Actualizare 26 Iunie 2017

Am avut marea bucurie ca acest sfârșit de săptămână, să-l petrec la munte, printre brazi și să mă bucur de aerul curat de munte. M-am bucurat de toată bogăția oferită de Mama Pământ sub forma ierbii, a picăturilor de rouă care dimineața în lumina soarelui strălucesc ca mii de diamante, de susurul izvorului din spatele cabanei noastre, de ciripitul păsărelelor și nu în ultimul rând de ocazia de a fi cu mine dincolo de cerințele și distragerile unei zile de muncă.

În ultimele zile, în oraș, începuse să mă obosească zgomotul gândurilor oamenilor. Și cum majoritatea acestor gânduri sunt inconștiente și axate pe ”trebuie să fac asta, trebuie să fac aia” fiind gânduri care consumă energie și distrag atenția oamenilor, aveam impresia că sunt doar în fața unor corpuri animate pentru că deși corpul era acolo, atenția celui care-l locuiește era în altă parte, alergând după cine știe ce himere ”trebuie să”.

Pe măsură ce ieșeam din oraș, zgomotul se reducea tot mai mult, iar în mica mea oază de liniște am putut să savurez liniștea. Am înțeles și de ce mă trezesc atât de devreme ”la oraș”, pe la ora 5 dimineața sunt sus și înainte de ora 6 sunt deja la serviciu și scriu ”Actualizările”: pentru că mulți oameni dorm la acea oră și mintea lor umană este în repaus și nu le servește toate acele gânduri care de multe ori nici nu ajung în conștientizarea lor.

Stând pe micuța terasă a cabanei priveam minunații brazi, ascultam izvorul și conversațiile păsărelelor și m-am întrebat oare câți oameni își dau seama de imensa bogăție pe care o avem și de care nu suntem conștienți pentru că luăm natura ca de la sine înțeleasă, doar așa a fost întotdeauna, este normal să fie așa. Nu, nu este și de asta ne dăm seama doar atunci când cataclismele ne întorc viața cu susul în jos și toată această frumusețe dispare ca un vis.

Oamenii nu știu să aprecieze ceea ce au, sunt într-o continuă alergare după ceea ce nu au, iar când dobândesc, dacă dobândesc, acel lucru își dau seama că au investit mult prea mult timp și energie în obținerea lui. Pentru mulți prețul plătit este cu mult mai mare decât cel scontat și rezultatul obținut. Oare dacă am începe să apreciem lucrurile pe care le avem deja?

Oare dacă am privi mai atent în jurul nostru, și în noi înșine mai ales, nu am descoperi atât de multe lucruri care să ne aducă bucurie și mulțumire? Oamenii dau atât de ușor ”pasărea din mână pentru cea de pe gard” și apoi regretele sunt prea târzii. Oare a avea este mai important decât a fi? Bucuria este gratuită și aducătoare de energie și stare de bine, dar oare câți o folosim?

Am fost învățați că nu suntem suficient de buni, că nu suntem perfecți, că tot timpul trebuie să ne străduim pentru altceva. Pentru cine nu suntem suficient de buni, de perfecți? Cine stabilește asta? V-a apărut vreodată Dumnezeu în cale și v-a spus față în față că nu sunteți suficient de buni? Mă îndoiesc sincer. Toate aceste standarde au fost create în așa fel încât să încătușeze natura umană și să nu-i dea voie să se descopere pe sine.

Cum să mai cauți în tine dacă ți se spune că nu ești suficient de bun pentru că nu ești așa și pe dincolo, cum ”societatea” decide? Cine este această ”societate”? O entitate energetică pe care noi am creat-o și care ea ne conduce acum pe noi, nu noi pe ea. Tipare, reguli, regulamente create în așa fel încât să nu-i putem scăpa decât cu mult efort.

Avem tipare pentru orice, chiar și în lumea spirituală care am crezut că a scăpat controlului. Cum să-i scape când lumea spirituală nu este ruptă de lumea materială, pentru că nimic nu este separat de nimic? Este o iluzie faptul că lumea spirituală este o lume de sine stătătoare, pentru că nu este. Dar această idee indusă în mod intenționat crează alte tipare și altă străduință de a fi altfel de cum suntem deja.

O ființă spirituală are anumite abilități psihice, capacități mediumnice, vindecătoare, clarvedere, clarsimț, clarauz, etc. Și iată o altă separare și sărăcire a ființei umane care se trezește pusă în fața altor trăsături stabilite de ”societate” pentru a crea alte repere pentru care ființa umană să se străduiască să le atingă pentru a se considera suficient de bună. Ce găselniță nouă, ”societatea” poate fi mulțumită de ea, a găsit o altă cale de a-i ține pe oameni în capcana lui ”nu sunt suficient de bun”.

Dar dacă ne-am întoarce privirea în noi înșine și să ne mutăm atenția de pe ”cine ar trebui să fiu” pe simpla întrebare ”CINE SUNT EU?” nu cine trebuie să devin eu pentru a fi suficient de bun pentru ”societate”. Dacă nu ne-am mai stabili obiective și țeluri care să ne facă să ne canalizăm toată energia și atenția într-o anumită direcție, pierzându-le din vedere pe toate celelalte?

Dacă am începe fiecare zi spunându-ne nouă înșine cuvinte de admirație și de prețuire? Dacă am fi mai atenți, mai indulgenți și mai blânzi cu noi înșine? Dacă am începe să descoperim cine suntem noi cu adevărat nu cine ni se spune că suntem sau pe baza a ceea ce văd alții în noi? Dacă nu ar mai conta ce spun sau ce fac alții, și ar conta doar ceea ce nouă ne place să facem, să citim, să fim?

Dacă am începe să TRĂIM cu adevărat pentru simpla noastră bucurie nu pentru ceea ce ”societatea” ne spune că ar trebui să trăim? Dacă ne-am considera pe noi înșine ca fiind asemenea păpușilor Matroska, adică o sumedenie de aspecte care se manifestă fiecare în funcție de situație? Dacă nu ne-am mai considera doar o singură ființă care trebuie să fie tot timpul într-un anumit fel? Dacă ne-am descătușa astfel adevăratul potențial și am putea afla CINE SUNTEM CU ADEVĂRAT?

Dacă ne-am bucura de fiecare pas și fiecare reușită și nu ne-am mai compara cu alții? Dacă ne-am iubi greșelile sau nereușitele pentru că ele sunt cele care ne motivează cel mai mult? Dacă ne-am onora pe noi înșine pentru minunea care suntem și prin care divinitatea se manifestă în fiecare clipă? Dacă, dacă, dacă…?

Oare nu este o provocare suficient de mare pentru noi ca măcar să încercăm? Dragii mei nebuni frumoși, care ați venit pe această planetă pentru provocările pe care ea le oferă, nu este asta o provocare suficient de mare pentru noi? Ei bine, dacă nu știm încă cine suntem, haideți atunci să ne inventăm din nou pentru că o putem face.

Dorința de a ști cu precizie cine ești crează presiune și stagnare, pentru că ea vine din mintea umană căreia încă nu-i sunt accesibile aceste informații, dar dorința de a te inventa și a fi cine dorești să fii crează bucurie, ne stimulează simțul creator și ne duce exact către cine suntem cu adevărat: Creatori care se inventează pe ei înșiși în fiecare moment din curgerea Creatorului pentru că stagnarea și repetiția nu fac parte din adevărata Creație.

O zi minunată și plină de bucurie vă doresc dragi Creatori!

Namaste!

Monica Poka

Semnificația spirituală a vieții pe Pământ

Jeshua canalizat de Pamela Kribbe

Dragi prieteni cu o gândire asemănătoare,

Eu, Jeshua, sunt cel care vă vorbește. Voi sunteți frații și surorile mele. Mă alătur vouă ca și egalul vostru, nu ca unul care este mai presus de voi, ci ca un prieten, ca un camarad. Simțiți sursa comună prin care suntem toți conectați. Simțiți fluxul vieții între noi, conexiunea care vindecă și ne eliberează.

Respectați-vă pe voi înșivă la fel cum îi respectați pe ceilalți în această reuniune. Respectul înseamnă să vă valorați pe voi înșivă dându-vă seama cine sunteți cu adevărat și ce v-ați sumat în această călătorie de a fi într-un corp de carne și sânge, aici și acum, pe acest Pământ. Acesta a fost un salt bazat pe credință, și adânc în voi este o credință, o forță, o conștiință profundă prin care ați ales să fiți aici. Fiecare dintre voi a spus ”da” acestei încarnări, actualei voastre vieți. În acel moment în care ați spus ”da” v-ați bazat pe o foarte profundă cunoaștere, dar de atunci au apărut îndoieli datorită amintirilor vechi din experiențele altor vieți pe Pământ. Aceste îndoieli au estompat clarul și evidentul ”da” și l-au făcut se devină neclar și obscur. V-ați simțit pierduți în această aventură pământească, singuri și abandonați. Cunosc această durere pentru că am experimentat-o și eu.

Am fost prea des portretizat ca un sfânt, un iluminat care știa totul. Nu a fost așa, pentru că am cunoscut frici și îndoieli profunde. Acestea au făcut parte din călătoria mea, așa cum fac parte și dintr-a voastră, așa că vedeți-mă în imperfecțiunea mea, în dezolarea mea. Când am trăit pe Pământ am fost inspirat de o lumină pe care am dorit să o dovedesc; o lumină care este dincolo de cuvinte, care conține iubire, minunare, frumusețe, umor și înțelepciune. Acea lumină nu venea de la mine, ci era oferită prin mine, așa cum este și în cazul vostru. Dar am avut, de asemenea, momente de profundă disperare experimentând o lipsă de înțelegere din partea celor din jurul meu, de a nu fi recunoscut, așa cum sunteți și voi. Acesta este motivul pentru care am putut ajunge la oameni care se simțeau foarte singuri; oameni disperați care simțeau durere, atât fizic cât și emoțional; oameni care se găseau într-o pustietate spirituală. Îi puteam înțelege pe acei oameni pentru că și eu am experimentat în mine însămi emoțiile, stările sufletești și gândurile pe care ei le experimentau.

Experiența umană, cu toate vârfurile și profunzimile ei, este necesară pentru ca lumina voastră să strălucească aici. Ceea ce voi experimentați acum în viața voastră ca întuneric, ca beznă, ca obstacol, toate acestea fac parte din călătoria voastră. Nu este vorba de o obstrucție pe care ar trebui să încercați să o evitați. Este vorba mai mult de capacitatea voastră de a accepta aceste lucruri și de a le aduce lumina inimii voastre, așa cum o piatră poate fi aprinsă din interior și să devină o nestemată frumoasă. Asta este sarcina care vă este destinată: să experimentați întunericul, să-l înțelegeți din interior și apoi să-l luminați din interior și să experimentați întreaga gamă de experiențe umane, să le învăluiți cu conștiința și să le simțiți în timp ce treceți prin ele. Apoi se trezește energia Christică într-o ființă umană – și pentru ca acest lucru să se întâmple este nevoie să fii ființă umană. Nu puteți dezvolta această energie, această putere și strălucire unică și particulară a energiei Christice, în tărâmurile foarte eterice unde rezistența și profunzimea experienței umane lipsește. Vedeți atunci ceea ce aparent vă trage în spate, vă face să opuneți rezistență, ceea ce vă descurajează sau vă necăjește și de care s-ar putea să aveți oroare, ca fiind tocmai destinul vostru, scopul pentru care vă aflați aici.

Este o experiență magică să ajuți un alt om să se lumineze din interior, care devine apoi o ființă prin care miracolele se pot manifesta. Sunt multe povești care sunt spuse despre mine în legătură cu miracolele și cu vindecările fizice și mentale bruște. Dar puterea pe care o aveam eu nu era aceea de a fi magician; nu a fost un truc mistic prin care miracolele au fost făcute să se întâmple. Am putut ajunge la oameni care au fost pregătiți pentru asta, care erau pe cale să experimenteze o descoperire la nivel interior, prin profunda mea înțelegere a umanității lor. Nu am avut nici o judecată legată de cine erau ei, de părțile lor negative sau pozitive, am fost pur și simplu acolo. Iar acolo se aflau oameni care, în contact cu mine, au experimentat iubirea și acea iubire i-a întregit. A fost ca și cum adevărata lor natură a fost chemată să se trezească brusc și asta este ceea ce se întâmplă într-un moment atât de magic. De fapt, nu a fost ceva ce eu am făcut, a fost ceva ce s-a întâmplat în interacțiunea dintre noi.

Faptul că eu am fost deschis a fost ceea ce a făcut posibil ca eu să primesc lumina Christică și să fiu capabil să o transmit și altora. Această deschidere despre care eu vă vorbesc este foarte des obținută, ca ființă umană, prin experimentarea unei crize. De obicei, voi sunteți prinși în tot felul de credințe în legătură cu ceea ce s-ar putea sau s-ar putea să nu se întâmple, sau ar trebui sau nu ar trebui să fie, înainte de a vă deschide cu adevărat luminii Christice. Sunteți plini de idei și de tipare de gândire care crează o multitudine de emoții și de stări sufletești. Încercați să vă modelați lumea, viața pornind din aceste idei și tipare de gândire până când ajungeți la ceva care este atât de imens încât nu puteți găsi un mod ordonat de a-l evita și atunci toate certitudinile, credințele și tiparele voastre de gândire sunt pur și simplu măturate. Cădeți într-o gaură adâncă și acest lucru poate scoate la suprafață o frică copleșitoare.

Puteți numi asta ”noaptea neagră a sufletului” și este o experiență înfricoșătoare. În același timp însă, există posibilitatea să vă deschideți și să vă dați seama că nu mai cunoașteți calea ”corectă”, iar apoi o parte din voi se predă în timp ce o altă parte din voi se deschide. Partea care se predă este partea defensivă, care opune rezistență, care întotdeauna crede că știe mai bine, care este nerăbdătoare, care vrea și care cere tot felul de lucruri de la viață. Adeseori acea parte moare într-o criză și dacă îndrăzniți să-i dați voie să moară, lumina poate începe să strălucească în interior. Puteți vedea de aici că experimentarea unei crize, ceva ce pare mult prea mult pentru a putea fi digerat, are, de asemenea, potențialul deschiderii către lumină. Aceasta este însă o experiență foarte intensă pentru că partea care moare nu vrea să moară, ea vrea să trăiască – se opune.

Vă cer să vă aduceți în minte partea din voi care se opune luminii voastre și care se opune luminii în general: lumina cosmosului care dorește să curgă prin voi. Ceva din voi vrea să se protejeze împotriva acelei posibilități, așa că simțiți, dacă puteți, ezitarea pe care o simțiți atunci când vă cer să vă imaginați că lumina curge prin voi foarte ușor și liber prin toate părțile corpului vostru și apoi afară în lume. Ce trezește această imagine în voi? Puteți permite această posibilitate? Simțiți că este măcar posibilă? Sau este ceva în voi ce vrea să protejeze, să apere? Uitați-vă la acea parte protectoare și vedeți-o în fața voastră ca pe un străjer. Întrebați-vă ”De ce am nevoie de acest scut de protecție?” Luați în serios această defensivitate pentru că există ceva în voi care simte nevoia de a avea acest scut pus. Respectați acea parte din voi pentru că scutul are întotdeauna un scop. Este acolo pentru a proteja o parte foarte vulnerabilă din voi.

Care parte din voi nu-i va permite luminii să intre? Care parte din voi o experimentează ca fiind prea mult pentru a o accepta sau ca pe o amenințare sau chiar periculoasă? Abordați cu blândețe această parte, așa cum ați face cu un copil. Priviți-o ca și pe un copil care a ajuns să fie descurajat, un copil care și-a întors energia de viață spre interior. Abordați acel copil cu o foarte mare blândețe și vedeți cât de frumos este; el încă radiază frumusețe chiar și cu această vulnerabilitate și defensivitate extremă. Îngenunchiați în fața acestui copil și învăluiți-l cu generozitatea și blândețea voastră. Îngenunchiați într-o acceptare blândă fără să doriți ca copilul să se schimbe sau să doriți să-i impuneți ceva. Așezați-vă în liniște, într-un mod relaxat, împreună cu acest copil și simțiți cum puteți lua locul acelui scut. Până acum copilul s-a simțit protejat de această barieră de apărare dintre voi și lumea exterioară, dar acest scut este, totodată, o barieră între voi și cele mai profunde sentimente ale voastre.

Întrebați-l pe copil dacă puteți lua locul acelui scut. Pur și simplu întrebați-l ”Îmi dai voie să am eu grijă de tine, este în regulă pentru tine?” Întrebați sincer și deschis ”Te protejez suficient de bine?” Și dați-i voie să vorbească liber. S-ar putea ca el să spună ”Nu, nu mă simt suficient de în siguranță, mi-e frică.” Întrebați-l de ce are nevoie sau ce puteți face pentru ca el să se simtă în siguranță. Acordați-vă timp când faceți asta pentru că puteți avea această conversație cu copilul vostru interior din nou și din nou. El este o ființă vie, o parte din voi care poartă multă iubire și are atât de multă iubire de oferit. Dar el trebuie să se simtă în siguranță pe Pământ și de aceea are nevoie de blândețea și loialitatea voastră.

Atunci când ați ridicat o barieră de apărare, un scut, pentru a vă proteja și ascunde copilul interior, nu mai sunteți conectați în mod conștient cu acel copil; vă este ascuns. Vă loviți, de exemplu, de defensivitate sau vă închideți în anumite momente din viața voastră și nu știți de ce se întâmplă acest lucru. Puteți deveni furioși sau dezamăgiți, sau descurajați, iar acest lucru se întâmplă din cauza faptului că s-a activat un tipar de reacție automată care stă între voi și copilul vostru interior. Prin reînnodarea legăturii cu acest copil vulnerabil din interiorul vostru și începerea unei conversații continue cu el, puteți găsi treptat o modalitate de a dezactiva aceste tipare reactive automate – bariera de apărare – dar este nevoie de răbdare și blândețe din partea voastră. Și este nevoie să înțelegeți, foarte profund, că această parte vulnerabilă a voastră nu este un obstacol care trebuie evitat sau depășit, și nici nu trebuie eliminat.

Intenția este ca voi să creșteți prin acest copil prin învăluirea lui în înțelegere și iubire, iar apoi lumina Christică se trezește în voi. Dispar ideile fixe și judecățile și credințele, precum și continua trudă și luptă pentru ceva ce credeți că aveți nevoie. În schimb, există acum o disponibilitate și o deschidere în voi de a vă întâlni pe voi înșivă din nou și din nou prin atenție și minunare. Prin faptul de a nu crede că voi știți deja de ce aveți nevoie și ceea ce este bun pentru voi, vă dați voie vouă înșivă să fiți surprinși de răspunsurile copilului vostru interior.

Asta este calea voastră, pentru că sufletul vostru are ceva de învățat din experiența umană. Uneori vedeți cerul, lumea căreia îi aparține sufletul vostru, ca pe o lume perfectă, dar și ca pe un loc din care ați fost alungați. Ați fost apoi forțați să supraviețuiți într-o lume imperfectă și adeseori străină, Pământul, unde atât de multe emoții vă trag în jos și asta se simte ca o pedeapsă. Dar tărâmul din care voi veniți, lumea sufletului, nu este perfect nici el. Ceva esențial lipsește de acolo și acesta este motivul pentru care ați făcut saltul încrederii în încarnare. Viața în sine, această căutare bâjbâitoare, acest mod profund și intens de experimentare – care este posibil mai ales pe Pământ – sunt cele prin care înțelegerea voastră, răbdarea, intuiția și compasiunea voastră devin profunde și substanțiale. Aceasta este semnificația spirituală a vieții pe Pământ. Sclipirile perfecțiunii pe care o puteți experimenta aici – adeseori în momentele de simplitate sau prin intuiții sau într-o experiență de bucurie și frumusețe pură – astfel de sclipiri au o mai mare greutate decât să fii pur și simplu într-o stare euforică ani de zile în tărâmurile cerești.  

Este cu siguranță minunat să fii într-o atmosferă de armonie, cu mai puțină rezistență și mai puține vârfuri și adâncimi, și voi tânjiți după asta. Dar nu negați frumusețea și valoarea profund spirituală a vieții pe Pământ, sau a ceea prin ce treceți. Luați experiența, înțelepciunea și descoperirile pe care le experimentați aici în tărâmurile luminii, iar acele tărâmuri vor câștiga mai multă substanță și mai multă viață datorită acestui lucru. Există o interacțiune continuă între tărâmul Pământului și tărâmurile ”de pe cealaltă parte”. Prețuiți-vă propria voastră viață ca fiind valoroasă. Sunteți curajoși, acționați cu putere, așa că recunoașteți-vă propria voastră lumină.

Mă bucur să fim împreună aici. Când sunt aici, deși nu sunt într-un corp, devin om într-o oarecare măsură și îmi amintesc din nou cum este să fii om. Poverile, da, dar și momentele pline de lumină, prietenie și solidaritate care ating foarte profund sufletul. Legăturile de prietenie create pe Pământ rămân cu sufletul și își continuă munca pentru totdeauna, atât de prețioasă este viața pe Pământ.

Vă mulțumesc tuturor că am fost împreună și îl salut pe fiecare dintre voi din toată inima mea.

© Pamela Kribbe

Sursa

Traducere Monica Poka

Relațiile, Egregorii și Entitățile Energetice

Din ciclul De ale mele

Pentru că în ultimele zile au avut loc tot felul de răsturnări de situații mai ales în domeniul relațiilor, am studiat situația dintr-un punct de vedere antropozofic. Informații despre antropozofie, al cărei părinte și fondator este considerat a fi Rudolf Steiner și lucrări de ale sale traduse în limbă română găsiți aici și vă recomand cu căldură să le citiți pentru că aduc informații deosebit de valoroase căutătorului serios în aflarea adevărului.

Ce este un Egregor? Pe internet se găsesc o grămadă de definiții, dar cred că ar fi interesant să citiți o definiție mai complexă aici, un articol în două părți care aduce multe informații pentru cei dornici de informații în căutarea adevărului. În mare, un Egregor este o entitate energetică de sine stătătoare formată din gândurile, emoțiile, obiceiurile, credințele, acțiunile induse și rezultate din apartenența la un anumit grup a unui anumit număr de oameni. Citind articolul indicat veți putea citi mai multe despre Egregori, și nu numai, informații pe care nu am considerat necesar să le reiau și eu.

Ce vreau să vă spun este că atunci când vorbim de o relație între doi oameni, în acea relație nu sunt doar doi oameni, ci sunt trei participanți la acea relație: cei doi oameni plus relația, care este o entitate energetică care ia naștere din interacțiunile dintre cei doi oameni, din gândurile, emoțiile, obiceiurile împărtășite de cei doi oameni și este cu atât mai puternică cu cât relația este de mai lungă durată.

Pentru că oamenii, în general, nu recunosc ca existând decât ceea ce ei pot percepe prin cele cinci simțuri obișnuite, nici măcar nu conștientizează existența acestei entități energetice care de multe ori preia controlul în interacțiunile dintre ei. Cu cât entitatea energetică este mai puțin conștientizată și de o mai lungă durată, cu atât este mai puternică.

Tot această entitate energetică este responsabilă de dezechilibrele, certurile, violențele care apar din senin în relația dintre cei doi oameni, deoarece ea fiind alimentată cu gânduri, emoții, obiceiuri negative, asta este ceea ce ea va oferi celor doi în momentele pe care aceștia le împărtășesc împreună. Dinamica energetică a relației dintre doi oameni este influențată de ceea ce ei au trimis, fiecare dintre ei, în entitatea energetică pe care relația lor o formează.

Dacă există doar gânduri de nemulțumire, frustrare, neacceptare, etc. la nivel de sine, emoții de vibrație joasă generate de aceste gânduri și sentimente, asta este ceea cu ce veți hrăni entitatea energetică, ceea ce ea vă va oferi și ceea ce vă va induce, pentru că entitatea energetică pe care o creați se hrănește și vă alimentează la rândul ei cu tipul de energie din care voi ați creat-o.

Pe de altă parte, acționează și Legea Universală a Echilibrului care și ea influențează energetica relației. Acolo unde unul dintre parteneri este excesiv de masculin ca manifestare, celălalt va deveni excesiv de feminin pentru a echilibra cele două principii, masculin și feminin. Poate că ați observat că atunci când unul dintre parteneri este puternic masculin orientat, adică este dinamic, dornic de a conduce, de a face, de a fi în mișcare, celălalt are tendința de a fi mai mult, de a se retrage și a intra oarecum în repaus. Desigur, există și multe excepții, nefiind o regulă, aici având o foarte mare influență și mediul în care se manifestă.

Ați putut observa, de asemenea, că în interacțiunile dintre doi oameni, interacțiuni de durată, se manifestă ceea ce numim monotonia. Adică, fac același lucru fără ca măcar să-și dea seama sau să se gândească. Cine este responsabilă de această situație? Entitatea energetică pe care ei au format-o, deși se acuză reciproc unul pe celălalt de situația creată.

Ce putem face pentru a schimba starea de lucruri? În primul rând este nevoie să devenim conștienți de toate entitățile energetice pe care le creăm, cu care interacționăm, să le recunoaștem drept ceea ce ele sunt, iar noi să fim noi înșine, decizând în fiecare moment, în mod conștient, ce să facem, spunem, cine să fim. Fără să urmăm nici un tipar existent deja, de tipul pentru că așa am făcut întotdeauna. Nu mai există întotdeauna.

O persoană echilibrată în interior va alimenta o entitate energetică cu energii echilibrate, iar aceasta îi va oferi înapoi tot energii echilibrate, pentru că entitatea energetică există fie că noi recunoaștem acest lucru, fie că nu. Un om conștient de sine nu se va lăsa influențat de nimic ce provine din exteriorul lui, pentru că poate recunoaște dacă acel ceva îi aparține sau nu și poate decide în consecință.

Un om echilibrat și centrat în interiorul lui, curge în și cu fluxul Creatorului și nu crează entități energetice stagnante pentru că nu are cum, Creatorul fiind într-o continuă curgere și schimbare, necreând astfel energii stagnante. Atunci când nu iei de mai multe ori aceiași decizie, indiferent de contextul situației, nu creezi o entitate energetică pentru că nu creezi un tipar.

Sunt multe de spus despre acest subiect, dar m-aș bucura să fi reușit să vă captez atenția asupra acestui aspect al relațiilor pe care noi le stabilim și să vă motivez să căutați, să conștientizați și să vedeți ce influență au aceste entități energetice asupra voastră, pentru că ele se formează nu numai între cupluri, ci și între colegi, prieteni, vecini, oriunde unde există o interacțiune umană de durată mai lungă. Și este un domeniu extrem de vast de explorat.

M-aș bucura să citiți materialul pe care vi l-am indicat și să vă faceți propria voastră cercetare pentru că aceste entități energetice vor înceta în curând să mai fie de domeniul invizibilului, cel puțin pentru o mare parte dintre voi. Mi-aduc aminte de o vorbă arhicunoscută care spune că ”Atunci când doi se bat al treilea câștigă.” Și așa și este. Dar putem face să fie ”așa a fost” alegând să trăim conștient fiecare clipă din toate clipele.

Namaste!

Monica Poka

Actualizare 23 Iunie 2017

Unul dintre tiparele pe care momentul energetic prin care trecem l-a scos la suprafață este capacitatea noastră de a da și de a primi. L-am văzut manifestându-se la cei din jurul meu și la mine însămi. El poate îmbrăca forme diferite, de la evident la forme subtile, dar la bază este același tipar al dezechilibrului dintre a da și a primi.

Este un tipar care ne-a fost indus timp de eoni pentru a ne putea subjuga și conduce așa cum și acolo unde au dorit manipulatorii noștri. Dezechilibrul a fost creat prin exploatarea la maximum a conceptului de a da fără să primești nimic în schimb, lucru care este în totală opoziție cu legile Universului, în care echilibrul este cel care guvernează și este tendința naturală și de bază a întregului Univers.

Conceptele religioase sunt toate bazate pe conceptul de a da totul, a merge chiar până la sacrificiu, în schimbul unor promisiuni că ceva se va întâmpla dincolo de această viață, dacă această viață o trăiești după preceptele respectivei religii. Acest concept este prezent în toate religiile principale de pe planeta noastră, cel puțin eu nu am întâlnit încă una care să nu-l aibă. Vorbesc despre religii!

Interesant este că oamenii au putut fi atât de orbiți și spălați pe creier încât să nu vadă că în timp ce ei își dau/dădeau bănuțul muncit din greu celor ce se pretindeau și se pretind reprezentanții lui Dumnezeu pe Pământ, aceștia huzureau și huzuresc bine mersi fără să-și facă nici o grijă în legătură cu ceea ce lor li se va întâmpla după moartea care aduce ”judecata cea dreaptă lui Dumnezeu”.

Dacă ar fi să ne luăm după ce spun acești manipulatori religioși, înseamnă că noi, cei care dăm amânând răsplata pentru momentul de după trecerea dincolo, vom ajunge în rai, iar ei, cei care ar mai avea nevoie de câteva perechi de mâini ca să poată lua, vor ajunge în iad. Deci, noi îi ascultăm și ne supunem celor care, potrivit celor spuse și predicate de ei, vor ajunge  în iad! Cum vă sună asta?

Partea bună este că tot mai mulți încep să se revolte în interiorul lor și să vadă nepotrivirea de care tocmai v-am vorbit. Pământul se schimbă, paradigma se schimbă, noi ne schimbăm, totul se schimbă și lucrurile reintră în echilibrul lor firesc. Prin căderea vălurilor, văl după văl, începem să vedem tot mai mult dezechilibrele care se manifestă pe planeta noastră și în viața noastră.

Acest tipar al echilibrului dintre a da și a primi este împletit cu multe alte tipare și uneori este greu de recunoscut. Nu primesc pentru că nu merit, nu sunt suficient de bun, nu mi se cuvine sau nu primesc pentru că nu vreau să mă oblig la a da la rândul meu ceva. Nu primesc, deci nu am obligația de a răspunde sub o formă sau alta sau de a-mi asuma răspunderea pentru ceea ce am dat.

Ceea ce se manifestă este de fapt o combinație de mai multe motive, dar rezultatul este același: neasumarea răspunderii pentru propriul sine și a valorii propriului sine. Asta în cazul neputinței de a primi sau cere echivalentul a ceea ce dai pentru crezi că nu ți se cuvine, deși în interiorul tău ceva îți spune că nu este corect și nici adevărat.

Cei care nu pot da sunt cei care fie nu se cred suficient de buni pentru a împărtăși din ceea ce ei sunt sau au, fie le este frică că dacă dau ceva, asta îi va sărăci sub o formă sau alta. Aici se manifestă neîncrederea în abundența care este Creatorul și care suntem noi înșine ca parte din Creator. Faptul că nu știm încă cum să atragem abundența Creatorului, nu înseamnă că ea nu există și nu se manifestă în modul cel mai natural cu putință.

Ceea ce am văzut manifestându-se sunt provocările cu care se confruntă atât cei care nu pot da, cât și cei care nu pot primi. În viața celor care nu pot da apar situații care le aduc pierderi fie materiale fie în domeniul relațiilor. S-au obișnuit atât de mult să primească fără a da nimic în schimb încât nu mai văd faptul că s-au obișnuit doar să ceară și să primească fără a răspunde într-un mod echilibrat, adică a da și ei la rândul lor.

Dacă nu vor învăța să dea, aceste pierderi vor deveni tot mai mari astfel încât să vadă dezechilibrul și să-l poată corecta. Dacă așa aleg, dacă nu situația ar putea deveni chiar dramatică pentru ei și apoi vor începe să-și plângă de milă întrebându-se unde și cu ce au greșit.

Cei care este nevoie să învețe să primească pot ajunge și ei în situații aparent fără ieșire pentru a învăța fie să ceară fie să primească ajutor, indiferent sub ce formă ar putea fi acesta. Cei care au abuzat de primit, vor observa că acest primit se subțiază tot mai mult până când va ajunge să fie echilibrat cu datul.

În ambele situații este nevoie însă să ne asumăm în mod conștient responsabilitatea pentru atingerea stării de echilibru, pentru că acest tipar, odată văzut și vindecat, atrage după sine vindecarea multor alte tipare dezechilibrate care fac parte din și se manifestă în viața noastră. 

Nici un tipar nu este de sine stătător, ele sunt înlănțuite și schimbarea unuia dintre ele atrage schimbarea în lanț a tuturor celorlalte tipare cu care sunt în relația de a se genera și susține reciproc. Veți observa că atunci când lucrați cu un anumit tipar pe care doriți să-l schimbați, multe alte tipare se schimbă la rândul lor sau chiar dispar.

Echilibrul este cel care va guverna viețile noastre pentru că echilibrul este baza noii paradigme în care planeta a intrat deja. Nimic nu este așa cum pare și nici cum am fost învățați că ar fi. Este momentul să ne privim viața și lumea cu și prin propriii noștri ochi că prin ai altora i-am privit destul.

O zi minunată vă doresc, în iubire, pace și liniște sufletească!

Namaste!

Monica Poka

Actualizare 22 Iunie 2017

Acum că am trecut și de Solstițiu, unii mai șifonați, alții mai puțin și alții aparent deloc, ne putem vedea mai departe de călătoria noastră spre noi înșine. Pentru a putea observa, vedea, simți, descoperi ceea ce Solstițiul ne-a adus este nevoie să ne cunoaștem foarte bine mai ales corpul energetic.

De ce? Pentru simplul motiv că toate aceste schimbări, actualizări, coduri sunt transmise și recepționate la nivel energetic, apoi sunt ”traduse” de către percepțiile noastre în măsura în care traductorii noștri pot să o facă și abia apoi ele se vor manifesta în fizic în funcție de modul și măsura în care noi putem să o facem.

Toate aceste valuri de energie sunt disponibile tuturor, dar de servit se servește fiecare cu cât poate recunoaște, primi, asimila și duce. De fiecare dată când sunt astfel de puncte, momente energetice importante, de fiecare dată apar proiecțiile mentale despre ce reprezintă, ar putea reprezenta sau pot trece nebăgate în seamă.

Acum, cele mai obișnuite reacții sunt cele care pornesc de la așteptările noastre ca asta și aia să se întâmple, de mare ajutor în acest sens sunt și prezicătorii care pot fi de cea mai mare bună-credință dar care vă împărtășesc din experiența lor personală fără ca aceasta să fie literă de lege pentru toată lumea, lucru pe care îl uităm destul de rapid și aproape de fiecare dată.

Dacă vă informați din mai multe surse, veți vedea că ele pot avea puncte comune sau nu. Fiecare percepe ce este să vină în funcție de propria sa rezonanță, propria sa vibrație și propria sa stare de conștiință atinsă. Acum, nu vă așteptați ca doar pentru că cineva este, aparent, mai în fața voastră pe cale, acea persoană să dețină adevărul absolut.

Vă relatează modul în care el/ea percepe acele evenimente, efecte ale energiilor în funcție de propriile sale percepții. S-ar putea ca unele să vi se potrivească, iar altele nu. Problema nu este cu cele care vi se potrivesc și le puteți simți/conștientiza și voi, problema este cu cele pe care nu le puteți. Și aici apare judecata, auto-judecata mai ales.

Mulți dacă nu ”primesc” pachetul complet, refuză și ceea ce pot primi pe considerentul că ori totul este adevărat, ori totul este o minciună. Apoi apare frustrarea, nemulțumirea și ce-i mai rău nemulțumirea de sine care este deja domeniul ego-ului: nu ești destul de bun/ă, ai crezut toate balivernele alea, te-ai muncit degeaba, lasă totul baltă și vezi-ți de viața ta obișnuită de zi cu zi, etc., etc...

Așa cum un tratament medical, atunci când sunteți bolnavi, mergeți la medic și el vă prescrie un tratament pentru afecțiunea voastră, nu-și face efectul instantaneu doar pentru că ați luat o pilulă, ci în timp prin urmarea tratamentului și prin a lăsa ca acesta să-și facă efectul în timp, tot așa ceea ce primim la nivel energetic are nevoie de timp ca să-și reflecte manifestarea în fizic. Adică de ceea ce toți am cam epuizat din stoc, RĂBDARE.

Partea proastă este că dacă nu suntem dintr-o dată super-oameni și nu vedem imediat efecte, ne închidem percepțiile prin proasta concluzie că pe noi nu ne-au afectat, iar în spatele acestei concluzii teribile se ascund și se lăfăiesc liniștite – uf, am scăpat și de data asta – frustrarea, nemulțumirea de sine, nu sunt suficient de bun, nu merit, etc. Și așa se joacă bătutul pasului pe loc sau hora în pași mici.

Dragilor, nu există eveniment energetic care să nu ne afecteze pe toți în măsura în care putem fi afectați. Adică, dacă unul poate duce cât încape într-o plăsuță, i se va umple plăsuța, dar dacă poate duce un container, i se umple containerul: fiecăruia i se dă – mai precis se servește cu – cât poate duce. Nici mai mult, nici mai puțin.

Dacă doriți să primiți/duceți mai mult, pregătiți-vă să puteți participa la acel eveniment cu o plasă mai mare, cu un sac sau chiar cu un container, alegerea și pregătirea pentru acest lucru este numai și numai a voastră. Așa cum un culturist își pregătește corpul pentru a participa la competiții, așa este nevoie să vă pregătiți și voi corpul energetic să poată participa la aceste evenimente energetice.

De mare ajutor este și atitudinea pozitivă care chiar poate face o mare diferență. După cum am menționat, suntem cu toții campioni la a fi nemulțumiți de aproape totul pentru că în mod interesant suntem orientați pe ceea ce NU avem, NU este cum vrem sau credem noi că ar trebui să fie, NU, NU, NU....

Dacă însă ne-am pregăti pentru aceste evenimente și apoi cu convingerea că ne-am primit și noi ”partea” am aborda lucrurile în felul următor ”Mulțumesc pentru darul pe care acest eveniment mi l-a adus. Sunt dornic/ă să îl descopăr, să lucrez cu el și să mă bucur de el cu toată ființa mea.”

Dragilor, nu există dar mic, dar mare sau dar mai mic sau mai mare. Există doar daruri personalizate pe măsura fiecăruia dintre noi și ele sunt corect stabilite de către Sinele nostru Mai Înalt și de către Sufletul nostru. Este nevoie să mai țineți cont de un lucru, și anume, darurile sunt personalizate nu în funcție de ”meritul” nostru, ci de misiunea noastră pe Pământ.

Un cercetător va primi daruri care să-l ducă mai departe în misiunea lui pentru că nu prin întâmplare a ajuns cercetător, un scriitor va primi o mai bună inspirație despre ce să scrie, un muzician ce muzică să compună, o mamă casnică ce să schimbe în educația copiilor ei pentru a le aduce ceea de ce ei au cu adevărat nevoie, o altă mamă/femeie casnică cum să schimbe dieta familiei ei pentru a avea o stare de sănătate mai bună, etc.

Nu mai trageți linii care să stabilească că asta se încadrează în ceea ce energiile Solstițiului au adus și asta nu se încadrează, pentru că nu aveți de unde ști dacă pentru voi personal se încadrează sau nu pentru că unele pot fi atât de subtile încât să nu le observați decât peste o vreme și apoi să vă întrebați ”Dar asta de unde mi se trage?”

Mulțumiți pentru tot ceea ce acest eveniment energetic, sau oricare dintre ele, v-a adus, pentru că cu siguranță nu ați scăpat neatins/ă de el/ele. Mulțumirea deschide căi și acolo unde erau puțin probabile, iar nemulțumirea le închide sau întortochează și pe cele care erau sigure. Bucurați-vă de ele, fiți recunoscători chiar și dacă vi se pare că pentru voi moșul n-a venit, pentru că bucuria și recunoștința sunt cheia oricărei uși, aparent, închise.

O zi minunată în bucurie și recunoștință vă doresc!

Namaste!

Monica Poka

Actualizare 21 Iunie 2017

Deși am scris de mai multe ori despre judecată, o voi face din nou pentru că ni se dă din nou șansa de a o vedea și renunța la ea. Voi face o distincție între a judeca ceea ce ai de făcut într-o situație pentru a obține rezultatul cel mai bun posibil pentru TOȚI cei implicați – care este pasul care ne propulsează cel mai puternic înainte pe calea evoluției generale – și judecata bazată pe nemulțumirile și frustrările personale că alt-cineva nu ți-a făcut, nu ți-a dat ceva ce consideri că ți se cuvine sau pur și simplu nu a corespuns cu piedestalul pe care l-ai cocoțat tu însuți/însăți.

Ceea ce vreau să vă spun este că judecata a fost catalizatorul coborârii în vibrație a rasei umane de pe Pământ. Când viața a început să fie creată pe Pământ, planeta se afla în dimensiunea a cincea și la fel și întreaga viață de pe ea. Coborârea ei în dimensiunea a treia nu s-a realizat peste noapte, nu a venit nici o cometă sau dezastru care să o arunce direct din 5D în 3D, deși au fost folosite și ele ca instrumente în unele situații.

Această scădere în vibrație s-a făcut treptat de-a lungul a eoni, în mod dirijat bineînțeles pentru că acum știm că este vorba de un experiment și nu de întâmplare. Când faci un experiment, te duci treptat în experimentare pentru a putea vedea, cerceta și analiza toți factorii și toate schimbările care apar prin modificarea factorilor implicați în experiment. Apoi te folosești de cei care aduc cele mai importante și facile modificări.

În momentul în care separarea a fost indusă, pentru că ea este o iluzie și nu un adevăr, orice am putea noi să vedem/credem acum din perspectiva noastră umană, nu am mai putut citi câmpurile de energie ale celorlalți, ne-am perceput a fi separați și am început ca doar să presupunem că cutare sau cutare lucru este adevărat în legătură cu tot ceea ce percepeam exterior nouă.

Pentru că ceea ce se petrece în mintea noastră este ceea ce ne crează realitatea, nu ne-am mai obosit treptat să comunicăm cu ceilalți, ci am început să dăm crezare la ceea ce noi gândeam/credeam că este adevărat. Și am început să judecăm totul în jurul nostru după propria noastră măsură. Nici nu puteam judeca după măsura altora pentru că nu ne era accesibilă, dar nici nu doream să o cunoaștem.

Și așa a început înstrăinarea să-și spună cuvântul și judecata noastră să câștige teren. Repet, avem nevoie de judecată, dar atunci când o aplicăm acolo unde este absolut necesară pentru că altfel va crea o realitate distorsionată care numai pentru noi este valabilă și care este complet ruptă de realitatea celorlalți.

Am ajuns ca judecata noastră să ne creeze realitatea, nu partea divină din noi, am ajuns să ne omorâm între noi și să ne distrugem planeta din cauza judecății care a preluat conducerea, în loc să fie un simplu instrument. Francis de Goya a spus că ”Somnul rațiunii naște monștri”, dar rațiunea a putut adormi pentru că înaintea ei a adormit inima, a adormit partea noastră emoțională care a permis ca toate acestea să se întâmple.

Ei bine, am coborât pe această scară în eoni, dar acum este momentul să ne întoarcem de unde am plecat și cum credeți că o vom face? Parcurgând scara în sens invers, adică urcând-o. Văzând tot ceea ce nu rezonează cu vibrațiile mai înalte ale destinației noastre, vindecând și eliminând aceste ancore pentru ca nava noastră să poată urca tot mai mult.

Orice judecată la adresa cuiva sau interpretarea strict subiectivă a unei situații, este o ancoră pe care o menținem în vibrațiile joase. Din păcate și judecățile altora la adresa noastră ne țin legați de o ancoră care nu ne aparține, dar de care suntem legați prin legătura energetică pe care o avem cu persoana care o deține.

Da, asta ne facem unii altora în inconștiența și separarea noastră. Iar judecata este contagioasă și crează un lanț: tu mă judeci pentru ceva ce crezi că eu am făcut sau pentru modul în care am făcut-o, iar eu te judec pe tine pentru că mă judeci. Am întâlnit situații în care am fost judecată pentru ceva ce nici nu am spus și nici nu am făcut decât în filmul care se derula în mintea celui care mă judeca. Și asta se întâmplă în cele mai multe situații, dacă nu în toate.

Putem să nu fim de acord cu cineva, dar este nevoie să nă asumăm propria noastră poziție raportată la noi înșine, la sistemul nostru propriu de convingeri nu la ceea ce celălalt spune sau face. În momentul în care ne stabilim poziția față de acea persoană sau situație, să ne-o asumăm fără a acuza pe cineva de ceva, nici măcar pe noi înșine. Am luat o decizie, am urmat-o și ne asumăm consecințele care decurg din decizia noastră.

Nimic nu are de-a face cu alții, totul are de-a face doar cu noi înșine. De ce? Pentru că ceea ce nouă, potrivit imaginii noastre despre acea situație sau persoană, ni se poate părea o catastrofă sau ceva ce frizează bunul simț sau ridicolul, pentru alții poate fi ceva extrem de natural și de la locul lui. Am observat acest lucru vizitând această minunată planetă cu diversitatea ei de popoare și obiceiuri.

Cum ne putem elibera de judecată? Părerea mea personală este că ne vom elibera de ea doar atunci când vom putea să realizăm nu numai la nivel intelectual, ci la nivel de conștiință atinsă unitatea rasei umane, când vom deveni suficient de empatici pentru a putea fi plini compasiune față de cei din jurul nostru și noi înșine, pentru că din păcate judecata începe în și cu noi înșine.

Judecăm în noi înșine prin comparație cu noi înșine, tot ceea ce întâlnim în calea noastră: ființe, situații, sisteme de credință, tot, nimic nu ne scapă. Judecăm cum ar trebui să fie, după părerea noastră – ”Eu în locul ei/lui nu aș fi făcut așa. Cum a putut să facă așa ceva?” – în loc să încercăm să pătrundem ceea ce este. Altfel spus, ne tăiem singuri craca de sub picioare.

Am încercat de-a lungul timpului să-mi fac un sistem care să mă ajute să nu cad în capcana judecății sau dacă am făcut-o să o recunosc și să ies din ea reparând și înlăturând daunele energetice pe care le-am cauzat atât persoanei pe care o judecam cât și mie însămi. Pentru că judecata îi afectează la nivel energetic și pe judecător și pe judecat/ă.

”Cunosc eu toate detaliile situației?”, ”Pot eu ști ce l-a făcut/a făcut-o să ia această decizie sau să acționeze așa?”, ”Văd imaginea de ansamblu a situației pentru a putea avea o părere pertinentă?”, ”Are nevoie această situație/persoană de judecata mea, mă afectează direct, mă influențează?”, ”Sunt oare în măsură să judec această situație sau persoană în deplină cunoștință de cauză?”, ”Cine și ce îmi dă dreptul să judec această situație sau persoană?” etc.

Aceste întrebări și multe altele m-au ajutat să-mi înfrânez tendința de a judeca situațiile, mai ales pe cele care păreau dincolo de sistemul meu de credință, și persoanele care acționau și acționează altfel decât m-aș aștepta eu să facă sau consider că ar trebui să o facă. Este și acesta un proces pe care îl vom parcurge până când va mai exista și o singură persoană care să mai judece. Pentru că judecata este contagioasă ...

Indiferent de modul în care judecați o situație sau o persoană, gândiți-vă că ÎNTOTDEAUNA există motivații pentru ca acea persoană să acționeze în acel fel și pe care voi nu le vedeți, nu le cunoașteți și nu le simțiți pentru simplul motiv că voi NU sunteți acea persoană. Sunteți doar voi și judecata voastră arbitrară care crează o legătură, un string între voi și persoana pe care o judecați. În plus, este cea mai ușoară cale să fiți manipulați de către cei care au interesul să o facă.

Namaste!

Monica Poka

Actualizare 20 Iunie 2017

Astăzi aș vrea să vă istorisesc prin ce am trecut în urmă cu două zile și din care nu am putut să ies decât ieri, ajutată. Mi-am dat seama că sunt unele probleme care deși aparent nu au nevoie de iertare din partea noastră, ele pot avea nevoie de iertare din partea celor cu care am interacționat în anumite situații, mai ales copiii, copiii noștri.

Deși eu nu cred în iertare, ea este una dintre legile care mai guvernează Pământul și este nevoie să le respectăm, în primul rând pentru cei care au fost implicați. Mulți vor spune că toți am acționat din nivelul de conștiință atins, lucru care este perfect adevărat, dar asta nu înseamnă să nu cerem iertare celor pe care i-am putut răni prin acțiunile noastre izvorâte din acel nivel de conștiință atins.

Disponibilitatea de a-ți cere iertare, și nu oricum, ci din toată inima, este un semn de evoluție la toate nivelele. Și după cum se spune, iertarea îl eliberează pe cel care o cere, indiferent că este acordată sau nu, după cum îl eliberează și pe cel care o dă, indiferent dacă este cerută sau nu.

Despre ce este vorba, însă. Cineva mi-a relatat experiențele cu bătaia din copilăria cuiva cunoscut și drag mie. Am menționat ”drag” pentru că asta a fost portița prin care am ”alunecat” în experiența descrisă și am fost pur și simplu ”trasă” în câmpul emoțional al copilului. Trebuie să vă spun că a fost groaznic. Groaznic. Nu pot să vă redau în cuvinte tot ceea ce am simțit și nici nu vreau să o fac, pentru că este o experiență care nu poate fi descrisă, doar simțită.

Am fost pur și simplu copleșită de experiența trăită și deși am făcut tot ce știam că este nevoie să fac pentru a ieși din situația în care am fost trasă, nimic nu a funcționat. Eram acolo, suferind alături de copilul pe care îl țineam energetic în brațe și îi spuneam că este iubit, că ceea ce trăiește este o iluzie și că în brațele mele este în siguranță. Îi vedeam doar ochișorii măriți de frică, tremuratul buzelor și resemnarea. A fost oribil.

A fost prima experiență conștientă de acest tip pentru mine, pentru că în starea de somn am făcut acest lucru de nenumărate ori, inclusiv cu copiii răpiți de către extratereștri răuvoitori ființei umane. Dar în starea de vis știam ce să fac, dispuneam de și foloseam alte abilități, în timp ce în starea conștientă eram total dezarmată. Simțeam cum situația mă consumă tot mai mult și nu puteam să tai legăturile cu ea.

Oricât de multă iubire necondiționată, iertare necondiționată, acceptare necondiționată și compasiune necondiționată trimiteam tuturor celor implicați în acea situație și celor similare din viața copilului, nu reușeam să tai corzile și să ies din craterul emoțional în care alunecasem. Mi-am dat seama că am nevoie de ajutor și l-am cerut dragelor mele colege și colegi din grupul cu care lucrez.

Ajutorul a început să curgă imediat și am simțit cum curge prin inima mea înaltă către situația respectivă și către TOȚI cei implicați în ea și cum legăturile slăbesc tot mai mult, până când în cele din urmă s-au rupt și m-am putut elibera din acel câmp emoțional extrem de consumator. DA, unirea dă o putere fantastică atunci când este focalizată și susținută și este un instrument de care devenim tot mai conștienți pe zi ce trece.

De ce v-am povestit asta? Am făcut-o pentru că ”alunecările” în situații care au nevoie de ajutor, de iertare, de transmutare vor fi tot mai frecvente la tot mai mulți dintre cei care pot și vor să dea o mână de ajutor. Unii dintre noi pentru asta suntem aici, sau face parte din planul de viață pe care ni l-am ales. Unii am fost cam ”nesătui” în ceea ce privește postata pe care ne-am ales-o. Dar, în unire stă puterea și este momentul să înțelegem și să aplicăm acest lucru.

Omenirea este forțată în aceste momente să facă pasul către ea însăși și este nevoie de mult ajutor, iar cei care sunt în măsură să-l dea sunt chemați, așa cum au fost chemați cu eoni în urmă când s-au întrupat pe această planetă. Ajutoarele sosesc și ele sub forma copiilor care se întrupează acum și a celor care își descoperă abilitățile și modul în care să le folosească.

Am fost divizați, asmuțiți unii împotriva altora, sărăciți de și în însăși umanitatea noastră, dar este timpul să ne luăm puterea înapoi, ca persoană, ca grup, ca națiune, ca rasă, ca locuitori cu drepturi depline ai Universului. NOI alegem când să încheiem jocul, nimeni altcineva. Putem compensa prin unitate tot ceea ce nu putem folosi în starea de veghe din cauza limitărilor noastre ca ființă umană întrupată.

Iubirea și compasiunea nu au nevoie decât de o inimă larg deschisă, o focalizare și o intenție puternică, de lipsa de judecata legată de cine, ce, când, cum a făcut pentru că toți suntem UNA și ceea ce ne unește este acea parte divină din noi pe care o purtăm fiecare.

Sunt multe concluzii de tras din această experiență și încă mai descopăr implicații și semnificații ale ei, dar am dorit să o împărtășesc cu voi pentru că se întâmplă, multora li se întâmplă deja și nu știu despre ce este vorba sau cum să se descurce. Vom descoperi asta împreună, pas cu pas în această minunată călătorie numită ”Viața mea pe Pământ”.

O zi minunată vă doresc, în unitate și bucurie cu cei asemeni nouă, pentru că suntem UNA cu toții.

Namaste!

Monica Poka

Suroria Lemuriană, iulie 2014

Mesaj Transmis de Kryon prin Lee Carroll în data de

26 Iulie 2014 în Madison, Wisconsin, USA

Salutări dragi doamne, sunt Kryon din Serviciul Magnetic. Procesul canalizării poate să difere din când în când. Pot fi puternice, pot fi blânde, cu un scop, energetice, informative și specifice. Aceste tipuri de canalizări pe care le voi face pentru aceasta (Suroria Lemuriană n.t.) sunt specifice. În acest caz particular partenerul meu stă cu mine pentru că nu este aici nimic care să fie doar proprietatea femeilor; el ar trebui să-l audă.

Aș vrea să vă dau un exemplu în învățătura acestui mesaj despre cine sunteți. A apărut întrebarea care sunt șansele ca în această viață să fi fost femeie, deoarece ați fost femeie în Lemuria, iar în procesul încarnării ați schimbat pe rând sexul în care v-ați încarnat. Am mai menționat și înainte că sistemul vă aduce la precesiunea echinocțiilor ca femeie în scopul a aduce ecoul energiei din Lemuria. Ați fost femeie în Lemuria. Aceasta este o onorare a sexului (feminin n.t.), este o onorare a sufletului bătrân, are un scop la egalitate cu orice alt lucru pe care l-ați vedea în legătură cu voi înșivă.

Aș vrea să știți că ceea ce simțiți, și care este specific sexului vostru și energia pe care voi o purtați, a avut ecou în Lemuria atunci când ați fost femeie acolo. Având în vedere tot ce am spus nu exista nici o șansă ca voi să vă treziți de această dată femeie. Există un scop în ritual, totul este metaforic, totul înseamnă altceva și motivul pentru care ați trece prin ceremonie și ritual este ca pur și simplu să trimiteți un ecou în trecut și să-l aduceți de acolo în viitor, acum.

Dar aș vrea să merg chiar și mai departe decât am făcut-o înainte pentru a vă aduce un raționament din spatele unei Surorii. V-am dat unele informații despre ceea ce ați făcut în Lemuria și care a fost specific și cum societatea a fost diferită de felul în care este astăzi. Asta nu vom repeta. Ceea ce vrem să facem acum este să vă ducem în vremurile străvechi la însămânțarea originală. Vreau să vă vorbesc despre Pleiadeeni.

Acest subiect poate părea atât de îndepărtat de realitatea de astăzi, dar nu este cu mult mai îndepărtat decât atunci când vorbim despre Lemuria. Voi purtați în voi semințele Pleiadeenilor și v-am mai spus și înainte că ar fi o prostie să vă gândiți și măcar un moment că expresia voastră pe Pământ ar fi singura expresie pe care ați fi avut-o vreodată în galaxie. Atât de mulți dintre voi ați fost pe alte planete și aproape toți ați fost măcar o dată Pleiadean.

Așa că aș vrea să gâdil Akasha în această seară și să văd dacă puteți face o legătură cu ceva din ceea ce spun. Cei din vechime au raportat aterizările Celor Șapte Surori și, ca în cea mai mare parte a istoriei, există o confluență de povești care se vor împleti pentru a crea una care nu este chiar corectă și care le reprezintă pe celelalte. Istoria face acest lucru în mod repetat, ea păstrează esența a ceea ce s-a întâmplat, dar povestea este îmbunătățită.

În cazul poveștii aterizării Celor Șapte Surori, aceasta nu este redată exact așa cum a fost, dar partea care este complet și în totalitate corectă și adevărată este că toți acești călători erau femei. Ar trebui să vă spun puțin mai multe despre conștiința Pleiadeană. Cu ADN-ul lor care lucrează la mai mult de 80%, ei au ajuns să stăpânească ceea ce eu voi numi conștiința fizicii.

Prin conștiința lor, ei erau în măsură să se aprovizioneze cu diferite lucruri, să creeze energia de care aveau nevoie și aveau o societate care era pașnică. Erau exploratori. Au învățat de asemenea că conștiința de 80% a creat capacitatea de a face unele lucruri care nu fac parte din realitatea voastră, până și lucrurile pe care ei le fac chiar și astăzi pe această planetă, abilitatea de a avea un sine umbră pe care eu o voi numi abilitatea de a fi în două locuri diferite în același moment. Vedeți voi, Pleiadeenii erau la fel de corporali cum sunteți voi astăzi.

Acum, aceasta este biologia și ea nu s-a schimbat niciodată, dar cu toată evoluția spirituală prin care ei au trecut, corpul pur și simplu s-a îmbunătățit, a devenit mai sănătos și acest lucru este responsabil de raportările pe care le-ați avut în trecut făcute de către cei care i-ar fi văzut pe Pleiadeeni fie în carne și oase fie ca sine umbră, că ei erau întotdeauna mai înalți decât voi. Înălțimea vine de la perfecțiunea nutriției. Nu există Pleiadeeni supraponderali.

Asta se află în Akasha voastră dragi lucrătoare de sex feminin, s-ar putea să doriți să vă gândiți la asta. Ea vine cu conștiința, nu cu dieta. Este posibil ca chiar și pe această planetă, astăzi, în Akasha voastră să fie ascunse secretele bunei sănătăți pe care voi nu o aveți, deși voi nu aveți aici ceea ce ei mănâncă. Dar voi aveți conștiința care a fost aplicată la ceea ce ei mâncau, atunci când o făceau. În general, Pleiadeenii au o piele palidă și motivul este că ei nu au atributele pe care voi le aveți datorită soarelui vostru.

Pe planetele lor, și sunt trei, soarele se află la o distanță mai mare decât se află al vostru. De asemenea, ei sunt puțin mai reci decât sunteți voi în cea mai mare parte a timpului. Veți descoperi că experiențele pe care Aborigenii le-au avut cu Cele Șapte Surori au fost diferite de modul în care ele au fost raportate, în special pentru că a fost foarte inconfortabil pentru femeile din stele, a fost prea cald. Dar ele erau femei.

Ceea ce voi purtați, este tradiția Celor șapte Surori. Peste tot pe planetă au venit femei, corporal, nu sinele lor umbră. Călătoria lor nu a fost dificilă, a fost ceea ce vom numi obiecte împletite și ele chiar au făcut-o cu navele lor. Dar ele erau femei. Societatea Pleiadeenilor avea o conștiință foarte înaltă și exista înțelegerea și recunoașterea părții pe care femeile o jucau în conștiința mai înaltă. Chiar și voi, în înțelepciunea voastră, aveți zicala că dacă femeile ar conduce lumea, ele nu și-ar trimite niciodată fiii la război.

Acest lucru nu este chiar adevărat deoarece ați avut multe regine și femei la conducere care și-au trimis țările în război. Dar implicația este încă adevărată. Aceasta este o reținere reală a unui truism și Pleiadeenii știau asta. Ați putea întreba cum ar fi putut transmite mai departe biologia dacă bărbații nu erau aici pentru că procesul reproducerii era foarte similar cu al vostru. Răspunsul este că cei originali, cei care au venit, cei pe care i-ați întâlnit trebuiau să fie femei din cauza a ceea ce ele purtau cu ele și despre care vă voi vorbi în câteva momente.

Mai târziu au venit bărbații. În societatea lor, într-o conștiință înaltă, ei au recunoscut rolul pe care îl joacă conștiința feminină și masculină. Conștiința mai înaltă, mai blândă a fost întotdeauna feminină. Astăzi în corpul vostru corporal creierul este conectat în mod diferit la femeie față de bărbat și totuși este la fel cum a fost și al lor. Există o conexiune între lobi la voi pe care bărbații nu o au. Această conexiune vă dă o mai bună intuiție să creșteți copii, iar creșterea copiilor este motivul pentru care femeile au fost primele care au aterizat aici ca o onorare a însămânțării Pământului. Mamele vin primele.

Sunt în această încăpere femei care nu au dat naștere, așa că ceea am să vă spun în continuare nu vi se va aplica în totalitate. Există o energie a nașterii care este unică femeilor și pe care nici un bărbat nu o poate înțelege sau aprecia chiar dacă stă lângă patul de naștere. Nu are de-a face cu bucuria, nu are de-a face cu durerea, are de-a face cu nașterea. Dintre coapsele voastre vine propria voastră biologie și nu este nimic care să se compare cu asta, iar voi doamnelor știți ce vreau să spun. Nu este nimic care să se compare cu asta.

Aceasta este ceremonia, raționamentul pentru care Cele Șapte Surori au fost numite Cele Șapte Surori. Există o energie a renașterii complet și total purtată pe tot parcursul ceremoniei de însămânțare de la Lemurieni până astăzi. Ceea ce veți face în această seară așa cum v-ați adunat, metaforic, s-ar putea să aibă legătură doar cu energia de renaștere a Pământului; întoarcerea probabil la intenția originală a liberei alegeri în care femeile vin primele și fac ceremoniile cu intenția unui nou pământ și a unei noi planete care va purta blândețea și înțelegerea nașterii unui copil.

Este ceva interesant ce ar trebui să știți. Femeile vor întreba și vor spune: pe măsură ce Pleiadeenii au progresat, au ajuns în situația în care să poată da naștere copiilor fără să aibă dureri? În mod surprinzător, răspunsul este da și au renunțat la el și s-au întors la natural. Și-au dat seama că toată tehnologia care elimina durerea în procesul nașterii, schimba și experiența.

O conștiință mai înaltă a fost în măsură să elimine problemele chimice, dar a schimbat experiența. Durerea este necesară. Vă face să vă gândiți înainte de a fi fecundate dacă vreți să o faceți. Face intenția mai puternică și experiența, deși dureroasă, mult mai profundă.

Planeta trece prin durere în timp ce dă naștere chiar acum unei noi energii și ceremoniile pe care voi le faceți, doar femeile, sunt potrivite și corecte pentru acest moment. Pentru că voi alimentați energia pe care doar femeile o cunosc pentru că doar ele știu cum este să dai naștere. Nu durerea, conexiunea, biologia este a voastră și va continua să fie a voastră. Noul om și noua energie și noua conștiință vine dintre coapsele vechiului, de asemenea. Cred că înțelegeți ce vreau să spun. Lăsați ca ceremonia să înceapă.

Și așa este.

Kryon

Sursa

Traducere Monica Poka