acest lucru este alimentat intenționat, își au propria lor agendă, iar oamenii se lasă prinși în mrejele lor.

De ce? Pentru că nu-și pot aminti acele alte căi pe care fiecare le cunoaște la un anumit nivel al ființei sale, dar nu le poate accesa până când nu va renunța conștient la luptă. Din nou, de ce? Pentru că energia acestor alte căi este atât de înaltă încât nu poate fi accesată din nivelul în care energia luptei continuă să existe. Aceste alte căi pot fi descoperite/reamintite doar de către cei care reușesc să atingă, și să se mențină în, punctul de echilibru în care orice luptă dispare.

O zi minunată, plină de bucurie, pace, echilibru și de o fericită anticipare vă doresc!

Munay!