Meditații

duminică, 25 iunie 2017

Semnificația spirituală a vieții pe Pământ


Jeshua canalizat de Pamela Kribbe

Dragi prieteni cu o gândire asemănătoare,
Eu, Jeshua, sunt cel care vă vorbește. Voi sunteți frații și surorile mele. Mă alătur vouă ca și egalul vostru, nu ca unul care este mai presus de voi, ci ca un prieten, ca un camarad. Simțiți sursa comună prin care suntem toți conectați. Simțiți fluxul vieții între noi, conexiunea care vindecă și ne eliberează.

Respectați-vă pe voi înșivă la fel cum îi respectați pe ceilalți în această reuniune. Respectul înseamnă să vă valorați pe voi înșivă dându-vă seama cine sunteți cu adevărat și ce v-ați sumat în această călătorie de a fi într-un corp de carne și sânge, aici și acum, pe acest Pământ. Acesta a fost un salt bazat pe credință, și adânc în voi este o credință, o forță, o conștiință profundă prin care ați ales să fiți aici. Fiecare dintre voi a spus ”da” acestei încarnări, actualei voastre vieți. În acel moment în care ați spus ”da” v-ați bazat pe o foarte profundă cunoaștere, dar de atunci au apărut îndoieli datorită amintirilor vechi din experiențele altor vieți pe Pământ. Aceste îndoieli au estompat clarul și evidentul ”da” și l-au făcut se devină neclar și obscur. V-ați simțit pierduți în această aventură pământească, singuri și abandonați. Cunosc această durere pentru că am experimentat-o și eu.

Am fost prea des portretizat ca un sfânt, un iluminat care știa totul. Nu a fost așa, pentru că am cunoscut frici și îndoieli profunde. Acestea au făcut parte din călătoria mea, așa cum fac parte și dintr-a voastră, așa că vedeți-mă în imperfecțiunea mea, în dezolarea mea. Când am trăit pe Pământ am fost inspirat de o lumină pe care am dorit să o dovedesc; o lumină care este dincolo de cuvinte, care conține iubire, minunare, frumusețe, umor și înțelepciune. Acea lumină nu venea de la mine, ci era oferită prin mine, așa cum este și în cazul vostru. Dar am avut, de asemenea, momente de profundă disperare experimentând o lipsă de înțelegere din partea celor din jurul meu, de a nu fi recunoscut, așa cum sunteți și voi. Acesta este motivul pentru care am putut ajunge la oameni care se simțeau foarte singuri; oameni disperați care simțeau durere, atât fizic cât și emoțional; oameni care se găseau într-o pustietate spirituală. Îi puteam înțelege pe acei oameni pentru că și eu am experimentat în mine însămi emoțiile, stările sufletești și gândurile pe care ei le experimentau.

Experiența umană, cu toate vârfurile și profunzimile ei, este necesară pentru ca lumina voastră să strălucească aici. Ceea ce voi experimentați acum în viața voastră ca întuneric, ca beznă, ca obstacol, toate acestea fac parte din călătoria voastră. Nu este vorba de o obstrucție pe care ar trebui să încercați să o evitați. Este vorba mai mult de capacitatea voastră de a accepta aceste lucruri și de a le aduce lumina inimii voastre, așa cum o piatră poate fi aprinsă din interior și să devină o nestemată frumoasă. Asta este sarcina care vă este destinată: să experimentați întunericul, să-l înțelegeți din interior și apoi să-l luminați din interior și să experimentați întreaga gamă de experiențe umane, să le învăluiți cu conștiința și să le simțiți în timp ce treceți prin ele. Apoi se trezește energia Christică într-o ființă umană – și pentru ca acest lucru să se întâmple este nevoie să fii ființă umană. Nu puteți dezvolta această energie, această putere și strălucire unică și particulară a energiei Christice, în tărâmurile foarte eterice unde rezistența și profunzimea experienței umane lipsește. Vedeți atunci ceea ce aparent vă trage în spate, vă face să opuneți rezistență, ceea ce vă descurajează sau vă necăjește și de care s-ar putea să aveți oroare, ca fiind tocmai destinul vostru, scopul pentru care vă aflați aici.

Este o experiență magică să ajuți un alt om să se lumineze din interior, care devine apoi o ființă prin care miracolele se pot manifesta. Sunt multe povești care sunt spuse despre mine în legătură cu miracolele și cu vindecările fizice și mentale bruște. Dar puterea pe care o aveam eu nu era aceea de a fi magician; nu a fost un truc mistic prin care miracolele au fost făcute să se întâmple. Am putut ajunge la oameni care au fost pregătiți pentru asta, care erau pe cale să experimenteze o descoperire la nivel interior, prin profunda mea înțelegere a umanității lor. Nu am avut nici o judecată legată de cine erau ei, de părțile lor negative sau pozitive, am fost pur și simplu acolo. Iar acolo se aflau oameni care, în contact cu mine, au experimentat iubirea și acea iubire i-a întregit. A fost ca și cum adevărata lor natură a fost chemată să se trezească brusc și asta este ceea ce se întâmplă într-un moment atât de magic. De fapt, nu a fost ceva ce eu am făcut, a fost ceva ce s-a întâmplat în interacțiunea dintre noi.

Faptul că eu am fost deschis a fost ceea ce a făcut posibil ca eu să primesc lumina Christică și să fiu capabil să o transmit și altora. Această deschidere despre care eu vă vorbesc este foarte des obținută, ca ființă umană, prin experimentarea unei crize. De obicei, voi sunteți prinși în tot felul de credințe în legătură cu ceea ce s-ar putea sau s-ar putea să nu se întâmple, sau ar trebui sau nu ar trebui să fie, înainte de a vă deschide cu adevărat luminii Christice. Sunteți plini de idei și de tipare de gândire care crează o multitudine de emoții și de stări sufletești. Încercați să vă modelați lumea, viața pornind din aceste idei și tipare de gândire până când ajungeți la ceva care este atât de imens încât nu puteți găsi un mod ordonat de a-l evita și atunci toate certitudinile, credințele și tiparele voastre de gândire sunt pur și simplu măturate. Cădeți într-o gaură adâncă și acest lucru poate scoate la suprafață o frică copleșitoare.

Puteți numi asta ”noaptea neagră a sufletului” și este o experiență înfricoșătoare. În același timp însă, există posibilitatea să vă deschideți și să vă dați seama că nu mai cunoașteți calea ”corectă”, iar apoi o parte din voi se predă în timp ce o altă parte din voi se deschide. Partea care se predă este partea defensivă, care opune rezistență, care întotdeauna crede că știe mai bine, care este nerăbdătoare, care vrea și care cere tot felul de lucruri de la viață. Adeseori acea parte moare într-o criză și dacă îndrăzniți să-i dați voie să moară, lumina poate începe să strălucească în interior. Puteți vedea de aici că experimentarea unei crize, ceva ce pare mult prea mult pentru a putea fi digerat, are, de asemenea, potențialul deschiderii către lumină. Aceasta este însă o experiență foarte intensă pentru că partea care moare nu vrea să moară, ea vrea să trăiască – se opune.

Vă cer să vă aduceți în minte partea din voi care se opune luminii voastre și care se opune luminii în general: lumina cosmosului care dorește să curgă prin voi. Ceva din voi vrea să se protejeze împotriva acelei posibilități, așa că simțiți, dacă puteți, ezitarea pe care o simțiți atunci când vă cer să vă imaginați că lumina curge prin voi foarte ușor și liber prin toate părțile corpului vostru și apoi afară în lume. Ce trezește această imagine în voi? Puteți permite această posibilitate? Simțiți că este măcar posibilă? Sau este ceva în voi ce vrea să protejeze, să apere? Uitați-vă la acea parte protectoare și vedeți-o în fața voastră ca pe un străjer. Întrebați-vă ”De ce am nevoie de acest scut de protecție?” Luați în serios această defensivitate pentru că există ceva în voi care simte nevoia de a avea acest scut pus. Respectați acea parte din voi pentru că scutul are întotdeauna un scop. Este acolo pentru a proteja o parte foarte vulnerabilă din voi.

Care parte din voi nu-i va permite luminii să intre? Care parte din voi o experimentează ca fiind prea mult pentru a o accepta sau ca pe o amenințare sau chiar periculoasă? Abordați cu blândețe această parte, așa cum ați face cu un copil. Priviți-o ca și pe un copil care a ajuns să fie descurajat, un copil care și-a întors energia de viață spre interior. Abordați acel copil cu o foarte mare blândețe și vedeți cât de frumos este; el încă radiază frumusețe chiar și cu această vulnerabilitate și defensivitate extremă. Îngenunchiați în fața acestui copil și învăluiți-l cu generozitatea și blândețea voastră. Îngenunchiați într-o acceptare blândă fără să doriți ca copilul să se schimbe sau să doriți să-i impuneți ceva. Așezați-vă în liniște, într-un mod relaxat, împreună cu acest copil și simțiți cum puteți lua locul acelui scut. Până acum copilul s-a simțit protejat de această barieră de apărare dintre voi și lumea exterioară, dar acest scut este, totodată, o barieră între voi și cele mai profunde sentimente ale voastre.

Întrebați-l pe copil dacă puteți lua locul acelui scut. Pur și simplu întrebați-l ”Îmi dai voie să am eu grijă de tine, este în regulă pentru tine?” Întrebați sincer și deschis ”Te protejez suficient de bine?” Și dați-i voie să vorbească liber. S-ar putea ca el să spună ”Nu, nu mă simt suficient de în siguranță, mi-e frică.” Întrebați-l de ce are nevoie sau ce puteți face pentru ca el să se simtă în siguranță. Acordați-vă timp când faceți asta pentru că puteți avea această conversație cu copilul vostru interior din nou și din nou. El este o ființă vie, o parte din voi care poartă multă iubire și are atât de multă iubire de oferit. Dar el trebuie să se simtă în siguranță pe Pământ și de aceea are nevoie de blândețea și loialitatea voastră.

Atunci când ați ridicat o barieră de apărare, un scut, pentru a vă proteja și ascunde copilul interior, nu mai sunteți conectați în mod conștient cu acel copil; vă este ascuns. Vă loviți, de exemplu, de defensivitate sau vă închideți în anumite momente din viața voastră și nu știți de ce se întâmplă acest lucru. Puteți deveni furioși sau dezamăgiți, sau descurajați, iar acest lucru se întâmplă din cauza faptului că s-a activat un tipar de reacție automată care stă între voi și copilul vostru interior. Prin reînnodarea legăturii cu acest copil vulnerabil din interiorul vostru și începerea unei conversații continue cu el, puteți găsi treptat o modalitate de a dezactiva aceste tipare reactive automate – bariera de apărare – dar este nevoie de răbdare și blândețe din partea voastră. Și este nevoie să înțelegeți, foarte profund, că această parte vulnerabilă a voastră nu este un obstacol care trebuie evitat sau depășit, și nici nu trebuie eliminat.

Intenția este ca voi să creșteți prin acest copil prin învăluirea lui în înțelegere și iubire, iar apoi lumina Christică se trezește în voi. Dispar ideile fixe și judecățile și credințele, precum și continua trudă și luptă pentru ceva ce credeți că aveți nevoie. În schimb, există acum o disponibilitate și o deschidere în voi de a vă întâlni pe voi înșivă din nou și din nou prin atenție și minunare. Prin faptul de a nu crede că voi știți deja de ce aveți nevoie și ceea ce este bun pentru voi, vă dați voie vouă înșivă să fiți surprinși de răspunsurile copilului vostru interior.

Asta este calea voastră, pentru că sufletul vostru are ceva de învățat din experiența umană. Uneori vedeți cerul, lumea căreia îi aparține sufletul vostru, ca pe o lume perfectă, dar și ca pe un loc din care ați fost alungați. Ați fost apoi forțați să supraviețuiți într-o lume imperfectă și adeseori străină, Pământul, unde atât de multe emoții vă trag în jos și asta se simte ca o pedeapsă. Dar tărâmul din care voi veniți, lumea sufletului, nu este perfect nici el. Ceva esențial lipsește de acolo și acesta este motivul pentru care ați făcut saltul încrederii în încarnare. Viața în sine, această căutare bâjbâitoare, acest mod profund și intens de experimentare – care este posibil mai ales pe Pământ – sunt cele prin care înțelegerea voastră, răbdarea, intuiția și compasiunea voastră devin profunde și substanțiale. Aceasta este semnificația spirituală a vieții pe Pământ. Sclipirile perfecțiunii pe care o puteți experimenta aici – adeseori în momentele de simplitate sau prin intuiții sau într-o experiență de bucurie și frumusețe pură – astfel de sclipiri au o mai mare greutate decât să fii pur și simplu într-o stare euforică ani de zile în tărâmurile cerești.  

Este cu siguranță minunat să fii într-o atmosferă de armonie, cu mai puțină rezistență și mai puține vârfuri și adâncimi, și voi tânjiți după asta. Dar nu negați frumusețea și valoarea profund spirituală a vieții pe Pământ, sau a ceea prin ce treceți. Luați experiența, înțelepciunea și descoperirile pe care le experimentați aici în tărâmurile luminii, iar acele tărâmuri vor câștiga mai multă substanță și mai multă viață datorită acestui lucru. Există o interacțiune continuă între tărâmul Pământului și tărâmurile ”de pe cealaltă parte”. Prețuiți-vă propria voastră viață ca fiind valoroasă. Sunteți curajoși, acționați cu putere, așa că recunoașteți-vă propria voastră lumină.

Mă bucur să fim împreună aici. Când sunt aici, deși nu sunt într-un corp, devin om într-o oarecare măsură și îmi amintesc din nou cum este să fii om. Poverile, da, dar și momentele pline de lumină, prietenie și solidaritate care ating foarte profund sufletul. Legăturile de prietenie create pe Pământ rămân cu sufletul și își continuă munca pentru totdeauna, atât de prețioasă este viața pe Pământ.

Vă mulțumesc tuturor că am fost împreună și îl salut pe fiecare dintre voi din toată inima mea.


© Pamela Kribbe


Traducere Monica Poka

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.