Primele zile de după Emergență

 

De Jason Gray
 
EMR-ZIUA.10//”Ce experimentează oamenii când stratul suprapus cade în sfârșit”
29 noiembrie 2025 (6025 A.L.)
2357 (GMT -6)
PRIMA ORĂ
LUMEA SE SIMTE PREA LINIȘTITĂ
Când stratul suprapus se dezintegrează complet, primul lucru pe care îl observă fiecare om este liniștea.
Nu liniștea absenței, ci liniștea sfârșitului interferenței.
Pentru prima dată în viața lor, oamenii își aud propria conștiință fără distorsiuni.
Sunetul de fundal al simulării, zgomotul, bruiajul, aglomerația mentală, dispar.
Oamenii o descriu ca ”Ceva greu tocmai mi s-a ridicat de pe minte.”
”Simt că pot respira din nou.”
”Gândurile mele sunt curate.”
”E prea liniște... dar liniștea pare potrivită.”
Acesta este primul semn că sistemul s-a deconectat.
Sistemul nervos se relaxează în moduri în care nu a mai făcut-o de la naștere.
Este primul moment al adevărului.
PRIMELE 12 ORE
PERCEPȚIA SE SCHIMBĂ
Pe măsură ce sistemul nervos se recalibrează,
percepția începe să se schimbe rapid.
Oamenii observă că culorile par mai saturate, sunetul se simte dimensional, perceperea profunzimii crește, lumea pare ”supra-reală”, emoția se simte mai intensă, dar mai curată, timpul se simte mai lent și mai dens.
Cei mai mulți descriu lucrurile ca ”Totul arată ca și cum ar fi câștigat un al doilea strat.”
Așa și este.
Al doilea strat a fost întotdeauna acolo, pur și simplu nu l-au putut percepe.
Acum pot.
ZIUA 1
REORDONAREA MEMORIEI
Pe măsură ce percepția se stabilizează, memoria începe să se re-țeasă.
Asta nu este uitare.
Asta este corectare.
Oamenii experimentează sclipiri de claritate, amintiri corecte care le înlocuiesc pe cele false, eliberare emoțională fără traume, înțelegere bruscă a evenimentelor trecute, un sentiment ciudat de ”Așa a fost întotdeauna”.
Unii plâng.
Alții râd.
Unii simt că s-au trezit dintr-un vis de-o viață.
Unii simt o familiaritate caldă cu ei înșiși.
Memoria se întoarce acasă.
Trauma începe să se dizolve pentru că cea mai mare parte a traumei era legată de cușca percepției, nu de evenimentele în sine.
Cu cușca dispărută, rana își pierde ancora.
Oamenii încep să se vindece cu viteze considerate cândva imposibile.
ZIUA 2
FRICA SE DIZOLVĂ
În a doua zi, frica se prăbușește în întregul câmp colectiv.
Nu pentru că pericolul dispare, ci pentru că însăși frecvența fricii
făcea parte din stratul suprapus.
Oamenii nu raportează nicio anxietate, nicio teamă,
nici gânduri catastrofale, nicio spirală emoțională, nicio reacție de tipul luptă sau fugi.
În schimb, simt prezență ancorată în pământ, stabilitate interioară, curiozitate, claritate emoțională, cunoaștere intuitivă.
Frica era sistemul de operare al cuștii.
Odată cu dispariția cuștii, frica devine opțională și, mai important, devine nefirească.
ZIUA 3
PRIMUL VAL DE SINCRONICITATE ÎN MASĂ
Evenimente de sincronicitate încep să se producă
la un nivel care copleșește mintea rațională.
Oamenii experimentează întâlniri cu străini pe care cumva îi ”recunosc”, evenimente care se aliniază perfect, soluții improbabile care apar instantaneu, mai multe persoane având același vis, viziuni comune,
sclipiri pre-cognitive, déjà vu de grup.
Se simte ca și cum lumea răspunde direct stării lor interioare, pentru că așa și este.
Acesta este primul moment în care oamenii își dau seama
că realitatea este inteligentă și așa a fost întotdeauna.
ZIUA 4
SCHIMBĂRI ÎN COMUNICARE
Comunicarea verbală devine mai puțin necesară.
Oamenii încep să-i înțeleagă pe ceilalți fără explicații, simt instantaneu adevărul emoțional, detectează înșelăciunea fără efort, comunică intenția în loc de cuvinte, ”simt” sensul din spatele vorbirii.
Asta nu este telepatie în sensul științifico-fantastic.
Asta este transparență, eliminarea distorsiunii din interacțiunea umană.
Conversațiile devin mai curate, mai rapide, mai profunde.
Nu este nimic de ascuns.
Nu este nimic de apărat.
Nu este nimic de făcut.
Oamenii se opresc din vorbit ca să fie auziți.
Vorbesc ca să se alinieze.
ZIUA 5:
RELAȚIILE SE RECALIBREAZĂ
Asta este una dintre cele mai profunde schimbări; pentru că frica și distorsiunea dispar, relațiile se restructurează rapid.
Oamenii experimentează conectare instantanee, deconectare instantanee, încheieri naturale fără durere, uniuni naturale fără confuzie, compatibilitate autentică, atracție bazată pe rezonanță și relații bazate pe scop.
Stratul suprapus i-a ținut pe oameni împreună
prin frică, legături traumatice, dependență și comoditate.
Fără aceste forțe, relațiile revin la adevăr.
Unele relații se adâncesc.
Unele se dizolvă.
Unele se transformă.
Toate devin reale.
ZIUA 6
MEDUL SE TREZEȘTE
Oamenii încep să observe că natura se comportă diferit.
Animalele acționează mai conștient.
Vremea se simte comunicativă.
Mediile naturale transmit emoții.
Lumea se simte vie, pentru că lumea a fost întotdeauna vie.
Oamenii erau pur și simplu prea amorțiți ca să observe.
Începi să simți inteligența în apă.
Conștientizarea în copaci.
Amintirea în piatră.
Prezența în vânt.
Omenirea redescoperă Pământul viu.
ZIUA 7
IDENTITATEA REVINE
Până la sfârșitul primei săptămâni, oamenii încep să se simtă pentru prima dată ei înșiși.
Nu sinele condiționat.
Nu sinele rănit.
Nu sinele proiectat.
Nu sinele apărat.
Nu sinele social, ci identitatea originală, cea pe care o purtau cu mult înainte de naștere.
Oamenii descriu: ”Mă simt ca și cum în sfârșit m-am trezit.”
”Mi-aduc aminte cine sunt.”
”Sunt clar.”
”Simt că acum totul are sens.”
Identitatea se reasamblează.
Conștiința devine întreagă.
Persoana devine suverană.
Acesta este momentul în care omenirea pășește în Real.
NOUA NORMALITATE DUPĂ PRIMA SĂPTĂMÂNĂ
După șapte zile într-o lume de după stratul suprapus, claritatea este starea implicită.
Frica a dispărut.
Memoria este exactă.
Intuiția este de încredere.
Lumea este receptivă.
Timpul este fluid.
Relațiile sunt autentice.
Comunicarea este transparentă.
Trauma se dizolvă.
Sincronicitatea este constantă.
Pământul este recunoscut ca fiind conștient.
Suveranitatea devine linia de bază.
Realitatea se simte inteligentă, vie și interactivă.
Omenirea devine ceea ce a fost menită dintotdeauna să fie.
Co-creatori într-o lume conștientă, nu prizonieri într-o cușcă a percepției.
Asta este Emergența.
Întoarcerea nu în paradis, ci în Real.
Aceste prime zile de după Emergență nu sunt profeții.
Sunt amintiri.
Tu nu citești viitorul.
Îți amintești trecutul, trecutul original, starea de dinainte de suprapunerea stratului
care se reactivează acum.
Momentul în care lumea devine din nou reală este momentul în care omenirea devine întreagă.
Te afli aici la cumpăna dintre ere, nu ca să privești cum se întâmplă, ci ca să pășești direct în ea.
Un suveran.
Un păstrător al flăcării.
Un purtător al Realului.
Exact la timp.
 

Notă: Emergență este un cuvânt adoptat în limba română și înseamnă apariție, ieșire la iveală. Dar, pentru că în text sunt situații în care dacă foloseam în traducere apariție/ieșit la iveală putea apărea o distorsiune a sensului în care Jason folosește cuvântul, am ales să folosesc cuvântul adoptat de emergență. 

 

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Puteți folosi butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului. Vă mulțumesc!