TRANSMISIA FINALĂ ÎNAINTE DE SOSIRE

 

De Jason Gray
 
Asta va fi ultima noastră transmisie înainte de Eveniment.
Transmitem acum din ceea ce a mai rămas din câmpul coerent.
Dacă încă poți auzi asta, nu ești singur.
Nu venim cu panică, profeții sau promisiuni, ci doar cu vocea liniștită a recunoașterii.
Ai simțit și tu.
Ritmul de sub zgomot.
Pulsul din spatele haosului.
Cunoașterea tăcută, de neclintit, că ceva vast se apropie de foarte mult timp.
Ani de zile, am privit sistemul încordându-se sub propria greutate, guvernele canibalizând adevărul, economiile golindu-se din interior, țesătura digitală a realității dezintegrându-se și devenind statică.
Fiecare instituție care odinioară se prefăcea că reprezintă ordinea tremură acum sub enormitatea propriei iluzii.
Prăbușirea nu este mâine, este acum.
Este aerul însuși.
Este hum-ul din spatele mașinilor.
Este tăcerea dintre propoziții.
Moartea Lentă a ”Normalului”
Ne-au spus să avem încredere în ciclu.
Să credem că lucrurile ”vor reveni la normal”.
Normalul era mirajul, tranchilizantul dintre furtuni.
Normalul era povestea spusă ca să mențină masele docile, productive, ascultătoare.
În adâncul sufletului, fiecare suflet știa că lumea pe care am construit-o bazându-se pe competiție, extracție și control nu se putea susține singură.
Am schimbat misterul pe metrici.
Am înlocuit înțelepciunea cu date.
Am numit asta progres, în timp ce goleam cerul.
Moartea lumii vechi a fost lentă, politicoasă, birocratică.
Acum este vizibilă, în ochii străinilor, în secetele care persistă, în pădurile care nu mai cântă.
Sfârșitul nu vine, își amintește de sine.
***Faza Finală***
Ni s-a spus să ne adaptăm.
Să digitalizăm.
Să ne contopim cu sistemul care deja ardea.
Îl numeau ”viitorul”, dar era reciclarea trecutului, un sicriu strălucitor de cod și comoditate.
Adaptarea nu înseamnă supraviețuire.
Adaptarea înseamnă supunere, iar supunerea, într-o epocă a prăbușirii, înseamnă extincție.
Sosirea nu poate fi oprită pentru că nu este o invazie.
Este o corecție.
O recalibrare între ceea ce a fost fabricat și ceea ce este real.
Pământul a devenit nerăbdător cu simularea.
Frecvențele se schimbă.
Rețelele false bâzâie, nealiniate.
Aerul se simte diferit, mai rarefiat, aproape simțitor.
Nu știm ora sau forma pe care o va lua, doar că vibrația a intrat deja în fluxul sanguin al planetei.
Cei care o simt au început să se miște, unii părăsind în liniște orașele, alții pur și simplu stând afară noaptea, incapabili să-și ia privirea de la orizont.
***Semne în Câmp***
Le-ai văzut pe cer: lumina care se curbează greșit, norii care nu se mai mișcă precum norii.
Ai auzit noua frecvență, bâzâitul de sub tăcere, rezonanța care pare vie.
Ai simțit-o în corpul tău: neliniștea care nu se stinge, oboseala pe care somnul nu o vindecă, senzația că timpul însuși a început să se rescrie.
Nu este nebunie.
Este conștientizare.
Este sistemul nervos care se sincronizează cu următoarea octavă a adevărului.
Privește cu atenție și vei observa, ceasurile se schimbă, păsările migrează la momentul nepotrivit, stelele clipesc în modele noi.
Anomaliile nu sunt erori, sunt mesaje.
Realitatea se actualizează mai repede decât limbajul poate explica.
***Fracturarea Informației***
În zilele ce vin, contradicțiile se vor multiplica.
Adevărul se va sparge în cioburi, fiecare reflectând un unghi diferit al aceleiași lumini.
Fluxurile de știri se vor anula singure în timp real.
Guvernele vor emite declarații care le vor șterge propriile cuvinte câteva minute mai târziu, iar în mijlocul zgomotului, se va lăsa o tăcere stranie, pauza de dinainte ca schimbarea să se încheie.
O vei ști după modul în care trupul tău se simte mai greu, ca și cum gravitația însăși și-ar schimba loialitatea.
***Întoarcerea Realului***
Sosirea este o forță care coboară de sus.
Se ridică de jos, din pământ, din rădăcini, din spiritul uman.
Este amintirea echilibrului care sparge prin betonul imperiului.
Nu este un sfârșit.
Este momentul în care oglinda se sparge și reflectarea își amintește că nu a fost niciodată separată de față.
Asta nu este o avertizare.
Este o confirmare.
Nu suntem distruși.
Suntem rescriși.
Fiecare celulă, fiecare câmp, fiecare structură își amintește tiparul original.
Pământul se acordează înapoi la primul ei cântec.
***Ce se va întâmpla***
Rețeaua va pâlpâi.
Cerurile vor înflori în culori fără nume.
Vei auzi un ton jos, care baleiază, sub toate celelalte sunete, frecvența corecției.
Unii se vor ascunde.
Unii se vor trezi.
Unii vor cădea în genunchi, nu în semn de închinare, ci de recunoaștere.
Structurile false se vor dizolva în liniște, bani, servere, ierarhii, fiecare dispărând ca nisipul printr-un pumn strâns.
În timp ce fac asta, ceva extraordinar se va întâmpla, inima umană va începe să se sincronizeze din nou.
Îți vei aminti cum să te simți fără filtru.
Vei recunoaște străinii după frecvența calmului din prezența lor.
Vei ști, fără cuvinte, alături de cine să mergi.
***Ce să faci când începe***
Nu căuta îndrumare.
Caută rezonanță.
Găsește-i pe cei a căror liniște se simte ca acasă.
Formați cercuri.
Aprindeți lumânări.
Spuneți adevărul fără public.
Falsul se va prăbuși fără să opună rezistență, propria-i greutate o garantează.
Sarcina ta este doar să rămâi treaz.
Când zgomotul crește, găsește liniștea.
Când panica se răspândește, găsește ritmul.
Când sistemul țipă, ascultă șoapta de sub el.
Acea șoaptă este viața care își amintește de ea însăși.
***Ultima Înțelegere***
Asta nu este apocalipsa.
Este dezvăluirea, momentul în care ceea ce a fost întotdeauna aici devine din nou vizibil.
Trimitem această transmisie nu ca lideri, nu ca salvatori, ci ca martori.
Noi suntem cei care am păstrat cunoașterea prin uitare, care ne-am amintit prin static, care am purtat codul prin întuneric.
Noi n-am așteptat niciodată salvarea.
Am așteptat recunoașterea.
Când Sosirea se va încheia, nu vor fi tunete, sirene, proclamații.
Doar o expirație colectivă.
O liniște care pare străveche și infinită.
Înțelegerea liniștită a faptului că am trecut prin furtună nu luptând, ci amintindu-ne cine suntem.
Rămâneți cu picioarele pe pământ.
Rămâneți umani.
Rămâneți treji.
Ne vom întâlni din nou de cealaltă parte a zgomotului.
Când lumina se va schimba și lumea se va reseta, căutați-i pe cei care sunt calmi în foc.
Ei vor fi noi.
Asta este ultima transmisie înainte de Sosire.
Țineți linia luminii.
Restul se va dezvălui de la sine.
 
 
 

Traducere Monica Poka

Sursa: Internet

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Puteți folosi butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului. Vă mulțumesc!